Clasa a IX-a D

Derivarea cu sufixe şi prefixe

Sufixoide. Prefixoide
Fişă de lucru

1. Scrieţi folosind unul dintre prefixele con-, com- şi co- derivatele de la următoarele
cuvinte de bază: cetăţean, bate, patriot, ştiinţă, topire, masa, proprietar, operaţie,
locatar, lateral, beligerant, strânge, participare, pune, patimi, frate.
2. Formaţi cuvinte derivate cu ajutorul prefixului în- (îm-) de la: boboc, bold, puşcă,
alb, pestriţ, lanţ, prieten, cald, cerc, piedică, aspru, tânăr; nebun, negru, nămol,
negură, nor, noapte, nobil, născut, nod, nou, noroi.
3. Cu ajutorul prefixului des- formaţi antonimele verbelor date: a îngheţa, a umfla, a
lipi, a îndoi, a face, a înveli, a încuraja, a împacheta, a bobina, a informa, a
compune, a umaniza.
4. Cu ajutorul prefixelor de-, des-, dez-, formaţi antonimele următorilor termeni:
încăleca, încurca, a se integra, ordona, înveli, amorţi, naţionaliza, înnoda, popula,
a poseda, a aprecia, a clasa, a colora, a conecta, a congela, a machia, a monta.
5. Potriviţi în perechi de antonime cuvintele: descleşta, înfrunzi, înnoda, dezrobi,
deszăpezi, deznoda, încreţi, încleşta, învinovăţi, înzăpezi, descreţi, desfrunzi,
dezvinovăţi, înrobi.
6. Subliniaţi forma corectă a cuvintelor de mai jos:
a) a deslega/a dezlega
b) înnodat/înodat
c) înnainte/înainte
d) înăscut/înnăscut
e) înapoi/înnapoi
f) îneca/înneca
g) descoase/dezcoase
h) înot/înnot
i) a se răzgândi/a se răsgândi
7. Folosind sufixul –ar, formaţi derivate de la cuvintele: căluş, cenuţă, cireşe, coş,
papuşă, birjă, forjă.
8. De la cuvintele de bază date, obţineţi derivate folosindu-vă de sufixul –atic: lună,
nebun, primăvară, roşu, toamnă, uşor, vară, jar.
9. Care formă este corectă dintre sufixele: -emânt, -imânt, -ământ?
10. Alegându-vă unul dintre sufixele de mai sus, obţineţi derivate de la cuvintele: a
acoperi, a simţi, a învăţa, a îngrăşa, a scădea, a crede, a aşeza.
11. De la derivatele în –ar: curelar, dogar, fierar, mezelar, olar, oţelar, plăpumar,
sticlar, tăbăcar, tocilar, obţineţi derivate noi cu –ărie.
12. Scrieţi derivate cu sufixele –inţă, -(i)inţă de la cuvintele: folosi, îngădui, iscusi, locui,
năzui, nesăbuit, obişnuit, a privi, a putea, a recunoaşte, a sili, a şti, a se cuveni.
13. Formaţi prin derivare cu sufixe pe care le veţi sublinia, substantive colective
corespunzătoare următoarelor cuvinte: pom, bolovan, mărăcine, fag, mesteacăn,
stuf, porumb, piatră, apă, tânăr.
14. Găsiţi substantivele derivate cu sufixele: -eală, -ură, -ime, -ătură, -eţe de la cuvintele:
a ameţi, a arde, crud, a semăna, blând, a plictisi, lat, frumos, a căpătui, a aduna.
15. Ce valori semantice au sufixele –iţă, -(i)oară şi işoară în următoarele exemple:
actriţă, perniţă, furculiţă, lămâiţă, lăcrămioară, surioară, scorţişoară?
16. Pornind de la substantivele de mai jos, formaţi derivatele, indicând numele de agent şi
locul unde se produce sau se vinde produsul respectiv sau se exercită meseria: roată,
bere, tinichea, gogoaşă, cazan, plapumă, tutun, mezel.
17. Explicaţi sensurile următoarelor cuvinte compuse neologice, încercând să vă serviţi de
sensurile elementelor de compunere de origine savantă: autograf, microscop,
radioscopie, polifonie, bioenergie, grafolog, fotosinteză, telescop, termofil,
fungicid, arheologie, aeroport, filologie, hidrobicicletă, periscop, telefon, acvatic,
termorezistent, electrocardiogramă, bibliofil, ortografie, monosilabic, poliglot,
electroliză, logopedie, paleografie, nevropat, avicultură, hemogramă, geotermie.
 -fişă de recapitulare-
Povestea lui Harap-Alb
Ion Creangă
1. Se dă următorul text:

“Şi mai merg ei cât mai merg, şi de ce mergeau înainte, de ce lui Harap-Alb i se tulburau
minţile, uitându-se la fată şi văzând-o cât era de tânără, de frumoasă şi plină de vină-ncoace.
Sălăţile din Grădina Ursului, pielea şi capul cerbului le-a dus la stăpânu-său cu toată inima.
Dar pe fata împăratului Roş mai nu-i venea s-o ducă, fiind nebun de dragostea ei. Căci era
boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineţii, dezmierdat de cele întâi raze ale
soarelui, legănat de adierea vântului şi neatins de ochii fluturilor. Sau, cum s-ar mai zice la noi
în ţărăneşte, era frumoasă de mama focului; la soare te puteai uita, iar la dânsa ba. Şi de-aceea
Harap- Alb o prăpădea din ochi de dragă ce-i era. Nu-i vorbă, şi ea fura cu ochii, din când în
când, pe Harap-Alb, şi în inima ei parcă se petrecea nu ştiu ce... poate vreun dor ascuns, care
nu-i venea a-l spune. Vorba cântecului: “Fugi de-acole, vină-ncoace! Şezi binişor, nu-mi da
pace! “ sau mai ştiu eu cum să zic, ca să nu greşesc? Dar ştiu atâta, că ei mergeau fără a simţi
că merg, părându-li-se calea scurtă şi vremea şi mai scurtă; ziua ceas şi ceasul clipă; dă, cum e
omul când merge la drum cu dragostea alăturea. Nu ştia sărmanul Harap-Alb ce-l aşteaptă
acasă, căci nu s-ar mai fi gândit la de-alde acestea. Însă vorba cântecului: „De-ar şti omul ce-
ar păţi,/ Dinainte s-ar păzi!” Dar iaca ce m-am apucat de spus. Mai bine vă spuneam că
turturica ajunsese la împăratul Verde şi-l înştiinţase că vine şi Harap-Alb cu fata împăratului
Roş.” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)

Se cere:

1. Scrie patru expresii/locuţiuni care să conţină cuvântul “piele”.

2. Alcătuieşte patru enunţuri pentru a demonstra polisemia verbului “a merge”.
3. Propune sinonime contextuale pentru următorii termeni: “nebun”, “o prăpădea”.
4. Încadrează textul într-o specie literară, prin patru argumente furnizate de fragmentul dat.
5. Identifică două elemente reale şi două fantastice în textul dat.
6. Precizează care este rolul celor două inserţii lirice ce întrerup, temporar, relatarea propriu zisă.
7. Nucleul textului este de factură portretistică. Motivează prezenţa acestei descrieri, singura de
acest tip din acest basm.
8. Comentează, într-un text de aproximativ 10 rânduri, secvenţa următoare: “ Căci era boboc de
trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineţii, dezmierdat de cele întâi raze ale
soarelui, legănat de adierea vântului şi neatins de ochii fluturilor”.
9. Propune o justificare pentru ordinea probelor menţionate de narator: „aducerea
sălăţilor... capul cerbului ... fata împăratului Roş”.
10. Motivează folosirea persoanei I în cadrul relatării: „... mai ştiu eu cum să zic...”: „...
iaca ce m-am apucat de spus...”