Sunteți pe pagina 1din 4

OLIMPIADA NAȚIONALĂ DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Etapa locală
05.03.2022
Clasa a VIII-a
Varianta 1
▪ Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul efectiv de lucru este de trei ore.
▪ Eseul sau răspunsurile nu vor fi precedate de titlu și/ sau motto.
▪ Punctajul total este de 100 de puncte.
▪ Nu se acordă puncte din oficiu.

Se dau textele:
A.
Nu am părinți: voi face din cer și din pământ mamă și tată.
Nu am casă: voi face din conștiință locuința mea.
N- am viață și nici moarte: din fluxul și refluxul fiecărei răsuflări îmi fac viața și
moartea.
5 Crezul samuraiului

IANUARIE 1841 (AL DOISPREZECELEA AN TEMPŌ, ANUL BIVOLULUI), ÎN LARGUL


COASTEI INSULEI SHIKOKU, JAPONIA
Manjiro privi cu ochii mijiți pe deasupra întinderii scânteietoare a mării, către
șirul de nori întunecați ce se adunau la orizont.
10 — Ce o fi oare dincolo de mare? se întrebă el cu glas tare.
— Nu vrei să știi, zise Denzo, grăbindu-se să înalțe pânza. Acolo trăiesc barbarii.
Demoni cu fețe păroase, nas mare și ochi albaștri!
Jusuke cârmi barca spre casă, iar pescarii amuțiră. În trei zile nu prinseseră nici
măcar un singur pește. Familiile lor aveau să rabde de foame. Gândindu-se la coșul
15 pentru orez de acasă, care stătea gol, Manjiro înghiți în sec.
Aruncă o ultimă privire în urma lor și observă ceva ciudat. Pe sub apă lunecau
dâre întunecate ca niște panglici.
— Scuzaţi-mă, zise el. Ce e acolo, în apă?...
Dar nici nu termină bine de vorbit, că vântul și începu să hăulească amenințător
20 ca un dragon. Pânza se umflă într-o clipită, făcând barca să se încline într-o parte și
smulgând parâma din mâna lui Denzo. Eliberată, vela se zbătea ca aripa unei păsări
rănite. Toraemon apucă vâslele și începu să lopăteze în timp ce Jusuke încerca să
strângă pânza. Însă vântul o izbi de catarg până când o sfâșie. Ridică din mare munți
25 imenși de apă. Smulse vâslele din mâinile oamenilor și le azvârli în larg. În cele din
urmă, rupse catargul și smulse cârma.
Fără pânză, fără vâsle, fără cârmă, barca se zbătea pe marea zbuciumată.
Deodată începu să cadă o ploaie rece, care se transformă în lapoviță. Pescarii se
ghemuiră pe fundul bărcii în timp ce ploaia le acoperea luntrea, hainele și părul cu o
30 pojghiță de gheață
În cea de-a opta zi de când pluteau în derivă, rămaseră fără merinde și apă.
Stăteau ghemuiți unul lângă altul, cu frigul în oase, pregătiți să moară. Multă vreme,
nimeni nu vorbi. Îl așteptau pe Denzo, conducătorul lor și cel mai vârstnic din grup, să
ia cuvântul cel dintâi. Într-un sfârșit, el zise:
35 — La întoarcere, voiam să-mi cumpăr o barcă numai a mea.
Toți încuviințară din cap. Păcat. Barca de care se agățau acum era una
împrumutată...Manjiro, care, la cei paisprezece ani ai săi, era cel mai tânăr dintre ei și,
drept urmare, ultimul la cuvânt, zise:
— Eu speram să ajung samurai1!...
40 (Margi Preus, Inimă de samurai)

samurai= Membru al nobilimii militare japoneze. în Japonia, samuraii erau singurii care aveau voie să
poarte săbii. Slujeau de obicei un singur senior toată viața, iar acestuia îi datorau supunere și fidelitate
absolută.

B. Între timp, călătorul nostru, Anton Lupan, urca strada la deal, spre oraş, să zici că
45 uitase de cufăr şi de port. Curiozitatea din privirile lui nu mai părea aşa de vie ca la
început, ceea ce dovedea că locurile îi erau cunoscute şi nu înfăţişau pentru el nimic
nou; în schimb, între sprâncene i se iviseră două cute grele, semnul unei nelinişti, unei
mâhniri care nu se văzuse până atunci.
Pe o parte şi pe alta a străzii se înşirau magazii închise, cu drugi de fier puşi de-a
50 curmezişul uşilor, prăvălii cu obloanele trase, fiindcă era zi de duminică, frizerii,
cafenele, birturi şi alte felurite locante nu prea înţesate de muşterii; cartierul, aflat între
gară şi port, trăia mai viu, pesemne, în zilele de lucru, când aici se vânturau mărfuri de
la vapor la tren, sau de la tren la vapor, în locul acesta de înnăditură a negoţului dintre
Apus şi Orient.
55 Anton Lupan merse astfel pe trotuarul aproape pustiu, vreo câteva sute de metri,
fără ca semnul de îngrijorare de pe chip să-l fi părăsit, până ce ajunse la biroul
domnului Iacomachi, unde mai fusese o dată acum câteva luni. Nu nădăjduia să aibă o
veste mai bună decât rândul trecut, totuşi, de vreme ce era în oraş, inima nu-l lăsa să
plece mai departe, înainte de-a afla dacă, prin cine ştie ce minune, nu venise o ştire
60 nouă între timp.
Uşa biroului scoase din somnul lui duminical clopoţelul de alamă atârnat sus de
pervaz ca la dughene şi frizerii, şi o dată cu clinchetul care se răspândi până în fund,
un băieţaş aflat la o masă schiloadă, în colţul încăperii, lângă soba de 11 tuci, sări în
65
picioare, cu ochii cârpiţi, privind zăpăcit la noul venit.
― Să mă ierţi, kir Iacomachi, dacă ţi-am stricat tabietul, începu acesta, uitându-se la
ciubuc şi la mătănii. Cred că mă mai ţii minte; am fost la dumneata în noiembrie, anul
trecut. Nu cumva s-a auzit ceva, între timp, despre Pierre Vaillant sau despre corabia
70 lui?
― Uite-aiţi! zise, citind în catastif. Marfă pornită de la Stambul, la trei aprilie o mie
75 optu sute saptezeţi si şapte… 12 Măsline, untdelemnu, orezu, cafea, portocale, limonia
– şapte vagoane… Noroc că n-a fostu plătită, altfel mă ruinamu!…
Şi arătând cele două linii încrucişate, trase peste lista mărfurilor neprimite, kir
Iacomachi încheie, ridicând încă o dată ciubucul şi mătăniile spre cer:
80 ― Pune-i cruţe, fraţicule, cum i-am pusu si eu!
Anton Lupan nu se aştepta la o altă veste, totuşi, nu i se părea la fel de uşor să
pună cruce peste viaţa unui om, cum punea kir Iacomachi pe lista celor şapte vagoane
cu mărfuri scufundate undeva în Marea Neagră sau aruncate pe cine ştie ce ţărm al ei.
După ce îşi luă rămas bun de la negustor, ieşi în stradă, îngândurat, întrebându-
se ce rost mai avusese acest ocol, când era limpede că Pierre Vaillant pierise de mult?…
85 Să mai fi licărit oare undeva, în sufletul lui, vreo speranţă, fără să-şi dea seama de ea –
să-l fi mânat vreun instinct? Sau era numai acea pietate care ne îndeamnă să punem
flori pe mormintele celor dispăruţi?
(Radu Tudoran, Toate pânzele sus)

C.

Subiectul I 20 puncte
Scrie numărul cerinței și litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Sunetul ,,i” este vocală în toate cuvintele din seria: 2p


a) mâinile, birturi, cârmi;
b) încuviințară, înghiți, duminică;
c) privire, ciudat, izbi;
d) lui, ţi-am, clinchetul.
2. În enunțul,, Pânza se umflă într-o clipită, făcând barca să se încline într-o parte și
smulgând parâma din mâna lui Denzo” sunt: 2p
a) două propoziții;
b) trei propoziții;
c) patru propoziții;
d) cinci propoziții.
3. În enunțul,, Uşa biroului scoase din somnul lui duminical clopoţelul de alamă atârnat sus
de pervaz ca la dughene şi frizerii”, cuvintele subliniate sunt obținute, în ordine, prin: 2p
a) derivare, conversiune, conversiune, compunere;
b) derivare, derivare, derivare, compunere;
c) derivare, derivare, conversiune, compunere;
d) conversiune, derivare, convesiune, derivare.
Scrie pe foaia de concurs răspunsurile corecte ale cerințelor de mai jos:
4. Precizează sinonimele contextuale pentru cuvintele subliniate în enunțul:,, Nu nădăjduia să
aibă o veste mai bună decât rândul trecut...” . 2p
5. Transcrie două propoziții aflate în raport de coordonare, identificate în rândurile 22 și 46.
2p
6. Identifică două valori diferite ale verbului a fi, identificate în rândurile 37 și 51, pe care le
vei preciza. 2p
7. Transcrie, din rândurile 50-55, două construcții verbale diferite, pe care le vei preciza. 2p
8. Construiește două enunțuri care substantivele foame (rândul 14) și cufăr (rândul 46) să
aibă alt sens decât cel din text. 2p
9. Rescrie două atribute diferite din rândurile 45-46. 2p
10. Alcătuiește un enunț din două propoziții, în care să numești visul lui Manjiro, folosind o
subordonată atributivă. 2p

Subiectul al II-lea 40 puncte


Scrie pe foaia de concurs răspunsurile corecte ale cerințelor de mai jos:
1. Precizează, într-un enunț, o trăsătură a personajului așa cum reiese din fragmentul,, — Ce o
fi oare dincolo de mare? se întrebă el cu glas tare.” 6p
2. Numește, într-un enunț, motivul pentru care Anton Lupan îl vizitează pe domnul Iacomachi.
6p
3. Prezintă, în două- trei enunțuri, care este atitudinea naufragiaților din textul 1? 6p
4. Ce sfat îi dă negustorul lui Anton Lupan? Răspunde cerinței, justificând cu o secvență din
text. 6p
5. Crezi că speranța te motivează să lupți pentru împlinirea unui vis care pare imposibil?
Motivează răspunsul, în 70-100 de cuvinte, justificând prin câte o secvență din fiecare text. 8p
6. Care este legătura dintre imagine și mesajul care apare inserat în textul C ? 8p

Subiectul al III-lea 40 puncte


Consideri că „a călători‟ poate fi un mod de „a cunoaște‟?
Formulează răspunsul tău sub forma unui text argumentativ, de 150 – 300 de cuvinte,
justificându-ți opinia prin valorificarea semnificațiilor și a valorilor propuse de textele-suport,
precum și a lecturilor, a experiențelor personale sau culturale.

În elaborarea răspunsului, vei avea în vedere:

- formularea unui răspuns clar, convingător și adecvat la întrebarea dată; 4p


- interpretarea unui eveniment/unei idei din fiecare din cele trei texte, pentru justificarea
răspunsului; 18p
- corelarea ideilor din cele trei texte cu idei dintr-un alt text literar sau cu aspecte din
experiența personală sau culturală; 10p

Vei primi 32 de puncte pentru conținutul compunerii și 8 puncte pentru redactare.


Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are
minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

S-ar putea să vă placă și