În enunțuri, numeralul poate apărea atât în calitate de adjunct, cât și în calitate
de centru. ÎN CALITATE DE ADJUNCT:
1. când are valoare adjectivală și determină substantivul centru, acordându-se
cu acesta: doi copii, al doilea act, sau se leagă de acesta prin prepoziția de: douăzeci de copii; numeralul cu valoare adjectivală are funcția sintactică de atribut adjectival; 2. când are valoare pronominală și determină: o un substantiv‐centru, precedat de un numeral cu valoare adjectivală: doi copii din zece; funcția sintactică a numeralului este, în acest caz, de atribut prepozițional sau de atribut genitival; o un verb: Am citit trei dintre poezii. M‐am adresat celei de a doua. S‐a gândit la al doilea; funcția sintactică a numeralului este, în acest caz, de complement direct, complement indirect, complement prepozițional, circumstanțial (de mod, de timp, de loc, de cauză și de scop); 3. când are valoare substantivală și determină: o un substantiv‐centru, fie precedat de cuvântul lui, marcă a cazului genitiv: radicalul lui nouă, fie precedat de prepoziția din: radical din nouă; funcția sintactică a numeralului este de atribut genitival sau de atribut prepozițional; o un verb, de care se leagă prin prepoziție: Copilul numără până la zece.; funcția sintactică a numeralului este de complement prepozițional.
ÎN CALITATE DE CENTRU se află:
numeralul cu valoare pronominală, când are ca adjunct o construcție prepozițională: doi dintre ei; primul dintre concurenți; numeralul cu valoare substantivală în enunțuri din domeniul matematicii: cinci plus cinci fac zece și când se află după un substantiv sau denumește numeric un obiect: ora 14, kilometrul 29, camera 123 etc., caz în care are funcția sintactică de atribut în nominativ.
Numeralul cu valoare pronominală poate avea și funcțiile sintactice