Sunteți pe pagina 1din 2

COMPLEMENTUL DIRECT

I. Definiţie: este partea secundară de propoziţie care arată obiectul asupra căruia se exercită direct
acţiunea.
II. Întrebări: pe cine? ce?
III.Felurile:
o simplu: Văd oraşul.
o multiplu: Văd pe Mihai și pe Ioana.
o dezvoltat (construcție infinitivală relativă): El n-are ce mânca. El n-are unde se duce.
o anticipat sau reluat (se realizează prin forme pronominal personale neaccentuate): Îl ajut pe el la
teme. O văd pe Mara. Pe toate colegele tale le-am văzut ieri.

IV.Termenul regent:
1. verb (locuţiune verbală) tranzitiv la mod personal sau nepersonal
Văd filmul. / Bag de seamă durerea de pe chipul ei. / Învăţând lecţia, şi-a dat seama că a avut dreptate.
Băgând de seamă durerea ei, a renunţat. / Nu putea vorbi nimic. / E necesar a băga de seamă durerea altora.
E greu de suportat durerea altora. / E greu de băgat de seamă durerea altora.
2. verb intranzitiv cu complement direct intern
El şi-a trăit traiul. / A dormit somn greu. / A visat un vis frumos.
3. interjecţie predicativă Na cartea! / Uite-l pe Ion!
4. unicul adjectiv dator Îmi e dator mulți bani

OBSERVAŢII:
a) Există verbe care nu se pot folosi fără complement direct: a alcătui, a reprezenta, a forma, a prezenta,
a face, a comporta, a detesta, a presta.
Alcătuieşte un colaj de versuri. / Formează o echipă de volei. / El reprezintă vocea autorului. / Ea prestează o
muncă dificilă.
b) Există verbe care au dublu complement direct (sunt dublu tranzitive). Ele îşi păstrează tranzitivitatea şi
la diateza pasivă.
a întreba (pe cineva ceva), a ruga, a învăţa, a anunţa, a asculta, a examina, a sfătui, a povăţui, a promova, a
traversa, a trece, a implora
c) Complementul direct determină şi adjectivul „dator”.
E dator bani.
d) Verbe precum a se supăra, a lua (= a îmbrăca), a se bizui, a se răzbuna, a se mânia, a conta, a
căşuna, a pune mâna, a pune stăpânire, a miza, a se baza, a i se pune pata NU se construiesc cu
complement direct, ci cu complement indirect.
Verificarea se face prin încercarea de reluare a complementului printr-o formă neaccentuată a
pronumelui personal în acuzativ.
Se supără pe mine.(mă) / Nu vreau să fie supărat pe mine. (mă) / Ia-ţi haina pe tine! (te) / Pune mâna pe el! (îl)

V. Părţi de vorbire prin care se exprimă complementul direct:


1) substantiv sau parte de vorbire substantivizată în Ac +/- prepoziţia „pe”; în G +/- „pe”
Citeşte un eseu./ Îi vede pe colegii săi. / Îi aşteptăm pe-ai casei.
 adjectiv substantivizat: A urmărit-o pe necunoscută.
 numeral substantivizat: Am luat un nouă la fizică.
 gerunziu substantivizat: Îl ajuţi pe suferind.
 participiu substantivizat: Îl ridici pe cel căzut.
 adverb substantivizat: Îi dorea tot binele din lume.
 interjecţie substantivizată: Îi ştie oful.

1
!!! Tot complemente directe sunt şi cele din exemplele:
Mănâncă la ouă! / Ce de ouă a mâncat! / Are de lucru! / Aduce de mâncare!

2) pronume în Ac + prepoziţia „pe”; în G + prepoziţia „pe”


 personal (formă acc., formă neacc.): Îl văzuse numai pe el. / I-a văzut pe-ai lui.
 reflexiv (f.acc., f.neacc.): Se vede pe sine în oglinda apei.
 posesiv: Îl vede pe-al tău. / Le-a preferat pe-ale alor tăi.
 de politeţe: L-a invitat pe dumnealui. / Le aranjase pe-ale Înălţimii sale.
 demonstrativ: Pe acela l-a văzut. / Îl prefer pe cel de-acolo. / Le-a luat pe-ale acelora.
 relativ: Nu ştiu ce-ai văzut. / Nu ştiu pe cine-ai văzut. / Nu ştiu pe-ai cui i-a luat.
!!! Se miră de ce-a auzit. / A plecat din cauza a ceea ce i-ai spus.
 interogativ: - Ce ai văzut? / - Pe cine ai invitat? / - Pe-al cui l-a luat? / - Pe al câtelea l-ai
întrebat? / - Pe câţi i-ai îndrumat?
 nehotărât: A câştigat ceva. / Îl controlează pe fiecare. / Le ia pe-ale oricui. / Le-a luat pe-ale nu
ştiu cui.
 negativ: Nu vede pe nimeni. / Nu-l ajută pe nici unul. / N-aude nimic. / Nu le-a luat pe-ale
nimănui.
3) numeral cu valoare substantivală în Ac +/- prepoziţia „pe”; în G + „pe”
I-am văzut pe cei doi / pe al doilea / pe amândoi / pe toţi şase.
A primit o treime din pământ./ A luat câte două. / A luat douăzeci de saci.
4) verb sau locuţiune verbală la mod nepersonal:
 infinitiv: Poate învăţa. / Învaţă a spune. / Nu-şi poate aduce aminte.
 supin: Termin repede de scris.
 gerunziu: Aude ţipând.
 construcţie infinitivală relativă: N-are ce face.
Cd dezvoltat: ce = cd al vb. „a face”
face = cd al vb. „n-are”
N-are cum ţine minte totul.
5) adverb cu valoare substantivală: Învaţă româneşte.

OBSERVAŢII:
1. Complementul direct exprimat prin substantiv sau substitut al substantivului este reluat sau
anticipat prin pronume personal, f.neacc. în Ac. El are, aşadar, dublă exprimare.
Pe colegele tale nu le-am văzut.

VI. TOPICĂ ŞI PUNCTUAŢIE:


Topica nu este fixă.
Când stă după elementul regent, complementul direct nu se desparte prin virgulă de acesta.
Uneori, dacă se urmăreşte realizarea unui accent logic, când complementul direct stă în faţa verbului
regent, se desparte prin virgulă de acesta.
Pe Maria, n-am înşelat-o niciodată.

S-ar putea să vă placă și