Curs 1

Știinţe și Didactica domeniului știinţe.

Importanţa acestei discipline pentru viitorul cadru didactic

Disciplina de învăţământ Matematică și explorarea mediului, studiată de către elevi

în clasa pregătitoare, clasa I și a II-a, include diferite teme care vizează stimularea şi
satisfacerea curiozităţii ştiintifice a copiilor prin înțelegerea unor fapte și fenomene din
universul apropiat. Conform Programei școlare elaborată în 2013, prin studierea acestei
discipline se urmărește “o abordare integrată a matematicii și a unor elemente de științe ale
naturii”, avându-se în vedere că “o învăţare holistică [...] are mai multe şanse să fie
interesantă pentru elevi, fiind mai apropiată de universul lor de cunoaştere”
(edums.ro/invprimar/25_Matematica_explorarea_mediului_CP_II_OMEN.pdf). Bugetul de
timp alocat studiului conceptelor domeniilor Matematică și Științe ale naturii este de 4 ore pe
săptămână, la clasa pregătitoare și clasa I, și 5 ore pe săptămână, la clasa a II-a.
La clasele a III-a și a IV-a, denumirea disciplinei s-a modificat, aceasta fiind Ştiinţe
ale naturii. Asemeni disciplinei Matematică și explorarea mediului, este inclusă în aria
curriculară Matematică și științe ale naturii. Conform planului de învățământ, buget de timp
alocat disciplinei Ştiinţe ale naturii este de 1 oră pe săptămână.
Prin studiul conținutului disciplinei Ştiinţe ale naturii se urmăreşte “observarea şi
perceperea lumii în întregul său, cu componentele, procesele şi fenomenele caracteristice”,
“elevii fiind îndrumați să-și dezvolte cunoașterea pornind de la explorarea și
investigarea lumii înconjurătoare către o realitate mai îndepărtată”
(https://www.hotnews.ro/) .
Conform programei școlare (2014), demersul didactic s-a deplasat de la “ce se
învaţă?” la “de ce se învaţă?”, stimulându-se pe de-o parte interesul de cunoaştere al copilului,
care vede utilitatea propriei munci prin competenţele pe care le dobândeşte, iar pe de altă
parte contribuind la creşterea caracterului formativ al învăţării (https://www.hotnews.ro/).
Prin predarea Știinţelor naturii nu se urmăreşte o acumulare de fapte şi informaţii
ştiinţifice care să ducă la însuşirea de concepte (testate şi confirmate sau infirmate
experimental) ci, raportarea copilului la mediul în care trăieşte. Elevii sunt îndrumaţi să-şi
dezvolte cunoaşterea de la explorarea şi investigarea lumii înconjurătoare către
reprezentarea unor lumi mai îndepărtate şi mai cuprinzătoare, parcurgând calea de la
cunoştinţe preştiinţifice (subiectivate) la înţelegerea şi experimentarea unor legi universale,
deci obiective, prin care omul transformă natura în beneficiul său la asumarea răspunderii
pentru limitarea efectelor acţiunii sale asupra echilibrului natural.
Datorită abordării integrate a ştiinţelor naturii, profesorul are posibilitatea să:
- realizeze numeroase de conexiuni cu conţinutul ştiinţific al altor discipline şcolare;
- implice elevii în activităţi de observare, aplicare şi experimentare;
- valorifice experienţa acestora şi să le dezvolte capacitatea de a integra informaţiile
noi în modele explicative propri, de a rezolva probleme simple din viața de zi cu zi
și de a găsi soluții la diverse probleme (https://www.hotnews.ro/).
Didactica disciplinelor în cadrul cărora se studiază diferite concepte de științe ale
naturii în învățământul primar (Matematică și explorarea mediului și Ştiinţe ale naturii),
numită Didactica Științelor naturii este o parte componentă a Didacticii domeniului Științe.
Asemeni altor didactici ale obiectelor de învăţământ, numite didactici ale
specialităţii sau didactici speciale, Didactica Științelor naturii este o componentă a
sistemului ştiinţelor educaţiei, o disciplină teoretică şi practic-aplicativă, care studiază
procesul de învăţământ la disciplinele școlare care conțin concepte din domeniul Științe
ale naturii. Este o particularizare, o aplicaţie a Didacticii generale (Didactica sau Teoria
instruirii), care studiază procesul de învăţământ, având în vedere activitatea de
predare, învăţare şi evaluare desfăşurată parțial, în cadrul disciplinei Matematică și
explorarea mediului, (referitor doar la conținuturile de științe lae naturii și Ştiinţe ale
naturii, ca disciplină şcolară (obiect de învăţământ).
Didactica generală constituie baza teoretică a tuturor didacticilor speciale,
corespunzătoare disciplinelor şcolare menţionate în planul de învăţământ. Conţinutul
particular al oricărei didactici speciale, în consecinţă şi al didacticii Științelor naturii, se
datorează ştiinţelor care dau conţinutul concret al disciplinei de învăţământ.
Pentru viitorul cadru didactic, cunoştinţele însuşite pe parcursul studierii didacticii
Științelor naturii reprezintă puncte de reper în conceperea, proiectarea, realizarea şi
autoevaluarea lecţiilor ţinute în cadrul practicii pedagogice. Desconsiderarea sprijinului oferit
de conţinutul ştiinţific al didacticii speciale în proiectarea lecţiilor, precum şi aprecieri de
genul că un profesor este suficient să cunoască conţinul ştiinţific al ştiinţelor naturii
corespunzătoare temelor lecţiilor ce urmează să fie predate, sau că profesia de dascăl este
înnăscută ori se învaţă la catedră sunt puncte de vedere care trebuie combătute, întrucât nu
conduc la la rezultate bune în ceea ce priveşte formarea iniţială a cadrelor didactice.
În acest context, nu este recomandabil ca profesorul să se limiteze la competenţele
obţinute în facultate, ci este necesar să studieze permanent pentru a deveni competent, aşa
cum afirma în secolul al XVII-lea, Comenius, fondatorul pedagogiei moderne, că: „Tota vita
schola est“ (Toată viaţa este o şcoala).

Curs 2
Finalităţile educaţionale specifice disciplinei de specialitate
(Matematică şi explorarea mediului – la clasa pregătitoare, clasa I şi a II-a şi
Știinţe ale naturii la clasa a III-a şi a IV-a)

Finalităţile educaţiei (finalităţi pedagogice, finalităţi educaţionale) reprezintă

„orientările asumate la nivel de politică a educaţiei în vederea realizării activităţii de formare-
dezvoltare a personalităţii umane conform anumitor valori angajate în proiectarea sistemului
şi a procesului de învăţământ” (Cristea, 1998).
Finalităţile se exprimă în practica educaţională sub forma idealului educaţional, a
scopurilor şi obiectivelor educaţionale, reflectând tendinţele, intenţionalitatea şi proiecţiile
privind rezultatele educaţiei. În funcţie de gradul de generalitate al obiectivelor
educaţionale se disting:
 obiective generale - cu caracter general şi abstract având valoare de ghid
permanent pentru obiectivele medii şi intermediare, elaborate pe termen lung;
cuprind „scopurile” sau „ţelurile” fundamentale ale sistemului de învăţământ” sau
„idealul unui subsistem educativ destinat formării unor categorii
socioprofesionale”; se deduc din idealul educaţional;
 obiective medii sau intermediare - ce vizează trepte de învăţământ, cicluri şi
profile de învăţământ şi discipline de învăţământ; sunt elaborate pe temen mediu;
 obiective concrete sau operaţionale - cu caracter concret, elaborate pe termen scurt
(lecţie, secvenţă de lecţie), indicând modificări de comportament observabile, de
cele mai multe ori fiind măsurabile şi uşor (Petruța, 2009, 2010).
Pe baza obiectivelor educaţionale generale sunt proiectate finalităţile educaţionale
specifice pentru învăţământul obligatoriu.
Astfel, în programele școlare actuale elaborate pentru disciplinele Matematică și
explorarea mediului și Ştiinţe ale naturii sunt menționate:
- competențe generale
- competențe specifice.
 Competenţele generale jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale
elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale şi se formează
pe durata unui an şcolar.
Dintre competențele genrale menționate în programa școlara elaborată pentru
disciplina Matematică și explorarea mediului, prin studierea conținuturilor ce includ concepte
de științe ale naturii se va urmări atingerea C.G. 3 - Identificarea unor fenomene/relaţii/
regularităţi/structuri din mediul apropiat.
(edums.ro/invprimar/25_Matematica_explorarea_mediului_CP_II_OMEN.pdf).
Competențele specifice, precizate în documentul curricular menționat anterior sunt
următoarele:

Clasa pregătitoare Clasa I Clasa a II-a

3.1. Descrierea unor
fenomene/procese/
structuri repetitive simple
din mediul apropiat, în
scopul identificării unor
regularităţi
3.1. Rezolvarea de 3.1. Rezolvarea de
probleme prin probleme în cadrul unor
observarea unor investigaţii, prin observarea
regularităţi din mediul şi generalizarea unor
apropiat modele sau regularităţi din
mediul apropia

3.2. Manifestarea 3.2. Manifestarea 3.2. Manifestarea

grijii pentru grijii pentru grijii pentru
comportarea corectă comportarea corectă comportarea corectă
în relaţie cu mediul în relaţie cu mediul în relaţie cu mediul
familiar natural natural şi social

Conform Programei școlare de Ştiinţe ale naturii, competențele generale menționate

pentru clasele a III-a și a IV-a sunt următoarele:
1. Explorarea caracteristicilor unor corpuri, fenomene și procese

2. Investigarea mediului înconjurător folosind instrumente și

procedee specifice

3. Rezolvarea de probleme din viața cotidiană valorificând achizițiile

despre propriul corp și despre mediul înconjurător
(https://www.hotnews.ro/) .
 Corespunzător fiecărei competențe generale, sunt menționate câteva competențe
specifice, astfel:

Clasa a III-a Clasa a IV-a

1.1. Identificarea unor caracteristici ale
corpurilor vii și nevii
1.2. Utilizarea unor criterii pentru
compararea unor corpuri, fenomene și
proces
2.1. Utilizarea unui plan ca instrument
de realizare a unei investigații a
mediului înconjurător
2.2. Aplicarea planului dat pentru
efectuarea unei investigații a mediului
înconjurător
2.3. Reprezentarea grafică a unor
observații realizate în cadrul investigației
realizate după un plan dat, utilizând tabele,
diagrame, formule simple
2.4. Formularea de concluzii pe baza
rezultatelor investigației
2.5. Prezentarea concluziilor investigației
realizate pe baza unui plan dat
3.1. Observarea consecințelor unui stil de
viață sănătos asupra propriului corp
3.2. Observarea consecințelor propriului
comportament asupra mediului
înconjurător
1.1. Observarea unor relații între
corpuri în cadrul unor fenomene și
procese
1.2. Utilizarea unor criterii pentru
ordonarea și clasificarea unor corpuri,
fenomene și procese
2.1. Elaborarea unui plan pentru
realizarea unei investigații a mediului
înconjurător
2.2. Aplicarea planului propus
pentru efectuarea unei investigații
a mediului înconjurător
2.3. Reprezentarea grafică a unor
observații realizate în cadrul investigației
proprii, utilizând tabele, diagrame, formule
simple
2.4. Formularea de concluzii pe baza
rezultatelor investigației proprii
2.5. Prezentarea concluziilor
investigației proprii
3.1. Identificarea unor modalități la
îndemână de menținere a sănătății
3.2. Identificarea unor modalități de
protejare a mediului înconjurător

Pe baza competențelor menţionate în programe, învăţătorul elaborează obiectivele

fiecărei lecţii.
“Organizarea şi desfăşurarea oricărei lecţii este precedată de o activitate complexă de
proiectare a rezultatelor aşteptate să se producă în urma învăţării la elevi, de identificare şi
definire a obiectivelor operaţionale ce se urmăresc a fi realizate în cadrul acesteia.
A operaţionaliza obiectivele înseamnă a descrie finalităţile unei activităţi didactice în
termeni de comportamente direct observabile şi măsurabile la elevi
 În literatura pedagogică se consideră că un obiectiv operaţional are următoarele
caracteristici:
 este exprimat în funcţie de subiectul care îşi modifică comportamentul prin
învăţare;
 precizează un singur comportament final care urmează să fie dobândit de către
subiect (elev) la sfârşitul secvenţei de instruire;
 descrie această modificare concretă, observabilă de comportament cu ajutorul unor
verbe-acţiune sau verbe-operaţii (verbe care descriu acţiunile prin care elevii vor
demonstra capacitatea însuşită – asimilare de noi cunoştinţe, formarea unor
deprinderi intelectuale sau motorii, formarea unor aptitudini);
 descrie rezultatul învăţării în termenii performanţei observabile şi măsurabile;
definirea obiectivului trebuie să permită asocierea comportamentului final cu o
performanţă concretă, ca produs al învăţării;
 stabileşte condiţiile în care se va manifesta noul comportament:
 timpul limită în care se va desfăşura acţiunea, operaţiile;
 mijloacele de învăţământ utilizate – planşe, mulaje, lupă, microscop,
calculator;
 precizează, dacă este cazul, criteriile de performanţă:
 criteriile performanţei acceptabile (criteriile reuşitei) – prin care se indică
performanţa maximă;
 nivelul realizării (gradul de comportament acceptabil) - prin care se
precizează nivelul minim acceptat al performanţelor pe care le dobândesc
elevii în învăţare, astfel încât să se poată considera că învăţarea a fost
eficientă.
Pentru formularea obiectivelor operaţionale se are în vedere taxonomia domeniului
cognitiv elaborată de Bloom şi se pot folosi următoarele verbe-acţiune:
 a alege  a desena  a interpreta
 a analiza  a determina  a justifica
 a aplica  a distinge  a modela
 a argumenta  a enumera  a realiza
 a caracteriza  a estima  a recunoaşte
 a clasifica  a evidenţia  a reprezenta (grafic)
 a compara  a exemplifica  a sintetiza
 a completa  a explica  a stabili
 a deduce  a formula  a susţine
 a defini  a identifica  a transforma
 a demonstra  a imagina  a utiliza
 a descrie  a indica  a verifica”
(Petruța, 2009, 2010)