Sunteți pe pagina 1din 35

Predarea istoriei astăzi:

dezvoltarea de competențe prin


creativitate didactică

Conf univ. dr. Gabriela Gruber


Univ. „Lucian Blaga” din Sibiu

Conferință susținută în cadrul Școlii de vară,, ”


Provocările istoriei ca știință și disciplină de învățământ
la începutul mileniului trei”, Sibiu, 7-12 iulie 2014.
Argument

1. Predarea Istoriei în învățământul gimnazial;

2. Predarea Istoriei în învățmântul liceal


Argument
Puncte de pornire :
• Preocupări legate de importanța acordată în învățământul
preuniversitar actual formării/dezvoltării competențelor,

• Atitudinea de rezistență unora dintre studenții,viitori


profesori de istorie/ unora dintre profesorii de istorie cu
experiență față de cerințele didacticii actuale a istoriei.

Considerente personale :
• Impresia inițială de limitare a autonomiei didactice, de
impunere a unor modele unificatoare față de activitatea de
instruire și educație.

• Metodica formării competențelor nu impune algoritmi de


gândire și acțiune, ci permite manifestarea creativității
didactice la cote sporite și ca provocare permenentă.
1. Predarea Istoriei în învățământul obligatoriu;

1.1 Importanța competențelor în predarea istoriei

Reforma învățământului românesc schimbări majore,


lente, în abordarea istoriei ca disciplină de învățământ.

Programele disciplinelor de învățământ au devenit „documente


curriculare” - structuri noi care au trecut prin modificări
succesive.
Structuri diferite ale diferitelor generații de
programe școlare
Etapa 1997-2004 Etapa 2004- 2009-prezent

• Obiective cadru • Competențe generale

• Obiective de referință • Competențe specifice


asociate cu
• Exemple de activități de • Conținuturi ( Domenii de
învățare conținut)

• Conținuturi • Sugestii metodologice


Diferențe majore

Obiectivele = deziderate ale Competențele = rezultatul


profesorilor față de concret, așteptat de la elevi,
comportamentul elevilor ceea ce trebuie să facă
aceștia cu cunoștințele
asimilate
Sunt punctuale, se realizează
pe parcursul unei ore, Se realizează în timp prin
ducând spre realizarea reluări succesive
competenței
Istoria și competențele în programele
școlare pentru învățământul gimnazial
Competențele - definite drept „ansambluri de cunoștințe, deprinderi
și atitudini care urmează să fie formate până la finele școlarității
obligatorii.”

Disciplina Istorie contribuie la formarea progresivă a competențelor


cheie pentru educația pe parcursul întregii vieți, recomandate de
Parlamentul și Consiliul Uniunii Europene”:

- competențe sociale și civice


- spirit de inițiativă și antreprenoriat,
- sensibilizare și exprimare culturală,
- comunicare în limba maternă,
- competența digitală,
- a învăța să înveți
Istoria :
- formează și dezvoltă gândirea creativă, prin metodele și
tehnicile specifice de investigare a faptelor istorice,
- contribuie la conștientizarea interdependenței dintre:
identitate și alteritate,
local și național,
drepturi și responsabilități,
- contribuie la construirea unei vieți de calitate, prin valorile
promovate

Competențele - semnificația unui ” organizator ” în relație cu


care:
- sunt selectate conținuturile
- sunt organizate strategiile de predare-învățare-evaluare
Metodica formării Competențele -
competențelor structură complexă

Atitudini
Elevii execută
(pe baza
valorilor
asimilate)
Demers
calitativ nu
cantitativ
Selectarea
conținuturi
Logica științei
Achiziții Achiziții
(noțiuni) (noțiuni)
Competențe pentru învățământul gimnazial
1. Utilizarea
eficientă a
comunicării și a
limbajului de
specialitate

4. Folosirea 2. Exersarea
resurselor care Competen demersurilor și a
susțin învățarea țele acțiunilor civice
permanentă generale democratice

3. Aplicarea
principiilor și a
metodelor
adecvate în
abordarea surselor
Competențele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu și sunt
derivate din competențele generale.
Clasa a v-a Clasa a VI-a Clasa a VIII-a

2.1 Cooperarea în vedera 2.2 Participarea la 2.2 Participarea la acțiuni


realizării unei mape realizarea unui proiect care valorizează trecutul
istorice istoric, de grup, care localității sau al regiunii
evidențiază rolul
personalităților în faptele 2.3 Realizarea prin
istorice cooperare, a unei
ivestigații istorice care
implică relaționarea
pozitivă cu ceilalți
3.4 Relatarea unui fapt 3.3 Compararea
istoric din Antichitate, informațiilor din surse
utilizând informații istorice referitoare la un
selectate din surse istorice aspect al civilizației
cunoscute sau la prima medievale, în vederea
vedere stabilirii unor asemănări și
a unor deosebiri
Conținuturile asociate acestor competențe vizează problemele
cele mai importante ale istoriei abordate cronologic și
integrat:
- clasa a V-a, Antichitatea și geneza popoarelor medievale,
- clasa a VI-a , Evul Mediu și începutul epocii moderne până la
1815,
- clasa a VII-a, perioada 1815-prezent,
- clasa a VIII-a- istoria românilor de la începuturi până în zilele
noastre.

La acest nivel de școlaritate conținuturile - grupate în unități de


învățare.
Teorie și practici didactice – formare de
competențe
Din punct de vedere didactic, formarea competențelor este un proces
etapizat:
a)predarea- învățarea informațiilor (a conținuturilor),
b) desfășurarea activităților pentru formarea competențelor (activități
de învățare),
c) evaluarea competențelor

Pratic etapele - greu de separat,

- predarea-învățarea informațiilor se realizează concomitent cu


activitățile de învățare destinate formării competenței,

- evaluarea competenței însoțește demersul de formare al acesteia


dacă ne raportăm la o evaluare formativă de progres
Activitățile de învățare proiectate să îi pună pe elevi în situația să
facă ceea ce cere competența:

- să coopereze pentru a realiza o mapă sau un proiect,

- să compare informații provenite din surse diferite,

- să rezolve situații problemă cu caracter istoric,

- să negocieze,

- să utilizeze tehnologiile de informare și comunicare,

- să formuleze argumente pro/contra,

- să exprime puncte de vedere proprii, bazate pe cunoașterea


faptelor istorice.
Profesorii combină în mod diferit metode:
- tradiționale,

- participative (studiul de caz,


problematizarea, munca pe grupe,
dezbaterea)

- care favorizează învățarea prin cooperare


sau dezvoltarea gândirii critice (controversa
academică, recenzia prin rotație, turul galeriei,
rețeaua de discuții, mozaicul, cubul, etc).
Contează modul în care profesorul conduce interpretarea
mesajelor cuprinse în sursele date elevilor spre analiză.

Modul în care profesorul formulează întrebările sau sarcinile de


lucru este esențial în încercarea de a a dezvolta la elevi
competențe de analiză a conținutului surselor istorice.
Tipologie întrebări (Mihai Manea)
• - care vizează cauzele,
• - speculative: Ce credeți că s-ar fi putut întâmpla mai apoi ?
Întrebări

• care implică empatia: De ce credeți că își riscă viața oamenii


din Albania , plecând cu vase nesigure ?
• care implică rezolvarea de probleme: Cum putem demonstra
Întrebări prin acest argument că personajul X a existat într-adevăr ?

• care pun în discuție argumentele: Pe ce argumente credeți că


s-a bazat istoricul X când a formulat ideea că Holocaustul nu a
avut loc niciodată ?
• de sinteză: Redactați o lucrare cu privire la cucerirea Poloniei de către
Întrebări trupele germane în 1939, din punctul de vedere al lui Stalin sau al lui
Hitler.
Combinarea personală, diferită de la un context la altul a
metodelor cu materialul didactic strategii didactice
inedite care pun în evidență creativitatea didactică a
profesorului.

Atingerea competențelor specifice de către elevi nu este


posibilă prin predarea tradițională, în care profesorul expune
toate cunoștințele pe care le posedă.
1.2 Despre creativitatea didactică
Potrivit lui Mac Kimon, creativitatea reprezintă un
„proces care se desfășoară în timp și se caracterizează prin
originalitate, spirit de adaptare și grijă pentru realizarea concretă” .
(Mac Kimon, 1970).

Se iau în considereare două criterii care deosebesc un comportament


creativ:
- să fie în mod esențial diferit de tot ce a făcut înainte (originalitate)
- să fie corect sau util pentru atingerea unui scop (oportunitate)

Comportamentul original nu poate fi o imitație, o reproducere a ceva


ce individul a văzut înainte. Originalitatea este considerată în relație
cu contextul repertoriului comportamental al individului.

Oportunitatea unui comportament creativ înseamnă corectitudine sau


utilitate din punct de vedere tehnic.
(Amabile, 1997, p58-60.)
Educarea spiritului critic, educarea pentru răspundere și pentru
democrație în școală și în societate sunt elemente definitorii
ale creativității.

Imaginația care facilitează unirea ideilor, concretizându-le în


modele noi este o imaginație creativă.

Utilizarea metodelor specifice de dezvoltare a creativității,


brainstorming, metoda Philips 6-6, discuția panel, metoda
pălăriilor gânditoare, cu scopul explicit de a forma la elevi
competențele solicitate de programe dă actului didactic un
caracter creativ.
Dacă profesorul de istorie proiectează activități
didactice în care
- elevii comunică între ei,
- fac schimb de opinii,
- integrează în cunoașterea istoriei informații
provenite din medii non-formale,
- compară și examinează critic informații
complementare sau contradictorii provenite din
surse multiple, aplicând principiul
multiperspectivității

formează competențele specificate în


programele școlare prin creativitate didactică.
Dar
Formarea competențelor necesită timp și exersare care se
repetă oră de oră.

Numărul de ore de care dispune Istoria în planurile cadru de


învățământ pentru învățământul obligatoriu este limitat:
- 1 oră pe săptămână pentru curriculum nucleu, clasele a V-a- a
VII-a și
- 2 ore pe săptămână pentru curriculum la decizia școlii;
- 2 ore pe săptămână curriculum nucleu clasa a VIII-a.

Este necesară deci o foarte atentă selectare a conținuturilor


pentru ca elevii să parcurgă temele absolut necesare,
să își formeze noțiunile de bază, (specificate în programele
școlare).
2. Predarea Istoriei în învățmântul liceal
2.1 Competențe diversificate

Competențele formate la istorie pentru elevii de liceu sunt mai


nuanțate, mai complexe, tinzând spre :
- dezvoltarea unor atitudini și comportamente civice,
- aplicarea principiului multiperspectivității în studierea istoriei,
- analiza critică a surselor.

Temele propuse spre studiu sunt subordanate unor domenii de


conținut:
Popoare și spații istorice,
Oamenii, societatea și lumea ideilor,
Religia și viața religioasă,
Statul și politica,
Relațiile internaționale.
Organizarea conținuturilor la liceu:
clasele aIX-a- aX-a - principiul cronologic
- se reia istoria universală cu subteme
integrate de istoria românilor

clasele a XI-a-a XII-a – princpiul tematic


cls a XI-a - istoria secolului XX –organizată pe teme mari
cls a XII-a - unități tematice concentrate în jurul unor
probleme de istorie a românilor,
mai rar a unor probleme de istorie a
Europei
Exemple de competențe specifice – nivel liceal
Clasa a IX-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a
2.3 Recunoașterea 2.1 Cunoașterea și 2.3 Descoperirea
perspectivelor multiple asumarea valorilor constantelor în
asupra faptelor și cetățeniei democratice desfășurarea fenomenelor
proceselor istorice, 2.3 Folosirea strategiilor de istorice studiate
utilizând surse diverse negogiere și cooperare
civică

3.2 Utilizarea dialogului 3.1 Compararea surselor


intercultural istorice în vederea stabilirii
3.3 Autoevaluarea credibilității și a validității
raportată la valorile informației conținută de
grupului acestea

4.2 Folosirea mijloacelor și 4.4 Realizarea de conexiuni


a tehnologiilor de între informațiile oferite de
informare sursele istorice și contextul
vieții cotidiene.
2.2 Din nou despre creativitate;
Lectura atentă a programei de clasa a XII-a - prin competențele
specifice sunt vizate :
- noile educații (educația pentru drepturile omului, educația pentru
diversitate, educația pentru egalitate de gen),

- probleme specifice didacticii istoriei precum multiperspectivitatea


asupra evenimentelor istorice, abordarea problemelor
controversate și sensibile,

- probleme legate de învățarea permenentă sau de integrarea


elevilor în societatea contemporană prin antrenarea strategiilor de
argumentare, negociere sau cooperare.

- se recomandă explicit „să se evite o istorie cronologică, factuală


și evenimențială”
Profesorii de istorie și elevii lor trebuie să accepte câteva idei :

• nu există neapărat o variantă corectă cu privire la un


eveniment istoric;

• același eveniment istoric poate fi descris diferit, pornind de


la punctul de vedere al unui individ (jurnalist, politician,
istoric);

• sursele istorice sunt arareori imparțiale

• mai mulți martori ai unui eveniment istoric se pot contrazice


cu privire la același aspect al respectivului eveniment.
(Adăscăliței, 2010, p30) .
Conținutul procesului creativ este de asemnea important.

• Profesorul trebuie să aibă deprinderi specifice domeniului,


să știe unde să-și caute informațiile, cum să le înregistreze.

• A doua componentă a procesului creativ este reprezentată de


gândirea creativă și deprinderile de lucru (stil de lucru
creativ).

• A treia componentă a comportamentului creativ constă în


motivația intrinsecă: dorința de a face ceva nou, de dragul de
a-l face pentru că este provocator
Stilul de lucru creativ este marcat de:

• spargerea tiparelor (renunțarea la vechile modele),

• înțelegerea complexității,

• deschiderea față de opțiuni noi,

• generarea unui număr cât mai mare de idei, fără a le evalua


pe loc,

• gândirea deschisă,

• memoria precisă, percepția inedită


(Amabile, p75-83)
Blocaje ale creativității didactice
1. Rezistența unora dintre profesorii care predau istorie este uneori vizibilă.

Plecând de la faptul că au de abordat o cantitate imensă de informații,


unii profesori neglijează aspectele metodice, didactice. (Oferta de
cunoaștere declarativă a profesorului este mult mai mare decât nevoia
elevilor de cunoaștere procedurală sau contextuală a elevilor.

Capacitatea de adaptare a unor astfel de profesori este destul de redusă


și acest lucru se datorează lipsei de interes pentru aspectele didactice/
metodice.

2. Se constată o scădere a interesului pentru studierea istoriei la absolvenții


de liceu.
Elevii care asimilează superficial evenimentul/ procesul istoric nu găsesc
semnificații sau învățături pentru viață în ceea ce studiază la istorie, nu se
simt atrași de studierea aprofundată a acestei discipline.
Soluții posibile- în loc de concluzii
• Promovarea creativității în activitatea didactică proprie dar și ca
stil de lucru pentru elevi.

• Sprijinirea motivației intrinseci este una din modalitățile de


încurajare a creativității. Credința profesorului că elevii ar trebui să
fie autonomi în clasă favorizează motivația intrinsecă.

• Abordarea optimă pare a fi cea în care copiii sunt călăuziți spre


scopul comun, dar sunt încurajați să învețe cum li se pare mai
comod. Accentul trebuie să fie pus pe învățare, nu pe testare.

• Luarea în considerare a intereselor și experiențelor elevilor


poate fi de asemena benefică.
• Propunerea unor activități nestructurate în cadrul
activității generale dă posibilitatea elevilor să aleagă.
• Colaborarea elevilor cu profesorul în stabilirea
regulilor îi va face să nu se simtă controlați din
exterior,
• Uilizarea unui limbaj cât mai puțin coercitiv,
• Clarificarea situațiilor în care nu există răspunsuri
corecte sau incorecte,
• Acceptarea argumentelor și opiniilor diferite
vor da elevilor încredere, deschidere și
motivare pentru implicarea activă în
activitatea didactică.
• Evaluarea elevilor realizată prin interacțiunea
permenentă cu aceștia,

• Feedback-ul constructiv, cu caracter de


informare mai accentuat decât de control,

• Implicarea elevilor în autoevaluare și în


activități reflexive vor spori responsabilizarea
acestora pentru munca pe care o desfășoară.
Bibliografie
• Adăscăliței, Felicia, Bercea, Marilena, Dumitrescu Doru, Lazăr, Liviu,
Manea, Mihai, Popescu, Mirela, Elemente de didactică a istoriei,
Editura Nomina, București, 2010.
• Amabile, Teresa, M., Creativitatea ca mod de viață, Știință și
Tehnică, București, 1997.
• Crețu, Daniela, Nicu, Adriana, Pedagogie pentru definitivat și gradul
didactic II, Editura Universității ”Lucian Blaga” Sibiu, 2009.
• Ţopa, Leon, Creativitatea, Editura ştiinţifică şi enciclopedica,
Bucureşti, 1980.
• MECI, Programe școlare Istorie, clasele a V-a- a VIII-a, București,
2009.
• MECT, Programe școlare pentru clasa a IX-a. Ciclul inferior al
liceului, Istorie, București, 2004.
• MECI, Programă școlară Istorie, clasa a XI-a. Ciclul superior al
liceului, București, 2009.
• MECI, Programă școlară Istorie, clasa a XII-a, Ciclul superior al
liceului, București, 2009.
• Vă mulțumesc pentru atenție !