C5 Utilitatea cunoaşterii clasei de elevi ca grup social

Situaţii din viaţa socială a colectivului unei clase, care solicită folosirea de către profesori a
unor metode obiective de cunoaştere a grupurilor:
Preluarea de către profesor a unei noi clase de elevi impune deţinerea unor informaţii
despre particularităţile colectivului respectiv, aşa cum se prezintă ele în momentul începerii
colaborării cu noul profesor.
Aprecierea gradului de participare a elevilor la activităţile colective ale clasei este de natură
să pună în evidenţă, în ultimă instanţă, eficienţa grupului.
Cunoaşterea relaţiilor interpersonale în interiorul grupului prezintă o deosebită importanţă
pentru aprecierea climatului existent în grupul respectiv.
Constituirea temporară a unor grupuri de muncă, de creaţie, de rezolvare a unor probleme
Obiectivele cunoaşterii clasei de elevi
Perspectiva structurală este de natură să conducă la realizarea a trei obiective importante:
Cunoaşterea gradului de omogenitate sau de eterogenitate a grupului clasei;
Cunoaşterea momentelor mai semnificative din evoluţia grupului, de natură să explice
caracteristicile sale actuale;
Cunoaşterea stadiului de socializare în care se află elevii clasei respective, pus evidenţă de
sistemul de statusuri şi roluri.

Perspectiva sociopsihologică analizează caracteristicile proprii ale colectivului, legate de:

activitatea dominantă de învăţare
de particularităţile specifice vârstei elevilor
de raporturile interindividuale dintre elevi şi profesori etc.
obiective
Cunoaşterea acelor proprietăţi ale grupului care sunt definitorii pentru caracterizarea lui în
termen de “sintalitate”, analogic celui de personalitate
Cunoaşterea principalelor fenomene de grup, care se manifestă în interiorul colectivului
clasei
Cunoaşterea particularităţii interacţiunii şi comunicării dintre membrii grupului
Perspectiva sociopedagogică. Obiective:
Scopurile membrilor grupului şi ale grupului ca întreg
Particularităţile normelor de grup
Conducătorii (liderii) grupului şi stilul de conducere acceptat de grup

1
Metode de cunoaştere a grupurilor sociale
AUTOBIOGRAFIA GRUPULUI
este o metodă de cunoaştere a grupurilor de şcolari prin intermediul relatărilor elevilor
clasei respective despre momentele cele mai importante din evoluţia colectivului lor, ori
referitoare la întâmplările şi situaţiile trăite şi influenţa pe care acestea le-au avut asupra
comportamentelor individuale şi de grup.

OBSERVAŢIA ŞTIINŢIFICĂ (SISTEMATICĂ)

Observaţia ca metodă de cercetare constă, în urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă
a diferitelor manifestări comportamentale ale individului sau a grupului, ca şi a contextului
situaţional al comportamentului
Caracteristici:
 este metodică şi fundamentată ştiinţific;
 este sistematică, adică se desfăşoară după un plan, nu haotic.
 este integrală, adică obţine, recoltează o informaţie globală asupra tuturor laturilor
fenomenului, procesului, pentru că realitatea nu poate fi înţeleasă decât în
totalitatea sa;
 este analitică – presupune operaţia de desfacere a unui fenomen în elementele lui
alcătuitoare;
 este precisă şi exactă, fiind consemnat, în momentul observaţiei;
 este repetabilă şi verificabilă;
 este judecată critic, adică trecută prin filtrul raţiunii, datele fiind comparate şi
verificate.
Etapele necesare elaborării protocolului de observaţie în clasa de elevi:
 Stabilirea scopului
 Fundamentarea teoretică – cunoaşterea domeniului
 Stabilirea şi lansarea ipotezelor – judecăţi apriori
 Întocmirea grilei de observaţie
 Prelucrarea şi interpretarea datelor
 Extragerea concluziilor
Observaţia se poate realiza în cadrul :
 activităţilor didactice – lecţii
 activităţilor educative – ora de dirigenţie
 activităţi extraşcolare – excursii, vizite la diferite obiective cu caracter educativ.

2
Serendipitatea
Este arta de a descoperi, inventa sau de a crea ceva la care nu te aştepţi.
La 28 ianuarie 1754, într-o scrisoare adresată prietenului său Horace Mann, scriitorul englez
Horace Walpole născoceşte neologismul serendipitate care înseamnă “facultatea sau şansa
de a găsi o evidenţă neprevăzută pentru anumite idei sau (pentru a se referi) la identificarea
surprinzătoare a noi obiecte sau relaţii care nu erau în mod special căutate"
Etimologia conceptului de seredinpitate
“Călătoriile şi Aventurile celor trei Prinţi din Serendip” traduse din persana veche de către
Chevalier de Mailly (1719), ilustrează un proces epistemologic în care într-adevăr hazardul
intervine, dar cu rol mistificator.
Dar ce spune povestea?
După ce au primit o educaţie solidă, cei trei fii ai regelui din Serendip (denumirea în persana
veche a insulei Ceylon) au refuzat să-i urmeze tatălui lor la tron drept pentru care regele i-a
expulzat.
Cei trei prinţi au pornit-o pe jos să cunoască ţări străine şi lucruri minunate din lumea largă.
Intr-o zi au observat pe drum urmele unei cămile.
Cel mai mare dintre ei constată că iarba din stânga urmelor de cămilă era păscută în timp ce
în dreapta drumului, nu, de unde a tras concluzia că:
animalul nu vedea cu ochiul drept.
La fel de perspicace, fratele mijlociu observă şi el bucăţi de iarbă mestecate cam de
lungimea unui dinte de cămilă; concluzia:
cămilei îi lipsea un dinte!
Pentru că urmele unei copite erau mai puţin adânci, mezinul deduce că se aflau pe urmele:
unei cămile şchioape.
Continuându-şi călătoria, unul dintre fraţi observă pe marginea drumului un şir de furnici în
căutare de hrană. De cealaltă parte a drumului, un roi de albine, muşte şi viespi se agitau
deasupra unor urme de substanţă lipicioasă. Rezultă că:
"Aşadar, cămila era încărcată cu unt şi miere" îşi spuse tânărul perspicace.
Al doilea prinţ descoperă urmele unei persoane care a coborât de pe cămilă şi în apropiere
o pată umedă. Pentru că urmele păreau a fi ale unei persoane de talie mică şi, mai mult, în
praful drumului se puteau vedea urme de mâini în praf al doilea prinţ a înţeles că era vorba
de:
o femeie care a coborât de pe cămilă pentru a mânca
iar pentru a se ridica a fost nevoită să se sprijine în mâini:
era însărcinată.
După ce au mai mers o bucată de drum, cei trei prinţi s-au întâlnit cu un conducător de
cămile supărat că tocmai îşi pierduse o cămilă.

3
Cum tinerii prinţi tocmai culeseseră o sumedenie de indicii, i-au relatat crescătorului toate
semnele descoperite de ei pe drum.
Ei bine, acestea s-au dovedit exacte.
Cămilarul, bănuitor din fire, îi acuză pe tinerii prinţi de furt şi nu se lasă până când aceştia nu
sunt întemniţaţi.
Abia după ce cămila a fost găsită teafără de către un sătean, prinţii au fost eliberaţi. 

Profilul psihosocial al grupului

Definiţie:
Profilul psihosocial este o metodă de reprezentare grafică a rezultatelor unor măsurători
făcute prin utilizarea unei probe asupra membrilor unui grup. Informaţiile obţinute,
convertite într-o unitate de măsură, sunt dispuse vertical şi apoi reunite printr-o linie.
….
Profilul psihosocial vizualizează rezultatele obţinute de membrii unui grup în cadrul unei
probe (un chestionar cu întrebări ce vizează anumite proprietăţi ale grupului), putând fi
astfel detectate acele proprietăţi deficitare ale grupului, care necesită intervenţii, cât şi
particularităţile forte ale acestuia, ce reprezintă adevărate elemente de sprijin în
organizarea şi funcţionalitatea optimă a acestuia.
Proprietăţi considerate a fi esenţiale pentru grupurile mici
 consensul (existenţa atitudinilor asemănătoare în grup);
 conformismul (respectarea normelor de grup);
 coeziunea (unitatea grupului );
 eficienţa (îndeplinirea obiectivelor);
 controlul (grupul ca mijloc de control al acţiunilor membrilor săi);
 stratificare (ierarhizarea statutelor);
 permeabilitatea (cooptarea altor membrii şi acceptarea lor);
 flexibilitatea (capacitatea de a manifesta comportamente variate, opusă rigidităţii şi
stereotipiei);
 omogenitatea (similaritatea psihologică şi socială a membrilor);
 tonul hedonic (plăcerea apartenenţei la grup);
 intimitatea (gradul de apropiere psihologică între membrii);
 participarea (acţionarea pentru grup).
Transformarea” acestor proprietăţi în întrebări ce vor alcătui chestionarul care se va
adresa membrilor grupului.
Stabilirea unităţii de măsură a proprietăţilor grupului, menţionate anterior.

4
În acest scop se va folosi o scară de atitudini de tip Lickert cu cinci intervale valorizante (într-
o foarte mică măsură, într-o mică măsură, într-o oarecare măsură, într-o mare măsură, într-
o foarte mare măsură), care dă posibilitatea stabilirii gradului în care fiecare proprietate
caracterizează grupul respectiv.
…
aplicarea chestionarului.
construirea profilului psihosocial al grupului. În cadrul acestei etape, pe orizontală sunt
notate cele cinci unităţi de măsură, iar pe verticală cele 12 proprietăţi ale grupului, în
dreptul fiecăreia trecându-se punctajul (simbolizat printr-un semn), rezultat din media
aritmetică a punctelor obţinute de la toţi membrii grupului (într-un grup de patru persoane,
pentru prima proprietate, doi dintre membrii au acordat 3p, unul 1p, iar altul 5p, media
fiind (2x3)+(1x1)+(1x5)/4 = 3, ceea ce înseamnă că la caracteristica 1 se va trasa un semn în
dreptul acestei unităţi).
Întrebări corespunzătoare celor 12 proprietăţi
În ce măsură există atitudini şi comportamente asemănătoare la membrii grupului
dumneavoastră?
În ce măsură membrii grupului dumneavoastră manifestă conduite de acceptare şi
traducere în fapt a prescripţiilor normelor de grup?
În ce măsură membrii grupului dumneavoastră sunt uniţi, acţionează unitar?
În ce măsură membrii grupului dumneavoastră sunt uniţi, acţionează unitar?
În ce măsură grupul dumneavoastră îşi realizează scopurile şi sarcinile propuse?
În ce măsură grupul dumneavoastră controlează conduita şi acţiunile membrilor săi?
În ce măsură în grupul dumneavoastră statutele şi rolurile membrilor sunt strict delimitate
şi ierarhizate?
În ce măsură admite grupul dumneavoastră cooptarea sau pătrunderea în grup a unor noi
membri?
În ce măsură permite grupul dumneavoastră manifestarea unor idei sau comportamente
diferite, variate?
În ce măsură se caracterizează grupul dumneavoastră prin asemănarea caracteristicilor
sociale şi psihologice a membrilor săi?
În ce măsură membrii grupului dumneavoastră se simt bine, satisfăcuţi în cadrul grupului şi
simt plăcerea de a fi în grup?
În ce măsură membrii grupului dumneavoastră sunt apropiaţi între ei?
În ce măsură membrii grupului dumneavoastră acţionează pentru grup?

Proprietăţil În foarte În mică Într-o În mare În foarte mare

e grupului mică măsură oarecare măsură măsură

5
 măsură măsură
1. consens
2. conformism
3. coeziune
4. eficienţă
5. control
6. stratificare
7.
permeabilitate
8. flexibilitate
9. omogenitate
10. ton hedonic
11. intimitate
12. participare

Profilul psihosocial joacă un rol important în cunoaşterea grupurilor, el oferind informaţii

preţioase despre:
a) orientarea generală (pozitivă sau negativă) a caracteristicilor grupului (dacă proprietăţile
grupului sunt prezente într-o măsură ce tinde către partea de sus a scării de atitudine
înseamnă că grupul este bine organizat şi funcţionează optim, iar dacă acestea sunt
prezente într-o mică sau foarte mică măsură înseamnă că grupul este dezorganizat,
tensional, neeficient);
b) gradul de dezvoltare a fiecărei proprietăţi în cadrul grupului, ceea ce poate indica atât
valoarea grupului, cât şi necesitatea intervenţiei în cadrul acestuia (în cazul proprietăţilor
deficitare se poate interveni în direcţia creşterii lor, dar numai prin mijloace şi modalităţi
adecvate);
c) cauzele probabile ale unei situaţii din grup şi unele efecte ce s-ar putea obţine.