Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi, fură cireşele de la

mătuşa Mărioara şi, apoi, pupăza din tei, iar la şcoală, omoară muşte, "făcând prăpăd din ele". 
1. Pus mereu pe pozne, Nică este caracterizat, mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori
la care ia parte. Uneori, caracterizarea este făcută de alte personaje.
2. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: "Şi eu eram vesel pe vremea cea
bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa".
b.) Nică ca personalitate:
1. Este un băiet ruşinos şi fricos "o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu, un băiet
prizărit, ruşinos şi fricos şi de umbra mea".
2. Mai târziu el devine "cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş".
c.) Ataşamentul faţă de satul său:
1. Durerea despărţirii, înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă,
în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi "depărtat".
2. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor
sufleteşti ale personajului. 

Personajul principal, Victoria Lipan, reprezintă imaginea eroinei din literatura română,
romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu putând fiind considerat cartea acestui personaj,
devenit reprezentativ printr-un cumul de trăsături.

Trasaturile ce constituie portretul eroinei sunt puse în valoare prin cele doua mijloace de
caracterizare(directa si indirectă).

Prin intermediul caracterizării indirecte, sunt puse in valoare numeroase trăsături morale care
ilustrează imaginea eroinei dominată de un spirit al dreptății, iubitoare de familie, ancorată în
păstrarea cu sfințenie a credinței si a obiceiurilor si tradițiilor. Mijloacele caracterizării
indirecte sunt numeroase, mai întâi, putându-se evidenția trăsăturile ce rezultă prin
intermediul faptelor, acțiunilor personajului. Harnică și pricepută, Victoria are grijă de toate in
lipsa soțului sau, își vinde produse, dar duce peste noapte banii la preot fiind prevăzătoare și
conștientă de pericolele drumului, în face lui Gheorghiță un baltag.

Prin intermediul gesturilor și atitudinilor se remarcă firea credincioasă a Victoriei (postește

douăsprezece vineri, face daruri, dă slujbe), ancorată puternic in tradiție și în respectarea
obiceiurilor strămoșești (de exemplu gestul facut la o cumetrie sau la o nuntă) dar si dorința ca
fiica Din dialogul purtat cu alte personaje, eroina impresionează prin luciditatea si stăpânirea
de sine, ea reconstituind cu multă inteligență punct cu punct episodul crimei, demascand cu
abilitate ca un adevărat polițist pe vinovați.

In concluzie, Victoria Lipan este un personaj complex ce posedă o diversitate de calități, dar
si cateva defecte care luptă într-un scop bine determinat, acela de aflare a adevărului.