VITORIA LIPAN - caracterizarea personajului principal

Romanul 'Baltagul'este un 'adevarat poem al naturii si al sufletului omului o 'Miorita' de

dimensiuni mari(G. Calinescu). Romanul ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul
taranului moldovean ca pastrator al traditiilor stramosesti si al specificului national , cu un mod
propriu de a simti, de a gandi si de a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii.

Romanul ramane o criere memorabila nu numai continutul si multitudinea semnificatiilor sale, ci

si prin personalele lui, intre care un loc aparte il ocupa Vitoria Lipan, Nechifor Lipan si
Gheorghita, fiul lor.

Nu lipsite de importaanta si semnificatie in derularea actiunii sunt alte personaje

secundare sau episodice : parintele Daniil, mos Pricup, Ilie Cutui, Calistrat Bogza. Majoritatea
acestor personaje sunt caractere puternice, de mare complexitate, specifice acestei lumi
patriarhale, pe care ele o reprezinta.

Se impune insa figura acestei eroine, asa incat romanul poate fi socotit cartea acestei eroine
devenite un tip reprezentativ.

Eroina principala, Vitoria Lipan este cea care da sensul intregului roman, care

devine, in ultima instanta, 'romanul unui suflet de munteanca ce nu se da in laturi de la greutati.
Ea este figura reprezentativa de erou popular, deoarece intruneste calitatile fundamentale ale
omului de la tara, in care,in primul rand, se inscrie cultul pentru adevar si dreptate.

Portretul fizic, sumar, reiese din caracterizarea directa. Vitoria Lipan cucereste prin

frumusetea si farmecul ei fizic, fiindca la cei aproape patruzeci de ani ai sai 'ochii ei caprii in
care parca se rasfrangea lumina castanie a parului'erau inca frumosi. Scriitorul se opreste
asupra trasaturilor care sugereaza zbuciumul ei interior: 'privirea ei era dusa departe, semn al
gandurilor in care era adancita si care o copleseau . Femeia avea o frumusete neobisnuita in
privire: 'ochii ei luceau ce intr-o usoara ceata in dosul genelor lungi si rasfrante in
carligase.' Infatisarea Vitoriei ilustreaza ingrijorarea pentru tacerea sotului si prefigureaza
zbuciumul sufletesc ce o va stapani si o va macina pana ce-i va descoperi si-i va pedepsi pa
ucigasi.

Femeia este foarte nelinistita si se autoizoleaza de lumea din jur: 'in singuratatea ei,
femeia cerca sa ajunga la el'. Prin caracterizarea indirecta, M. Sadoveanu ne dezvaluie starile
sufletesti si trasaturile de caracter ale eroinei, care reies din faptele, gesturile si vorbele ei.

Vitoria Lipan este o gospodina harnica si priceputa , avand grijile unei gospodarii 'cu
multe acareturi' si conducand-o 'cu strasnicie',mai ales ca sotul este adeseori plecat. Astfel, ea
stie ce produse mai are de vanzare, se tocmeste cu iscusinta de negustor cu cei care vin sa
cumpere sau mergea ea insasi la campie, unde vindea produse.
 Ordonata si meticuloasa, cu un deosebit simt practic, inainte de plecare pe drumurile
cautarii lui Nechifor, ea oranduieste totul cu o abilitate si cu o exactitate
remarcabile. Intreprinzatoare si prevazatoare, vinde produsele si duce peste noapte banii la
preot, pentru a nu fi pradata. Constienta de pericolele care ii pandesc pe drum, ii face lui
Gheorghita un baltag, pe care il sfinteste preotul, iar pentru sine ia pusca s-o foloseasca la
nevoie..

Vitoria este o femeie credincioasa, respecta obiceiurile stramosesti: inainte de a pleca, se

consulta cu preotul, merge la manastire, unde se roaga pentru sotul ei, tine post 12 vineri, se
spovedeste si se impartaseste sau face daruri bisericii. In drumul ei intalneste o cumetrie si o
nunta si de fiecare data respecta traditia( face daruri copilului nou- nascut, ureaza cele de
cuviinta mirilor), asa cum indeplineste toate cele crestinesti pentru inmormantarea si pomenirea
sotului.

Pe de alta parte,este superstitioasa,caci ea crede in vise si in semnele vremii, pe care stie

sa le interpreteze, crede in descantece si vraji. De aceea, nu uita sa mearga la baba Maranda,
vrajitoarea, pentru a afla despre sotul ei. Visul in care acesta apare intors cu spatele, trecand
peste o apa neagra si cantecul cocosului slobozit o singura data cu pliscul intors catre poarta, o
obsedeaza si ii dau certitudinea ca barbatul ei nu se mai intoarce, pentru ca a fost ucis.

Mama a doi copii, Minodora si Gheorghita, vegheaza cu grija si dragoste asupra formarii
lor pentru viata. In relatia cu ei se dovedeste toleranta cu baiatul pentru ca il vede sfios si
nesigur. Ea il apara si-l ocroteste, stiind ca el este singurul ei sprijin. Cu multa rabdare si grija ,
ea il pregateste nu numai pentru drumul pana la Dorna, ci si pentru viata, dezvaluindu-i
responsabilitatile ca barbat.

Cu Minodora este mai aspra, mai neinduratoare pentru ca vrea sa o educe in spiritul

traditiei, pornind de la imbracaminte, preocupari, comportament .

Eroina impresioneaza prin luciditate si stapanire de sine, calitate pe care si-o manifesta

in diverse imprejurari: reuseste sa-l convinga pe Gheorghita de necesitatea plecarii spunandu-i
ca' jucariile au stat. De acu sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul
tau'. Culege cu abilitate informatii de la cei din jur, pe care ii trage de limba, caci dovedeste
o mare pricepere in descifrarea sufletului oamenilor. Uneori, cuvintele ei sunt adevarate
maxime:'Eu te citesc pe tine, macar ca nu stiu carte. Cine nu cearca nu izbuteste.': Uneori este
ironica:'Sa nu uiti sa mananci, ca sa nu-ti slabeasca puterile'  ii spune lui Mitrea, argat nu prea
vrednic. Celui  care nu ii da relatii ii spune:' Se vede ca pe aici nu e loc de popas'.