Romanul obiectiv, mitic, tradițional Baltagul

Baltagul
Mihail Sadoveanu
(tema și viziunea despre lume)

Prin capodopera Baltagul (1930), Sadoveanu realizează o noua interpretare a mitului mioritic, versul-
motto indicând sursa de inspiraţie: „Stăpâne, stăpâne, / Mai cheamă ş-un câne”. Publicat în 1930, romanul a
fost scris în 17 zile la vârsta de 50 de ani.

1.Încadrare
Este un roman tradițional pentru că se constituie ca o expresie a vieţii satului românesc, a
universului rural dar și a specificului personajelor: ţăranul este „ principalul meu erou” mărturisind
Sadoveanu. Avem de-a face cu o imagine idilică a țăranului, de un pitoresc profund, diferit de țăranul
conștient moral al lui Slavici sau de cel crud, brutal al lui Rebreanu și mai apoi Preda. Deasemenea
romanul valorifică tradiții românești: oierit, tors, ritualuri de sărbători, nuntă, înmormântare, botez etc.
Lumea lui Sadoveanu este puternic înrădăcinată în credința creștină specifică poporului român dar și în
obiceiurile precreștine precum vizita la baba Maranda, mulțimea superstițiilor de care ține seama cu atenție.
Baltagul este și roman mitic pentru că zugrăveşte o civilizaţie veche pastorală și valorifică mituri precum
cel al transhumanței (Miorița) sau cel al coborârii în Infern (Isis și Osiris).

2. Tema
Tema romanului Baltagul este una cu un grad mare de generalitate: condiția munteanului care
trăiește în zona de interferență a lumii vechi cu cea nouă. Din această mare temă se desfac celelalte teme,
subordonate: iubirea, moartea, familia, inițierea, răzbunarea. Un prim episod reprezentativ este constituit de
povestea despre neamurile lumii pe care Nechifor obișnuia să o rostească la cumetrii și ospețe. Aceasta
surprinde în mod subtil specificul muntenilor: neînzestrați nativ, dar puternici, dârzi, cu inimă bună și
dragoste de petrecere. Un alt episod este acela al nopții petrecute în prăpastie de către Gheorghiță lângă
trupul tatălui său. Amintind de coborârea în Infern a lui Isis, momentul, de o încărcătură tensională foarte
mare, contează în ceea ce înseamnă maturizarea acestui personaj.
Viziunea despre lume înfățișată în acest roman este profund tradițională. Personajele sunt așezate la granița
dintre nou și vechi. Modernizarea aduce cu ea pericolul uitării ordinii lumii, deci scriitorul se simte dator să
o evoce pentru a o salva. Omul arhaic, desprins de liniștea naturii se confruntă cu lumea modernă. La fel se
întâmplă și cu Nechifor Lipan, personajul absent al romanului, obligat de mersul noii lumi să se desprindă
de natura protectoare și să coboare în valea Dornelor, unde moartea ipotetică din Miorița se înfăptuiește.

3. Elemente de structură
Titlul romanului este simbolic. În sensul arhaic, baltagul este unealta magică şi simbolică însuşită
de răufăcători, armă a crimei dar recucerită de erou cu scopul de a face dreptate. Ea e nedezlipită de
imaginea muntenilor și denotă ceva din hotărârea și dârzenia acestora.

Perspectiva narativă este una obiectivă, specifică prozei realiste. Narațiunea se realizează la
persoana a III-a, naratorul nefiind implicat în desfășurarea acțiunii.

Construcția subiectului
În expozițiune scriitorul plasează acţiunea în satul Măgura Tarcăului, incipitul debutând cu imaginea
eroinei principale, Vitoria Lipan, stând singura pe prispă şi torcând, cu gândul la soţul ei Nechifor Lipan,
plecat din toamnă de acasă, la Dorna ca să cumpere nişte oi și care nu se întorsese la vremea potrivită
(intriga). Femeia îşi aminteşte de anii trăiţi împreună, de obiceiurile bărbatului ei, de realizările lor, cei doi
copii: Minodora care era acasă cu Vitoria şi Gheorghiţă, care era plecat pe ţinuturile Jijiei, cu oile la iernat.
Vremea se răceşte şi Vitoria este tot mai îngrijorată de tăcerea soţului ei, de aceea, apelează la sfaturile
părintelui Daniil, căruia îi destăinuie necazul ei. Plăteşte slujba pentru întoarcerea lui Lipan, posteşte, se
roagă, dar trece şi pe la baba Maranda, vrăjitoarea satului. Fiindcă nimic nu o linişteşte, Vitoria îi scrie lui
Gheorghiţă să se întoarcă acasă înainte de sărbătorile de iarna apoi o duce pe Minodora la Mănăstirea
Văratic pentru a fi în siguranţă şi la începutul lunii Martie pleacă cu Gheorghiţă pe urmele lui Lipan.
 Pleacă în căutarea adevărului, refăcând drumul presupus a fi fost parcurs de soţul ei. Pe tot parcursul
călătoriei, ea îi iscodeşte pe oameni, întreabă, cere informaţii despre Lipan.
În drumul lor, la Borca, asistă la o cumetrie, unde Vitoria respectă obiceiurile unei astfel de ocazii, iar la
Cruci trebuie să facă faţă veseliei unei nunţi. În ţara Dornelor, poposind la un han, află că întradevăr
Nechifor Lipan a cumpărat în noiembrie trei sute de oi, după care a vândut o suta de oi, altor doi ciobani,
continuându-şi drumul toţi trei. Vitoria continuă de aici căutarea pe urmele celor trei ciobani până la Sabasa,
la domnul Toma, şi apoi la Suha. Aici află ca în ziua de Sfântul Mihail şi Gavril a facut popas o turma de oi
cu doi ciobani: Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.
Femeia îşi dă seama că soţul ei fusese ucis între Suha şi Sabasa şi începe pe cont propriu cercetarea,
apoi apelează la autorităţi. În Sabasa, în curtea unui gospodar îl gaseşte pe Lupu, câinele lui Lipan şi cu
ajutorul lui descoperă osemintele lui Nechifor Lipan, într-o prăpastie. Femeia îndeplinşte cerinţele datinei
creştine, face praznic de înmormântare. Prin inteligenţă şi diplomaţie, ea reconstituie faptele întamplate şi
reuşeşte să-i demaşte pe vinovaţi îndeplinind un act de justitie.
Calistrat Bogza iritat, reacţionează violent şi este lovit de Gheorghiţă cu baltagul şi mâncat de câinele
lui Lipan. Înainte de a muri, îşi recunoaşte faptele şi doreşte ca oile sa intre în posesia stăpânului de drept.
Atingându-şi scopul, Vitoria şi Gheorghiţă se pregătesc de plecarea spre casă pentru a duce la bun
sfârşit şi alte treburi, căci viaţa merge înainte fiindcă toate au un rost pe lume. La praznicul de patruzeci de
zile o vor duce şi pe Minodora să vadă mormântul tatălui ei.

4. Statutul personajului Vitoria Lipan

Vitoria este personaj principal al romanului pe lângă Nechifor, personaj absent. Este o figură
reprezentativă pentru locuitorii munteni, o eroină populară, un „exponent al speței” țăranului român (G.
Călinescu). Comportamentul femeii cuprinde o întreaga filozofie de viaţă, un echilibru şi o măsură în toate,
fără nicio târguire, moştenite din asprimea vieţii din vremuri străvechi.
Nechifor este personajul absent, personaj exponențial pentru că în jurul lui se învârte toată acțiunea
romanului. El este tipul munteanului, stăpân al naturii, om cu „inima ușoară și blândă”, căruia îi plăcea să
petreacă și să binedispună lumea la nunți. Bărbatul reflectă tragismul existenței tradiționale românești, fiind
o proiecție a ciobanașului din balada populară „Miorița”.

5. Trăsături
Portret fizic al femeii este esenţializat: aproape 40 de ani, ochi căprui, gene lungi, părul castaniu, cu
o „frumuseţe neobişnuită în privire” fapt ce denotă forţă interioară, inteligenţă. Aceeași privire care îi era
„dusă departe” reliefa zbuciumul sufletesc și frumuseţea sobră a femeii.
Portretul moral conține 3 ipostaze (țărancă, soție și mamă) . În prima, cea de țărancă, Vitoria se
dovedește o femeie energică şi hotărâtă, harnică şi pricepută în gospodărie. În lipsa soțului toate treburile
casei sunt aranjate cu rânduială. Pe de altă parte ea reprezintă și spiritul autentic, tradițional, apărând cu
fermitate semnele, rânduielile vechi și credințele religioase. Legătura cu preotul, cu baba Maranda, postul,
slujbele, pelerinajul, se fac într-o ordine arhaică și firească a lucrurilor, la fel de veche precum lumea din
care ea face parte. Cu fermitate organizează cu tact gospodăria la plecare și prin inteligență se descurcă
atunci când iese din spaţiul munţilor pentru prima dată.
Ca mamă manifestă asprime față de Minodora care nu are voie cu băieți, coc, bluză și vals ci trebuie
să rămână la catrință și horă pentru că acestea le cunoscuse și Vitoria și mama și bunica ei. Veghează cu
străşnicie la educaţia copiilor și caută cu orice preț să le imprime în suflet legile morale nescrise. Aceștia îi
respectă autoritatea fără să crâcnească, Gheorghiță considerând-o un fel de vrăjitoare care face totul perfect
și îi poate citi gândurile. Dă dovadă și de abilități pedagogice; pentru cel din urmă se dovedește a fi mentor
veghind în detaliu la maturizarea lui cu ocazia traseului reconstituirii morții soțului pe care îl parcurg
împreună.

6. Relația între două personaje

Ca soţie dă dovadă de iubire. Mărturia ei: „n-am să mai am hodină cum n-are pârâul Tarcăului pân
ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan” subliniază atașamentul și devotamentul profund pe care îl are față de
Nechifor, fiind pregătită să-l urmeze chiar și în moarte. Astfel, Vitoria cutreieră munții în căutarea
osemintelor lui Nechifor pentru a le îngropa, după orânduire. Deși nu se depărtase niciodată prea mult de
satul său, în toate greutățile întâmpinate în drumul său și în investigațiile făcute demonstrează dârzenie și
tenacitate, ducându-și la capăt misiunea propusă.
 Același atașament este surprins și în scena finală a romanului, când Vitoria are grijă ca trupul soțului
să fie îngropat și cinstit după toate datinile strămoșești. Când, după înmormântare, vorbește despre condițiile
în care acesta a murit, mărturisește că deși nu a fost acolo, cunoaște detaliile crimei: „Mi-a spus Lipan, cât
am stat cu dânsul, atâtea nopți, în râpă.”, reflectând strânsa legătură ce s-a consolidat între ei pe parcursul
anilor.
SCHIȚA ANALIZEI
1.Încadrare
Roman tradițional:
expresie a vieţii satului românesc, a universului rural
ţăranul- „ principalul meu erou” ( Sadoveanu)
valorifică tradiții românești: oierit, sărbători, etc.
puternic înrădăcinat în credința creștină a poporului dar și în obiceiurile precreștine (vizita la baba Maranda)
Roman mitic:
zugrăveşte o civilizaţie veche pastorală
valorifică mituri precum cel al transhumanței (Miorița) sau cel al coborârii în Infern (Isis și Osiris)
Roman realist, obiectiv:
narator obiectiv, omniscient, neimplicat
narațiunea la persoana a III-a
realismul descrierilor
tehnica detaliilor
elementele reale de cronotop (Bistrița, Vatra Dornei)
legătura care se stabilește între mediu și personaje
2. Tema
condiția muntenilor ancorați într-o societate pastorală arhaică
viaţa şi moartea într-un spaţiu specific tradiţional
călătoria- iniţiere şi cunoaştere pt. Gheorghiţă şi refacerea echilibrului prin răzbunarea morţii soțului
Secvența 1– povestea din incipit spusă de Nechifor la toate cumetriile surprinde câte ceva din specificul
muntenilor: fără multe înzestrări inative, însă cu inimă veselă și cu neveste iubețe
Secvența 2– noaptea petrecută de Gheorghiță lângă trupul tatălui contribuie la maturizarea acestuia
Viziunea despre lume– profund tradițională
3. Elemente de structură
Titlul
baltagul este arma crimei, iniţial o unealtă de lucru
obiect însuşit de răufăcători dar recuperat de erou
semn al răzbunării
denotă ceva din hotărârea și dârzenia muntenilor
Perspectiva narativă
naraţiunea la persoana a III- a
narator omniscient
cunoaşte totul despre personajele sale, se caracterizează prin obiectivitate
Construcţia subiectului
expoziţiune- satul Măgura Tarcăului
familia Lipan: Nechifor plecase la Dorna să vândă şi să cumpere oi, Vitoria- neliniştită de întârzierea lui,
Gheroghiţă- chemat de la stână
intriga- lipsa mare a soțului de acasă și hotărârea Vitoriei de a pleca în căutarea lui Lipan
desfăşurarea acţiunii: pregătirile pentru drum, călătoria la Piatra pt. a anunţa autorităţile de dispariţia soţului,
călătoria la Mănăstirea Bistriţa: închinarea şi spovedania, călătoria explorativă cu un traseu labirintic: Bicaz-
Călugăreni- Fărcaşa- Borca şi Cruci- Vatra Dornei şi Broşteni- Borca- Subasa- Suha. Între ultimele sate
cadavrul este regăsit- pregătirea pentru înmormântare.
punct culminant- intens dramatism- în faţa celor adunaţi Vitoria reconstituie traseul soţului dispărut, spre
disperarea criminalilor aflaţi de faţă.
pedepsirea vinovaţilor: Cuţui moare răpus de baltag şi câine iar Bogza e arestat
4. Statutul personajelor
Vitoria Lipan
personaj principal
figură reprezentativă pentru locuitorii munteni
„exponent al speței” (G. Călinescu) țăranului român
Nechifor
erou absent
în jurul lui se învârte toată acțiunea
tipul munteanului, stăpân al naturii, om cu „inima ușoară și blândă”, căruia îi plăcea să petreacă și să
binedispună lumea la nunți
reflectă imaginea ciobanașului din balada populară „Miorița”
5. Trăsături
Portret fizic esenţializat:
aproape 40 de ani, ochi căprui, gene lungi, părul castaniu
„frumuseţe neobişnuită în privire” – forţă interioară, inteligenţă
privirea îi era „dusă departe”- zbucium sufletesc=) frumuseţe sobră
Portret moral- 3 ipostaze:
ţărancă:
femeie energică şi hotărâtă
harnică şi pricepută în gospodărie
apără semnele şi rânduielile vechi, religioasă
are un simţ practic, plină de prevedere- înţelege absenţa soţului
fermitate- organizează cu tact gospodăria la plecare
inteligentă, se descurcă atunci când iese din spaţiul munţilor prima dată
are o logică bazată pe raţiune, descoperă ucigaşii
capacitate de analiză psihologică, abilitate de a se preface, diplomaţie- scena demascării
soţie:
iubire- caracterizare directă: „ abia acum înţelegea că dragostea ei se păstrase ca-n tinereţe”
credincioşie: caract. directă: „ n-am să mai am hodină cum n-are pârâul Tarcăului pân ce l-oi găsi pe
Nechifor Lipan”)
devotament: „ dac-a intrat el pe celălalt tărâm, oi intra şi eu după dânsul”
mamă:
asprime față de Minodora care nu avea voie cu băieți, coc, bluză și vals
veghează cu străşnicie la educaţia copiilor- legile morale nescrise
mentor pentru maturizarea lui Gheorghiţă
 Baltagul de Mihail Sadoveanu
Unul dintre cei mai mari povestitori ai literaturii romane, Mihail Sadoveanu se impune prin
activitatea de romancier, el este autorul romanului Baltagul , creatie ce ilustreaza trasaturile speciei roman.
Romanul este o specie a genului epic in proza cu o actiune mai complicata si de mai mare intindere decat a
nuvelei , desfasurata pe mai multe planuri , cu personaje numeroase care ofera o imagine profunda asupra
vietii.
Baltagul este o opera epica deoarece autorul isi exprima in mod indirect sentimentele de admiratie
fata de personajul principal prin intermediul actiunii.
Actiunea romanului este plasata in timp si spatiu , se desfasoara pe o durata mai mare de timp , din toamna
cand Nechifor a plecat pt o afacere cu oi pana in primavara cand are loc praznicul.Spatiul este vast de la
Magura Tarcaului pana in tinutul Dornelor cuprinzand localitatile prin care trece Vitoria Lipan, un spatiu
real. Planurile romanului sunt clar delimitate, un plan al prezentului care cuprinde toate intamplarile
povestite si un plan al trecutului care prezinta legenda pe care o spunea Nechifor . Episoadele se succed prin
tehnica inlantuirii , uneori se apeleaza la alternanta cand este urmarit zbuciumul Vitoriei. Modul principal de
expunere este naratiunea care se impleteste cu descrierea , cu dialogul si monologul.Naratorul este obiectiv ,
povestind la persoana a 3-a , nu participa la actiune. Actiunea poate fi structurata pe momentele
subiectului.
Expozitiunea o prezinta pe Vitoria Lipan, nevasta unui oier din Magura Tarcaului, ce asteapta sotul
plecat la Dorna sa cumpere oi. Intr-o seara de toamna, torcand pe prispa casei, ea isi aminteste de Nechifor
cu drag, caci era om plin de viata, gospodar si oier priceput, vesel si sociabil, iubind petrecerile si nuntile,
unde spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe care Dumnezeu i-a inzestrat cu inima usoara,
sa poata rezista unei vieti aspre. Intriga. Ingrijorarea Vitoriei creste cu fiecare zi,
intrucat ea cunoaste drumul parcurs de sotul ei an de an, si ca ar fi trebuit sa se intoarca de mult. Ramasa
singura cu fiica sa, Minodora, cauta sfat la preotul Danila, ba chiar la baba Maranda, vrajitoarea satului, fara
sa gaseasca raspunsul si alinarea de care avea nevoie. Unele vise si presimtiri negre ii sadesc in suflet ideea
ca el ar fi disparut, mort pe undeva, fara sa-l stie nimeni. Hotarand sa plece in cautarea lui dupa sarbatorile
de iarna, isi cheama fiul, pe Gheorghita, plecat la apa Jijiei, cu oile la pasunat, in speranta ca el ii va fi sprijin
in aflarea adevarului. Instiinteaza autoritatile de la Piatra-Neamt de disparitia lui Lipan si o duce pe fiica sa,
Minodora, la manastire, pentru a fi in siguranta.
Desf actiunii. Neavand incredere ca oamenii legii o pot ajuta, Vitoria pleaca impreuna cu Gheorghita
pe urmele celui disparut. Inainte de a pleca, ea se supune unui ritual de purificare, postind douasprezece
vineri. Reconstituie traseul sotului pe apa Bistritei, trece prin Bicaz, poposeste la Calugareni apoi la Farcasa
unde il intalneste pe subprefect si afla de la mos Pricop ca Lipan poposi-se in toamna la acesta. Trec prin
Borca unde intalnesc un botez si la Cruci o nunta. Ea stie sa-si ascunda nelinistea si sa participe la aceste
evenimente, pentru a nu supara gazdele. Parasind apa Bistritei, intra in tinutul Dornelor unde afla ca in Vatra
Dornei a avut loc un mare targ de oi. La Vatra Dornei afla de la un functionar ca Lipan a cumparat 300 de oi
dintre care a vandut 100 altor doi oieri.Vitoria si Gheorghita refac drumul turmei, se intorc prin acelasi tinut
al Dornelor unde afla marturii despre trecerea turmei. Urmeaza traseul invers pe Valea Bistritei trecand prin
Brosteni si Borca apoi trec prin Sabasa si in Suha unde afla ca turma a fost insotita dor de doi oieri,Calistrat
Bogza si Ilie Cutui.Vitoria isi da seama ca misterul disparitiei este intre cele 2 localitati, fac de mai multe ori
drumul dintre Suha si Sabasa si, in final, Lupu, cainele lui Lipan, ii aduce la locul unde Nechifor fusese ucis.
Vitoria descopera osemintele sotului ei intr-o prapastie.
Respectand traditia, munteanca organizeaza priveghiul si il inmormanteaza pe Lipan. La praznicul de
pomenire invita autoritatile din partea locului, dar si pe Bogza si Cutui, presupusii asasini.
Prin inteligenta, intuitie, abilitate si diplomatie, femeia povesteste drumul celor trei oieri si uciderea
lui Lipan, ca si cand ar fi fost de fata. Demascati, cei doi isi recunosc crima si Cutui este arestat, iar Bogza
ucis. Desi sufera cumplit, Vitoria nu se lasa doborata si are cugetul impacat ca si-a facut datoria de sotie si
de crestina.
Un alt argument in favoarea incadrarii operei in genul roman este participarea unui nr mare de
personaje. Personaje principale , secundare si episodice. Personajul principal este Vitoria Lipan pentru ca
participa la toate momentele subiectului.
Este un personaj reprezentativ pentru comunitatea locuitorilor din Magura Tarcaului. Prin
caracterizarea directa facuta de narator este realizat portretul fizic. Trasaturile fizice ale femeii de 40 de ani ,
ochii caprui cu gene lungi , parul castaniu, sunt surprinse prin descriere. Naratorul surprinde nelinistea si
zbuciumul sufletesc pe masura ce vremea trece fara ca Nechifor sa se intoarca , privirea ii era dusa departe.
 Portretul fizic sugereaza o femeie frumoasa , sobra. Portretul moral este realizat prin caracterizarea
indirecta , prin fapte , mediu de viata, relatia cu alte personaje , prin gesturi si limbaj.Portretul moral se
alcatuieste prin insumarea mai multor ipoteze.
Ca femeie de munte se defineste prin firea energica , hotarata , darza , prin harnicie si hotararea cu
care conduce gospodaria , prin credinta in dumnezeu si in valorile traditiei, obiceiuri , traditi , supersitii.
Ca sotie este un model de iubire si devotament de sensibilitate si statornicie dragostea pt Nechifor
este foarte puternica el fiind prezent in gandul sau visul ei ,,in singuratatea ei , cearca sa patrunda pana la el''.
Nu putea sa ii vada chipul dar ii auzea glasul .
Ca mama este mai toleranta cu Gheorginta dandu-si seama ca este singurul ei sprijin si mai
neindrumatoare cu Minodora pe care vrea sa o educe in sprijinul traditiei. Numele personajului sugereaza
victorie si evidentiaza imaginea unei femei justitiar.
Pentru ca are o actiune mai complicata si de mai mare intindere decat o nuvela , desfasurat pe mai
multe planuri , cu personaje numeroase care ofera o imagine ampla si profunda asupra vietii, opera literara
Baltagul" este un roman.

Introducere

Romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu publicat în 1930 aparține realismului cu o notă mitică ( derivată
din totalitatea tradițiilor și superstițiilor prezentate, dar și din cadrul temporal asemenea basmelor, acțiunea e
plasată în illo tempore.)

O primă trăsătură pentru încadrarea romanului în realism este prezența verosimilului: prin toponime, unele
din ele reale(Dorna, Tarcău, apa Bistriței) , altele fictive utilizate pentru a marca autentic traseul Vitoriei
(Suha, Sabasa, Cruci) ; situația veridică în care 2 oieri îl ucid pe celălalt pentru bani.

O a doua trăsătură este perspectiva narativă obiectică: postura naratorului centrală este preluată însă de
către Vitoria în momentul parastasului, ea relatând foarte detaliat circumstanțele uciderii soțului său.
Această rocadă imprimă narațiunii un ritm mai alert, cititorul fiind intens implicat în acțiune.

Tema textului este călătoria, în vederea căutării adevărului, temă în jurul căreia orbitează alte teme conexe
familia, averea, moartea, destinul.

O primă scenă relevantă pentru tema textului este găsirea lui Lipan în râpă. Din punctul de vedere al
suspiciunilor Vitoriei, acest moment este sfârșitul călătoriei, odată cu depistarea osemintelor lui Nechifor. Pe
de altă parte, momentul e punctul care declanșează acțiunea de răzbunare.

Simbol central: râpa, un simbol al morții. Acest simbol marchează o coborâre în infern care reprezintă
moartea lui Nechifor și renașterea lui Gheorghiță precum și maturizarea acestuia. Suspansul este bine
conturat prin aglomerarea enumeraților oase risipite cu zgârcuirile umede. Utilizarea arhaismelor și
regionalismelor conferă textului autenticitate și culoare locală.

Scena se încheie cu replica femeii:” Gheoghiță!” care reprezintă numele de botez al soțului ei folosit doar în
intimitatea lor. Fiul tresare la această replică, momentul marcând preluarea autorității familiale de către fiul
lui Lipan.

O a doua scenă este scena răzbunării, praznicul parastasului care reprezintă finalul călătoriei și dezvăluirea
adevărului. În confirmarea suspiciunilor, Vitoria dă dovadă de o inteligență și o viclenie aparte. Îi invită pe
vinovați la parastas. Atitudinea Vitoriei îi face pe aceștia să realizeze că fapta lor a fost descoperită, moment
în care este indusă starea de panică. (“de ce mă tot fierbi și mă înțepi atât?”)

Elemente de compoziție, structură și limbaj

Incipitul textului: are formă de prolog precedat de un motto. Acesta din urmă este preluat din Miorița:
“Stăpâne, stăpâne, mai cheamă ș-un câne”.
Sadoveanu valorificând astfel componenta mitică; motto-ul ghidează lectura din punct de vedere tematic
( căutarea oierului dispărut) dar și atrage atenția asupra unor elemente din lumea rurală, precum comuniunea
om-animal.

Prologul cuprinde legenda relatată de Nechifor, la evenimentele lumii satului, conform acesteia la crearea
lumii dumnezeu le-a dăruit muntenilor o “inimă ușoară” și “muieri frumoase și iubețe”. Astfel, prologul
anticipează atât caracterul Vitoriei, loială soțului ei cât și atitudinea ei optimistă din finalul romanului, care
atestă, faptul că viața merge înainte.

Conflictele:

–conflictul exterior: inițial este cel mioritic 2 oieri îl ucid pe al 3-lea pentru a-i pune mâna pe bani și pe
turme. Dispariția baciului muntean va cauza un alt conflict exterior între soția lui și ucigașii săi, conflict
bazat pe dorința de răzbunare, dar și pe intenția de a echilibra balanța dreptății.

–conflictele interioare: sunt mai accentuate la nivelul lui Gheorghiță, care ezită în numeroase puncte cheie,
cum ar fi plecarea de acasă și părăsirea comunității tinerilor, șovăiala de dinainte de a coborî în râpă,
stângăcia din momentul pedepsirii lui Bogza.

-ezitările lui sunt justificate de procesul de maturizare prin care trece;

Încheiere:

-comparație cu Miorița- încadrarea prin intertext a baladei Miorița conferă un caracter complex, latura
realistă îmbinându-se armonios cu cea mitică.