STRUCTURA, LIMBAJ, COMPOZITIE - "Baltagul" de Mihail Sadoveanu

Aparut intr-o perioada de interferenta intre perioada interbelica si opera

moderna contemporana, Mihail Sadoveanu promoveaza o literatura de o diversitate
tematica iesita din comun: de la istorie "Creanga de aur", "Neamul soimarestilor",
"Frasii Jderi" si iubire "Dureri inabusite" la tema sociala "Hanu Ancutei,
"Baltagul","Nada florilor" si chiar filozofic 959h72j a "Creanga de aur", fiind "un scriitor
realist, cu o viziune romantica, de tip arhaic, atras de epopee, mitic si tragic"-G.
Calinescu.
Romanul "Baltagul" este una din capodoperele lui Sadoveanu, in care acesta
prelucreaza motivul dominant al transhumantei, prezentand realitatile societatii
romanesti, si formele de viata ancestrala. Scris in doar 17 zile, si aparut in 1930,
"Baltagul" este un roman traditional, punand si o problema arhaica, dar atingand un
element de modernitate prin analiza psihologica, fiind caracterizat de
armonie,unitate si echilibru. Opera complexa, de o eruditie ingenios ascunsa,
"Baltagul" pastreaza toate notele definitorii romanului - specie literara a genului epic, in
proza, de mare intindere, cu actiune complexa, care se desfasoara pe mai multe
planuri, cu numeroase personaje, oferind o imagine ampla si profunda
a vietii . Construit pe baza a doua coordonate - una monografica, realista, si alta
mitica, simbolica, "Baltagul" este remarcabil prin concizie si armonie compozitionala.
Caracterul mitic al capodoperei sadoveniene rezida la nivel structural si
compozitional in tema sociala a diegezei, pe care sunt grefate mituri antice, in
personajele luate din lumea arhaica si incarcate de o deosebita signaletica si in
subtratul mitic care, impreuna cu structurile narative, sporeste arhaicitatea, conferind
operei un aer de vechime.
O prima particularitate a acestui roman traditional il reprezinta discursul
narativ, in care apar elemente mitice, si tema sociala abordata, de narator.
Evenimentele din volumul "Baltagul" se petrec la sfarsitul secolului XIX-lea si inceputul
celui de-al XX-lea intr-o societate patriahala, arhaica, insa strapunsa de zorii unei noi
civilizatii, de noi relatii sociale capitaliste. Opera zugraveste o societate rurala, cu
obiceiurile si mentalitatile ei, este o monografie a lumii pastorale. Naratiunea urmareste
drumul eroinei Vitoria Lipan, in cautarea sotului ei si, mai apoi a adevarului si dreptatii.
Diegeza se constituie in clasicele momente ale subiectului. Expozitiunea prezinta viata
de la munte cu personajele, oamenii si datinile specifice. Vitoria Lipan traieste la randul
ei, aceasta viata grea in care barbatii sunt priceputi oieri sau muncesc la padure, iar
femeile "trag lana in fusalai". Sotul muntencei, Nechifor, este plecat la Dorna cu oile.
Familia Lipan il include si pe tanarul Gheorghita, un flacau de 17 ani, si pe Minodora.
Intriga este dispersata in expozitie. Vitoria devine ingrijorata in legatura cu absenta
prelungita a sotului ei plecat de 73 de zile si, avand unele vise premonitorii, merge la
baba Smaranda, vrajitoarea satului, in speranta unei edificari. Gheorghita vine acasa,
afla de ingrijorarea mamei sale, si amandoi decid ca urmatoarea zi sa mearga la
Piatra. Desfasurarea actiunii surprinde drumul Vitoriei pana la gasirea lui Nechifor

Lipan. Munteanca merge la autoritatile din Piatra pentru a raporta absenta sotului,
oprindu-se in drum, la manastire, pentru a se ruga Sfintei Ana. In cele din urma, Vitoria,
decide sa-l caute pe Nechifor impreuna cu Gheorghita si, in acest sens face cateva
pregatiri: o trimite pe Minodora la manastirea Varatecului, la calugarita Melania, sora
mamei Vitoriei si ii da lui Gheorghita un baltag, iar gospodaria o lasa in grija argatului
Mitrea. Primul popas pe care il fac cei doi este la hanul lui Donea de la Bicaz.
Prefacandu-se ca il cauta pe Lipan pentru niste bani, afla ca sotul ei nu a mai fost
vazut pe acolo din toamna. Ei opresc apoi la Calugareni, la casa negustorului David.
Vitoria se imprieteneste cu sotia acestuia. Continuandu-si drumul, Vitoria ajunge la
Farcasa, unde innopteaza la potcovarul Pricop si sotia sa, Dochia. Fierarul le spune ca
a potcovit calul lui Nechifor si ca acesta a plecat la drum pe vreme de seara. Tot aici
sunt martorii arestarii a doi farsori - Spiru Gheorghiu si Iancu Nicolae. Ajunsi la Borca,
Vitoria si Gheorghita dau de un botez. Respectand traditia, ofera lehuzei o capatana de
zahar, iar copilului bani pentru somn linistit. La Cruci dau de o nunta, unde Vitoria
reuseste sa se comporte astfel incat nimeni nu ghiceste ce e in sufletul muntencei,
petrecand alaturi de nuntasi. Aici isi da ea seama de ordinea premonitorie :dupa un
botez si o nunta, urmeaza moartea. La Vatra Dornei, un barbat ii face avansuri Vitoriei,
iar aceasta ii porunceste lui Gheorghita sa-l paleasca, vorbe care genereaza plecarea
acestuia, remarcand caracterul amarnic al acestei "muieri." Vitoria afla de la un slujbas,
ca in noiembrie Nechifor cumparase trei sute de oi. Munteanca afla de la Sabasa, de la
un crasmar ca pe acolo trecuse Nechifor, insotit de inca doi ciobani. Trecand peste
muntele Stanisoara, afla ca la Suha de la hanul lui Iorgu Vasiliu despre trecerea turmei
de oi, dar insotita doar de doi ciobani; fapt confirmat de sotia sa. Tot aici acesta afla si
numele celor doi - Calistrat Bogza si Ilie Cutui si faptul ca locuiesc in satul Doi Meri.
Vitoria discuta cu cei doi ciobani, aflan d la ei ca i-au platit bine lui Nechifor Lipan la
Crucea Talienilor. Reveniti la Sabasa, Vitoria si fiul ei il gasesc pe cainele lui Lipan,
Lupu, intr-o gospodarie, si dupa plata unei sume, il iau cu ei. Mergand intre Suha si
Sabasa, Lupu, familiar cu locurile, localizeaza intr-o rapa ramasitele lui Nechifor Lipan.
Vitoria isi inmormanteaza apoi crestineste sotul, iar prefectul Balmez desfasoara o
ancheta. Punctul culminant este atins odata cu praznicul de pomenire a lui Lipan, la
care participa inclusiv Bogza si Cutui. Cu o intuitie iesita din comun si pretextand ca
mortul i-a comunicat totul, Vitoria reconstituie scena mortii sotului ei, ca si cum ar fi
fost de fata, determinandu-i pe cei doi sa marturiseasca. Gheorghita il loveste cu
baltagul in frunte pe Bogza, iar acesta isi recunoaste crima. Deznodamantul surprinde
pe Vitoria facandu-si planuri de viitor. Rezolvand enigma si indeplinindu-si datoria fata
de mort, munteanca se gandeste la pomenirea de 9 zile, de 40 de zile, la aducerea
Minodorei pentru a vedea mormantul tatalui sau.
O prima particularitate a acestui roman traditional este reprezentat de personajele
luate din lumea arhaica. Aceste "fiinte" de hartie" - Roland Barthes, penduleaza in
capodopera sadoveniana, intre tipicitate si atipicitate. Caracteristicile romanului
traditional sunt tipul nevestei credincioase - Vitoria, tipul fetei de maritat-Minodora, tipul
flacaului-Gheorghita. Personaj exponential, Vitoria Lipan reprezinta experienta
milenara a unei lumi de pastori. Ea reuseste sa se sustraga incadrarii stricte intr-un

tipar. Ca instanta narativa, Vitoria este un personaj principal -datorita ocurentei din
discursul narativ, protagonist - toata actiunea se desfasoara in jurul sau si
tridimensional - W.C. Booth - sau rotund - Forster - deoarece evolueaza, ethopeea sa
intregindu-se pe parcursul diegezei, central, datorita rolului detinut in transmiterea
mesajului operei. De asemenea, in legenda introductiva ea devine narator colportor. In
calitate de referent uman Vitoria beneficiaza de o prosopografie sumara - "ochii ei
caprui, rasfrangeau lumina castanie a parului", "gene luni si rasfrante incarligase",
"ochii ei luceau" cat despre ethopee, se poate afirma ca actiunile eroinei si
comportamentul sau releva calitati si defecte, structurandu-se astfel un caracter
complex, in care defectele nu anuleaza calitatile, ci le impun in realizarea scopului si a
responsabilitatii pe care personajul si le asuma. Vitoria este caracterizata direct de
narator in incipit, intr-o schita de portret predominant fizic - "nu mai era tanara", "avea
o frumusete neobisnuita", in timp ce Gheorghita o considera "farmacatoare".
Infatisarea fizica ilustreaza ingrijorarea femeii pentru absenta sotului ei si prefigureaza
zbuciumul sufletesc ce o va macina pana ii va descoperi si pedepsi pe ucigasii lui
Nechifor Lipan. Principala caracteristica este dihotomia spiritului sau, dublata de o
polivalenta psihica. Unoeri, biserioasa, conservatoare, superstitioasa, ea se schimba
brusc si devine o prezenta inteligenta, descurcareata, folosindu-se cu viclenie de
atuurile ei pentru a invinge si prejudecatile. O combate pe Minodora in toate incercarile
ei de asimilare a progresului. Femeie aspra, Vitoria este priceputa, harnica, gospodina,
care duce grijile unei gospodari in absenta sotului ei. Intreprinzatoare si prevazatoare,
ea aduce banii la preot, pentru a nu fi jefuita. Ordonata si meticuloasa, ea este dotata
cu un deosebit simt ractic, ordonand totul cu abilitate si exactitate demne de invidiat,
toate treburile inainte de plecare. Excesiv de virtuoasa si credincioasa, ea este si
superstioasa, visul in care apare Lipan, obsedand-o si dandu-i certitudinea ca barbatul
ei nu se mai intoarce. Desi intial creeaza impresia tipului uman al inteligentei robuste,
spre final se dovedeste a fi o individualitate lucida. Este inzestrata cu o inteligenta
iesita din comun, pe care si-o manifesta intr-o diversitate de imprejurimi. Vitoria reface
drumul pe care l-a parcurs Lipan, dovedind perseverenta si o intuitie desavarsita,
culegand cu abiliate informatii de la cei din jur. Simuleaza veselie alaturi de nuntasi,
cunoaste obiceiul botezului, aratandu-si priceperea de a vorbi -"limba ascutita"dovedind incontestabil o inteligenta nativa. Iesind din tiparul vietii cotidiene, Vitoria este
constienta ca va avea de luptat nu doar cu vicisitudinile vremii, dar mai ales cu
oamenii. Vitoria comunica pe cai nestiute cu natura, aceasta devenind "cutie de
rezonanta" pentru sufletul zbuciumat al femeii. Are spirit de "vendetta" si nu accepta
justitia pentru aflarea adevarului. Sotie iubitoare si mama autoritara, Vitoria este
discreta in durere si rabdatoare in suferinta, acceptandu-si destinul cu intelepciune. In
scena praznicului, ii supune pe cei ucigasi la o stare de tensiune psihologica, greu de
suportat, silindu-i sa marturiseasca. Personaj complex, Vitoria este un "Hamlet feminin"
-G. Calinescu, iar "Baltagul" este in viziunea lui Perpesscius, "romanul unui suflet de
munteanca". Inteligenta Vitoriei se refera si la deductii logice, coerente, care, la fel ca
si cele ale lui Hamlet, intregesc filmul crimei in fata intregii audiente si a criminalilor
stupefiati. Vitoria este un personaj unic in literatura romana, prin devotement si
complexitate.

Din punctul de vedere al perosnajului secundar, Gheorghita, "Baltagul" este un

roman initiatic, Plecarea de acasa reprezinta despartirea acestuia de copilarie,
cronotop intalnit si la Creanga, pentru ca drumul, participarea la evenimentele decisive
-botez, nunta-, veghea tatalui sau in rapa si lovirea lui Bogza sa reprezinte adevarate
evenimente ale initierii pentru flacau. Folosirea personajului absent este un element de
modernitate. Personalitatea lui Nechifor Lipan este o prezenta vie in inima Vitoriei, in
amintirea hangiilor, in constiinta criminalilor.
O prima particularitate a acestui roman traditional este substratul mitic care,
coroborat cu structurile narative, sporeste arhaicitatea, conferind operei un aer de
vechime. "Baltagul" este un roman initiatic de o eruditie ingenios ascunsa, tratand in
subtextul sau riguros coerent si absolut fidel o tema simbolica, legata de unul din
marile mituri ale umanitatii. Mitul lui Osiris se suprapune cu subiectul "Baltagului: in
chip desavarsit. Povestea Vitoriei Lipan este povestea lui Isis in cautarea trupului
dezmembrat a lui Osiris"- Al. Paleologu. Astfel faptul ca, "Vitoria trebuia sa afle daca
Lipan s-a inaltat in soare sau a curs pe o apa", face trimitere directa la Osiris, zeul
soarelui, care este ucis de Seth si aruncat in Nil. Efortul Vitoriei de a reuni oasele lui
Lipan este asemanator celui al lui Isis care aduna si uneste partile din care era
descompus Osiris. Betisorul alb al Vitoriei este echivalentul lui " La grande magiciene",
bagheta lui Isis. Mai mult, numele localitatii Sabasa este legat de Sabazios, un al nume
a lui Osiris Dionisos, iar baltagul lui Gheorghita reprezinta toporisca lui Horus. Intreaga
diegeza se suprapune celei din mitul egiptean a lui Isis si Osiris. Isis- Vitoria, si fiul ei
Horus-Gheorghita, trebuie sa gaseasca urma lui Osiris-Nechifor - ucis miseleste.
Drumul Vitoriei are ca scop refacerea acelei "ordo universalis", care este amenintata
atat timp cat nu este lamurita cauza disparitiei. Anubis, cainele psihopomp, este
corespondentul fidelului Lupu, suprapunerea personajelor fiind completa. "Baltagul"
este astfel si o parafrazare culta a "Mioritei" crima fiind ca o exacerbare a setei de a
avea "un fundament al lumii capitaliste" -Paul Georgescu.Din balada, autorul a preluat
miezul diegetic, pe care a grefat un substrat mitologic, mult mai adanc, cu implicatii
substantiale.
Mitul mortii si al renasterii face referire la faptul ca Gheorghita
reprezinta o noua generatie de oieri gata sa-i ia locul lui Nechifor astfel reincepand
ciclul. O dovada a prezentei mitului sunt cele doua repere temporale in care se
ancoreazaactiunea : 26 octombrie - 23 aprilie, perioada dintre ele reprezentand un
ciclu pastoral. Motivul dominant, cel al transhumantei este aprofundat prin motivul
totemului- obiect sau animal sacru. Acesta este reprezentat de baltag, asociat in roman
situatiei inextricabile pe care o va deconstrui Vitoria, prin drumul parcurs de ea pentru
reinstaurarea traditiei. Titlul operei presupune o alternativa de interpretare, datorita
izomorfismului etimologic : numele de labirint vine din grecescul "labrys", care
inseamna si secure cu doua taisuri, simbol al vietii si al mortii. Coborarea in rapa a lui
Gheorghita este o reiterare a coborarii a Infern a lui Aenneas, pentru a-si intalni tatal,
pe Anhise. Crucea Talienilor, locul unde s-a comis crima, este similar paronimic cu
Legea Talionilor - "ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte". De asemenea, substratul
mitic este validat si printr-un limbaj alchimic uzitat de autor in raport cu Vitoria. Eroina
incearca sa-i constientizeze lui Gheorghita faptul ca " jucariile au stat" si ca " pentru

tine de-abia acum incepe soarele a rasari".Calul lui Nechifor este negru cu o pata alba
in frunte, care reprezinta o forma ocultata autohtona pentru materializarea celor doua
forte - yin yang - care tuteleaza universul. In "Baltagul" exista o gandire totemica,
prin Vitoria Lipan. Ea stie ca baltagul reprezinta pentru muntean un sceptru, un
insemn al puterii, si ca cele doua taisuri reprezinta viata si moartea, lumina si
intunericul, cer si pamant. Acest "labrys" dateaza din civilizatia minoica, iar Gheorghita
primeste la plecare un baltag nou, sfintit de preot, deoarece Vitoria stia ca Gheorghita
va lua locul tatalui.
In capodopera sadoveniana, structurile narative constituie un alt element de
arhaicitate. Tiparul este auctorial, perspectiva heterodiegetica, focalizarea este interna,
iar viziunea este "avec". Faptul ca, autorul este omniscient si nu corespunde niciunui
personaj, indica tiparul auctorial, iar prerspectiva heterodiegetica corespune unei narari
la persoana a III-a. Naratiunea este dominant simultana, deoarece majoritatea
evenimentelor sunt prezentate la timpul prezent. Naratorul autorului "Baltagul" este
heteordiegetic - relateaza la persoana a III-a, omniscient, relatand in pozitie
extradiegetica - stie tot despre personaje si actiune. Desi in majoritatea diegezei este
auctorial - stie mai mult decat personajele, si extradiegetic, detasat - nu se amesteca in
enuntarea unor pareri personale in raport cu faptele prezentate, e in afara actiunii,
exista totusi cateva mici abateri de la obiectivitate, cum ar fi caracterizarea directa
facuta Vitoriei :"avea o frumusete neobisnuita", "ochii ei luceau". Naratorul
extradiegetic insa, urmareste progresul actiunii fiind plasat in spatele Vitoriei si rareori
a lui Gheorghita, dand o nota de suspans si sporind veridicitatea textului,
Decurgand din romanul realist si naturalist al secolului al XIX-lea, bogat
descriptiv, iluzionist, care pretinde a face concurenta realitatii, imbinand si analiza
psihologica, romanul "Baltagul" "combina monografia simbolismului poetic" - Paul
Georgescu- fiind o capodopera a prozei romanesti.