Construit pe baza a doua coordonate - una monografica, realista, si alta

mitica, simbolica, "Baltagul" este remarcabil prin concizie si armonie

compozitionala. Caracterul mitic al capodoperei sadoveniene rezida la nivel
structural si compozitional in tema sociala a diegezei, pe care sunt grefate
mituri antice, in personajele luate din lumea arhaica si incarcate de o
deosebita signaletica si in subtratul mitic care, impreuna cu structurile
narative, sporeste arhaicitatea, conferind operei un aer de vechime.
O prima particularitate a acestui roman traditional il reprezinta
discursul narativ, in care apar elemente mitice, si tema sociala abordata, de
narator. Evenimentele din volumul "Baltagul" se petrec la sfarsitul secolului
XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea intr-o societate patriahala, arhaica,
insa strapunsa de zorii unei noi civilizatii, de noi relatii sociale capitaliste.
Opera zugraveste o societate rurala, cu obiceiurile si mentalitatile ei, este o
monografie a lumii pastorale. Naratiunea urmareste drumul eroinei Vitoria
Lipan, in cautarea sotului ei si, mai apoi a adevarului si dreptatii. Diegeza se
constituie in clasicele momente ale subiectului. Expozitiunea prezinta viata
de la munte cu personajele, oamenii si datinile specifice. Vitoria Lipan
traieste la randul ei, aceasta viata grea in care barbatii sunt priceputi oieri
sau muncesc la padure, iar femeile "trag lana in fusalai". Sotul muntencei,
Nechifor, este plecat la Dorna cu oile. Familia Lipan il include si pe tanarul
Gheorghita, un flacau de 17 ani, si pe Minodora. Intriga este dispersata in
expozitie. Vitoria devine ingrijorata in legatura cu absenta prelungita a
sotului ei plecat de 73 de zile si, avand unele vise premonitorii, merge la
baba Smaranda, vrajitoarea satului, in speranta unei edificari. Gheorghita
vine acasa, afla de ingrijorarea mamei sale, si amandoi decid ca urmatoarea
zi sa mearga la Piatra. Desfasurarea actiunii surprinde drumul Vitoriei pana
la gasirea lui Nechifor Lipan. Munteanca merge la autoritatile din Piatra
pentru a raporta absenta sotului, oprindu-se in drum, la manastire, pentru
a se ruga Sfintei Ana. In cele din urma, Vitoria, decide sa-l caute pe Nechifor
impreuna cu Gheorghita si, in acest sens face cateva pregatiri: o trimite pe
Minodora la manastirea Varatecului, la calugarita Melania, sora mamei
Vitoriei si ii da lui Gheorghita un baltag, iar gospodaria o lasa in grija
argatului Mitrea. Primul popas pe care il fac cei doi este la hanul lui Donea
de la Bicaz. Prefacandu-se ca il cauta pe Lipan pentru niste bani, afla ca
sotul ei nu a mai fost vazut pe acolo din toamna. Ei opresc apoi la
Calugareni, la casa negustorului David. Vitoria se imprieteneste cu sotia
acestuia. Continuandu-si drumul, Vitoria ajunge la Farcasa, unde
innopteaza la potcovarul Pricop si sotia sa, Dochia. Fierarul le spune ca a
potcovit calul lui Nechifor si ca acesta a plecat la drum pe vreme de seara.
Tot aici sunt martorii arestarii a doi farsori - Spiru Gheorghiu si Iancu
Nicolae. Ajunsi la Borca, Vitoria si Gheorghita dau de un botez. Respectand
traditia, ofera lehuzei o capatana de zahar, iar copilului bani pentru somn
linistit. La Cruci dau de o nunta, unde Vitoria reuseste sa se comporte astfel
incat nimeni nu ghiceste ce e in sufletul muntencei, petrecand alaturi de
nuntasi. Aici isi da ea seama de ordineapremonitorie : dupa un botez si o
nunta, urmeaza moartea. La Vatra Dornei, un barbat ii face avansuri
Vitoriei, iar aceasta ii porunceste lui Gheorghita sa-l paleasca, vorbe care
genereaza plecarea acestuia, remarcand caracterul amarnic al acestei
"muieri." Vitoria afla de la un slujbas, ca in noiembrie Nechifor cumparase
trei sute de oi. Munteanca afla de la Sabasa, de la un crasmar ca pe acolo
trecuse Nechifor, insotit de inca doi ciobani. Trecand peste muntele
Stanisoara, afla ca la Suha de la hanul lui Iorgu Vasiliu despre trecerea
turmei de oi, dar insotita doar de doi ciobani; fapt confirmat de sotia sa. Tot
aici acesta afla si numele celor doi - Calistrat Bogza si Ilie Cutui si faptul ca
locuiesc in satul Doi Meri. Vitoria discuta cu cei doi ciobani, aflan d la ei ca
i-au platit bine lui Nechifor Lipan la Crucea Talienilor. Reveniti la Sabasa,
Vitoria si fiul ei il gasesc pe cainele lui Lipan, Lupu, intr-o gospodarie, si
dupa plata unei sume, il iau cu ei. Mergand intre Suha si Sabasa, Lupu,
familiar cu locurile, localizeaza intr-o rapa ramasitele lui Nechifor Lipan.
Vitoria isi inmormanteaza apoi crestineste sotul, iar prefectul Balmez
desfasoara o ancheta. Punctul culminant este atins odata cu praznicul de
pomenire a lui Lipan, la care participa inclusiv Bogza si Cutui. Cu o intuitie
iesita din comun si pretextand ca mortul i-a comunicat totul, Vitoria
reconstituie scena mortii sotului ei, ca si cum ar fi fost de fata,
determinandu-i pe cei doi sa marturiseasca. Gheorghita il loveste cu baltagul
in frunte pe Bogza, iar acesta isi recunoaste crima. Deznodamantul
surprinde pe Vitoria facandu-si planuri de viitor. Rezolvand enigma si
indeplinindu-si datoria fata de mort, munteanca se gandeste la pomenirea
de 9 zile, de 40 de zile, la aducerea Minodorei pentru a vedea mormantul
tatalui sau.
O alta particularitate a acestui roman traditional este reprezentat de
personajele luate din lumea arhaica. Aceste "fiinte" de hartie" - Roland
Barthes, penduleaza in capodopera sadoveniana, intre tipicitate si
atipicitate. Caracteristicile romanului traditional sunt tipul nevestei
credincioase - Vitoria, tipul fetei de maritat-Minodora, tipul flacaului-
Gheorghita. Personaj exponential, Vitoria Lipan reprezinta experienta
milenara a unei lumi de pastori. Ea reuseste sa se sustraga incadrarii stricte
intr-un tipar. Ca instanta narativa, Vitoria este un personaj principal -
datorita ocurentei din discursul narativ, protagonist - toata actiunea se
desfasoara in jurul sau si tridimensional - W.C. Booth - sau rotund - Forster
- deoarece evolueaza, ethopeea sa intregindu-se pe parcursul diegezei,
central, datorita rolului detinut in transmiterea mesajului operei. De
asemenea, in legenda introductiva ea devine narator colportor. In calitate de
referent uman Vitoria beneficiaza de o prosopografie sumara - "ochii ei
caprui, rasfrangeau lumina castanie a parului", "gene luni si rasfrante
incarligase", "ochii ei luceau" cat despre ethopee, se poate afirma ca actiunile
eroinei si comportamentul sau releva calitati si defecte, structurandu-se
astfel un caracter complex, in care defectele nu anuleaza calitatile, ci le
impun in realizarea scopului si a responsabilitatii pe care personajul si le
asuma. Vitoria este caracterizata direct de narator in incipit, intr-o schita de
portret predominant fizic - "nu mai era tanara", "avea o frumusete
neobisnuita", in timp ce Gheorghita o considera "farmacatoare". Infatisarea
fizica ilustreaza ingrijorarea femeii pentru absenta sotului ei si prefigureaza
zbuciumul sufletesc ce o va macina pana ii va descoperi si pedepsi pe
ucigasii lui Nechifor Lipan. Principala caracteristica este dihotomia
spiritului sau, dublata de o polivalenta psihica. Unoeri, biserioasa,
conservatoare, superstitioasa, ea se schimba brusc si devine o prezenta
inteligenta, descurcareata, folosindu-se cu viclenie de atuurile ei pentru a
invinge si prejudecatile. O combate pe Minodora in toate incercarile ei de
asimilare a progresului. Femeie aspra, Vitoria este priceputa, harnica,
gospodina, care duce grijile unei gospodari in absenta sotului ei.
Intreprinzatoare si prevazatoare, ea aduce banii la preot, pentru a nu fi
jefuita. Ordonata si meticuloasa, ea este dotata cu un deosebit simt ractic,
ordonand totul cu abilitate si exactitate demne de invidiat, toate treburile
inainte de plecare. Excesiv de virtuoasa si credincioasa, ea este si
superstioasa, visul in care apare Lipan, obsedand-o si dandu-i certitudinea
ca barbatul ei nu se mai intoarce. Desi intial creeaza impresia tipului uman
al inteligentei robuste, spre final se dovedeste a fi o individualitate lucida.
Este inzestrata cu o inteligenta iesita din comun, pe care si-o manifesta intr-
o diversitate de imprejurimi. Vitoria reface drumul pe care l-a parcurs Lipan,
dovedind perseverenta si o intuitie desavarsita, culegand cu abiliate
informatii de la cei din jur. Simuleaza veselie alaturi de nuntasi, cunoaste
obiceiul botezului, aratandu-si priceperea de a vorbi -"limba ascutita"-
dovedind incontestabil o inteligenta nativa. Iesind din tiparul vietii cotidiene,
Vitoria este constienta ca va avea de luptat nu doar cu vicisitudinile vremii,
dar mai ales cu oamenii. Vitoria comunica pe cai nestiute cu natura, aceasta
devenind "cutie de rezonanta" pentru sufletul zbuciumat al femeii. Are spirit
de "vendetta" si nu accepta justitia pentru aflarea adevarului. Sotie iubitoare
si mama autoritara, Vitoria este discreta in durere si rabdatoare
in suferinta, acceptandu-si destinul cu intelepciune. In scena praznicului, ii
supune pe cei ucigasi la o stare de tensiune psihologica, greu de suportat,
silindu-i sa marturiseasca. Personaj complex, Vitoria este un "Hamlet
feminin" -G. Calinescu, iar "Baltagul" este in viziunea lui Perpesscius,
"romanul unui suflet de munteanca". Inteligenta Vitoriei se refera si la
deductii logice, coerente, care, la fel ca si cele ale lui Hamlet, intregesc filmul
crimei in fata intregii audiente si a criminalilor stupefiati. Vitoria este un
personaj unic in literatura romana, prin devotement si complexitate.
Din punctul de vedere al perosnajului secundar, Gheorghita,
"Baltagul" este un roman initiatic, Plecarea de acasa reprezinta despartirea
acestuia de copilarie, cronotop intalnit si la Creanga, pentru ca drumul,
participarea la evenimentele decisive -botez, nunta-, veghea tatalui sau in
rapa si lovirea lui Bogza sa reprezinte adevarate evenimente ale initierii
pentru flacau. Folosirea personajului absent este un element de
modernitate. Personalitatea lui Nechifor Lipan este o prezenta vie in inima
Vitoriei, in amintirea hangiilor, in constiinta criminalilor.
 O prima particularitate a acestui roman traditional este substratul
mitic care, coroborat cu structurile narative, sporeste arhaicitatea, conferind
operei un aer de vechime. "Baltagul" este un roman initiatic de o eruditie
ingenios ascunsa, tratand in subtextul sau riguros coerent si absolut fidel o
tema simbolica, legata de unul din marile mituri ale umanitatii. Mitul lui
Osiris se suprapune cu subiectul "Baltagului: in chip desavarsit. Povestea
Vitoriei Lipan este povestea lui Isis in cautarea trupului dezmembrat a lui
Osiris"- Al. Paleologu. Astfel faptul ca, "Vitoria trebuia sa afle daca Lipan s-a
inaltat in soare sau a curs pe o apa", face trimitere directa la Osiris, zeul
soarelui, care este ucis de Seth si aruncat in Nil. Efortul Vitoriei de a reuni
oasele lui Lipan este asemanator celui al lui Isis care aduna si uneste partile
din care era descompus Osiris. Betisorul alb al Vitoriei este echivalentul lui "
La grande magiciene", bagheta lui Isis. Mai mult, numele localitatii Sabasa
este legat de Sabazios, un al nume a lui Osiris Dionisos, iar baltagul lui
Gheorghita reprezinta toporisca lui Horus. Intreaga diegeza se suprapune
celei din mitul egiptean a lui Isis si Osiris. Isis- Vitoria, si fiul ei Horus-
Gheorghita, trebuie sa gaseasca urma lui Osiris-Nechifor - ucis miseleste.
Drumul Vitoriei are ca scop refacerea acelei "ordo universalis", care este
amenintata atat timp cat nu este lamurita cauza disparitiei. Anubis, cainele
psihopomp, este corespondentul fidelului Lupu, suprapunerea personajelor
fiind completa. "Baltagul" este astfel si o parafrazare culta a "Mioritei" crima
fiind ca o exacerbare a setei de a avea "un fundament al lumii capitaliste" -
Paul Georgescu. Din balada, autorul a preluat miezul diegetic, pe care a
grefat un substrat mitologic, mult mai adanc, cu implicatii
substantiale. Mitul mortii si al renasterii face referire la faptul ca Gheorghita
reprezinta o noua generatie de oieri gata sa-i ia locul lui Nechifor astfel
reincepand ciclul. O dovada a prezentei mitului sunt cele doua repere
temporale in care se ancoreaza actiunea : 26 octombrie - 23 aprilie, perioada
dintre ele reprezentand un ciclu pastoral. Motivul dominant, cel al
transhumantei este aprofundat prin motivul totemului- obiect sau animal
sacru. Acesta este reprezentat de baltag, asociat in roman situatiei
inextricabile pe care o va deconstrui Vitoria, prin drumul parcurs de ea
pentru reinstaurarea traditiei. Titlul operei presupune o alternativa de
interpretare, datorita izomorfismului etimologic : numele de labirint vine din
grecescul "labrys", care inseamna si secure cu doua taisuri, simbol al vietii si
al mortii. Coborarea in rapa a lui Gheorghita este o reiterare a coborarii a
Infern a lui Aenneas, pentru a-si intalni tatal, pe Anhise. Crucea Talienilor,
locul unde s-a comis crima, este similar paronimic cu Legea Talionilor - "ochi
pentru ochi, si dinte pentru dinte". De asemenea, substratul mitic este
validat si printr-un limbaj alchimic uzitat de autor in raport cu Vitoria.
Eroina incearca sa-i constientizeze lui Gheorghita faptul ca " jucariile au
stat" si ca " pentru tine de-abia acum incepe soarele a rasari".Calul lui
Nechifor este negru cu o pata alba in frunte, care reprezinta o forma ocultata
autohtona pentru materializarea celor doua forte - yin yang - care tuteleaza
universul. In "Baltagul" exista o gandire totemica, prin Vitoria Lipan. Ea
stie ca baltagul reprezinta pentru muntean un sceptru, un insemn al
puterii, si ca cele doua taisuri reprezinta viata si moartea, lumina si
intunericul, cer si pamant. Acest "labrys" dateaza din civilizatia minoica, iar
Gheorghita primeste la plecare un baltag nou, sfintit de preot, deoarece
Vitoria stia ca Gheorghita va lua locul tatalui.