Școala Gimnazială „Petru Rareș” Cervicești, com.

Mihai Eminescu

METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE ÎN ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ

PORTOFOLIUL

Evaluarea reprezintă o variabilă foarte importantă a procesului de instruire, iar poziţia

ei a fost reconsiderată mai ales în ultimele patru, cinci decenii, când au fost elaborate foarte
multe lucrări pe această temă şi când au fost întreprinse numeroase cercetări care să
investigheze o serie de aspecte ale evaluării.

În procesul evaluării, utilizarea metodelor tradiţionale este foarte importantă,

îndeosebi în evaluarea realizării obiectivelor performative cognitive. Totuşi, obiectivele
performative afective, care contribuie decisiv la formarea personalităţii elevului, sunt mai
puţin măsurabile cu aceste metode, de aceea în sistemul actual de învăţământ se impune
cunoaşterea şi folosirea metodelor alternative. O multitudine de comportamente hotărâtoare în
formarea elevului nu pot fi măsurate cu metodele clasice, de aceea Serviciul Naţional de
Examinare şi Evaluare a propus următoarele metode alternative de evaluare:

 observarea sistematică a comportamentului elevilor

 investigaţia
 proiectul
 studiul de caz
 portofoliul
 autoevaluarea

Dintre metodele alternative de evaluare, utilizarea portofoliului se impune din ce în

ce mai mult atenţiei şi interesului profesorilor în practica şcolară curentă. Termenul este
relativ nou în terminologia ştiinţelor educaţiei, dar ideea exprimată de concept în sine nu este
în mod necesar inovativă în sfera practicilor evaluative.

Deşi în sensul său de bază portofoliul s-a lansat în domeniul artei, şi în contextul
ştiinţelor educaţiei s-a impus nevoia existenţei unei metode de evaluare flexibile, complexe,
integratoare, ca alternativă viabilă la modalităţile tradiţionale de evaluare. Un astfel de rol îşi
poate asuma portofoliul în cadrul procesului de evaluare a performanţelor şcolare ale elevilor.

Aşa cum afirmă Ioan Cerghit, portofoliul cuprinde „o selecţie dintre cele mai bune
lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă
progresele sale; care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor
personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şi
descoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli. În alţi termeni, portofoliul este un
instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea continuă, progresivă şi multilaterală a
procesului de activitate şi a produsului final. Acesta sporeşte motivaţia învăţării.”1

1
Ioan Cerghit , Sisteme de instruire alternative şi complemantare, Ed.Aramis, Bucureşti, 2002, p. 315

1
 Astfel, portofoliul include rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode şi tehnici
de evaluare (probe orale, scrise, practice, observare sistematică a activităţii şi
comportamentului elevului, proiect, autoevaluare, compuneri, referate, eseuri, articole
publicate, lucrări prezentate în cercuri, sesiuni de comunicări, postere, machete, desene,
caricaturi, chestionare de atitudini, interviuri, casete video cuprinzând prestaţia orală a
elevului în cadrul unor activităţi sau contribuţia în activitatea de grup etc.), precum şi prin
sarcini specifice fiecărei discipline.

În același timp, permite evaluarea unor produse care, în mod obişnuit, nu sunt avute în
vedere prin celelalte metode de evaluare, ceea ce stimulează exprimarea personală a elevului,
angajarea lui în activitaţi de învăţare complexe, cu grad ridicat de originalitate şi creativitate.
În felul acesta evaluarea devine motivantă pentru elev. În plus, portofoliul ca metodă de
evaluare înlătură în bună parte tensiunile, stările emoţionale negative care însoţesc formele
tradiţionale de evaluare.

Prin urmare, portofoliul este „cartea de vizită” a elevului, reprezintând o modalitate de

evaluare complexă, care include rezultatele obţinute de elev prin toate celelalte metode şi
tehnici de evaluare.

Portofoliul urmăreşte progresul elevului, de la un semestru la altul, de la un an la altul,

de la un ciclu de învăţământ la altul, utilitatea lui fiind remarcată de toţi agenţii educaţionali:
elevii îşi pot urmări progresul;
elevii şi profesorul pot comunica, fiecare element component al portofoliului este
verificat şi corectat de învăţător/profesor, observaţiile sale fiind consemnate, de regulă, în
scris şi ataşate lucrărilor elevului;
elevii, profesorul şi părinţii pot avea un dialog concret, părinţii putând urmări evoluţia,
atitudinea copilului lor la limba şi literatura română, observaţiile profesorului atrăgându-le
atenţia asupra unor eventuale probleme ce aşteaptă soluţionarea;
factorii de decizie, având la dispoziţie portofoliile elevilor, pot să-şi formeze o imagine
mai bună despre ceea ce se petrece în clasă.

Elementele componente ale portofoliului la limba şi literatura română sunt stabilite de

profesor, însă elevul are libertatea de a include în propriul portofoliu materiale pe care le
consideră necesare şi reprezentative.

Portofoliul îi oferă profesorului o imagine complexă a personalităţii elevului, deschide

calea unei comunicări lipsite de constrângeri între profesor, elev şi părinte, îi oferă elevului o
posibilitate generatoare de satisfacţii în asumarea responsabilităţii propriilor achiziţii
intelectuale.

Exemplificare
Portofoliul la Limba şi literatura română ar putea include:
 teste iniţiale şi finale de verificare a cunoştinţelor;
 probe scrise şi practice;
 proiecte întocmite;
 fişe de lectură şi prezentări de carte;
 compuneri argumentative/imaginative;
 fișe de lucru;
 interviuri imaginare cu personalităţi ale culturii şi literaturii române;
 benzi desenate, având la bază o operă literară sau un subiect cotidian;
2
  modele de redactare de bilete, invitaţii, cărţi poştale, felicitări;
 proiecte de coperte de carte sau de ilustraţii după texte studiate;
 note de călătorie, realizate cu ocazia unor excursii literare;
 albume literare, cuprinzând portrete de scriitori, imagini ale caselor memoriale,
reproduceri ale unor coperte de carte;
 proiecte de spectacole literare;
 fişe de observare sistematică a comportamentului elevului, realizate de profesor;
 autoevaluările elevului.

De pildă, un model de structură a portofoliului folosit la clasa a V-a este următorul:

ŞCOALA:
AN ŞCOLAR :
OBIECTUL: LIMBA SI LITERATURA ROMÂNĂ
CLASA: a V- a

CONŢINUT:
1. Pagina de titlu
2. Listă lecturi recomandate
3. Listă teme de portofoliu
4. Gramatică ( fişe, scheme, tabele, teste )
- modurile şi timpurile verbului;
- cazurile substantivului;
- ortografia unor forme pronominale;
- ortografia numeralelor;
- valoarea stilistică a adjectivului;
- schema părţilor de vorbire ;
- schema părţilor de propoziţie.
5. Fişe cu citate, versuri învăţate, figuri de stil identificate în operele literare citite
6. Compuneri libere, poezii creaţie proprie
7. Compuneri de argumentare:
- basmul
- schiţa
- legenda
8. Compuneri de caracterizare a unui personaj dintr-o operă literară studiată
9. Modele de reclame, anunțuri, interviuri, invitații, felicitări
10. Fişe de autori:
M. Eminescu
V. Alecsandri
I .Creangă
I. L. Caragiale
E. Gârleanu
M. Sadoveanu
G. Coşbuc
Barbu Ştefănesca Delavrancea
I. Al. Brătescu- Voineşti

3
 Chiar dacă fiecare dintre elementele constitutive ale portofoliului au fost evaluate
separat, la momentul respectiv, în cazul acestui instrument se recomandă şi o apreciere
holistică, ce se bazează pe impresia generală asupra performanţei elevilor şi produselor
realizate, luând în considerare piesele individuale incluse în portofoliu. Aprecierea se poate
realiza prin calificative (excelent, foarte bun, acceptabil, inacceptabil) sau simboluri numerice
(cifre de la 5 la 1 etc.).

Cu toate acestea, scopul portofoliului nu este neapărat cel al evaluării, ci mai ales cel de
stimulare a învăţării, prin directa implicare a elevilor la activitate, având în vedere avantajele
folosirii portofoliului:

 este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi condiţiilor

concrete ale activităţii;
 permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii
elevului care, în mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează
exprimarea personală a elevului, angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe
şi mai creative, diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;
 evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv
negativ care însoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel
motivantă şi nu stresantă pentru elev;
 dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra
propriei munci şi asupra progreselor înregistrate;
 implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care să-l
reprezinte cel mai bine.

Prin urmare, ca metodă alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai mult o

apreciere calitativă decât cantitativă şi este mai uşor de aplicat pe grupuri mai mici. Profesorul
îl poate folosi pentru a evalua performanţele elevilor, iar elevii îl pot folosi pentru
autoevaluare şi ca modalitate de reflecţie asupra învăţării. De asemenea, portofoliul este
compatibil cu instruirea individualizată ca strategie centrată pe stilurile diferite de învăţare.
Poate fi considerat în acealaşi timp un instrument complementar folosit de profesor în
aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă, pe elaborarea de proiecte ample
de cercetare şi învăţare.

Bibliografie

1. SNEE, Standarde de evaluare pentru clasa a IV-a, a VIII-a şi a XII-a, Bucureşti, 2003
2. Cucoş, Constantin, Teoria şi metodologia evaluării, Editura Polirom, Iaşi, 2008
3. Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi
strategii, Editura Aramis Print srl., Bucureşti, 2002
4. Norel, Mariana; Sâmihăian, Florentina – Didactica limbii şi literaturii române, II,
Proiectul pentru învăţământul rural, MEC, 2006

Prof. Onofraș Mălina-Andreea