Portofoliu – metoda de evaluare

Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a elevului, prin materiale

pe care le conţine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei instituţii cum ar fi Şcoala
Nr. … sau Liceul …, folosit fiind ca “o modalitate de a reprezenta un grup, o şcoală chiar;
este un exemplu reprezentativ al activităţii şi al performanţelor cursanţilor unei şcoli”.
Instituţia şcolară respectivă încearcă astfel să-şi creeze o imagine în rândul viitorilor cursanţi
ori în rândul părinţilor, arătându-le mostre ale activităţilor şi acţiunilor desfăşurate de elevi în
şcoala respectivă.
Poate fi considerat în acelaşi timp un instrument complementar folosit de profesor în
aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă, pe elaborarea de proiecte ample
de cercetare şi învăţare.Portofoliul este compatibil cu instruirea individualizată, ca strategie
centrată pe stilurile diferite de învăţare. Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o
furnizează, sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, an şcolar sau
ciclu de învăţământ), portofoliul poate constutui parte integrantă a unei evaluări sumative sau
a unei examinări.
Abordarea integrată a învăţării şi utilizarea metodelor alternative de evaluare
stimulează crearea unei relaţii de colaborare, de încredere şi respect reciproc între profesor
şi elevi şi între elevi. Elevul nu se simte "controlat", ci sprijinit. Profesorul trebuie să fie
mai mult un organizator al situaţiilor de învăţare şi un element de legătură între elev şi
societate, care mediază şi facilitează accesul la informaţie. Implicarea elevilor în
procesului didactic trebuie realizată în toate laturile acestuia: predare-învăţare-evaluare.
Este important ca elevii să înţeleagă criteriile de evaluare, procesul evaluativ, pentru a putea
reflecta asupra performanţelor obţinute, a le explica şi a găsi modalităţi de progres. Elevii nu
trebuie evaluati unii in raport cu ceilalti, scopul nu este de a-i ierarhiza, ci de a vedea evolutia,
progresul, achizitiile.
Portofoliul reprezintă "Cartea de vizită" a elevului di punct de vedere al progresului
(în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental) de la un semestru la altul, de la un an şcolar la
altul, la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval mai lung de timp. Reprezintă un pact
între elev şi profesorul care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze. Profesorul discută cu
elevul despre ce trebuie să stie şi ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare.
La începutul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra necesităţilor elevului de
învăţare pentru a stabili obiectivele şi criteriile de evaluare.Diagnosticul este făcut de profesor
şi este discutat cu elevul implicat în evaluare.
Caracteristicile evaluării cu ajutorul portofoliului
Evaluarea cu ajutorul portofoliului trebuie să se bazeze pe un sistem de informaţii
cuprinzând date şi indicatori care să permită urmărirea evoluţiei fiecărui elev în parte .
O funcţie pe care o preia portofoliul este aceea de investigare a majorităţii
"produselor" elevului, care, de obicei, rămân neinvestigate în actul evaluativ. Prin
complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o poate furniza, portofoliul reprezintă o parte
integrantă a unei evaluări sumative semestriale/anuale şi, de ce nu, o evaluare externă la final
de ciclu de instruire.
În mod obişnuit, evaluarea trebuie înţeleasă ca o modalitate de ameliorare a predării şi
învăţării, de eliminare a eşecului şi de realizare a unui progres constant în pregătirea elevului.
Învăţământul alternativ propune utilizarea portofoliului, în special cu rol de colectare
a produselor activităţii elevilor, deşi nu se exploatează încă pe deplin valoarea evaluativă a
acestei metode. Portofoliul este o colecţie formată din produse ale activităţii de învăţare a
elevului. Produsele incluse sunt selectate de elevul însuşi şi sunt însoţite de reflecţiile sale
personale asupra lor, astfel încât să contureze cât mai bine performanţa sa prezentă în
domeniul care face obiectul de studiu al portofoliului. Elementul esenţial al acestei metode
este implicarea activă a elevului în crearea, colectarea şi selectarea produselor care satisfac
scopul portofoliului. Acest fapt conferă portofoliului o importantă valoare instructivă, pe
lângă valenţa sa evaluativă; elevii învaţă despre ei înşişi în procesul întocmirii portofoliului şi
a reflectării asupra produselor propriei învăţări, iar profesorii pot afla o serie de aspecte
relevante pentru evoluţia copiilor, care altfel ar fi fost trecute cu vederea (percepţia lor asupra
rezultatelor proprii, trăirile si aşteptările legate de performanţa lor, obiectivele şi planurile lor
de viitor).
Există mai multe tipuri de prtofolii: portofolii de celebrare, portofolii de dezvoltare,
portofolii de competenţă.
Portofolii de celebrare
Pentru clasele primare, unde se introduce ideea portofoliului, forma cea mai potrivită
o îmbracă cele de celebrare. Acestea nu au intenţia de evaluare propriu-zisă, decât în sens
foarte larg, demonstrează participarea elevilor la învăţare, la realizarea portofoliului, însă
deschid interesul pentru realizarea unor astfel de colecţii.
Portofoliile de dezvoltare invită efectiv la evaluare, întrucât au ca scop studiul
dezvoltării unei competenţe. Ele sunt cu atât mai eficiente cu cât specifică mai precis
competenţa vizată (exemplu: competenţa «de scris» este mult prea largă pentru a fi vizualizată
prin portofoliu, însă spre exemplu competenţa de exprimare logică în scris sau capacitate de
redare grafică a literelor este mult mai specifică si ghidează mai bine procesul de evaluare).
Portofoliile de competenţă
Pentru acceptarea în diverse programe speciale sau extracurriculare deseori este
nevoie de demonstrarea gradului de pregătire pentru a face parte dintr-un astfel de grup de
studiu (exemplu: pentru copiii supradotaţi). În acest caz, cele mai eficiente sunt portofoliile de
competenţă. Acest tip de portofoliu demonstrează mult mai curat nivelul de dezvoltare al unei
abilităţi decât orice test de admitere.
Portofoliul se compune în mod normal din materiale obligatorii şi opţionale, selectate
de elev şi/sau de profesor şi care fac referire la diverse obiective şi strategii cognitive. Aşa
cum afirmă profesorul Ioan Cerghit, portofoliul cuprinde “o selecţie dintre cele mai bune
lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă
progresele sale; care permit aprecierea aptitudinulor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor
personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şi
descoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli. În alţi termeni, portofoliul este un
instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea continuă, progresivă şi multilaterală a
procesului de activitate şi a produsului final. Acesta sporeşte motivaţia învăţării.” (Ioan
Cerghit)

Avantajele folosirii portofoliului:

La disciplinele opţionale, metodologia evaluării se situează între metodele tradiţionale de
evaluare şi cele alternative (complementare). Evaluarea la disciplinele opţionale porneşte de
la premisa că atât cadrul didactic cât şi elevul sunt evaluatori dar şi parteneri, între cei doi
factori ai educaţiei stabilindu-se o relaţie de parteneriat. Elevul este partenerul nostru la
disciplinele opţionale, aceste metode sunt mai puţin utilizate, consacrate fiind mai mult
cele alternative care susţin individualizarea actului educaţional prin sprijinul acordat elevului.
Acestea oferă elevilor suficiente şi variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu şi mai ales
ceea ce pot să facă.
Se urmăreşte orientarea acţiunilor evaluative cu precădere către zonele valorilor
,,personalizate”, ale creativităţii, gândirii critice, interpretării şi manifestării individuale,
autonome, independente. În acest sens am reorientat actul de evaluare către competenţe şi
capacităţi, abilităţi şi aptitudini, în contextul unor situaţii şi sarcini de lucru autentice, cât mai
apropiate de viaţa reală.
 Avantajele utilizării portofoliului în evaluarea disciplinelor opţionale:
♦ portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi
condiţiilor concrete ale activităţii;
♦ permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului care,
în mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea personală a
elevului, angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative, diversificarea
cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;
♦ evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv negativ
care însoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantă şi nu
stresantă pentru elev;
♦ dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra
propriei munci şi asupra progreselor înregistrate;
♦ implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care să-l
reprezinte cel mai bine.
Greutăţi întâmpinate în utilizarea portofoliului ca mijloc de evaluare:
Ø Structura standard a portofoliului trebuie particularizată în funcţie de vârsta şi de
obiectivele, finalităţile disciplinei studiate, în caz contrar vor exista nemulţumiri din atât din
partea profesorului cât şi al elevilor;
Ø Structura portofoliului, criteriile de evaluare trebuie foarte bine stabilite de către
profesor, de comun acort cu elevii;
Ø Câştigarea încrederii elevului şi stimularea acestuia;
Ø Trebuie menţinută o cale de comunicare, pe tot parcursul realizării portofoliului, între
profesor şi elev;
Ø Timpul îndelungat de realizare al acestuia şi constanţa muncii pe această perioadă;
Ø Atenţionarea elevilor în legătură cu realizarea portofoliului pentru a fi preîntâmpinată
superficialitatea lucrului şi eventualele frustări ale elevului în legătură cu aprecierea finală;
Ø Portofoliul nu poate fi repede şi uşor de evaluat;
Ø Este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea şi
originalitatea elevului;
Ø Ca metoda alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai mult oapreciere
calitativă decat cantitativă şi este mai uşor de aplicat pe grupuri mai mici.
Ø Profesorul îl poate folosi pentru a evalua performanţele elevilor, iar elevii îl pot folosi
pentru autoevaluare şi ca modalitate de reflecţie asupra învăţ