Analizati responsabilitatea mentorului “să organizeze lecţii demonstrative şi ore

de predare pentru studenţii practicanţi”

Mentorul trimite la imaginea ȋnţeleptului care stă de vorbă cu  novicele, recrutul
începător. În DEX,  mentorul este definit ca un „sfătuitor, profesor sau antrenor înţelept, de
încredere.” Aşadar, un mentor este pur şi simplu o persoană care ajută altă persoană să înveţe
ceva ce în alte condiţii ar fi învăţat mai prost, mai lent sau nu ar fi învăţăt  deloc.
În Standardul Ocupational , Standard aprobat COSA la data de 07/01/1999 găsim următoarea
definiţie: ,,Mentorul este profesorul de specialitate dintr-o şcoală sau liceu care are
responsabilitatea de a conduce şi coordona practica pedagogică a studenţilor, prin intermediul
căreia aceştia aplică noţiunile şi cunoştinţele de metodică dobândite în facultate şi învaţă sã
predea.  Mentorul organizeazã lecţii demonstrative şi ore de predare pentru studenţii
practicanţi, încadrând practica pedagogicã a acestora în sistemul concret de desfãşurare a
procesului de învăţământ şi totodată le oferã acestora posibilitatea de a-şi însuşi tehnici,
metode şi procedee didactice cât mai variate. El are rolul de a-i ajuta pe studenţii practicanţi
sã analizeze obiectiv procesul predării proprii sau a altor persoane şi trebuie să contribuie la
îmbunătăţirea calitativă a acesteia.’’ Mentorul oferã studenţilor practicanţi un feed–back
rapid şi eficient pentru dezvoltarea lor profesională. Mentorul are responsabilitatea întocmirii
fişelor de evaluare şi a acordării unei note pentru activitatea didactică a studenţilor
practicanţi.
Mentorul atrage studenţii practicanţi şi în activităţile din afara clasei (serbări sau spectacole
şcolare, cercuri pedagogice, şedinţe şi consultaţii cu părinţii).
Mentorul are responsabilitatea de a colabora cu metodistul din facultate, acesta din urmă
oferindu-i sprijin complementar. Totodată, mentorul ajută şi colaborează cu ceilalţi profesori
mentori din catedră, în activitatea pe care aceştia o desfãşoarã cu studenţii practicanţi.
”(Standardul  Ocupaţional  al mentorului,2007p.1).  Fiecare dintre noi am avut la un moment
dat în viaţă un mentor, un model pe care l-am admirat și am încercat să îl imităm, un proverb
chiar spune că „imitația este cea mai sinceră formă de admiraţie.
În literatura de specialitate, mentoratul este conceput  ca un proces a cărui esenţă constă în
transmiterea abilităţilor şi informaţiilor de la persoane cu experienţă către debutanţi. Mentorii
de succes trebuie să fie „cadre didactice, antrenori, formatori, modele, protectori şi sponsori
până la un anumit punct în timpul relaţiilor lor cu novicii... să ofere oportunităţi pentru
dezvoltarea altora, prin identificarea situaţiilor şi evenimentelor care contribuie cu  cunoştinţe
şi experienţe la viaţa novicilor” (Barnett, 1995, apud. Crocker C., Harris, S.)
Relaţia de mentorare este o relaţie profundă, totală, incluzând toate domeniile vieţii unui
individ. Aceasta presupune o mare flexibilitate a mentorului, precum şi existenţa unor reţele
de mentori care să lucreze în echipă şi care să poată astfel răspunde eficient tuturor cerinţelor
şi situaţiilor apărute. Rolul de model al mentorului nu trebuie înţeles în sensul copierii sau
imitării, ci în acela de facilitator al învăţării în sensul dobândirii independenţei, dezvoltării
anumitor abilităţi şi înţelegerii tuturor variabilelor specifice activităţii persoanei mentorate.
Mentoratul se poate desfăşura în interiorul sau în exteriorul unei organizaţii. De cele mai
multe ori oamenii nu recunosc că au un mentor în momentul de faţă sau că au beneficiat de
mentorat. De asemenea,  că mentoratul reduce situaţiile de conflict de rol, dar şi stresul legat
de lipsa ordinii organizaţionale, a unor reguli, sarcini precise.
Formarea competenţelor psihopedagogice, stăpânirea tehnologiei şi metodologiei
didactice, în aşa fel încât comportamentul didactic al mentorului de practica pedagogica să
fie un factor de performanţe ridicate pentru elevi, face parte din pregătirea psihopedagogică
iniţială şi se realizează prin intermediul practicii pedagogice, ca teren de aplicare a
cunoaşterii de specialitate, precum şi a cunoaşterii psihopedagogice. Bineînţeles că practica
pedagogică a studenţilor nu poate fi redusă la pregătirea,susţinerea şi analiza unor
lecţi.Competenţele sunt definite ca fiind ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi
dobândite prin învăţare care permit identificarea şi rezolvarea în contexte diverse a unor
probleme caracteristice unui anumit domeniu.
Competenţele generale se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata
învăţământului liceal; acestea au un grad ridicat de generalitate şi complexitate.. Termenul de
competenţă are numeroase accepţiuni : el a migrat uşor dinspre domeniul profesional-tehnic
către educaţie, primind valenţe complexe în acest domeni.
Competenţele specifice ale cadrului mentor conform Statutului Cadrului Didactic Mentor:
- Cadrul didactic-mentor are competenţe de comunicare;
- menţinerea echilibrului în cadrul grupului de lucru
Dezvoltarea competenţelor didactice ale studentului practicant:
- dezvoltarea capacităţilor de predare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor
- îndrumarea observării de către studentul practicant a procesului de
predare-învăţare;
- îndrumarea studenţilor în alcătuirea proiectului didactic;
Evaluare:
- evaluarea performanţelor studenţilor;
Planificare:
- organizarea activităţii de practică;
- cadrul didactic-mentor are competenţe de comunicare;
- cadrul didactic- mentor este sursă de informaţii;
- cadrul didactic-mentor asigură coeziunea grupului;
- cadrul didactic-mentor are competenţe de planificare şiorganizare a activităţii de mentorat;
- cadrul didactic-mentor reazează o documentarea şi informarea permanentă din diferite surse
clasice si moderne;
- cadrul didactic-mentor are competenţe didactice;Cadrul didactic-mentor are competenţe de
evaluare.