STUDIU DE CAZ

Prof. înv. primar, Violeta Chelaru

Școala Gimnazială ”Al. I. Cuza” Roman

Problematica cercetată: Dislalie polimorfă

Subiectul: U. L. , copil de sex masculin, nǎscut la data de 16.XII.2004, la Roman.

I. Anamneza:
Sarcina a decurs normal, naşterea făcându-se la termen. La naşterea copilului, mama
avea vârsta de 23 de ani, iar tatăl de 24 de ani. Pe timpul sarcinii mama a avut numeroase
conflicte, trecând prin stǎri tensionate, consumând ocazional şi băuturi alcoolice. Tatăl suferă
de bâlbâiala, fiind suspectat de logonevrozǎ. Dintre bolile copilǎriei, a avut rubeolǎ la 5 ani şi
oreion la 4 ani. Copilul s-a dezvoltat normal, dar evoluţia limbajului a fost greoaie, la trei ani
alterând încǎ pronunţia unor cuvinte uzuale, model întreţinut şi de mamǎ, influenţat şi de
vorbirea tatălui. În jurul acestei vârste, sub aspect articulator, au fost identificate de cǎtre
pǎrinţi primele probleme. Nu se exprima corect nici din punct de vedere gramatical şi folosea
doar prima silabǎ din cuvânt. Exprimarea a devenit tot mai defectuoasǎ odatǎ cu dezvoltarea
vocabularului, fiind înregistrate multe omisiuni, înlocuiri de sunete. Toate aceste dificultǎţi
articulatorii au persistat pe perioada frecventǎrii grǎdiniţei, mai ales cǎ nu s-a intervenit cu un
program logopedic. Conflictele tensionate dintre pǎrinţi şi-au pus amprenta asupra dezvoltǎrii
afectivitǎţii, copilul devenind retras, închis în sine, timid, zâmbeşte foarte rar, nu cautǎ
compania colegilor. În clasa a II-a persistǎ aceleaşi caracteristici.
Bǎieţelul a fost diagnosticat cu o dislalie polimorfǎ cronicizatǎ, fiind
afectate
sunetele s, z, ş, ţ, j, r, ce, ci. La şcoalǎ nu are iniţiativǎ, vorbeşte doar când este întrebat, are o
voce ştearsǎ, care abia se face auzitǎ. Preferǎ activitǎţile în care trebuie sǎ vorbeascǎ mai
puţin.
II. Ancheta socialǎ:
U. L. este mezinul familiei, având o sorǎ în clasa a VI-a. Pǎrinţii fiind casnici,
posibilitǎţile financiare sunt reduse şi, implicit, condiţiile de locuit şi igienico-sanitare din
locuinţǎ sunt nesatisfǎcǎtoare. Este prezentă şi o neglijenţă din partea părinţilor în ceea ce
priveşte igiena personală şi a îmbrăcămintei. De cele mai multe ori conflictele dintre pǎrinţi
se desfǎşoarǎ în prezenţa copiilor, condiţiile de igienǎ psihicǎ fiind astfel necorespunzǎtoare.
De creşterea şi de educarea bǎiatului se ocupǎ mai mult mama, cu toate cǎ are o pregǎtire de
8 clase. Acasă, elevul îsi pregăteşte lectiile superficial, în functie de gradul de pricepere, dar
şi de timpul disponibil pregătirii acestora. O mare parte din timpul liber este antrenat în
treburi gospodǎreşti, la care participǎ cu plăcere. Acasǎ este activ şi energic. De la şcoalǎ îi
lipseşte nu doar pacheţelul, ci şi multe din rechizitele necesare unui elev.
III. Date privind starea psihofizicǎ:
Din punct de vedere somatic, U. L. este dezvoltat normal. Din punct de vedere
psihologic, dezvoltarea sa este normalǎ, inteligenţa de nivel mediu. Prezintǎ o accentuatǎ
instabilitate psihomotorie, având o atenţie labilǎ, cu o slabǎ putere de concentrare. Se observǎ
faptul cǎ acest copil conştientizeazǎ defectul ce îi îngreunează comunicarea cu cei din jur şi
este frustrat de acest fapt, colegii amuzându-se pe seama vorbirii sale.
IV. Observaţii logopedice:
Limbajul acestui copil este marcat de tulburǎri articulatorii, fiind afectate sunetele s,
z, ş, ţ, j, r, ce, ci, prin omisiuni şi inversiuni de sunete fiind determinatǎ o exprimare aproape
neinteligibilǎ.
La pronunţia defectuoasǎ a sunetelor contribuie dimensiunile mari ale limbii, faptul cǎ
se poziţioneazǎ incorect şi nu reuşeşte sǎ execute mişcǎri sus-jos prin imitaţie. Pe lângǎ
aceastǎ slabǎ coordonare a muşchilor implicaţi în vorbire, este de menţionat şi obişnuinţa
greşitǎ de articulare care s-a instalat în timp, îngreunând procesul de corectare a articulǎrii.
Este afectat şi auzul fonematic, din acest motiv nu sesizeazǎ şi nu diferenţiazǎ bine
sunetele vorbirii.
V. Diagnostic logopedic:
Pe baza observaţiilor de mai sus şi ţinând cont de particularitǎţile evidenţiate în timpul
terapiei şi a discuţiilor cu mama, copilul a primit diagnosticul de dislalie polimorfǎ.
VI. Plan de intervenţie:
(obiective de realizat de către copil şi acţiuni ce trebuie urmate pentru realizarea obiectivelor)
Obiectiv I – să pronunţe corect sunetele;
Activităţi specifice:

 Exerciţii pentru gimnastica buzelor

- ridicarea buzei superioare, buza de jos rămânând pe loc;
- lăsarea pronunţată în jos a buzei inferioare;
- sugerea buzelor pe rând, apoi una sub alta;
- se fac buzele trompă, se mişcă la dreapta, la stânga şi se rotesc; etc.
 Exerciţii pentru gimnastica obrajilor
- suptul obrajilor printre măsele;
- rânjetul: buzele se întind puternic în părţi, în sus, odată cu comprimarea
obrajilor şi dezvelirea dinţilor;
- umflarea obrajilor, pe rând;
- în timpul acestor exerciţii se pot pronunţa sunetele: s, z, b, ,m, , etc.
 Gimnastica limbii:
- scoaterea limbii din gură, în foră de lopată în poziţie orizontală şi
strângerea ei între dinţi;
- scoaterea mult din gură a limbii şi apoi introducerea ei în fundul gurii
cât mai mult şi cu vârful ridicat şi făcut ghem;
- cu limba scoasă şi gura puţin deschisă copilul va duce vârful limbii în
sus, spre nas, în jos spre barbă, la dreapta, la stânga;
- lipirea limbii de cerul gurii şi desprinderea ei cu zgomot.
 Gimnastica maxilarelor:
- închiderea şi deschiderea gurii cu putere, ajutându-se de mâini;
- după ce se va deschide suficient, se va pronunţa sunetul „c”
- cu limba bine sprijinită în spatele dinţilor incisivi inferiori, se va apăsa
puternic maxilarul, apoi se va împinge înainte în sus, se va trage înapoi.
 Jocuri exerciţiu:
„Sforăitul calului ”, „Oprim calul”
„Bate gongul” „Căţelul mârâie”
„Fă ca mine” „Copilul tremură”
„Păsărica zboară” „Creanga se rupe”
„Cântă ca mine”.
 Exerciţii de pronunţare a sunetelor „r”, „l”, „s”, „z”, „ş”,„j”, „c”, „b”, „m” .
 Exerciţii – frământări de limbă
Ex. „Rică nu ştia să zică rămurică”, „Un pitic”
 Exerciţii pentru corectarea auzului fonematic
„Chemăm pisica”, „Zi ca mine”, „Să nu speriem păsările”, „Ce ai auzit?”
 Imitarea onomatopeelor
 Jocuri, exerciţii de emitere: „Şuieră ca mine”, „Cine şuieră mai tare”, etc.
Obiectiv II – să se exprime corect în propoziţii;
Obiectiv III – să povestească în propoziţii scurte;
Activităţi specifice acestor obiective:
 Jocuri didactice (denumire de obiecte, pronunţarea cuvintelor)
 „Ce este?”, „Cine trimite cadoul?”
„Cine a venit?” „Cine face aşa?”
„Ce ne-a adus Moş Crăciun?”, etc.
 Jocuri didactice (formulare de propoziţii)
„Spune ce face?” „Repetă după mine”
„Completează ce lipseşte”
 Jocuri didactice (despărţire în silabe)
„Jocul silabelor”, „Câte silabe are?”, etc.
 Jocuri – exerciţiu – citire de imagini
„Hai să spunem o poveste!”
„Ce vezi în imagine?”
„Ce obiect este acesta?”
„Să citim imaginile din această carte!”
 Activităţi de lecturǎ după imagini cu teme diferite
Ex. „Familia mea”, „La magazin”, „O plimbare cu trenul”, etc.
 Activităţi de convorbire cu teme diferite
Ex. „Cine e prietenul tău?”, „Cum ţi-ai petrecut vacanţa?”, „Ce ştii despre …?”
 Activităţi de memorizare cu teme diferite
„Florile îi sunt surori”, „Prietenii curăţeniei”, etc.
 Corectarea pronunţiei în mod obişnuit, în orice moment al zilei, pentru a nu-l
stresa în legătură cu tulburarea sa.
Obiectiv IV – să relaţioneze cu ceilalţi copii, integrându-se mai bine în clasǎ
Activităţi specifice :
 Participarea la jocuri de rol („De-a familia”, „De-a grădiniţa”, „De-a doctorul”,
„De-a trenul”, etc.) în care să aibă un rol principal
 Participarea la activitatea „Şi noi muncim”
 Participarea ca ajutor al învǎţǎtoarei la toate activităţile clasei, transmiterea de
sarcini copiilor;
 Realizarea de activităţi pe subgrupe, punându-se accent pe munca în echipă şi
responsabilizarea membrilor;
 Discuţii ale învǎţǎtoarei cu ceilalţi copii din clasǎ pentru a-i face să o înţeleagă
pe R. şi să nu o evite în cadrul activitǎţilor;
 Activităţi cu toată clasa pentru a responsabiliza copiii în respectarea regulilor;
 Folosirea salutului şi a formulelor de politeţe cu orice prilej.
 Obiectiv V – să comunice cu toţi cei din jurul său;
Activităţi specifice:
 Discuţii libere cu orice subiect care îl interesează;
 Jocuri exerciţiu: „Jocul întrebărilor”, „Dacă aş fi”, etc.
 Activităţi alese care să-i pună pe copii în situaţia de a-şi exprima în public o
părere, de a cânta în public;
 Discuţii cu R. şi cu familia sa, povestind ceea ce a făcut la şcoalǎ;
 Activităţi în care învǎţǎtoarea să-l încurajeze să povestească, să comunice cu
ceilalţi.
Obiectiv VI – să precizeze sensul cuvintelor;
Obiectiv VII – să caracterizeze fenomene, obiecte, fiinţe, plante, animale,
folosind cuvintele corespunzătoare;
Activităţi specifice:
 Activităţile din şcoalǎ care cer copilului o bună cunoaştere a limbii române, o
folosire corespunzătoare a cuvintelor; (observări, ştiinţă, alfabetizare, artă);
 Folosirea corespunzătoare a cuvintelor care definesc noţiuni, categorii de
obiecte
Ex. – jocuri didactice: „Spune cum este?”, „Ce face copilul?”,
„Roata legumelor, a fructelor”, etc. – acest lucru făcându-se în orice moment al
zilei şi nu neapărat planificat
 Verbalizarea oricărei acţiuni realizate.
Obiectiv VIII – să manifeste încredere în forţele proprii, în cei din jur (familie,
cadre didactice), realizând că este iubit şi nu este vina lui pentru
această tulburare de vorbire;
Activităţi specifice:
 Discuţii ale învǎţǎtoarei cu copilul pentru a-l convinge, să se exprime liber, să se
manifeste firesc şi să persevereze în a exersa pronunţia sunetelor şi a cuvintelor;
 Discuţii cu copiii din clasă pentru a avea un comportament apropiat faţă de R.,
să vorbească cu ea, să o corecteze fără a-i crea disconfort afectiv;
 Discuţii cu familia pentru a continua activităţile din şcoalǎ, repetând cu ea orice
cuvânt, vorbind clar tot timpul.