Stilurile senzoriale și implicarea

lor în preșcolaritate
 „Să nu faci niciodată pentru un copil ceea ce poate face el
singur.”
Maria Montessori

„Exersarea și dezvoltarea organelor de simț trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă deoarece este „unanim
recunoscut faptul ca perioada de 3-6 ani din viața copilului lasă cele mai profunde urme asupra personalității în
devenire, deoarece aceasta este perioada receptivității, sensibilității, motricității și a flexibilității psihice din cele
mai pronunțate. Aceasta este perioada în care influențele externe lasă cele mai durabile urme, în care se
constituie premisele personalității, se așază bazele ”eului” cognitiv, afectiv, motivațional și volitiv-caracterial.”

 La vârsta preșcolară dezvoltarea senzorială este una din cele mai importante laturi, datorită progreselor

remarcabile pe care le face copilul în acest domeniu pe toate planurile și în toate perioadele de dezvoltare.
 Acest interes trebuie stimulat prin multiple activități în care copiii să nu fie spectatori sau recepționeri de

informații, ci descoperitori ai unor adevăruri. Bazându-ne pe aceasta am urmărit antrenarea copiilor în

cunoașterea realității obiective, acordând o deosebită atenție creșterii sensibilității analizatorilor, întrucât e
deosebit de important și util pentru copil primirea numeroaselor informații prin cât mai multe canale, prin
antrenarea a cât mai mulți analizatori, în scopul cunoașterii exacte a realității obiective.
 Importanta jocului senzorial la copilul mic (1-3 ani)

 Perioada intre 1 si 3 ani este una de joaca senzorială intensa. Dupa un an si cateva luni
copilul devine din ce in ce mai interesat de lumea din jurul sau, fiind atras de obiectele si
evenimentele exterioare lui. Odata ce a avut parte de o victorie importanta in parcursul sau
de crestere si dezvoltare: abilitatea de a merge singur, copilul se lanseaza in misiunea de
cunoastere si explorare a lumii intinse din jurul sau. In aceast demers, copilul se bazeaza
pe simturile sale: vaz, auz, gust, miros si atingere.

 Atentia copilului este preponderent directionata catre in afara, intr-o fractiune de secunda
se muta de pe canapea pe jos, este atras de sunetele de afara, fascinat de miscarile si
sunetele scoase de animale sau jucarii miscatoare, uimit de expresiile faciale giumbusluce
ale celor din jur, dornic sa atinga si sa tina in mana obiectele din jurul sau, curios sa simta
ce gust au alimentele sau cum se simt la atingere, etc. Perioada 1 - 3 ani este una de mari
explorari si descoperiri senzoriale, de joaca senzoriala orientata catre in afara corpului.
Pentru a descrie o imagine generală a vârstei de 3-6, câteva trăsături sunt foarte revelante.

Vârsta preşcolară este o perioada a descoperirii. Depăşind poate pentru prima data spaţiul restrâns, familiar, al casei,

copilul învaţă că există o lume interesantă dincolo de acesta, doreşte să se implice în cunoaşterea şi transformarea ei,

se descoperă pe sine ca o persoană care are abilitatea de a face să se intample anumite lucruri, câştiga autonomie în

cunoaştere şi iniţiativă.

Este perioada conturării primelor elemente ale conştiintei de sine şi a socializării. Procesul devenirii ca persoană

unică, independentă şi perfect funcţională îşi are rădăcinile în copilăria timpurie. Lărgirea câmpului relaţional şi

diversificarea tipurilor de relaţii cu co-vârtsnicii, rudele, alţi adulţi îi permit copilului descoperirea de sine,

cunoasterea propriilor capacităţi şi limite, conturarea unor capacităţi de reflecţie intrapersonală,dezvoltarea unui

comportament social care să respecte cerinţele impuse din exterior, dar şi nevoile şi caracteristicile individuale. Este

prima dată când sunt învăţate rolurile sociale şi pattern-urile interacţionale.

Este perioada apariţiei competenţelor, şi acestea ţin de implicarea în explorarea, explicarea, procesarea realităţii, dar

şi de acţiunea asupra ei.

Acest proces complex de dezvoltare presupune, pe de-o parte, parcurgerea mai multor stadii, fiecare având o serie de

caracteristici specifice şi, pe dea altă parte, obţinerea unor achiţii în cadrul diferitelor laturi ale

personalităţii(cognitivă, afectiv-emoţionala, atitudinală, relaţională).

Stilurile senzoriale de învățare:
Procesele senzorial-perceptive se dezvoltă și se perfecționează în strânsă legătură cu
procesul de creștere și maturizare, cu noile schimbări din cadrul activității și al planului
relațional al copilului cu mediul natural social. La vârsta preșcolară, segmentul periferic al
analizatorilor este format.

 Astfel, "deși încărcate încă afectiv, și situațional", percepțiile se vor desprinde treptat de
particularitățile concrete ale situațiilor și de semnificațiile afective, centrându-se mai
mult pe obiect, pe caracteristicile lui reale, obiective (P. Golu, 1992).
 Treptat, în cadrul jocului, mai ales al jocurilor didactice, se realizează trecerea de la
percepția spontană, neorganizată la percepția organizată, intenționată, orientată spre un
scop care este observația, un rol important deținându-l activitatea, limbajul, experiența
anterioară.

 Se organizeaza și se perfecționează și unele forme complexe ale percepției: percepția

spațiului, a timpului, a mișcării. Astfel, reflectarea însușirilor spațiale ale obiectelor
(precum: mărimea, forma, relieful, poziția spațială etc.), implică interacțiunea mai
multor modalități senzoriale (vizuală, tactilă, chinestezică etc.), iar detașarea însușirilor
semnificative este facilitată și de dirijarea și întărirea verbală.
Stilul vizual
Copiii își pot aminti mai ușor ceea ce au văzut sau au
observat. Ei pot să închidă ochii și pot să își reamintească
ceea ce au “citit” sau văzut mai devreme.
Se crede că acesta este stilul dominant de învățare, iar multe săli
de grupă tradiționale sunt orientate spre elevul vizual. Pentru a
învăța, acești copii trebuie să poată vedea, vizualiza și ilustra
aptitudinile și conceptele lor de cunoaștere. Caracteristicile de
învățare vizuale includ:
- amintirea detaliilor vizuale
- preferă să vadă ceea ce învață
- în timp ce ascultă, preferă să vadă și demonstrația
explicației.

Trebuie remarcat faptul că nu este suficient să spunem acestor

copii cum să facă ceva - ei trebuie să și vadă.
Jocuri senzoriale – simtul vizual:
Lumea privita de aproape
Alegeti impreuna mai multe tipuri de lucruri: flori, fructe, pietre, obiecte din plastic si
asa mai departe. Folositi o lupa pentru a cerceta fiecare lucru in parte. Invita-l pe
copil sa descrie ceea ce vede, cum arata, cum se vede lucrul respectiv atunci cand este
privit fara lupa si apoi cu lupa.
Jocuri pentru dezvoltarea coordonarii mana-ochi
Pentru prescolari este esential sa-si dezvolte aceasta abilitate. Poti face diferite jocuri
prin care cel mic sa sorteze anumite obiecte, de diferite dimensiuni, precum niste
bilute colorate, pe care sa le pescuiasca dintr-un lighean cu apa si sa le aseze pe culori
intr-o cutie alaturata. Pentru copiii mai micuti, poti folosi jucarii din lemn, in care
copilul pune o forma geometrica in locul potrivit.
Priveste un lucru diferit
Alege diferite tipuri de obiecte si apoi invita-l pe copil sa le priveasca prin: geam, apa,
celofan, printr-o oglinda. Apoi, roaga-l sa priveasca lucrurile din perspective diferite:
de aproape, de departe, de jos in sus. Ultimul pas va fi ca cel mic sa „priveasca” lucrul
respectiv cu mainile, tinand ochii inchisi.
Stilul auditiv

Acești copii pot să-și însușească mai bine informațiile prin ascultarea
instrucțiunilor verbale, cum ar fi explicațiile, discuțiile sau materialele audio,
preferând să se bazeze pe sunete.

Copiii cu acest stil de învățare vor lucra foarte bine cu:

– instrucțiuni verbale
– explicații
– cântece și poezii
– răspunsuri orale
Când lucrăm cu copiii cu stil auditiv de învățare este recomandat să avem cât
mai multe surse de sunet adăugate la lecție.
Acest tip de copii învață prin ascultarea a ceea ce au de spus ceilalți și vorbind despre
ceea ce învață. De asemenea, este foarte probabil să:

- Își amintească informațiile vorbind cu voce tare

- Unele informații să trebuiască să fie explicate pe cale orală
- Aibă probleme cu instrucțiunile scrise
Trebuie remarcat faptul că acești copii auditivi ar putea să pară că nu vă acordă
atenție atunci când vorbiți cu ei, dar abilitățile lor de ascultare sunt mai dezvoltate
decât abilitățile lor vizuale.
Jocuri senzoriale – simtul auditiv:
Gaseste sunetul pereche
Pentru acest joc, ai nevoie de niste borcane sau sticlute vechi, goale si curatate.
Pune in ele diferite obiecte: orez, boabe de fasole, nasturi, monede. Acopera
borcanele, astfel incat sa nu se vada ce este inauntrul lor. Copilul agita fiecare
sticluta si gaseste perechea ei, in functie de ce sunet emite. Pe copiii mai mari, ii
poti intreba si ce cred ei ca se afla in borcane.
Recunoaste sunetul
Invita-l pe copil sa stea cu spatele la tine, timp in care tu faci diferite sunete:
mototolesti o hartie, torni un pahar de apa, lovesti cu un creion in masa, decojesti
o banana. Roaga-l pe copil sa recunoasca sunetul. Apoi, schimbati rolurile.
Sunete si emotii
Discutati impreuna despre diferite sunete si cum va fac sa va simtiti. Ce sunete
triste, fericite, inspaimantatoare, enervante puteti identifica. Exista anumite
sunete care va trezesc o emotie, care ar fi acelea? Spre exemplu, daca copilul este la
scoala, il poti intreba ce emotie ii aduce in corp sunatul clopotelului.
Stilul tactil

Acești copii caracterizați prin acest stil de

învățare doresc să fie implicați activ în
procesul de învățare și să învețe cel mai bine
prin activități și mișcări practice.

Ca și caracteristici putem enumera:

- ei doresc să facă ceva efectiv
- de multe ori "vorbesc" cu mâinile lor
- doresc să atingă lucrurile pentru a afla mai
multe despre ele
- își amintesc evenimentele reamintindu-și ce
a făcut, mai degrabă decât ce s-a spus sau s-a
prezentat la acel moment.
 Jocuri senzoriale pentru simtul tactil
 Gaseste obiectul
 Pentru acest joc, ai nevoie de un saculet și mai multe obiecte. Pune obiecte de diferite
dimensiuni, texturi si compozitii in saculet. Poti pune: un creion, o nuca, o scoica, o
minge moale, un nasture, un fulg, un obiect din metal si asa mai departe.
 Apoi, roaga-l pe copil sa bage mana in saculet si sa scoata un anumit obiect. Pentru copiii
mai micuti, poti doar sa ii rogi sa scoata un obiect la intamplare si sa spuna cum se simte
acesta.
 Apoi, inversati rolul si lasa-l pe copil sa iti spuna ce sa cauti in saculet.
 Tavita cu obiecte
 Pune pe o tavita obiecte care au texturi diferite: metal, catifea, blana, hârtie, lemn, piatra,
glaspapir, orz, malai, lipici si asa mai departe.
 Apoi, invita-l pe copil sa le atinga pe fiecare in parte, chiar cu diferite parti ale corpului
(degete, coate, nas) si vorbiti impreuna despre cum se simte fiecare si daca simt diferit cu
fiecare parte a corpului.
 Pe copiii mai mari ii poti intreba daca senzatia le aminteste de ceva anume din viata lor.
 Conversatia prin atingeri
 Deschide o conversatie cu cel mic doar prin intermediul gesturilor si atingerilor.
 Pune un timp anume – 2-3 minute, iar la final povestiti despre cum a fost aceasta
experienta pentru fiecare dintre voi si ce ati inteles din atingerile celuilalt
Stilul kinestezic

Acești copii “învață” cel mai bine folosind experiențele din viața reală care sunt adesea
necesare pentru a reține materialul de învățat. Ei învață cel mai bine atunci când sunt
implicați în totalitate într-o activitate.
Copiii cu acest stil de învățare vor lucra foarte bine în:
– activități care implică mișcare
– tipuri de jocuri variate
– experimente

 Copiii cu o inteligenta kinestezica dezvoltata sunt mai inclinati spre activitatile

sportive sau de bricolaj sau spre orice implica miscare. Fie ca piciul tau deja da semne ca
are astfel de pasiuni, fie ca sportul nu este punctul lui forte, tot este important sa lucrezi
cu el spre a-i dezvolta si acest tip de inteligenta. Iata o serie de jocuri si activitati care vor
ajuta cresterea nivelului de inteligenta kinestezica.

 Din fire, copiii sunt extrem de activi si exploreaza in toate formele posibile. Insa, pe
masura ce cresc, putem observa ca unii dintre ei sunt mai activi, sunt mai atrasi de
sporturi, au o motricitate fina (lucrul cu mainile) sau grosiera (lucrul cu intreg corpul)
mai bine dezvoltate. Acestia sunt copiii care au o inteligenta kinestezica nativa
Mersul pe bicileta, role sau patine. Sunt extrem
de importante pentru a-l ajuta pe copil sa aiba un
bun echilibru. Este esential ca el sa invete sa
lucreze cu greutatea corpului sau si sa-si mentina
echilibrul.

Cataratul isi are si el rolul lui. Atunci cand

copilul se urca in copaci, pe borduri, in diferite
locuri mai inalte, noua poate ca ne ingheata inima
de teama. Insa aceasta activitate este esentiala
pentru a-l sprijini pe copil sa isi coordoneze
miscarile corpului. Desigur, respectand o anumita
limita de siguranta.
Dansul. Fie el ca sport de performanta – baletul,
ori doar pentru distractie. De asemenea, sunt
potrivite si jocurile in care danseaza doar cat se
aude melodia, iar apoi se opreste. Acest tip de joc
incurajeaza autocontrolul si
imbunatateste abilitatea de a respecta cerintele
celorlalti.

Activitati care implica lucrul cu mainile

– activitati de creatie, de bricolaj, in care este
necesara executarea sarcinilor ce implica precizia.
Acestea ajuta si la dezvoltarea cerebrala si
incurajeaza formarea legaturilor intre neuroni.
Concluzii:

 Când copilul întâlnește activități la care poate face față, atunci se simte
bine.Gradul de integrare senzorială dă măsura plăcerii într-o activitate.Omul
este creat astfel încât să simtă plăcere atunci când activitățile pe care le face
ajută dezvoltarea creierului său,practic ,omul caută hrană pentru creier, copilul
preșcolar este mereu în căutare de hrană ,de aceea trebuie să i-o oferim prin
toate mijloacele posibile. O astfel de hrană este și dieta senzorială care nu ar
trebui să lipsească din programul grădiniței.
Bibliografie:

 Pritchard, Alan, (2014), “Learning style” – Ways of learning, Ed. 3rd, Milton Park,
Abingdon, New York
 Butler, Kathleen Ann, (1988), “It’s all in your mind: a student guide to learning
style”., Ed. Learner’s Dimension, Columbia