ION CREANGĂ, PRIETENUL COPILĂRIEI

Educatoare: Scărlătescu Ramona-Anelice

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 6, Buzău

În galeria marilor clasici, ilustrând în absolut o specie literară anume, Ion Creangă se
distinge ca maestru al povestirii. Opera sa, sinteză spirituală a poporului nostru, este, după
expresia memorabilă a lui Garabet Ibrăileanu, o adevărată epopee (Creangă este ,,Homer al
nostru″) în care ne recunoaștem ființa rațională în datele ei fundamentale. Scriitor ,,poporal″
prin izvoarele inspirației sale și prin accesibilitatea largă, autorul Poveștilor și Amintirilor din
copilărie reprezintă o valoare perenă, profund originală prin rafinamentul artei sale.
Creangă a dat viață ascuțită poveștilor lui, situându-le în timp și spațiu, creând tipuri
care se mișcă și vorbesc. Pentru asta utilizează mijloace simple și elegante de exprimare, ci și
un depozit secular al neamului, de o mare bogăție și o intensă frumusețe poetică. Ion Creangă
e un ,,artist superior″ în care poporul întreg își regăsește vocația creatoare, iar Amintiri din
copilărie reprezintă, incontestabil, momentul cel mai înalt al artei sale de povestitor.
De altfel, toată literatura lui Creangă lasă impresia că e destinată, a fi supusă, iar nu
citită, autorul ei ,,interpretând″ fiecare rol comentând situații, filozofând pe marginea lor,
încât cititorul trăiește sentimentul că asistă la un adevărat spectacol.
Lectura basmelor lui Creangă contribuie la însușirea celor mai prietenoase comori ale
înțelepciunii populare, la însușirea bogăției și expresivității limbii materne, la dezvoltarea
dragostei pentru popor și la formarea unor concepții optimiste despre viață. Petrecându-și
viața printre copii, Ion Creangă a cunoscut preocupările și preferințele lor și de aceea a reușit
să creeze pentru ei basme care să-i atragă, dar în același timp, să-i educe și să-i instruiască.
Neîntrecutul povestitor Ion Creangă a creat un bogat şi valoros tezaur de poveşti, care
au fermecat copilăria a zeci de generaţii şi care vor constitui mereu lectura preferată a
copiilor. Poveştile şi anecdotele marelui clasic contribuie din plin la dezvoltarea personalităţii
copiilor preşcolari.
Povestirea este un instrument cognitiv, de comunicare şi expresie cu statut de
activitate obligatorie în grădiniţă. Are valoare etică şi estetică, contribuind la dezvoltarea
personalităţii copilului preşcolar. Rezultă că receptarea fenomenului literar de către copiii de
3-6 ani este nu numai posibilă, dar şi indicată. Reflecţiile mesajului etic al literaturii asupra
componentului infantil sunt benefice, influenţând conştiinţa morală.
Ascultând poveştile lui Creangă, copiii cunosc numeroase figuri din viaţa satului
oameni harnici, curajoşi, înzestraţi cu stăruinţă şi dărzenie, optimişti, veseli, glumeţi, dar şi
hotărâţi să lupte pentru o viaţă mai bună, pentru izbânda dreptăţii, a cinstei, a adevărului.
Deosebit de valoroase sunt: „Povestea unui om leneş”, „Fata babei şi fata moşneagului”,
„Punguţa cu doi bani”, poveştile despre animale „Capra cu trei iezi” sau „Ursul păcălit de
vulpe”, unde personajele sunt animale, dar au trăsături omeneşti.
Rolul educativ al poveştilor şi basmelor create pentru cei mici arată cum normele
morale simple de „bine” şi de „rău” sunt însuşite cu uşurinţă de copii prin exemplul oferit de
basme şi poveşti. Chiar şi în lumea basmului copilul nu face confuzie între lumile fictive şi
reale ale imaginarului. Pentru copil ficţiunea, visarea au valoare de trăire, dar o trăire aievea
cu realitatea. Lumea basmelor oferă copiilor o complexitate de personaje şi teme faţă de care
copilul îşi arată simpatia sau antipatia, de unde îşi recrutează modele etice, sau faţa de care îşi
manifestă repulsia, dezacordul. Aici copilul se regăseşte într-o lume în care virtuţile sunt
răsplătite, iar ticăloşiile pedepsite. El trăieşte imaginar acte asemenea eroilor săi preferaţi şi
simţindu-se viteaz, deşi se ştie mic şi fricos, încearcă să devină mai curajos. Valoarea
instructiv-educativă a basmelor şi poveştilor este deosebită. Ele aduc o preţioasă contribuţie
la dezvoltarea proceselor afective, la formarea trasăturilor de voinţă şi caracter -în general la
formarea personalităţii copiilor. Rezultă că receptarea fenomenului literar de către copiii de
3-6 ani este nu numai posibilă, dar şi - 3 - indicată privind traiectoria afectivă pe care se
înscrie. Reflecţiile mesajului etic al literaturii asupra comportamentului infantil sunt benefice,
influenţând conştiinţa morală.
Ion Creangă, în acest fel, a fost un clasic al literaturii române, el exprimând prin
,,țărăniile″ lui înțelepciunile prostimii din care n-a vrut să iasă cu totul nici nu a intrat în alt
mediu social, păstrându-și masca pentru a observa ceea ce ,,nu se cade″ într-o lume ce vrea să
pară altfel de cum este făcându-se și el că nu pricepe, ceea ce alții mai învățați se silesc să-i
lămurească, deși altceva este de priceput. Opera lui Creangă, având rădăcinile înfipte în
bogata sevă dătătoare de rod a vieții poporului, are un conținut bogat, reflectând năzuințele
poporului, morala sa sănătoasă.

BIBLIOGRAFIE
1. Bârlea, Petre Gheorghe, Dicţionar de locuri imaginare în literatura pentru copii, Editura
Muzeului literaturii române, Bucureşti, 2006.
2. Bârlea, Petre Gheorghe, Spaţii imaginare şi identităţi în literatura pentru copii, Editura
Muzeul literaturii române, Editura Muzeul literaturii române, 2006.