132 ROMÂNĂ
Ana BANTOȘ
Spiridon Vangheli şi lumea primară*
A.B. – conf. univ., doctor
habilitat în filologie,
cercetător ştiinţific la
Institutul de Istorie şi Teorie
Literară „G. Călinescu”,
Academia Română. Direcţii
de cercetare: literatura
română, literatura universală
şi comparată, teorie
literară. Publicaţii recente:
Reabilitarea autenticului.
Culegere de articole și
studii critice, Chişinău, 2006;
Deschidere spre universalism.
Literatura română din
Basarabia postbelică.
Monografie, Chişinău, 2010.
VANGHELI, Spiridon (14.06.1932, Grinăuţi, Bălţi).
Prozator, poet, traducător şi editor. Urmează Şcoala pri-
mară din comuna natală, îşi continuă studiile în com. Pe-
linia şi în or. Bălţi. Absolveşte Institutul Pedagogic „Ion
Creangă” (azi, Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”)
din Chişinău, 1955. Profesor, apoi redactor la editurile
Cartea Moldovenească şi Lumina. Debutează în 1962
cu placheta În ţara fluturilor. Alte volume publicate: Soa-
rele (1963), Pe lume (1964), Băieţelul din coliba albas-
tră (1964), Balade (1966), Isprăvile lui Guguţă (1967),
Ministrul bunelului (1971), Columb în Australia (1972),
Primiţi urătorii? (1975), Guguţă – căpitan de corabie
(1979), Steaua lui Ciuboţel (1981), Calul cu ochi albaştri
(1981), Privighetoarea (1985), Pantalonia – ţara piticilor
(1989), Ghiocica (1991), Guguţă şi prietenii săi, vol. I-II
(1994), Copii în cătuşele Siberiei (2001) ş.a. A tradus din
poezia şi proza universală pentru copii: Iepuraşul albastru
(1968), Fetiţa din Hiroshima (1981), Peter Pan şi Wendy
de James Barrie (1975, 1988) şi Pepi Cioraplung de Astrid
Lindgren (1973, 1984).
Cu vârsta ne îndepărtăm tot mai mult de cărțile
copilăriei, însă în adâncul ființei noastre ele ne
lipsesc. Spiridon Vangheli prin cărțile sale se
adresează eului profund din noi, acel eu care, în
cazul dat, se cuvine să fie amplasat și într-un anu-
mit context istoric, micile personaje explicând, în
mare parte, nu doar nevoia lor de a fi degajate și pe
deplin libere, dar ilustrând și maturitatea oarecum
* Articol elaborat în cadrul proiectului „Valorificarea
identităţilor culturale în procesele globale”, Academia
Română, cofinanţat din Fondul Social European prin
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurse-
lor Umane 2007-2013 „Investeşte în oameni”.
 CRITICĂ, ESEU 133
precoce a copilului basarabean. Aceasta din urmă devine total explicită după
lectura lucrării Copii în cătușele Siberiei, în care realitățile istorice dramatice,
chiar tragice nici măcar nu au nevoie să fie transfigurate la modul artistic,
„documentul” întrecând puterea de imaginație.
Atent la destinul copiilor în diferite perioade istorice, Spiridon Vangheli
este unul dintre scriitorii pentru copii ale cărui merite au fost recunoscute la
Chișinău, dar și într-un spațiu geografic amplu, dincolo de hotarele Basarabi-
ei, multiplele distincții naționale și internaționale constituind dovezi incon-
testabile: Diploma Internaţională de Onoare „Andersen” (1974), Premiul de
Stat al R.S.S.M. (1980), Premiul Ministerului Învăţământului din R.S.S.M.
(1982), Maestru Emerit în Artă din R.S.S.M. (1982), Premiul de stat al
U.R.S.S. (1988), Scriitor al Poporului (1992), Ordinul Republicii (1996),
Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1996), Premiul special al
Uniunii Scriitorilor din România (2002), Marele Premiu „Ion Creangă” al
Salonului Internaţional de Carte pentru Copii (2007).
Coleg de generație și prieten cu poetul Grigore Vieru, S. Vangheli va contribui
substanțial la îmbunătățirea calității manualelor pentru clasele primare, fiind
coautor al Abecedarului (1970, 1990). Atenția acordată literaturii în școală
este una dintre preocupările sale constante, în 2006 editând Carte de citire şi
gândire pentru cl. I-IV, în 4 volume. Sunt lucrări care certifică, de fapt, intere-
sul nedezmințit al autorului față de universul copilului și al copilăriei. Poate
că anume în acest fel scriitorul răzbună soarta unei întregi generații de autori
basarabeni din care face parte și care s-au autodefinit drept „copii ai anilor
treizeci”. Acestora le-a fost dat să se afirme în literatură în condiții extrem de
dificile, pătura intelectualilor basarabeni formați în perioada interbelică fiind
extirpată – cei mai valoroși dintre ei au fost deportați în Siberia sau exterminați,
unii reușind să se refugieze în România. După anii grei de foamete, de război și
de regim stalinist, Chișinăul revenea cu mare dificultate la normalitate. Într-o
atmosferă în care viața spirituală era dominată, în primul deceniu postbelic,
de preceptele proletcultiste, iar mai apoi de opresiunea ideologică, tradițiile și
obiceiurile locului fiind, de asemenea, persecutate, era importantă repunerea
în circuit a unui sistem de valori nepoluate, necontrafăcute. Iată de ce scriitori
precum Spiridon Vangheli, recurgând la viziunea proaspătă a copilului, contri-
buie la redescoperirea izvoarelor firești ale vieții. În majoritatea scrierilor sale
Spiridon Vangheli vizează un univers de acasă, rustic, marcat de simbolismul
vechimii, al dăinuirii şi al rezistenței. Cu ajutorul protagoniștilor din lucrări-
le sale: Guguță, rudele și consătenii lui din satul Trei Iezi, Ciuboțel, Ghiocica,
mătușa Dalba și moș Dalbu, Titirică, cititorul descoperă o lume feerică a co-
pilăriei, micii eroi fiind învestiți cu puterea de a impulsiona starea de bine și
134 ROMÂNĂ

Cu neîntrecutul naist Vasile Iovu

Cu Andrei Strâmbeanu, Ion Ungureanu, Ion Hadârcă şi Dumitru Matcovschi

Spiridon Vangheli omagiat de colegi şi prieteni

Poze de Nicolae Răileanu
 CRITICĂ, ESEU 135
optimismul celor din jur. Secvențe precum cele cu micii urători, care le amin-
tesc maturilor de obiceiurile de iarnă (menționăm că în perioada ex-sovietică
era interzisă consemnarea sărbătorilor religioase și a celor moștenite din stră-
buni), îndreaptă cititorul către lucruri neperisabile, pline de sens uman și de
învățăminte. Scenarii pline de umor cu oameni de zăpadă care merg și pitici
care fac nunți, fluturi care protejează cu aripile lor somnul celor mici sunt axate
pe o comunicare fără limite (unul dintre protagoniști, pe nume Grăia-Singur,
certifică același interes al autorului de a accentua importanța transmiterii me-
sajului, a dorinței de comunicare): melcii comunică cu luna și cu cei mici, „no-
urul dă de un munte cu capul gol și se face căciula lui”, Steaua Lio îi protejează
drumul nocturn al lui Ciuboțel, cel pornit în căutarea ierburilor de leac pentru
mama și care aduce Steaua în pălărie acasă, pe când tot satul alertat îi sare în
ajutor, crezând că i s-a aprins casa. Sentimentul solidarității face parte din mo-
dul de a fi al comunității rustice, pe care scriitorul o evocă magistral: „Și mama
lui Ciuboțel își revenea, dar nu atât de ierburile de leac, cât de bucurie că băiatul
ei împarte lumina Stelei la toți”.
Spiridon Vangheli reface comuniunea dintre om și natură, în viziunea scriito-
rului aceasta constituindu-se ca un principiu fără de care copilăria nu poate
avea dimensiunile normalității. De aici prenumele personajelor, spre exem-
plu, Ghiocica, moș Dalbu și mătușa Dalba, precum și o întreagă toponimie:
satele se numesc Trei Iezi, Turturica, Pitpalac, Cucuieți, Traista-Ciobanului,
Gurița-Cucului etc. Scriitorul dă frâu liber imaginației, stimulând fabulația
și oferindu-i micului personaj prilejul de a se pune în valoare pe sine însuși
ca un reprezentant expres al societății. Nevoia imperioasă a copilului de a se
„exprima” în cetate trebuie, de asemenea, raportată la realitățile concrete în
care era proliferată o literatură scrisă după precepte ce contraveneau vieții
firești. Pentru exhibarea dimensiunilor existenţiale ontologice autorul pune
în mișcare resorturile unei mentalități izvorâte din adâncul istoriei neamu-
lui care a dăinuit şi prin creaţia anonimă. Spiridon Vangheli plăsmuiește, de
asemenea, narațiuni fabuloase pe potriva nevoii copilului de autoafirmare
fără impedimente. Pantalonia, bunăoară, e țara cu șapte împărății: Împărăția
Luni, Marți, Miercuri, Joi, Vineri, Sâmbătă, Duminică, în care copilul se
maturizează cunoscând etapele vieții privite ca în basmele populare. Prin
ocheanul fermecat al basmelor lui Spiridon Vangheli ziua de mâine a co-
piilor se revendică printr-un raport inversat dintre maturi și cei mici: totul
aici funcționează conform unor fantezii bulversante, copiii fiind învestiți
cu puteri miraculoase, întrecându-i pe maturi, și maturii acceptând regulile
impuse de „guvernatorii” din lumea celor mici, construită după principiile
unor posibilități nelimitate în a face bine și a trăi frumos. Diminuarea case-
lor, a oamenilor și a lucrurilor, pe măsura îndepărtării de ele, este procedeul
136 ROMÂNĂ
care face posibilă aducerea la același numitor a percepțiilor, pe de o parte, ale
celor mici și, pe de altă parte, ale celor maturi: la întrebarea bunelului dacă
a fost pe turn, Ciuboțel răspunde: „Când ești sus, toate casele rămân jos și
se fac mici... Și uriași atunci nu-s pe pământ. Ia, niște omuleți acolo...”. Micii
Robinzoni din scrierile lui Spiridon Vangheli descoperă o lume plină de eve-
nimente incitante, universul naiv al copilăriei fiind unul extrem de dinamic:
convinși de către Guguță, la un moment dat, consătenii se lasă antrenați la
săniuș, excepție nu fac nici figurile cele mai importante ale comunității, di-
rectorul școlii și contabilul, care își pierde ștampila pe pârtie, spectacolul în-
cheindu-se cu înălțarea unui om de zăpadă, ce seamănă leit cu Guguță, eroul
care a reușit să-i scoată pe toți din cotidianul cenușiu. Este o lume primară
în care ne întâlnim, ca în poveștile lui Ion Creangă, cu vietăți întruchipând
bunătatea, seninătatea, binele și frumosul (rândunica, iepurele, mielul, co-
costârcul). Explorat în cuvinte puține, acest univers este aureolat de pacea
și înțelegerea dintre cei mici și cei maturi. Există la Vangheli o înțelepciune
precoce a celor mici, de care sunt contaminați și maturii: aceasta vine din
dorința autorului de a-i da copilului libertatea deplină pentru a crește, desco-
perind în mare parte lumea pe cont propriu. Copilul din povestirile lui Van-
gheli va crește mare și va ști să refacă drumul spre copilăria de altădată, așa
încât comunicarea umană indispensabilă să se producă în mod firesc. Căci
pentru scriitorul Vangheli comunicarea cu cei mici, comunicarea ca artă con-
stituie fundamentul lucrărilor sale. Anume acest lucru îl promovează de o
viață Spiridon Vangheli, ale cărui povestiri sunt un antidot la incomunicabili-
tatea de care e afectat omul modern, dinamismul scrierilor sale fiind stimulat
și de dialogul prezent la tot pasul. Stilul metaforic, predominat de simboluri,
limbajul marcat de oralitate și de jocul de cuvinte menit să pună în valoare
spiritul inventiv al copilului, energia personajelor sunt orientate să spargă
tiparele înțepenite ale percepției maturilor. Este un univers în care valorile
tradiționale, din bătrâni intră în dialog cu dinamismul percepției copilului de
azi, de aici și de pretutindeni, scriitorul demonstrând fidelitatea față de copil.
Spiridon Vangheli creează un basm modern pentru copiii de azi, un basm în
care puterea de imaginație a micilor protagoniști este conectată la fantezia
populară străveche.
La ceas aniversar îi dorim distinsului nostru scriitor Spiridon Vangheli să se
bucure și de aici încolo de aceeași dragoste din partea micilor cititori care să-l
mențină pe culmile creației artistice.
La mulți ani!