BASMUL,

DULCE AMINTIRE A COPILARIEI, CRUDA INTERPRETARE STIINTIFICA Basmul reprezinta -conform dictionarului de terminologie literara- o specie a genului epic, naratiune in proza indeosebi, mai putin in versuri, in cuprinsul careia, cu ajutorul unor mijloace traditionale, se povestesc intamplari fantastice, puse pe seama unor personaje sau forte supranaturale, din domeniul irealului - si dupa spusele lui G.Calinescu, Estetica basmului Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1965 - "Basmul este o opera de creatie literara, cu o geneza speciala, o oglindire in orice caz a vietii in moduri fabuloase." . Desi in tara noastra primele basme au fost consemnate in scris in secolul al XVIII-lea, cea dintai colectie de basme ce a fost publicata este aceea a lui E. B. Stanescu Aradanul, tiparita in 1860 la Timisoara: "Povesti culese si corese". Una din cele mai populare si bogate colectii ramanand antologia lui Petre Ispirescu "Legende-le si Basmele romanilor"(1872). Pentru a concretiza aceasta aberatie privitoare la definirea, caracterizarea si structurarea basmului, se va face referire la Danila Prepeleac. Basmul a aparut in "Convorbiri literare" din 1 martie 1876 si face parte din categoria basmelor fantastice. Jean Boutiere il include in "ciclul prostiei omenesti" . Pe de alta parte, Zoe Dumitrescu-Busulenga crede ca acesta deschideseria povestilor cu draci, "pe care Creanga le trateaza cu o vadita predilectie" . "Prin astfel de mijloace [ale oralitatii], Creanga restituie povestirea functiunei ei estetice primitive, care este de ase adresa nu unor cititori, ci unui auditoriu capabil a fi cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiului viu, cu totce poate transmite acesta peste intelesul abstract al lucrurilor comunicate." (Tudor Vianu, Ion Creanga, in Arta prozatorilor romani, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1966). Basmele, la baza carora sta elementul fantastic, generat de caracterul fictionar in care aparea lumea pentru omul primitiv, dupa originea lor, pot fi populare si culte, cele populare fiind supuse variabilitatii, datoriya circularii lor pe cale orala, chiar da-ca prin culegerea lor de catre folcloristi au fost fixate prin tiparire, cele culte ramanand in forma in care au fost create. "Intai Creanga fixeaza o data pentru totdeauna textul, facand imposibila o alta editie improvizata. Totul e asa de meticulos studiat intr-o versiune definitiva, incat din acest punct de vedere, basmul a iesit din circuitul folcloric si a devenit opera lui Creanga. O schimbare cat de mica a constructiei dauneaza intregului si n-am mai avea dea face cu un basm de Creanga [...] . Evident, o cu-

loare locala este, constand mai ales in caractere individuale si manifestari etnografice, in care limbajul isi are partea sa de originalitate, neglijabila in oricare alt basm, curat folcloric. [...] Intr-un cuvant, secretul lui Creanga sta, ca la orice poet cult, in studiul efectelor, in cuvantul rar, in cadenta interioara, in fixitate. Dar fixitatea e contrara legii inerente a folclorului."(G. Calinescu, Creanga, scriitor universal, in Secolul 20, nr. 12, 1964). In fondul lor, unii invatati au intrezarit reminiscente ale unor indepartate legen-de mitice indo-europene, carora vremea si raspandirea lor le-a indepartat elementul religios. Aceasta datorita marii asemanari dintre basmele europene si legendele mitice arice, divinitatile acestora din urma devenind eroii basmelor populare. Locul de origine al acestor stravechi creatii populare, dupa unii cercetatori ar fi fost India "vi-suri ale popoarelor"cum sunt socotite, basmelor li se atribuie totusi o origine diferita: mitologica, indianista, antropologica, iar dupa B.P. Hasdeu basmul ar fi aparut odata cu nasterea omenirii. Toate aceste teorii dovedesc nu numai indepartata veghime a basmeloa, dar si faptul ca ele nu pot fi socotite creatia unui singur popor. Clasificari diverse, fundamentale, pe variate criterii au fost incercate de cercetatori. In literatura noastra o asemenea clasificare a fost incercata de Lazar Saineanu in studiul sau asupra basmelor, deosebindu-le in:

basme fantastice, in care elementul il constituie miraculosul; basme etico-mitice cuprinzand, pe langa faptele nemeroase ale eroilor sianumite invataturi morale; basme religioase, la care, alaturi de eroii cunoscuti ai basmelor, iau parte la actiu- ne: Dumnezeu, forte sau duhuri necurate, etc. ; basme glumete, in care predomina umorul. Basmele lui Creanga sunt si ele clasificate (strict conditionat de marca fantasticului si

a tipologiei) in basme cu animale, nuvelistice si fantastice: cu valoare initiatica sau cu conotatii religioase - cel mai concludent exemplu este Danila Prepeleac. Acest vestit autor al poporului nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice, ci topes-te povestirea in dialog, reface evenimentele din convorbiri sau introduce in povestirea faptelor dialogul personajelor, ceea ce ii da putinta sa intre in psihologia lor. Concluzia lui T. Vianu este ca Ion Creanga "executa trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale spontana, prin dezvoltarea organica a unei inzestrari exercitate in intregul trecut al unei veghi culturi rurale, ajunsa acum sa se depaseasca pe si-ne.

"Basmul e un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala, etc. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anumite fiinte himerice, animale. Si fabulele vorbesc de animale, dar acestea sunt simple masti pentru felurite tipuri de indivizi. Fiintele neomenesti din basm au psiho- logia si sociologia lor misterioasa. Ele comunica cu omul, dar nu sunt oameni. Cand dintr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici, n-avem de a face cu un basm." "Esenta basmului este, evident, un tablou al vietii, uneori cu intentie umoristica explicita, prezentat ca o <<minciuna>>. Interpretarea lui estetica trebuie sa ia in con- siderare cele doua planuri ale sale. Intai este planul prozaic [...], realist. Aici sunt stu- diate problemele cele mai acute ale vietii individuale, familiei, societatii, si anume: nasterea, casatoria, calitatea fizica si morala a copiilor, baieti si fete, calitatea femeii, a mamei bune, a mamei vitrege [...], originea bogatiei si a saraciei, dezvoltarea inteli- gentei (isteti si prosti), ingamfarea si modestia, norocul prostului real sau numai apa- rent, putinta omului de a birui si inlantui fortele animale si fizice... Al doilea plan este hieroglific sau simbolic, mai limpede, poematic. El se impune constiintei prin sugestii. [...] Basmul nu spune totul in plan psihologic si farmecul pro-vine pentru unii mai ales din misteriosul poematic, care insa e partial descifrabil, o in-teligibilitate totala fiind contrara regulilor artei. Nu e de ignorat nici un al treilea plan, didactic, tolerabil cand e absorbit de fapte fara nici o interferenta discursiva." (G. Calinescu, Estetica basmului). Referitor la primul plan - "[In povesti] nu se observa, ci se demonstreaza observatiuni morale milenare. Danila Prepeleac dovedeste ca prostul are noroc." (G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucuresti, Editura Mi-nerva, 1982) - "Danila Prepeleac [...] e o foarte mestesugita demonstratie ca numai <<patitu-i priceput>>." (George Munteanu, op. cit.). Numeroase cercetari au relevat faptul ca basmele prezinta o serie de particularitati artistice traditionale: modul in care sunt ordonate momentele subiectului (o situatie initiala de echilibru, un eveniment sau o serie de evenimente care deregleaza echilibrul initial, ac-tiunea reparatorie, marcata de cele mai multe ori printr-o aventura eroica, refa-cerea echilibrului si rasplata eroului); coordonatele actiunii sunt in chip deliberat vagi, locul si timpul fiind indicate la modul cel mai general,sugerand astfel si caracterul universal valabil al personaje-lor si al intamplarilor prezentate;

actiuni tipice:absenta (unul din membrii familiei pleaca de acasa), interdictia(o interdictie ii este specificata eroului), incalcarea (interdictia este calcata), iscodi-rea (raufacatorul incearca sa afle cum stau lucrurile), divulgarea (raufacatorul obtine informatii despre victima sa), viclesugul (reufacatorul incearca sa-si insele victima pentru a pune stapanire pe ea sau pe averea ei), complicitatea (victima se lasa inselata ajutandu-si astfel fara sa vrea dusmanul), prejudicierea (raufacatorul face un rau sau aduce o paguba unuia dintre membrii familiei), mijlocirea, momentul de legatura (nenorocirea sau lipsa de comunicate, eroului i se dareseaza o rugaminte sau o porunca, el este trimis undeva sau lasat sa plece), contraactiunea

incipienta (cautatorul accepta sau se hotaraste sa intreprinda contraactiunea), plecarea (eroul pleaca de acasa), prima proba (eroul este pus la incercare, iscodit, atacat, etc. de un personaj care vrea sa-l ajute, pregatindu-se astfel inarmarea lui cu unealta nazdravana sau cu ajutorul nazdravan), reactia eroului, obtinera uneltei nazdravane, deplasarea spatiala intre doua imparatii (eroul este dus in zbor, calare, pe jos, la locul unde se afla obiectul cautarii lui), lupta (eroul si raufacatorul intra in lupta directa), insemnarea (eroul este insemnat spre a fi mai tarziu recunoscut), victoria (raufacatorul este invins), remedierea (nenorocire sau lipsa initiala este remediata), intoacerea (eroul se intoarce), urmarirea (eroul plecat este urmarit), salvarea (eroul scapa de urmarire), sosire incognito (eroul soseste acasa sau intr-o alta tara fara sa fie recunoscut), pretentiile neintemeiate (cel care vrea sa se substituie eroului formuleaza pretentiile sale neintemeiate), incercarea grea (eroul are de facut fata unei grele incercari), solutia (incercarea grea este trecuta cu succes), recunoasterea (eroul este recunoscut), demascarea (raufacatorul sau falsul erou este demascat), transfigurarea (eroul capata o noua infatisare), pedeapsa (raufacatorul este pedepsit), caratoria (eroul se caratoreste si se inscauneaza imparat); personajele sunt cel mai adesea inpartite in pozitive si negative; eroul (protago-nistil) este adeseori ajutat de obiecte magice, de fiinte supranaturale, de animale fabuloase sau de formule magice; el se confrunta adesea cu un adversar(antago-nist);

clisee compozitionale: formula initiala (a fost odata...) menita sa aduca pe asculta-tori in lumea irealului; formula finala (incalecai pe-o sa...) destinata sa readuca pe cititori la realitate; formula mediana (si-nainte cu poveste ca de-aicea mult mai este...) reprezinta un fel de pauza in actiunea mai extinsa a unor basme. Aceste formule, desi variaza de la povestitor la povestitor, totusi, in factura lor sunt asemanatoare. Continutul acestora este

fantastic si hazliu, iar ca forma sunt ritmi-ce si uneori rimate. Naratiunea se desfasoara si ea cu ajutorul unor formule tradi-tionale, subliniind unele momente principale ("Si se luptara, / Si se luptara, / Zi de vara, / Pana-n seara.") . Cifre fatidice - repetarea unor numere scoate in relief cresterea progresiva a amanuntelor, calitativ si cantitativ, incetineste ritmul acti-unii, mentine interesul si intareste impresia asupra ascultatorilor. In Danila Prepeleac, eroul trece prin doua experiente fundamentale: trocul pa-gubitor (reprezentand seria de evenimente ce schimba cursul actiunii si care este precedat de o situatie initiala de echilibru) si competitia cu diavolul(actiunea reparatorie) Trocul pagubitor implica un proces de regressum in utero, de intoarcere la o stare primordiala, foetala, virginala, ca o conditie a trecerii de la multiplicitate la unitate. Acesta nu este un semn al nechibzuintei ci, mai curand o conditie necesara unei con-fruntari cu diavolul. Cadrul actiunii este aproape nedefinit. Tot ce stim este faptul ca "Erau odata intr-un sat doi frati". In acest basm sunt intalnite urmatoarele actiuni tipice: absenta, interdictia (lui Danila i se interzice sa construiasca o manastire pe pamanturile dracilor), incalcarea (eroul nu tine seama de interdictie), iscodirea (dra-cul vrea sa afle ce are de gand Danila), divulgarea, viclesugul (dracul concureaza cu eroul nostru pentru punga cu bani dar este inselat), complicitatea (Prepeleac ia parte la trocul pagubitor), prejudicierea (Danila se nu se alege cu nimic), momentul de legatura (fratele sau afla de cele intamplate, iar eroul pleaca la padure), prima proba, lupta, victoria, remedierea, intoarcerea. In acest basm exista un personaj pozitiv,Danila Prepeleac, ajutat de fratele sau, si unul negativ, diavolul, impreuna cu Scaraoschi si vrajile lui. Clisee compozitionale:formula initiala:"Erau odata intr-un sat doi frati si amandoi erau insurati."; cea finala: "Iara Danila Prepeleac, nemaifiind suparat de nimene si scapand acum deasupra nevoii, a mancat si a baut si s-a desfatat pana la adanci batranete, vazandu-si pe fiii fiilor sai imprejurul mesei sale." ; formule media-ne: "Nici nu-i pasa/ De Nastasa,/ De Nichita/ Nici atata!" sau "Cand e minte,/ Nu-i ce vinde;/ Cand e branza,/ Nu-i barbanta." . Nu se remarca in acest basm folosirea cifrelor fatidice. G. Panu, celebrul memorialist al "Junimii", era convins ca "meritul lui Creanga ca culegator de povesti se margineste in aceea de a fi reprodus aproape textual povestile populare". O asemenea opinie nu era singulara in epoca si a trebuit sa trea-ca destula vreme pana cand meritul lui Ion Creanga de a fi "cel mai de seama ctitor al basmului cult romanesc", cum sustine Nicolae Ciobanu, sa i se recunoasca in cvasi-unanimitate. Fenomenul nu trebuie sa ne surprinda, de vreme ce chiar Iacob Negruzzi nu vedea in autorul Povestilor decat un "talent primitiv si necioplit", iar Lazar Saineanu il socotea un simplu culegator de basme, cu nimic mai presus de Petre Ispirescu. G Calinescu era indreptatit sa atraga atentia ca "Ion

Creanga e un mare prozator si numai cititorul de mare rafinament artistic il poate gusta cum trebuie". Cu tot caracterul fantastic al intamplarilor, basmele reflecta totusi felul de a gandi si de a simti al poporului. In basme sunt exprimate nazuintele, visurile si aspiratiile poporului catre o viata mai buna, dorinta de a supune fortele naturii, de a vedea triumfand adevarul si dreptatea in lume. Toate elementele ireale din basm, in-tamplari, eroi, se impletesc cu realitatea, nefiind decat simboluri ale vietii sociale si ale caracterelor omenesti.

Surse de inspiratie: Dictionar de terminologie literara Ion Creana - Povestea lui Harap Alb si alte povesti - Ioan Lazar Limba si literatura romana - manual cls. a X-a , editura Humanitas LUMEA BASMULUI

Potrivit Dictionarului de termeni literari Cuvantul basm este derivat din vechea slava de la basni ceea ce inseamna nascocire , scornire.Termenul defineste o specie a epicii populare si culta cu raspandire mondiala , in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi , zane , animale nazdravane) aflate in lupta cu fortele nefaste ale naturii sau ale societatii , simbolizate prin balauri , zmei , vrajitoare , pe care ajung a le birui pana la urma. Basmele au ramas de-a lungul veacurilor operele cele mai indragite de copii , incepand din primii ani ai copilariei si pana aproape de adolescenta.Producand o impresie puternica asupra imaginatiei si sensibilitatii copiilor , prin morala lor pozitiva si usor de receptionat , basmele au o deosebita insemnatate educativa. In basme domina fantasticul atat in cadrul in care se desfasoara actiunea , cat si in prezentarea personajelor care fie ca au calitati hiperbolizate , supraomenesti , fie ca sunt fiinte cu infatisari si insusiri supranaturale , sau obiecte care au insusiri neobisnuite. Tema basmelor este lupta dintre bine si rau , care se termina intotdeauna cu victoria binelui Adeseori tema basmului se sprijina pe conflictul cauzat de inegalitatile sociale , pe contrastul

dintre bogatie si saracie , dintre harnicie si lene , dintre modestie si ingamfare , curaj si lasitate , viclenie si cinste , dintre adevar si minciuna. Eroul pozitiv al basmelor este in majoritatea cazurilor Fat-Frumos , pe care il gasim sub denumiri felurite , dar intrupand intotdeauna aceleasi calitati.El este de obicei un om puternic , viteaz si hotarat , perseverent in realizarea telului sau.El nu reuseste numai datorita fortei fizice si vitejiei , ci si datorita istetimii , prezentei de spirit si curajului sau. Eroul pozitiv al basmelor este adesea fiu de oameni saraci , ca in basmele Tugulea , fiul unchiasului si al matusii sau Ciobanasul cel istet. Uneori , la inceputul basmului , eroul principal e prezentat chipes , stralucind de frumusete si plin de voiosie.Alteori apare lipsit de stralucire , este o figura neinsemnata , pe care ceilalti frati mai mari il considera inferior (Calin , Tugulea).In realitate , el este numai lipsit de experienta vietii.In desfasurarea actiunii basmului el reuseste sa-si puna in evidenta calitatile sale deosebite , dovedind ca nu este nici prost , nici naiv sau nefolositor , cum se credea , ci ca , dimpotriva , are cele mai alese insusiri.El este de obicei ultimul dintre cei trei frati si e desconsiderat de acestia (Prislea cel voinic si merele de aur ; Harap Alb). Fata de fratii sai considerati mai destepti , dar care in realitate sunt sireti si invidiosi , hrapareti si egoisti , Praslea , cel de-al treilea dintre frati , se deosebeste prin umanism , cinste , curaj , indemanare , iscusinta etc.O alta caracteristica a eroului principal din basme este mila lui pentru diferite vietuitoare , care , la randul lor , il ajuta sa invinga toate greutatile si sa iasa biruitor din toate incurcaturile. Eroina basmelor este de obicei Ileana Cosinzeana ; uneori insa poarta alt nume.Alteori , n-are nume : este fata mijlocie sau cea mica a imparatului.Despre frumusetea ei se dusese vestea peste mari si tari.Fata din popor sau fiica de imparat , ea este salvata de Fat-Frumos din robia Zmeului sau a vreunei vrajitoare , ca Muma-Padurii.Alteori , eroina are caracteristici asemanatoare cu cele ale lui Praslea ; este modesta si muncitoare ; are multe de suferit din partea mamei vitrege sau este slujnica la o stapana bogata si rea.In cele din urma , prin harnicie , prin curaj , perseverenta , modestie sau istetime , ea reuseste sa infrunte toate greutatile , sa invinga raul , devenind fericita alaturi de Fat-Frumos (Fata unchiasului) Eroii pozitivi din basme sunt ajutati in lupta lor pentru victoria binelui de diferite personaje cu insusiri supranaturale , create de fantezia poporului.Uneori , eroul principal este ajutat de un frate bun (Afin si Dafin).Alteori , in ajutorul personajului pozitiv vin fiinte omenesti cu puteri supranaturale : Flamandul si Setosul (din basmul Tugulea , fiul unchiasului si al matusii) sau fiinte fantastice , ca zanele : Zana Apelor , Zana Zorilor etc.

Adeseori , Fat - Frumos este ajutat de diferite vietuitoare din lumea animalelor.Prietenul si sfatuitorul sau in toate imprejurarile este calul nazdravan , care-si insoteste stapanul tot timpul , ducandu-l ca vantul si ca gandul si sfatuindu-l cum sa iasa din incurcaturile cele mai grele sau cum sa invinga piedicile ce-i stau in cale.Alaturi de FatFrumos , in basmul popular , calul nazdravan joaca un rol important.Fara cal , faptele eroice ale lui Fat-Frumos nu s-ar putea realiza.Asa cum arata George Calinescu in studiul sau Estetica basmului , mitologia hipica e vasta , reducandu-se in fond la ideea strabaterii fulgeratoare a spatilui.De cele mai multe ori calul are un numar variat de aripi , care-l ajuta sa strabata cu mai multa rapiditate distantele.In basm calul nazdravan apare ca un animal dotat cu insusiri intelectuale exceptionale , ca un pretios sfatuitor al omului , care vorbeste cu voinicul in limba acestuia.Uneori calul nazdravan poarta in urechi diferite obiecte folosite de Fat-Frumos spre a scapa din primejdie : gresia care se preface in munte de piatra , peria care se transfporma in padure deasa , haine , arc , sageti etc.Eroul pozitiv este ajutat si de vietuitoarele carora le facuse un bine , dandu-le ajutor in imprejurarile grele.Din aceasta categorie fac parte pasari , pesti , raci etc. Eroul principal are nenumarati prieteni.Adesea apar in basm uriasi cu puteri supranaturale , care se leaga frati de cruce cu eroul principal.Uriasii se pot grupa in mai multe categorii.Unii sunt intruchipari ale fortelor si anomaliilor naturii ; intotdeauna reprezinta insa si unele limite ale puterii omului , care ar dori sa poata smulge padurea , pisa piatra , reteza muntii , modifica temperatura. O alta categorie de personaje reprezinta fenomene meteorologice si cronologice , personificari ale vanturilor : Mama crivatului , Mama vantului turbat In unele basme apar si zanele , binevoitoare fata de eroul principal , simbolizand binele si frumosul.Tot un fel de zane sunt si ursitoarele , prevestitoare bune sau rele ale vietii omului. Dar personajul principal nu are numai prieteni.El are si numerosi dusmani.Ca simbol al binelui , el are de infruntat pe reprezentantii raului , cu care lupta si-i invinge fie prin forta si curaj , fie prin iscusinta si prin istetime. Printre dusmanii personajului pozitiv apar mai intai oamenii.In unele basme il dusmanesc chiar fratii mai mari , care-l invidiaza pentru faptele sale de vitejie.Dusmanii eroinei basmului sunt uneori surorile sale sau mama sa vitrega , care o dusmaneste pentru frumusetea ei (Mama cea rea ).Alteori , desi munceste cu toata sarguinta , eroina e dusmanita de mama sa vitrega pentru ca fetele acesteia nu au aceleasi calitati ca ea (Fata unchiasului).

Personajele negative sunt unele fiinte monstruase sau cu puteri supranaturale : zmeul , balaurul , simbolizand manifestarile neintelese si inspaimantatoare ale naturii sau elemente negative din viata sociala. Zmeii sunt fiinte uriase , create de fantezia poporului , care au si unele asemanari cu omul , si unele aspecte de monstru. Zmeii sunt nu rareori hoti.Imparatul cel cu gradina cu merele de aur nu poate avea mere , fiindca , desi a pus paznicii cei mai strajnici din toata imparatia , cineva fura merele in noaptea in care se parguiesc.Fiul cel mare al imparatului se pune la panda , insa dupa miezul noptii il apuca o picoteala de nu se mai poate tine pe picioare.La fel se intampla si cu fiul mijlociu , peste un an.In anul al treilea , fiul cel mic , Prislea , asezandu-se intre tepuse , izbuteste sa biruie somnolenta.Atunci aude un fasait prin gradina , fosnetul se apropie de pom.Prislea trage trei sageti pe rand , un geamat iese de langa pom , se face apoi tacere de moarte.Voinicul poate culege cateva mere de aur spre a le duce pe o tipsie tatalui sau , dupa aceea se ia pe urmele zmeului , dupa dara de sange , ce se pierde intr-o pustietate (Prislea cel voinic si merele de aur). Portretul fizic al zmeului ramane nedeslusit.In orice caz este si el o fiinta cu mari forte fizice , epuizabile , un urias Puterea sa e herculeanaZmeul e dotat cu un mare simt olfactiv , mirosind indata prezenta unui omUn mijloc de aparare , de persecutie sau de mistificatie al zmeului este metamorfozaUn zmeu se preface in balaurAltul se face busteanIndeobste zmeul e o fiinta violenta si crunta , avand o repulsie congenitala pentru oamenii de pe taramul nostru al caror miros il irita. Zmeul are mama , frati , surori , fete , duce o adevarata viata de familie intr-o gospodarie asezata.Nu e in nici un caz o vietate salbatica. In privinta caracterului , zmeoaicele , indeosebi mama zmeilor , sunt mai aprige.Fatavoinic , furand pe Ileana-Simziana pentru stapanul ei , imparatul , mama zmeului se ia dupa ea ca o leoaica , cu o falca in cer si una in pamant , si aruncand vapaie din gura ei ca dintr-un cuptor. Zmeoaicele sunt dupa toate semnele foarte prolifice , zmeii traiesc in tari cu imparati si crai , constituie armate , apar in masa.Fat-frumos lupta la podul de arama cu trei zmei , la cel de argint cu noua , la cel de aur cu zmei cata frunza si iarba este pe campie(Fat-Frumos si fata lui Rosiu - imparat).Castelul zmeilor in care e tinuta Ileana Cosinzeana e pazit de patruzeci si doi de zmei , vanjosi.Zmeoaica e si vrajitoare. In rezumat , zmeoaica batrana e o mama care-si iubeste cu ardenta copiii , indeosebi feciorii , ii insoara si-i razbuna cand sunt omorati.Ea are puteri uriase , zboara prin aer ,

prefacuta intr-un fenomen natural , se catara pe munti , soarbe pe vrajmasi , ii impietreste si mai ales e o mare rozatoare , avand colti cu care gaureste piatra si mananca pomii.E apriga si de un temperament incoercibil si la suparare plesneste in sensul propriu al cuvantului. Locuinta zmeilor indica o treapta superioara de civilizatie , asemanatoare cu cea a imparatilor.Zmeul cel mare poseda un palat cu totul si cu totul de arama , cel mijlociu un palat de argint , cel mic , un palat de aur.Casa altor zmei , asezata unde-si intarca dracul copiii , e cu tavan cu grinzi (Greuceanu). Pe de alta parte zmeii in ciuda fortei lor fizice sunt fricosi , lipsiti de rationament , chiar de-a dreptul natangi putand fi usor pacaliti si omorati de un om istet.Adaptarea lor ca si a animalelor inferioare e unilaterala si lipsita de fantezie.Cand cineva a descoperit puterea lor , ei nu pot inventa nimic spre a face fata agresiunii.Frica il face pe zmeu sa se umileasca si sa fie disimulator. Balaurul este o reptila monstruoasa , foarte des intalnita in basme avand trei pana la douasprezece capete , varsand foc si smoala pe nari. Formele organice reprezinta o disproportie intre masa corporala si dezvoltarea centrilor superiori , apararea se face simplist prin intimidare si fara adaptare prin reflectie la conditiile imediate.Balaurul e monstrul redus numai la reflexe , pe care omul , inspaimantat intai de aspectul lui strain geometriei frumosului , il invinge usor , cunoscandu-i functiunea elementara si cautand indeosebi sa opreasca procesul de refacere celulara. Balaurul se deosebeste de zmeu prin aceea ca este o reptila gigantica cu mai multe capete.Deci e un animal.Sunt balauri zburatori si balauri nezburatori. Balaurul se hraneste adesea cu oameni. A fost odata intr-o tara un balaur mare , nevoie de cap.El avea sapte capete , traia intr-o groapa si se hranea numai cu oameni.Cand iesea el la mancare , toata lumea fugea , se inchidea in case si sta ascunsa pana ce-si potolea foamea cu vreun drumet pe care-l tragea ata la moarte.(Balaurul cel cu sapte capete)

Elementele fantastice , personificarea animalelor si a obiectelor isi au originea in animismul omului primitiv , care acorda obiectelor de care avea nevoie , dupa ce le confectiona , o forta supranaturala.Astfel , apar in basme nenumarate obiecte fermecate , care actioneaza la porunca omului , venind in ajutorul personajului pozitiv : masa care se asaza si se strange si ale carei bucate nu se termina niciodata , buzduganul sau topotul care zboara si taie sau loveste singur , covorul sau cizmele cu care se zboara prin vazduh.Trasatura lor

caracteristica consta in faptul ca ele isi pierd calitatile si nu mai aduc foloase daca au cazut in mainile unui om nepriceput , lenes , lacom sau necinstit. Aceste imagini ale obiectelor cu puteri miraculoase raman din copilarie in mintea omului si pot deveni un imbold pentru noi creatii in domeniul stiintei. Basmul este pretios si pentru ca pune intr-o lumina vie ce e bine si ce e rau , ajutandu-l pe copil sa-si insuseasca aceste reprezentari morale. Lectura basmelor prezinta o deosebita importanta educativa si prin reliefarea calitatilor eroilor , care constituie pentru copii modele demne de urmat.Din faptele eroului pozitiv , ei invata sa fie curajosi si darji , perseverenti si hotatati , modesti si harnici , cinstiti si drepti , prieteni adevarati , exprimand compasiune fata de cei mai slabi , admiratie fata de cei optimisti si increzatori in fortele lor. Basmele sunt si puternice mijloace de dezvoltare a atentiei si a memoriei.Ascultandule sau citindu-le , copiii isi exerseaza atentia urmarind cu incordare peripetiile narate. Basmul este valoros atat pentru educarea artistica a copiilor cat si pentru dezvoltarea limbajului.Citind basmele , copiii intalnesc mereu expresiile care le sunt cunoscute si se bucura atunci cand le stiu.Ei memoreaza cuvintele cu care incep si se incheie , precum si acelea care se repeta , astfel expresiile proprii limbii poporului intra in limbajul lor. Basmul este un minunat mijloc de educare a gustului pentru frumos , prilejuind copilului puternice emotii estetice. "Povestea lui Harap-Alb", cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga a fost publicat in revista "Convorbiri literare" la 1 august 1877, a fost reprodus de Mihai Eminescu in ziarul "Timpul" in acelasi an. A fost tradus in limba germana si publicat in "Rumanische Revue" in 1886, apoi transpus in italiana, franceza si engleza, incat a capatat repede circulatie europeana. Conform celor mai cunoscute definitii, tema basmului este lupta dintre bine si rau, cu triumful binelui. Cu alte cuvinte, eroul lupta pentru impunerea unor valori morale si etice: corectitudine, onoare, iubire liber consimtita, etc... Cel care nu respecta codul este pedepsit, dar si iertat alteori , oferindu-i-se sansa reintegrarii. In basmul cult, lucrurile se pot complica. Nu in totdeauna raul este pedepsit cum se cuvine, sau in orice caz, pedepsirea lui este interpretabila, ca in Ivan Turbinca. Tema basmului "Harap-Alb" este aceeasi ca a basmrlor populare, in genere: triumful binelui asupra raului. "Povesttea lui Harap-Alb" e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste de sub orice strai si la orice varsta" (G. Calinescu). Titlul neobijnuit al basmului evdentiaza dubla personalitate a protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala (de tanar print) si una aparenta (de sluga a Spanului); totodata, acesta reflecta, prin contrastul cromatic "negrualb", armonizarea defectelor si a calitatilor umane, dintre care primele sunt necesare pentru a le verifica pe ultimele.

O alta explicatie a acestui nume (care uneste doua contrarii) ar putea proveni din "nasterea" simbolica a eroului : cea care il ajuta mereu este Sfanta Duminica ; de asemenea atingand "soarele cu picioarele" si "luna cu mana" el este "botezat" intru soare si noapte ca Luceafarul, iar "cununa" pe care si-o cauta prin nori ii v-a aduce un destin imparatesc si unic. Personajele (oameni, dar si fiinte himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Harap-Alb asemenea oricarui Fat-Frumos din basmul popular este: personaj principal, fiind prezent in toate momentele subiectului, pozitiv, protagonist, real si nu fabulos (nu are nici o calitate supranaturala ,G. Calinescu asemanandu-l cu un flacau de la tara datorita mentalitatii sale ). Este de asemenea un personaj rotund; nu este doar fiul de imparat si mezinul mai inzestrat decat ceilalti, ci o fiinta complexa, cu defecte si calitati. Desi este atat de mult ajutat de ceilalti si poate fi considerat de lectorul inocent o simpla marioneta, totusi calitatile ii sunt relevate in fraze ezoterice: inteligent, intelept, bun, sociabil, vesel. Invata din greseli, progreseaza si cu fiecare secventa este mai aproape de summumul initierii. Daca personajul de basm are firea turnata, Harap-Alb se transforma, evolueaza; eroul de basm colinda lumea in cautarea de fapte vitejesti, pe cand Harap-Alb are ca scop desavarsirea sa spirituala. Spre deosebire de eroul de basm care este atotstiutor, intelept, urmeaza intocmai sfaturile, Harap-Alb se caracterizeaza prin instabilitate psihica (nu respecta porunca tatalui) si nu are experienta, luandu-se dupa aparente. De asemenea este un personaj tridimensional, care iese din tipar, te surprinde (ca atunci cand da calului cu fraul in cap). Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si alte aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci, experienta necesara noului adult. Desi inzestrat cu importante calitati, are si slabiciuni omenesti , momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lui ca om. Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului sunt trecute cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri supranaturale. Mezinul, impresionat de dezamagirea tatalui, deoarece ceilalti doi frati nu sunt apti pentru a indeplini misiunea incredintata, se duce in gradina si "incepe sa planga in inima sa". Momentul cheie este cel al intalnirii tanaralui, aspirant la responsabilitatea de imparat, cu Sfanta Duminica deghizata in cersetoare, care-l roaga s-o miluiasca. El isi demonstreaza altruismul, adica ajutorul dezinteresat dat celor mai umile fiinte. Eroina supranaturala ii va rasplati generozitatea sufleteasca si gestul miluirii unuei fapturi sarace, dezvaluindu-i destinul exceptional care il asteapta: "...putin mai este si ai sa ajungi imparat, cum nu a mai stat altul pe fata papantului, asa de iubit, de slavit si de puternic".

Referat despre Caracterizarea lui Harap Alb - caracterizarea personajului principal A scris 9 poveti propriu-zise: miraculoase(Ivan Turbinc, Fata babei i fata moneagului), fantastice(Povestea lui Harap-Alb), iniiatice (Dnil Prepeleac), cu animale(Pungua cu doi bani), nuvelistice(Mo Nechifor Cocariu), istorice(Mo Ion Roat i Unirea, Mo Ion Roat i Vod Cuza), didactice(Acul i barosul, Inul i cmea) i dou snoave n 5 ani(1875-1880), la care se adaug nite texte epice de acelai gen pn n 1883.

Construit pe o schem opoziional Bine-Ru, Povestea lui Harap-Alb preia tiparul narativ al basmului popular i are drept principal particularitate reorganizarea elementelor stereotipe conform unei viziuni personalizate asupra vieii. Umanizarea fantasticului constituie elementul definitoriu al acestei compoziii, elementele ce aparin acestuia se resorb ntr-o epic realist; astfel, autorul urmrete pe fundalul luptei dintre Bine i Ru dezvoltarea unor aspecte morale prin semnificaia atribuit ntmplrilor, altoite pe teme i motive mitologice strvechi . Dac n basmul popular personajele sunt numai nite tipare literare, prin care se ilustreaz ideea de bine i ru, acestea neavnd particulariti psihice sau sociale, prin umanizarea fantasticului, Ion Creang aduce personajele n planul unei existene reale, prin detalii de comportament, de psihologie i de mentalitate. Acest lucru se ntmpl i n cazul eroului nostru de basm, ncadrat n categoria personajelor pozitive, ntruchipnd principiile morale cultivate de orice basm: adevrul, generozitatea, rbdarea, loialitatea, prietenia, condamnarea nedreptii, rutii, minciunii, acestea atribuite ca trsturi exponenilor negativi; trsturile personajului de basm reies indirect din ntmplri, fapte, din propriile vorbe i gnduri sau, direct, prin intermediul caracterizrii realizate de celelalte personaje. Eroul naraiunii Povestea lui Harap-Alb, criorul, fiul cel mai mic al unui rege (crai), pleac, de fapt, n cutarea propriei identiti, pentru a se ntlni cu maturitatea, ilustrat printr-o cltorie plin de probe, n vederea formrii sale. Din aceast perspectiv, basmul este considerat un Bildungsroman , motivul central, n jurul cruia se organizeaz armonios episoadele basmului fiind cel al drumului - ca metafor a descoperirii realitii, a semenilor i, nu n ultimul rnd, a sinelui. Iniierea fiului de crai ntr-o lume n care lucrurile pot avea alte semnificaii dect par la prima vedere, n care primejdiile apar de oriunde, iar limitele umanului sunt continuu testate, susine intenia autorului de a da o alt valoare, mai profund, acestei cltorii; n acest caz drumul coincide cu iniierea protagonistului n tiina lumii. Prototipul eroului de basm, consacrat de folclor, este continuu subminat pe parcursul ntregii cltorii iniiatice de vibraia omenescului, surprins de narator n fapte i diverse atitudini proprii unui tnr aflat n plin proces de formare. El nu mai este un Ft-Frumos care tie s nving n toate situaiile, ci are atitrudini asemntoare cu ale unui flcu din Humuleti i nu numai, trind toat gama strilor sufleteti: mhnire, ndoial, compasiune, nesiguran, team, bucurie; iat un astfel de exemplu: Fiul craiului cel mai mic, fcndu-se atunci ro cum i gotca, iese afar n grdin i ncepe a plnge n inima sa, lovit fiind n adncul sufletului de apstoarele cuvinte ale printelui su. Aceast prim ipostaz n care apare criorul l arat ca fiind un tnr impresionat de amrciunea tatlui dezamgit de lipsa de curaj a fiilor si, i, dei mustrarea tatlui nu-l privete pe el n mod direct el simte ruinea, ceea ce arat respectul pentru valorile tradiiei i intenia de a le duce mai departe. n acest loc apare Sf. Duminic, sub chipul unei ceretoare care cere de poman; ea este menit a face s nving binele, ajutnd pe cei care merit, dac au calitile necesare s rzbat n via. La nceput criorul este nencreztor, Ia las-m ncolo mtu, nu m supra, dei ea i d un sfat, devenit adevr universal valabil nu te iui aa de tare, c nu tii de unde i poate veni ajutor. Sub nfiarea acestei babe grbovite, Creang sugereaz umilina fizic a neleptului care ascunde harul prorocirii, dezvluindu-i criorului destinul i secretul reuitei, prin reconsiderarea i valorificarea tradiiei strmoeti, pe care, de obicei, tinerii o ignor, sftuindu-l s ia armele, calul i hainele tatlui su de cnd acesta fusese mire. Astfel, destinul

criorului st sub semnul profeiei babei: Puin mai este i ai s ajungi mprat, care n-a mai stat altul pe faa pmntului, aa de slvit, iubit i puternic; n urma acestei profeii eroul va dobndi o ntreit mreie, cci va fi iubit (el nsui descoperind sensul iubirii), va fi slvit, datorit binelui svrit, va fi puternic, fiindc de-a lungul cltoriei i va lua n posesie sinele. Btrna ceretoare este n simbolismul mitologic Btrna Timpurilor, identificat cu Centrul imobil, n jurul cruia se nfoar ghemul veacurilor i vrtejul ciclurilor existeniale; ea este contiina universal care arat c adevratele valori sunt cele spirituale i nu cele materiale. Gestul criorului de a-i oferi un ban - simbol al convertirii unei valori materiale ntr-una spiritual amintete de epopeile antice: n mod asemntor, Eneas se duce cu Creanga de aur la Sybilla, cu scopul de a primi o profeie. Destinul mre al eroului este o confirmare a milosteniei acestuia, sugernd c aceasta este calitatea esenial a mentalitii umane, pentru c ea st la baza filosofiei cretine: dragostea i grija de aproape: (Ca s vezi ct poate s-i ajute milostenia), artnd c destinul mre care va urma este o rsplat i o consecin a acestei caliti; prin gestul su, criorul i arat lipsa de prejudecat social i trece cu bine proba milosteniei; n acest mod i sunt puse la ncercare calitile sufleteti din care deriv cele fizice, cu scopul de a descoperi singur nsuiri latente fiinei lui. Ezitrile criorului sunt specifice vrstei fragede, caracterizat de nesiguran i derut, n faa unei vrste despre care nu tie nimic i ,astfel , se teme. Drumul simbolic const ntr-o sum de peripeii care i pun viaa n pericol, obiectivri ale temerilor unui adolescent nesigur i derutat de febra deciziilor care vin o dat cu responsabilitile, la ntlnirea cu maturitatea. Btrna poate fi considerat un donator, ntruct criorul primete de la ea destinul n form teoretic, urmnd ca prin cltoria lui s-l primeasc i n form practic; autorul spune c el este frmecat de vorbele acesteia fiind vorba de farmecul irezistibil al vorbelor acesteia ce in de puterea Cuvntului Originar; prin vorbele ei, criorul simte ispita harului divin, ceea ce arat o apeten interioar fa de mplinirea destinului trimis de Dumnezeu prin Sfnta Duminic. Apelativul luminate cu care i se adreseaz btrna criorului atest nelepciunea minii celui care a fcut diferena dintre esen i aparen.

Referat despre Valoarea fomativa a basmelor in educarea trasaturilor pozitive de caracter In formularea lui G. Gainescu: Basmul e un gest vast, depasindcu mult romanul, fiind mitologie, epica, stiinta, observatie, morala etc.. Inainte de a fi spuse copiilor, basmele constituiau, de fapt, istoria retraita mitic a tuturor popoarelor. Ele isi mentin peste putin timp valoarea lor de initiere in viata colectivitatii. Etnologii identifica in peripetiile lui Fat-Frumos probele arhaicepe care, la hotarul varstelor, tinerii trebuiau sa le treaca pentru a fi integrati in societatea adulta. Aproape toate basmele sunt axate pe un personaj tanar, care este supus unui numar de incercari decisive. Dupa un sir de intamplari eroice, care verifica vitejia, ca si intelepciunea, forta fizica, dar si taria de caracter, tanarul, fie el fecior de oameni saraci sau fiu necunoscut al unui imparat, isi capata rasplata simbolica: casatoria cu o fata de imparat, si imparatia. Evenimentul basmelor se situaza, cum spune o expresie consacrata de stiinta miturilor, in illo tempore (in vremea aceea), o vreme nedeterminata. Basmul il traduce prin ritualul A fost o data ca niciodata, echivalent in toate limbile. Eroii principali nu imbatranesc, isi reduc in

esenta biografia la varsta peripetiilor lor. Tot ceea ce urmeaza poate dura la nesfarsit, neschimbat. Dupa casatoria cu fata imparatului, acestia pot trai fericiti pana in ziua de azi. Mai putem afla despre ei cum s-au nascut, cum cresc intr-o zi cat altii in de-a lungul anilor si sar peste copilarie, pentru a deveni dintr-o data eroi la varsta acenturii. Fara a constientiza, prescolarul reface, generatie dupa generatie, drumul acestui erou care intra dintr-o data in randurile oamenilor mari.Povestea lui se termina totdeauna in chip fericit, dar trece prin realitate faptelor, care-l duc de la nestiinta si imaturitate la varsta superioara a adultului. Basmul stimuleaza descentrarea copilului, creandu-i jocul de perspectiva, care il fac sa se poata pune in locul altuia si sa gaseasca in altul ceva din el insusi. Lumea de fictiune a basmului il initiaza pe copil in legi ale relatiilor umane. Copilul traieste, intr-un plan imposibil, o problematica fundamental reala, care confrunta existente si valori. Basmul, prin ecourile sale afective, este menit sa-l incurajeze pe copil in realul insusi, sa nu ramana in tara zanelor, decat spre a privi spre lumea din jurul sau,dintr-o perspectiva mai larga si mai acesibila lui. Actiunea basmului se coreleaza treptat cu alti factori ai progresului intelectual si etic. Urmarirea unui basm, cu itinerarele lui previzibile si cu partea imprevizibila afiecarei actiuni in parte, ii aduce prescolarului satisfactia unui efort de atentie, la rezolvarea unor dileme. El iaparte mintal la acestea si e incantat sa fie martoruldesfasurarii ei concrete. Pe de alta parte, miraculosul din basm are rolul sau specific, ca o cale de asimilare a noului de catre copil. Povestirile sunt la mijloc instructiv-educativ cu eficienta in gradinita de copii.Ele contribuie la largirea orizontului copiilor, la dezvoltarea tuturor proceselor psihice (gandirea, memoria, imaginatia si atentia), a limbajului sub toate aspectele sale, la educatia morala si estetica a copiilor. Cunoasterea la nivelul povestirii, este confundata permanent cu cea din planul cunoasterii senzoriale, individuale. Copiii asociaza experientei lor capacitate de a transforma realitatea pe plan imaginar, iar elementele familiare se impletesc cu altele necunoscute. Se face trecerea intr-o lume noua, ce se cere cucerita si de aici farmecul deosebit al povestirilor. Ascultand povesti, copiii fac comparatii, asemanari, deosebiri, si din aceasta confruntare apare atitudinea personala, critica, fata de situatiile din povestire. Din faza de uimire de la inceput, copilul trece la a doua faza, aceea de meditatie, care coincide cu confruntarea pe plan mintal unde se stabilesc legaturi generale, asocierea intamplarilor noi cu altele vechi, gasirea unor solutii, si de aici trece la ultima faza- luarea atitudinii- acordulsau dezacordul cu actiunea, cu faptele si situatiile in care se afla eroii pozitivi sau negativi. Lumea povestilor este construita pe o anumita stereotipie a pesonajelor si temelor de fata de care copilul isi manifesta simpatia sau antipatia, de care isi leaga modelele etice sau isi exprima respingerile. De aici decurge eficienta lor formativa in educarea copiilor. Prin continutul lor, basmele furnizeaza cunostinte privitoare la cele mai variate aspecte de viata. In procesul ascultarii unui basm este antrenata intreaga sa activitate psihica. Copilul iese din starea de pasivitae, urmareste cu atentie cele povestite, memoreaza, compara si analizeaza materialul, face legaturi de cauzalitate, stabileste relatii intre fapte si personaje, se familiarizeaza cu frumusetea si expresivitatea limbii: expresii poetice, epitete, formulari stereotipe, formule flexionale sau grupuri sintactice. Toate acestea daca sunt inglobate corect in vocabularul copilului contribuie la educarea limbajului acestora. Intelegereaunor legi elementare sau fundamentale ale lumii, li se inlesneste copilului prin natura specifica a

confruntarilor din lumea basmelor. Acestea se intemeiaza pe ciocnirea dintre virtuti si defecte, dintre bine si rau, dintre adevar si minciuna.
"Basmul e un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, stiinta, etica, observatie, morala etc. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oamenii, ci si anumite fiinte himerice, animale" (G. Calinescu, "Estetica basmului")
referate similare: Preview referat Harap-Alb - basm cult In monografia inchinata operei lui Ion Creanga, George Calinescu analizeaza povestile scriitorului humulestean si constata ca punctul de plecare al tuturor il reprezinta folclorul romanesc, "ele reactualizand teme si motive de circulatie universala, cu o vechime aproape mitica ". Astfel, "povestile sale sunt ori adevarate nuvele de tip vechi, ori naratiuni fabuloase in care se dezvolta observatii morale milenare". Considerata o capodopera, "Povestea lui Harap-Alb" porneste in mod evident de la un model al basmului popular, dar constructia epica este, totodata, articulata ca un Bildungsroman, fiind consemnate intamplari care modeleaza un erou. Dincolo de eterna lupta dintre Bine si Rau, observam ca tema tratata de autor este una morala, referitoare la conditia eroului, care, inainte de a fi imparat, trebuie sa cunoasca si satutul de sluga, tocmai pentru a invata sa-si inteleaga supusii si sa-si exercite responsabil puterea. Titlul neobisnuit al basmului evidentiaza dubla personalitate a protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala ( de tanar print) si una aparenta (de sluga a Spanului). Folosind acest antroponim, Creanga individualizeaza un tip uman, detasandu-se de basmul popular, in care eroul ramane un nume generic Fat-Frumos. Subiectul respecta articulatiile cunoscute ale basmului popular, chiar daca actiunea este mai complexa si implica un numar relativ mare de personaje. Expozitiunea o constituie hotararea tatalui eroului de a-si supune cei trei fii la o proba a curajului, pentru a vedea care dintre fii este vrednic sa-l urmeze la tron pe Imparatul Verde. Singurul care reuseste sa treaca aceasta proba este cel mai mic dintre frati, care proneste la drum insotit de sfatul tatului sau de a se feri de "omul span" si de "omul ros". Drumul catre imparatia unchiului sau traverseaza un pustiu dezolant, in care eroul simte acut apasarea singuratatii, nevoia de comunicare umana si nesiguranta locurilor in care, la un moment dat se rataceste. Acest lucru decl anseaza intriga basmului, care consta in incalcarea, din naivitate a sfatului parintesc, ceea ce are ca drept urmare schimbarea identitatii si a statului eroului. El devine sluga Spanului si primeste numele de Harap-Alb. Desfasurarea actiunii cuprinde incercarile la care craisorul a fost supus. Ajuns la curtea Imparatului Verde, Harap-Alb va fi trimis de catre span sa aduca salata din Gradina Ursului, pielea cu nestemate a cerbului si pe fata Imparatului Ros. Ultima incercare este si cea mai dificila, dar este de asemena un prilej de a intalni alte cinci perasonaje care vor avea un rol important in indeplinirea misiunii lui. Ajutat de catre Sfanta Duminica, de regina Albinelor si de cea a Furnicilor, Harap-Alb, impreuna cu Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila si PasariLat-Lungila reusesc sa treaca peste toate incercarile la care sunt supusi si sa o primeasca pe fata imparatuuli. Punctul culminant este reprezentat de demascarea spanului de catre fata Imparatului Ros, care avea puteri magice. Drept razbunare, Spanul il ucide pe Harp-Alb, dar acesta va fi salvat de catre fata cu ajutorul celor trei smicele, al apei vii si al apei moarte. Spanul moare, prabusindu-se din inaltul cerului, unde fusese dus de calul lui Harap-Alb, iar eroul se casatoreste cu fata imparatului si mosteneste imparatia unchiului sau, secventa care reprezinta deznodamantul basmului. Simbolul central al basmului ramane, evident, drumul, metafora a descoperirii realitatii, a semenilor, a vietii si, nu in ultimul rand, a sinelui. "Eroul savarseste un act de initiere in vederea formarii lui pentru viata. E o initiere intr-o lume in care lucrurile pot fi si altfel decat asa cum par la prima vedere, in care primejdiile apar de unde nu te astepti si esti prins in capcane. Ochiul mintii trebuie sa fie vesnic treaz pentru a vedea si reversul aparentelor " ("Dictionar de personaje literare", coordonator Constanta Barboi). Incalcand sfatul parintesc si experienta celor mai varstinici, eroul va fi pus el insusi in situatia de a dobandi o asemenea experienta, parcurgand traseul simbolic de la savoir ( a sti) la faire ( a face). Este o lectie de viata care il transforma pozitiv, astfel incat suita experientelor prin care trece se incheie in mod semnificativ cu moartea si invierea lui, ca simbol al incheierii unei etape si a inceperii alteia. In realizarea figurilor monstruoase, hidoase din punct de vedere fizic, dar desavarsite sub aspect moral, Creanga porneste de la "motivul lumii pe dos", prezent si in schimbarea identitatii eroului. Ca si Rabelais, Creanga "rastoarna susul si josul, amesteca intentionat planurile ierarhice ca sa dezghioace si sa scoata la iveala miezul realitatii concrete a obiectului, sa arate adevarata lui fizoniomie material-corporala, existenta lui reala si autentica, ascunsa dincolo de toate canoanele si aprecierile ierarhice"(M. Bahtin, op.cit.). Creanga insista mult asupra starilor sufletesti ale eroilor, urmareste efectele pe care faptele le au asupra lor, nu se multumeste doar a le consemna, scriind astfel, involuntare pagini de psihologie literara empirica. Putem face, astfel,

constatarea ca arta povestirii la Creanga nu este dominata de actiune, ci de observarea particularului, a detaliului de viata. Intalnim de asemena tendinta de dramatizare a actiunii prin dialog, personajele nefiind caracterizate din exterior, ci in evolutie, sub ochii cititorului, infruntandu-se direct in secvente cu puternice accente scenice si dramatice. La Creanga, asadar, fantasticul este umanizat si localizat. El nu infatiseaza lumi inexistente si personaje neverosimile, structuri umane total inventate si fara legatura cu realitatea imediata. Creanga dramatizeaza "realistic basmul". Basmul " Povestea lui Harap-Alb " este o ilustrare magistrala a genialitatii lui Ion Creanga, un exemplu de opera culta, impregnata de spirit folcloric, avand, dincolo de valoarea estetica dovedita, si o valoare moralizatoare.

Harap Alb basm cult

Numit de junimiti scriitor poporal, Ion Creang se nfiaz cititorului modern ca un autor rafinat, perfect stpn pe universul artei sale, scrierile lui avnd acea construcie n care totul se supune unui model interior, nimic nefiind pus la ntmplare n text. Opera literara Povestea lui Harap Alb se inscrie in categoria basmelor fantastice alturi de Povestea porcului. Basmul este o creaie epic n proz, deliberat fantastic, care nareaz ntmplri fantastice, ale unor personaje imaginare aflate n lupt cu fore nefaste i pe care, n cele din urm, ajung s le biruie . Basmul are rdcini mitice i propune povestea unei iniieri .Pe lng aceste trsturi, n basmul cult mai ntlnim i trasaturi specifice stilului si mentalitii autorului . Povestea lui Harap Alb ntrunete toate trsturile distinctive ale unui basm cult. Din basmul popular sunt pstrate: schema iniiatic, conflictul dintre bine i ru, convenia fantastic, incercrile prin care trece eroul, unele personaje i simboluri, formele stereotipe (initiale, mediane i finale, motivele (casatoria,muncile,incercarea puterii,petitul,proba focului etc.) Structura narativ conserva schema initiatica a basmului popular urmarind functiile esentiale inventariate de folcloristul rus Vladimir I.Propp in ,,Morfologia basmului. Astfel, situatia initiala semnaleaza existenta unei lipse care se cere remediat prin plecarea eroului din spaiul cunoscut catre un spaiu necunoscut, nu ns inainte de a fi selectat i nzestrat cu unelte i instrumente magice. Plecarea propiu-zisa este insotita de o interdicie care va fi nclcata ulterior. n deplasarea spaial dintre cele dou mprii eroul este nelat printr-un vicleug de ctre falsul erou i mpreun cu acesta sosete incognito n cealalt mprie unde falsul erou emite pretenii nentemeiate i l supune pe adevratul erou unor ncercri grele pe care acesta reueste s le depeasc. n cele din urm eroul este recunoscut iar falsul erou demascat i pedepsit urmnd, ca ultim funcie, cstoria eroului. In basmul nostru lipsa este reprezentata de inexistenta urmasilor de sex masculuin la tron a lui Verde Imparat care ii cere fratelui sau, Craiul, sa-i trimita pe unul dintre feciorii sai. Craiul le aduce la cunostinta aceasta si feciorii cei mari se grabesc sa se ofere dar Craiul ii supune la o proba initiala. Deghizindu-se in urs ii asteapta la capatul unui pod si le apare brusc in fata speriindu-i si determinindu-i astfel sa sa intoarca in spatiul consacrat. Lupta cu tatal deghizat in urs capata valente mitice si putem vedea in aceasta mai degraba un transfer energetic prin care tanarul neofit urmeaza sa fie inzestrat cu puterile animalului totem. De aceasta proba reuseste sa treaca doar mezinul care se pregateste sa se ia la tranta cu tatal sau si primeste de la acesta un insemn, blana ursului, ce-i va folosi intr-una din incercari. Interesant este modul in care se autoselecteaza mezinul care, dupa vorbele ironice ale tatalui la adresa lipsei de curaj a fratilor, plange simtindu-se neputincios. In acest moment apare un prim personaj miraculos, Sf.Duminica care indeplineste functia de mistagog indrumandu-l si ajutandu-l pe erou. Imaginea Sfintei nu este o inventie a scriitorului ci are radacini in credintele populare care confirma legatura acesteia cu Dumnezeu. Ea ii furnizeaza eroului informatia ca nu va reusi in intreprinderea sa daca nu ii va cere tatalui insemnele puterii din tineretea sa: armele, calul, hainele. Acestea simbolizeaza calitati spirituale ereditare de care neofitul va avea nevoie in drumul sau. Dei pleac de la un model folcloric, Creang se ndeprteaz fundamental de acesta prin modificrile fcute la nivelul compoziie si al personajelor . Un element compozitional distinct de basmul popular este formula initiala ,,Amu cica a fost odata. Daca in basmul popular formula plasa actiunea intr-un timp nedefinit al inceputului si vorbea de caracterul unic, exceptional al faptelor aici timpul este unul nu foarte indepartat iar faptele si-au pierdut caracterul exceptional.

Deznodmntul evenimentelor, ns, este n conformitate cu stereotipia basmului popular deoarece binele trebuie s nving rul iar eroul, care a parcurs deja drumul iniierii, trebuie s accead la statutul de iniiat suprem simbolizat n basm prin funcia de mprat. Acest deznodmnt nu trebuie confundat cu finalul textului deoarece finalul canonic (ce conine motivul nunii mprteti) este nsoit de o formul de ncheiere particularizat, ns, prin nota de umor a autorului ,, i mai fost-au poftii la nunt crai, criese i-mprai, oameni de sam bogai, -un pcat de povestariu, fr bani n buzunariu.() Tot la nivel comoziional dubla interdicie (s te fereti de omul Spn i omul Ro)adresat de Crai fiului su ,dup ce acesta trece proba la care l supune, genereaza doua structuri diferite. Pe de o parte insotirea cu omul span determina o extensie narativa prin setul de probe la care va fi supus( sa aduca salate din gradina ursului,pielea si capul cu nestemate al cerbului si pe fata lui Ros Imparat), pe de alta parte incalcarea interdictiei il va duce in final pe erou in imparatia lui ros Imparat unde va fi supus altor probe. Un alt element ce diferentiaza textul lui Creanga de cel popular este rtcirea prin pdure a eroului care, ntr-un mod miraculos, este prsit de orice sprijin din partea Sfintei sau a adjuvanilor. Padurea este valorizata ca un spatiu sacru, labirintic, un loc al initierii, de confruntare cu numeroase probe si semne care deslusesc drumul sau dimpotriva induc in eroare. Rtcirea prin pdure are o funcie epic precis: ea determin nclcarea interdiciei impuse de tat i genereaz celelalte structuri narative. Din aceast perspectiv, tot ceea ce urmeaz poate fi privit ca o pedeaps pentru neascultarea de prini, n conformitate cu etica popular. Padurea este un loc al ispitei ce se materializeaza sub infatisarea Spanului. Tot aici asistam si la schimbul de identitate dintre erou si Span in urma caruia eroul capata o noua identitate-Harap-Alb si un nou statut, cel de sluga. Tot la nivel compoziional apare fantasticul care, spre deosebire de basmul popular, aici este umanizat i localizat, nu mai nfoaz lumi inexistente cellalt rrm personaje neverosimile, structuri umane inventate i fr legtur direct cu realitatea imediat. La nivelul personajelor, comun cu basmul popular este prezena adjuvanilor (a albinelor i furnicilor), care semnific alegoric puterile iniiatice pe care neofitul le va obine de-a lungul drumului iniierii. Aceeai funcie este ndeplinit i de cei cinci montrii simpatici (G. Clinescu) Geril, Flmnzil, Ochil, Setil, Psri Li-Lungil care au o personalitate distincta in basm si stiu sa faca doar un singur lucru. Fiecare dintre acestia simbolizeaza puterea la limita ei maxima,supraumana. Ei isi vor dovedi utilitatea in probele la care Ros Imparat il va supune pe erou. Portretele acestor personaje sunt realizate fie cu ajutorul tehnicii caricaturii si grotescului, fie prin tehnica acumularii paradoxale a detaliilor. Imaginea eroului titular al basmului, Harap-Alb, este diferita de cea a eroului din basmul popular. Creanga regandeste conditia eroica in sensul ca raul nu mai este infrant prin confruntare directa ci printr-o reduplicare a binelui. Alternana alb-negru in opinia lui Vasile Lovinescu poate semnifica binele i rul, viaa i moartea,inceputul si sfarsitul.Folosind acest antroponim Creang individualizeaza un tip uman , detasandu-se de basmul popular in care eroul ramane un nume generic. O figur aparte n cadrul basmului rmne cea a Spnului,falsul erou, care prin nume trimite la ru n cadrul societii arhaice, omul Spn ,ca de altfel i omul Rou , erau considerai, din cauza anomaliilor fizice, o ntruchipare a Diavolului. In ceea ce priveste simbolistica basmului aceasta este complexa.Drumul eroului fiind unul initiatic Moartea, ca o component a scenariului iniiatic este simbolizat de-a lungul ntregului basm prin coborarea in fantana a eroului si primirea unei noi identitati echivaleaza cu un botez, o moarte si o renastere ritualica, fantana reprezentand un loc de regasire a sinelui prin oglindire. Folcloristul rus V.I.Propp afirma ca aceste verificari la care e supus Harap-Alb au darul de a arata socrului si miresei daca tanarul a trecut prin ritualul de initiere, daca detine puterile magice ale celui care a fost in lumea de dincolo. Un alt aspect ce difereniaz opera lui Creang de cea populara este arta narativ a lui Creang, care difer prin ritmul povestirii, care e susinut i vioi, prin detaliile aciunilor, gesturilor i strilor sufleteti i prin dialog.

Ritmul vioi este susinut de relatarea faptelor la imperfect, care pe parcurs este nlocuit cu prezentul. O alt marc a operei lui Creang este oralitatea, care confer basmului o tonalitate fireasc, de exprimare vie. Indici lexicali semantici ai oralitii sunt: expresiile onomatopeice, interjeciile i verbele imitative(ha, trosc, pleosc) zicerile tipice(toate ca toate, de voie de nevoie), expresiile populare, zictorile(ru cu ru dar mai ru fr ru), interjeciile i exclamaiile(Ce ru s-a speriat!),dativul etic(,,Si mi ti-l insfaca)etc. Comicul este o alt trstur ce difereniaz basmul lui Creang de cel popular, fiind realizat nu numai la nivelul limbajului, ci i la nivelul coninutului.Observm exprimarea pozna care strnete rsul pstrnd un aer de seriozitate(s triasc trei zile cu cea dealaltieri), ironia(doar unu-i mpratul Ro, vestit [...] pentru bunatatea lui nemaipomenit), porecle(Buzil, Lil), diminutive cu valoare augmentativ(buzioare), scene comice etc. Pentru ca vorbeste despre formarea unui erou ,,Povestea lui Harap-Albpoate fi considerat un bildungsroman. Basmul POVESTEA LUI HARAP-ALB este un exemplu de oper cult impregnat de spirit folcloric, avnd nu numai o valoare estetic ci i una profund moralizatoare.

Referat despre Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga - Particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un basm cult Basmul particularizeaz categoria fantasticului sub forma fabulosului i a miraculosului. Aceasta presupune c personajul i lectorul accept existena unor alte legi ale naturii dect cele ale lumii reale, obiective, prin care supranaturalul poate fi explicat. Supranaturalul nu provoac reacii de uimire sau team. Fabulosul i miraculosul propune o lume care i afl explicaiile n ea nsi. n Povestea lui Harap Alb, basm cult aparinnd lui Ion Creang, protagonistul trece printr-o serie de ntmplri miraculoase. Tema basmului este lupta binelui mpotriva rului, dar i drumul iniiatic al eroului, lucru ce-i d operei caracterul de bildungsroman.
referate similare: Preview referat Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga - Particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un basm cult Referat despre Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga - Particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un basm cult Aciunea basmului este simpl, se desfoar liniar, prin nlnuire i respect modelul structural stereotip: o situaie iniial de echilibru (expoziiunea), un eveniment sau o secven de eveniment care deregleaz situaia iniial (intriga), trecerea probelor (desfurarea actiunii), aciunea reparatorie (punctul culminant) i rsplata eroului (deznodmntul). Timpul i spaiul sunt nedeterminate; din punct de vedere spaial, aciunea debuteaz ntr-un capt de lume i se sfrete n alt capt. Aciunea este relatat de un narator omniscient, uneori subiectiv, care alterneaz naraiunea la persoana a III-a cu dialogul. Eroul este construit dup schema narativ a iniierii. Aceasta presupune un traseu al devenirii prin sine i se realizeaz prin actualizarea unor trsturi umane i supraumane, prin confruntarea cu un factor pertubator. Traseul devenirii coincide cu modificarea statului social al eroului. Eroul nsumeaz o serie de caliti umane excepionale, ns nu are caliti supraumane, e construit mai degrab pe o schem realist. Are ns un cal nzdrvan care vorbete i poate zbura, este sprijinit de ajutoare, personaje fabuloase i groteti. Lupt cu forele rului, n final este ucis, dar este renviat cu ajutorul unor obiecte magicei i descntece. Personajul basmului parcurge un drum al iniierii, la finalul cruia trebuie s treac ntr-un plan superior al existenei. Statutul iniial al personajului este cel de neiniiat. El triete ntr-un orizont al inocenei, justificat prin tinereea sa: lipsit de experiena vieiii. Dei are caliti umane deosebite, aceastea nu sunt actualizate de la nceput, ci i le descoper prin intermediul probelor la care este supus. El apare n scen dup ce fraii si mai mari eueaz n ncercarea de a-i asuma un destin de excepie. Niciunul nu este destul de vrednic pentru a ndeplini destinul de conducere propus de mpratul Verde, unchiul lor. Tristeea i ruinea tatlui provoac autoanaliza celui mic. Secvena conine o caracterizare direct realizat de ctre narator: ncepe a plnge n inima sa lovit fiind n adncul sufletului de apstoarele cuvinte ale tatlui su [...] st el pe gnduri i nu se dumerea ce s fac pentru a scpa de ruine. Prin caracterizare indirect se realizeaz apoi portretul spiritual al fiului nc neiniiat. Acesta nu se grbete s i revendice drepturile, ci caut n sine rspunsul la problema destoiniciei proprii. Ajutorul nzdrvan apare sub forma unei btrne care cere milostenie. Aceasta face parte din categoria personajelor confidente i are rol important n iniierea eroului. Replica fiului, mijloc de caracterizarea indirect, demonstreaz egoism i concentrare asupra sinelui: acum am altele pe capul meu. Insistenelor btrnei tnrul i rspunde cu opacitate, mniat, dovedind lips de cunoatere uman, pripeal.

Fiul nu vede nc dincolo de aparene tocmai de la una ca dumneata i-ai gsit s atept eu ajutor?, nu tie c nu n nfiare se convertete cunoaterea i ntelepciunea. Dup insistenele btrnei el i d bani: ine mtu, de la mine mai puin i de la Dumnezeu mult. Din aceste vorbe mijloc de caracterizare indirect rezult acum chibzuina, fiul ntelegnd c este o fiin limitat. Dovada buntii va fi rsplatit. Pentru a-i desvri destinul, trebuie sa treac proba buntii. Celelalte nsuiri se pot dobndi, ns buntatea este nnscut. Drumul iniierii fiului este o cltorie n sinele su. Btrna i ia n primire rolul de mentor i i fixeaz fiului de crai traseul existenial. i atrage atenia c a face uz de valorile umanului nseamn a-i deschide porile devenirii ca s vezi ct poate s-i ajute milostenia. Limita proiectului existenial propus este pus sub semnul excelenei: ai s ajungi mprat, care n-a mai stat altul pe faa pmntului, aa de iubit, de slvit i de puternic. A conduce sub semnul iubirii, al gloriei i al cinstirii, a fi puternic prin milostenie este ceea ce l ateapt pe erou. Inocena, lipsa de experien n a vedea dincolo de aparene, se manifest la alegerea calului. Personaj nzdrvan, cu caliti supranaturale, calul acumuleaz funciile de iniiator i de adjutant. Apariia sa respect un anumit tipar: la nceput este cel mai urt, jigrit i rpciugos, apoi, dup ce mnnc jar, se transform ntr-un cal artos, cu puteri supranaturale zboar, vorbete, deine cunotine inaccesibile eroului. n descoperirea calului de ctre erou se poate vedea o prob pregtitoare, cci iniial, feciorul l trateaz cu dispre i cu violen. Rsplata ia forma unei lecii de via. Dup ce se transform ntr-un cal mndru, acesta l ia pe erou i zboar cu el pn la lun i soare, nct pe acesta l trec toate grozile morii. E o lecie pe care i-o d calul, anume c nimic n via nu rmne nerspltit, binele cu binele, rul cu rul, vorba ceea: una pentru alta. n drumul su eroul se ntlnete de trei ori cu omul spn, care ntruchipeaz imaginea rului. Prima dat feciorul ine cont de sfaturile tatlui su i i refuz oferta de a-i fi cluz. A doua oar, Spnul are alt nfiare, nu-l recunoate, dar l refuz iari. A treia oar, aflat ntr-un moment de cumpn fiul de crai accept ajutorul Spnului. Spnul nsui are un rol foarte important n iniierea protagonistului, el fiind considerat rul necesar. Ceea ce i lipsete nc fiului i ceea ce nu poate cpta dect prin experien este cunoaterea de oameni, capacitatea de a vedea dincolo de aparene. Inocena i credulitatea nu sunt defecte, ci doar caracteristici, de pe urma crora va avea de suferit. Naiv, acesta cade n capcana spnului i i devine slug (scena fntnii). Aceasta l numete pe fiul craiului Harap-Alb, ce nseamn slug de origine nobil. Din acest moment, el duce un traseu al umilinei, n urma cruia va putea culege roadele. Pus n situaia de a aduce salat din grdina ursului, Harap-Alb se ntristeaz. Este descurajat i se autocomptimete, ns calul l ajut s treac peste acest moment mbrbtndu-l. Primete, de asemenea ajutorul Sfintei Duminici care s-a dovedit a fi btrna pe care se milostivise mai demult.

Sensul puterii n P o v e s t e a l u i H a r a p A l b de Ion Creanga Definit ca un gen vast care depete romanul, basmul nsumeaz (dup cum ne spune G. Clinescu) mai multe tiine: mitologie, etic, moral etc. Caracteristica esenial a basmului, n accepia aceluiai critic i estetician, este prezena eroilor himerici ntlnii i n fabule, o afirmaie rsturnat de antropologia actual care tie ca literatura popular are funcie cultic-utilitarist. Perspectiva holist i energetic (neteoretizat, dar pregnant n mentalitatea popular) pune accent pe eroul basmului, explicnd varietatea basmelor ce conin situaii de via reflectate n situaii de limbaj. Anthropologia viva 1 , ca sintez ntre antropologia natural i cea cultural, vine n ajutorul hermeneutului contemporan i evideniaz mesajul unor astfel de texte. Textul avut de noi n vedere este Povestea lui Harap Alb de Ion Creang, un text complex, care ilustreaz cteva aspecte mai dificil de decodat: motivul iniierii ca joc al cunoaterii de sine, motivul eroului (alesului) i natura fantasticului.

Tema basmului este cstoria, mesajul ilustrnd periplul spiritual al eroului. Parcurgnd cele trei etape inerente maturizrii spirituale (suferina, moartea i renaterea), eroul ajunge la schimbarea de regim ontologic i de statut social 2 sau la ceea ce filosofia contemporan numete schimbarea paradigmei: de la cea de subiect limitat-obiect, la cea a energiei de legtur a Iubirii divine 3 . Cele trei etape ar corespunde n text celor trei planuri narative. La curtea craiului, mezinul este copleit de suferina provocat de fraii si mai mari care-i fac tatl de ruine. La curtea mpratului Verde are loc moartea 4 eroului (implicat ntr-o inversare de roluri cu Spnul). Cea de-a treia etap, renaterea, este ilustrat n ultimul plan narativ, unde, cu ajutorul albinei, al furnicii, al nzdrvanilor i al calului, eroul o capt pe domnia roie i se cstorete cu aceasta. Toate aceste planuri narative constituie buclele unei spirale (simbol al cunoaterii de sine), sunt micro-iniieri care-l pregtesc pe erou pentru iniierea final. Actorii primului plan narativ sunt calul i btrna, care aparin domeniului fantastic, dar care vin din domeniul real ca manifestri ale unor energii. Cu ajutorul calului, al armelor i al hainelor, mezinul trece de urs paznic al pragului dintre spaiul familial i cel social.Funcia acestuia este de a evidenia iniierea eroului n planul fizic al creaiei, fiind corespondentul forelor/energiilor grosiere polul animalic-natural-obiectiv, care nu putea fi depit dac tnrul nostru ar fi ascultat de glasul montrilor (adic dac s-ar fi lsat prad traumelor psiho-emoionale) precum fraii si mai mari. El este cel care se dovedete destoinic, dei a pornit la drum nu din proprie voin (cci nu e dup cum vrea omul, ci dup cum vrea 1 V. erban Fotea, Jocul iubirii, Editura Universitas XXI, Iai 2003, p. 23 2 Mircea Eliade, Sacrul i profanul, Editura Humanitas, Bucureti, 2000, p. 123 3

V. erban Fotea, op.cit., p. 7 4 Este vorba despre moarte n sensul pierderii identitii; este o moarte psihologic numit dedublare. A 297 suprare, drumeule [...], muncesc, muncesc, i nu se alege nimica de mine; pentru c tot de stpni calici mi-am avut parte. i vorba ceea: La calic slujeti, calic rmi. Cnd a da odat peste un stpn cum gndesc eu, n-a ti ce s-i fac s nu-l smintesc. Nu cumva ai trebuin de slug, voinice? Cum te vd, sameni a ave su la rrunchi. De ce te scumpeti pentru nimica toat i nu-i iei o slug vrednic, ca s-i fie mn de ajutor la drum? Locurile aieste sunt ugubee. Rezultatul: De ce mergi nainte, numai peste pustieti dai, parc a perit smna omeneasc de pe faa pmntului. mi pare ru c n-am luat mcar Spnul cel de-al doilea cu mine. Dac s-a aruncat n partea mne-sa, ce-i vinovat el? Tata aa a zis, ns, la mare nevoie, ce-i de fcut? Vorba ceea: ru i cu ru, dar e mai ru fr de ru. Prin nepzirea minii, gndul se materializeaz la nivelul rrunchilor, corp-energie. Cuvntul exprim sufletul, ne-o spune tradiia popular, adic este construit pe modelul Logosului Hristic care a imprimat n om Chipul de Dumnezeu i arat starea deficitar a acelei deschideri energetice a corpului. n aceast ultim cltorie eroul se ntlnete cu cei cinci nzdrvani, antropomorfizri sau translatri ale energiiilor proprii: Geril reprezint Focul, Flmnzil Pmntul, Setil Apa, Ochil Eterul i Psri-Li-Lungil Aerul. Diformitatea acestora (o dihanie de om , alt drcrie, alt minunie i mai mare, alt bzdganie i mai i: o pocitanie de om) ar putea fi neleas ca propria percepie a eroului care nu-i interpreteaz propriul rol. Ceea ce n sfera literaturii se definete n genere ca fantastic, adic o bre a explicabilului n lumea noastr comun, teologia numete deformarea realitii de Suflet: Miturile i Basmele transpun parabolic Cderea din Rai i Modificrile aprute []. mpria-Corpul tu este Bntuit de Zmei i Zmeoaice, acele Jivine urte care au aprut prima dat n Oceanul curat al Inimii. Duhurile Rele de Suflet au nscut aceste Jivine diavoleti, inexistente ca realitate propriu-zis. Aici, odat n Inim era cel mai strlucitor Palat unde nsui Dumnezeu Cobora i Sta la mas cu Soarele Minii i cu Zna din Pntece []. Au nvlit Zmeii i au luat Zna i au dus-o n Subteranul Sex

9 . Acele fiine himerice (cum le numete G. Clinescu) se dovedesc a fi o polimorfizare a energiilor cosmice. Tensiunile bio-psihologice ale corpului uman, prin necoordonare cu sufletul, pot intra n conflict, iar prin coordonare contiina, nehruit de energiile corpului, poate accede la un nivel superior al realitii, care nu este altul dect realitatea de Suflet. n acelai plan narativ ntlnim ceea ce reprezint legea rezonanei, adic dedublrii eroului i corespunde dedublarea domniei. Rou mprat (un om pclit i rutcios la culme, nu avea mil nicict de un cne. Dar vorba ceea: la unul fr suflet trebuie unul fr de lege) emite pretenii ca i ceilali mprai, dar eroul nostru, posednd chiar i o parial cunoatere de sine, nu-i va vedea capul unde i stau picioarele. Scopul ncercrilor din acest plan este unul major (obinerea domniei 10 ). tim c doar Iubirea este cea care l schimb pe om, manifestndu-se prin puterea Sufletului-brbat, ducnd astfel la schimbarea/ subordonarea femeii-minte-corp-energii. De aceea autorul a ilustrat-imaginat o ordine invers: domnia, prin sensibilitatea i inteligena ei, scap de dedublare, 9 Ierom. Ghelasie Gheorghe, Medicina Isihast. Sacro-Terapia, Editura Axul Z, Chiinu/ Editura Axis Mundi, Bucureti, 1992, p. 141 10 Femeia este o fiin mai complex dect brbatul; n structura energetic ar corespunde minii. A 298 ajutndu-l apoi i pe Harap Alb s se elibereze de aceeai aparen. n final, se realizeaz iniierea sufletului, adic suprema iniiere ilustrat imagistic prin cstorie, ns trebuie s observm iarai contradicia explicit i intenionat a naratorului care pclete cititorul: gndesc eu c din cinci nesplai ci merg cu Harap Alb, i va veni el vreunul de hac; -a mai da mpratul Ro i peste oameni, nu tot peste butuci ca pn atunci. Cine s fie cel care i-a venit de hac mpratului? Nicidecum nzdrvanii nesplai (energiile-corpul), ci calul (minteainteligena ca virtute a tatlui); btrnul-tatl reprezint tiina-nelepciunea, iar

tnrul-fiul reprezint putina. ntorcndu-se la curtea unchiului su, Harap Alb nu vine cu toat inima, deoarece nu s-a eliberat de dublul su, nu posed viul de fiin. De aceast stare de apatie este izbvit de instrumentele/raiunile domniei, care-i manifest funcia de iniiatoare (specific feminin) folosind ap moart, ap vie i trei smicele de mr dulce, semn ale nediferenierii. Invitaii la nunt, criasa furnicilor, criasa albinelor i cea a znelor, precum i craii i mprtesele indic participarea ntregului cosmos la hierogamia dintre Fecioara-Mam-Pmnt i Vrstorul-Tatl-Cer. Povestea lui Harap Alb este un text-basm cult construit pe trei planuri narative dispuse concentric (din perspectiva subiectului) sau liniar (din perspectiva discursului ca joc ntre esen i aparen). n aciune se implic: personaje-actani calul, nzdrvanii, btrna, Spnul; craiul, mpraii, domnia; eroul Harap Alb (care nu este protagonistul textului, deoarece nu se afl n relaie de opoziie, ci de complementaritate, cu Spnul a se vedea legendele cosmogonice n care Frtatul colaboreaz cu Nefrtatul). Eroul este individul pe care o putere de depire l nal deasupra sau acel Om-Trup numit n credinele populare om dumnezeios, care s-a ntlnit cu Dumnezeu pe cnd Acesta umbla pe pmnt alturi de Sfntul Petru. Altfel spus, povestea lui Creang evoc lumea ce credea n basme i gndea n poezii.