Basmul Povestea Porcului

Calatorim astazi pe taramul magic al povestilor si a copilariei, al “trairii in imagini a

sufletului”. O lume in care lumina spiritului se scufunda in cautarea acelui “a fost odata…

Basmul reprezinta o specie epica in proza sau, mai rar in versuri, de mare intindere, cu o
raspandire mondiala, in care se nareaza intamplari reale ce se impletesc cu cele fantastice,
personajele, cele mai multe fabuloase (zane, capcauni, zmei) fiind purtatoare ale unor valori
simbolice - binele si raul in diversele lor ipostaze (conflictul se incheie, de obicei, prin victoria
fortelor binelui).

"Basmul este un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie
morala etc. Caracteristica lui este ca nu sunt numai oameni, ci si anume fiinte himerice,
animale... Cand dintr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici, nu avem de a face cu un
basm."(George Calinescu).

Principala caracteristica a basmului popular o constituie stereotipia. Astfel, personajele (eroi,

donatori, si ajutoare), aparent diferite, prezinta anumite caracteristici fundamentale, constante,
conturate cu precizie de catre actiune, a carei desfasurare, de asemenea, se incadreaza intr-un
tipar: eroul pleaca la drum pentru a-si indeplini scopul, se confrunta cu raufacatorii si reuseste in
cele din urma sa isi indeplineasca misiunea, avand alaturi ajutoarele si donatorii.Contributia este
reprezentata de modalitatea prin care povestitorul popular reuseste sa asambleze anumite
secvente prestabilite si sa le combine pentru a da coerenta povestirii.
Apartinand folclorului, basmul popular are caracteristici specifice: caracter oral (informatia
cuprinsa in el putand fi transmisa prin viu grai, de unde si oralitatea ca trasatura definitorie a
acestei specii), caracter anonim (intucat nu detinem informatii cu privire la autorul sau), caracter
colectiv (variante, colportare,improvizatie- sufera anumite modificarii in transmiterea sa pe cale
orala), caracter sincretic (exista o asociere a produsului folcloric cu alte sisteme de
limbaj:coregrafie, gesturi), caracter traditional (ca urmare a izvoarelor de inspiratie apartinand
folclorului). Actiunea este liniara, structurata pe momentele subiectului, conform unui sablon,
impletind elementele reale cu cele fantastice, timpul nu este precizat ( folosindu-se adverbe de
timp precum: "odata", "demult", "candva"), iar spatiul este vast si se desfasoara pe doua
taramuri: unul real si altul fantastic, fabulous.

Exista formule specifice basmului: initiale, care introduc ascultatorii/ cititorii in lumea
fantastica a basmelor, intr-un spatiu si timp nedeterminate, realizandu-se o pendulare intre real si
ireal, fapt care reprezinta chiar definitia fantasticului in conceptia lui Tzvetan Todorov ("a fost
odata ca niciodata", "Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori");mediane, care
mentin atentia ascultatorilor, sporind totodata suspansul, indispensabil in conturarea
dinamismului actiunii ("merse ce merse", "se luptara zi de vara pana-n seara");finale, care readuc

1
ascultatorii la realitate si evidentiaza nomadismul celui ce povesteste ("incalacai pe-o sa si v-o
spusei dumneavoastra asa").Finalul este unul optimist, avand o valoare educativa.

“Creanga avea nu atat un condei cat un glas pe care si-l sincroniza cu condeiul. De
nenumarate ori, scrisul lui atrage atentia intr-un sens pe care inflexiunea vocala il submineaza.”1

“Basmul, povestea, valoreaza cat valoreaza talentul celui care povesteste. Si Creanga a avut
un asa de mare talent, incat in toate povestile sale oamenii traiesc cu o individualitatesi cu o
putere de viata extraordinara.

Sa nu ne inselam: Povestile lui Creanga sunt bucati rupte din viata poporului moldovenesc.
Soacra si nurorile ei, Stan patitul, Badea Ipate etc., sunt oameni vii, tarani din Humulesti, tarani
din plasa Muntelui din judetul Neamt. Si vestitii nazdravani: Ochila, Flamanzila si Pasari-Lati-
Lungila, si Gerila si Setila, sunt flacai sugubeti si “ai dracului”, ca si dascalii Mogorogea,
Trasnea si ceilalti, din Amintiri, -numai cat tratati epic.

Creanga este atat de realist, incat unele din povestile lui sunt aproape lipsite de miraculos, iar
altele au numai acea specie de miraculos care ingadui povestitorului sa inzestreze pe eroii sai cu
insusiri sufletesti si trupesti peste masura omeneasca. Iar creatiile lor fantastice, ca zmeii,
Creanga le imprumuta o viata curat omeneasca, si anume taraneasca; ii amesteca cu desavarsire
in mediul de toate zilele din Humulesti si-i trateaza pe un picior de perfecta egalitate. (G.
Ibraileanu)”2

“Basmele lui Creanga apartin miturilor de tip complet, desfasurandu-se intr-o lume
consecventa cu ea insasi, in logica supranaturalului, caci si acesta are o logica proprie.
“Supranaturalul” nu inseamna in afara sau deasupra legilor universului, ci deasupra planului
nostru de existenta, care e unul din planurile indefinite, constituind Cosmosul total si anume
planul “Omului Universal” cum I se mai spune. Identificarea planurilor de fire este solidara cu
diversitatea lor; ierarhizarea face ca planurile superioare sa fie cauzale fata de planurile
inferioare, deci conditionandu-le. Este exact raportul de dependenta ireversibila a lumii noastre
fata de lumea basmelor.

Incantati, uimiti de atmosfera basmuluisi de torsul lui “ Insira-te margarite”, multi ar fi

ispititi sa recunoasca o calitate mitica, adica simbolica, numai basmului. Eroarea este imediat
perceptibila la cea mai mica cercetare: nimic in lumea noastra nu-si are ratiunea in el insusi ci,
imediat, in planul superior lui: orice amanunt al vietii si al lumii inconjuratoare este in mod
necesar simbolic, pentru ca este “reprezentativ”, are o calitate simbolica existentiala, fireasca.

1
Ilie Dan, Studii despre Ion Creanga, vol.II, editura Albatros, p.8
2
I. Corbu, Daniel, Opere/Ion Creanga, ed. Critica, -Iasi: Princeps Edit, 2006, p. 346-47

2
 A trai lumea simbolic este a o recunoaste ca o oglindire, analogica, adesea in sens invers, a
unui plan superior. De aceea, lucrurile cele mai mici din lumea noastra simbolizeaza lucruri atat
de mari din lumea imediat superioara, dar cu atat mai greu de interpretat. (Vasile Lovinescu)”3

Continutul basmului Povestea Porcului se articuleaza pe “steriotipiile speciei populare”, insa

textul in sine este creatia originala a lui Creanga, prin arta narativa, noul tip de fantastic, umorul
si particularitatile stilistice. Povestea asimileaza un fond folcloric, iar autorul ei se distinge de cel
popular prin influenta si ritmul rapid al relatarii, prin individualizarea actiunilor cu ajutorul
detaliilor semnificative si dramatizarea discursului epic prin dialog.

“ Rasul suscitat de lectura operei lui Creanga izvoraste din doua surse. Una din ele consta in
comicul personajelor, pe care povestitorul popular le manuieste cum isi manuieste rapsodul
popular irozii sau papusile, ingrosandu-le anumite trasaturi specifice.

Cealalta sursa a rasului consta in specificul talentului de povestitor al lui Creanga, care
nareaza, cum vom vedea, intr-un anumit fel, plin de umor, participand la desfasurarea naratiunii,
mimand, comentand, facand tot felul de aluzii la lucruri si traditii cunoscute de cei carora li se
adreseaza, ca un tipic madular al colectivitatii din care face parte si pe care o reprezinta, cu toate
trasaturile etice, afective si intelectuale caracteristice.”4

“ In Povestea Porcului e accentuata repetarea temei unei femenitati deviate, virulent mai ales
in a doua jumatate a ciclului uman actual. Iesita din fagasul ei este in mod firesc nociva.
Maleficitatea acestei feminitati deviate este mortificata in basm de o feminitate transcendenta fie
prin interventia unui erou solar, uneori colaborand cu el.

In popor i se spunea mistretului si porc salbatic sau simplu porc. 5 Cum pana la sfarsitul
basmului, eroul nostru se dovedeste a fi Domnul Manastirii de Tamaie, deci Albe- culoarea
tamaiei, altfel zis, Domn al Centrului apollonian, cu alte cuvinte Seful ierarhiei initiatice al lumii
noastre.”6

3
I. Corbu, Daniel, Opere/Ion Creanga, ed. Critica, -Iasi: Princeps Edit, 2006, p. 397
4
Ilie Dan, Studii despre Ion Creanga, vol.II, editura Albatros, p.26
5
“Avem de a face cu un simbolism de ordin ciclic, prin substituirea unei domnii cu alta, a unei kalpa cu alta. Ciclul
nostru este desemnat, in spatiul hindus, ca fiind acela al mistretului alb.
Mistretul are un caracter hiperborean, deci primordial. El este avatarul sub care Vishnu a readus pamantul la
suprafata apelor si l-a organizat. Mistretul (varaha) este si Vishnu ce intra in pamant cautand piciorul stalpului de
foc- care nu este altceva decat lingamul lui Shiva-, in timp ce Hamsa-Brahma ii cauta varful in slava cerului.
Pamantul apare astfel, in mod foarte general, ca atribut al lui Varaha (Vishnu), sub oi carui colti, sau intr-ale carui
brate, el apare ca pamantul sfant dintai.
Mistretul apare in centrul Rotii budiste a Existenteisub forma unui animal negru, simbol al prostiei si patimilor.
Uneori I se spune porc si acesta este aspectul sub care trebuie privite semnificatiile sale obscure: pe cat este de
nobil simbolismul mistretului, pe atat este de vrednic de dispret cel al porcului. Porcul salbatic este simbolul
desfraului si al brutalitatii.” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri, vol.II, Editura “Artemis”,
Bucuresti, 1999, p. 306.)
6
Vasile Lovinescu, Creanga si Creanga de Aur, editura Rosmarin, Bucuresti, 1996.

3
 “A initia este, intr-un anume sens, a face sa moara, a provoca moartea. Dar moartea este
considerata ca o iesire, trecerea printr-o usa dand acces aiurea. Iesirii ii urmeaza o intrare. A
initia inseamna a introduce.

Initiatul trece prin perdeaua de foc care desparte profanul de sacru; trece dintr-o lume intr-alta
si indura, in consecinta, o transformare; el schimba nivelul, devine diferit de ce a fost.

Moartea initiatica nu intereseaza psihologia omeneasca, ci moartea fata de lume, moartea ca

depasire a conditiei profane. […]

Pe un plan crestin, suferintele sunt legate de trecerea de la o stare la alta, de la omul vechi la
omul nou, cu diferitele sale incercari. Este de-ajuns, pentru a ne da seama de aceasta, sa ne
raportam la pustnicii, la incercarile la care ei sunt supusi de catre demoni, de unde numele de
ispite dat acestor frnomene. Crestinismul a identificat fortele raului cu demonii care-l chinuie pe
omul ce trce de la starea profana la cea de sfintenie, nu neaparat in urma unui act personal de
vointa, ci pentru ca a fost ales.

Moartea initiatica prefigureaza moartea care trebuie considerate ca initierea initiala pentru a
trece la o viata noua. Totusi, inainte de moartea adevarata, gratie mortii initiatice mereu repetate
omul isi construieste trupul de slava. El patrunde intr-adevar in vesnicie gratie harului, desi
continua sa traiasca in lumea profana careia ii mai apartine. Nemurirea nu mai apare obligatoriu
dupa moarte, ea nu apartine conditiei post-mortem, ea se formeaza in timp si este rodul mortii
initiatice.”7

“Avem ca punct de plecare perechea primordiala, batrana, uscata, sterila in ochii oamenilor,
ca si Arborele sec din traditiile Ghideline. Tocmai pentru ca e sterila, pe planul fizic, perechea e
fecunda pe planul spiritual pentru ca nu genereaza nimic in corp, creeaza germinii invizibili ai
lumii noastre vizibile. Mai precis perechea e disponibila in lumea noastra, pentru a adopta o
entitate divina, avand a se manifesta cu o misiune precisa sub cerul sublunar luand alte cai decat
cele obisnuite. Caci coborarea Principalului se face prin intermediul unei perechi pamantesti in
varstele primordiale fiind adoptat de un tata si o mama umani. Baba cunoaste aceste lucruri, de
aceea spune mosneagului sa aduca acasa cea dintai fiinta vie ce o va intalni in cale, “fie om,fie
sarpe,fie orice alta jivina”. Din perspectiva istorica, cei doi batrani pot bine reprezenta o lume
decrepita, urmand a fi regenerata de catre coborarea Principiului Divin. “ In lumina eticii
populare traditionale, batranetea presupune bogatie sufleteasca, experienta castigata, o oarecare
asezare, o domolire a pasiunilor, seninatate si intelepciune.”8

A doua zi, mosneagul porneste la intamplare, intr-o ratacire fara directie spatiala precisa, fara
alt semn decat degetul lui Dumnezeu pe bunul cuvant ca sfarsitul peregrinarii nu se gaseste in
lumea noastra. Mosul pleaca la intilnire cu Necunoscutul, cu Marele Mister. In acest ritual de
cautare sentinta judiciara este lasata in seama divinitatii. Suprema cautare este aceea in care nu
7
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri, vol.II, Editura “Artemis”, Bucuresti, 1999, p.154-155.
8
Ilie Dan, Studii despre Ion Creanga, vol.II, editura Albatros, p.28

4
stii bine ce cauti si mai ales unde sa cauti. Asa ca Mosul, bizuindu-se pe adulmecarea unui orient
pur interior,

“porneste si se tot duce inainte pe niste ponoare, pina ce da de un bulhac”.

Scroafa este o expresie animala a malului primordial, impreuna cu cei doisprezece purcei,
configureaza o proiectie infernala a Zodiacului, pentru ca cele de sus trebuie sa-si aiba o
oglindire inversata in cele de jos. Ea fuge dinaintea mosneagului, cu unsprezece purcei , nu se
poate lasa apropiata, sub pedeapsa de desfiintare,de orice purtator de lumina. Mosneagul e in
afara ciclului ei, e un misionar solar; de aceea se exclud unul pe altul. Purcelul cel mic nu e fiul
ei , cum o va spune basmul. Este robit in bulhac, de buricul noroios al lumii. E punctul inferior al
unei axe verticale, al carui varf se afla in cer, in polul superior. Purcelul este deocamdata robit de
vechea noastra, constiinta, Talpa Iadului. Prin oglindire inversa,jos el este un purcel rapanos si
gloduros, sus este mistretul alb, cu casa in Ursa Mare si in pol, conducatorul de cor al
constelatiilor.

Sa observam mai intai, ca scroafa a prins pe Fat-Frumos intr-un cerc magic din care nu poate
iesi numai prin singura lui sfortare; ruperea verigii nu o poata face decit cineva din afara ei, si o
face mosul. Cercul din basmul nostru are un caracter net zodiacal din cauza numarului de
doisprezece al purceilor, cu scroafa la mijloc ca un soare gloduros. Purcelul care nu fuge ; din
cauza caracterului ceresc, reprezinta in zodiac casa Capricornului, unde se situeaza Poarta
Cerului, in opozitie cu Poarta Infernului. Prin Poarta Cerului intra influentele ceresti, care
anihileaza socotelile si vrajile babei rele. In mitul nostru aceste socoteli sunt nimicite de
interventia “Batranului Vremurilor”, mosul.

Mosul care rupe cercul zadarniceste pretentia Infernului de a simula un cerc in lumea
schimbarilor si a vicisitudinilor, incercarea vana si iluzorie, impartaseste o nalucire si restabileste
adevarul. Talpa Iadului constituie fara voia ei un element al echilibrului universal si se supune
Caii Cerului. Or, prin restaurarea sistemului de spirale ierarhizate ascendant, se restabileste
legatura dintre cele de jos si cele de sus, se creeaza o curgere care reintegreaza Iadul,
Pamantul,Cerul in Suprem.

Mosneagul duce acasa purcelul, baba il spala si cei doi batrani adopta jivina si o cresc ca pe
copilul lor.

Intr-o buna zi, mosneagul se intoarce de la targ cu vestea ca Imparatul vrea sa-si marite fata,
dar ca nu o da decat cui i-a face

“de la casa aceluia pana la curtile imparatesti, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel
de fel de copaci, pe de o parte si pe de alta si in copaci sa cante tot felul de pasari, care nu se afla
pe lumea asta. Iara cine s-a bizui sa vie s-o ceara de nevasta si n-a izbuti sa faca podul asa cum
ti-am spus, pe loc ii taie capul.”

5
 Cu alte cuvinte, intre fata si eventualul petitor, este o carare stramta, un gatlej, pe care nu le
poate depasi decat un pod. Nu imparatul ucide pe petitorul nenorocos, ci petitorul se ucide pe el
insusi, pentru ca nu a putut sa se faca destul de “mic”, ca sa se ”despoaie de metale”,pentru a se
putea strecura “dincolo”, gol ca un nou-nascut.

Cat despre pod, el reaminteste printre altele de scara din visul lui Iacob 9, de-a lungul careia se
urca si se coboara ingerii, in basmul nostru reprezentati de pasarile din copaci. E unul din
simbolurile angelice obisnuite. Podul e proiectia orizontala plana a scarii lui Iacob, pentru ca
suntem in lume, si se afla si in alte basme ale noastre.”10

“Asa vorbesc mosul si baba, si vorbirea lor e plina de farmec dialectal prin autenticitate, desi
in acest chip n-ar depasi interesul desteptat de orice stenograma. Lucrul curios este ca acesti
tarani de catun uitat prim munti pomenesc de imparatie cu familiaritate, ca si cand ea ar fi pe
aceeasi linie de existenta. In povestea lui Creanga nu exista cultural decat o singura clasa sociala,
aceea taraneasca, si lumea intreaga nu e decat o sporire a dimensiunilor randuielii din sat. nu
astfel este povestea in genere. In dorinta de a-si reprezenta lumile necunoscute, povestitorul
obisnuit nascoceste straluciri si ceremonii fabuloase. In Povestea Porcului mosul nu socoteste
deloc nebuna ideea ca el, taran, sa-si trimita feciorul, daca l-ar avea, in petit la imparat. Si cand
porcul, care era un tanar vrajit, deschide gura si indeamna pe batran sa mearga la imparat, mosul
nu se sperie de intamplare, ci doar se-ntreaba cu oarecare temere: “-D-apoi ai sa-l poti face,
dragul tatei?” Dupa foarte putina codire, batranul se gateste si pleaca la curtea imparateasca, in
targ. Cum este aceasta curte, tot asa de aproapede locul casei mosilor, ca Targul-Neamt de
Humulesti, povestitorul nu spune, fiindca nu-si poate inchipui nimic despre starea taraneasca.
Strajerii vorbesc ca niste pandari de vie:

“- Dumneata, mosule, cum vedem noi, cauti pricina, ziua-meaza mare, cu luminarea.”

Mosneagul, fara nici un fel de spaima de autoritate, raspunde tantos:

“D-apoi asta nu va priveste pe d-voastre; ia mai bine paziti-va gura si dati de stire
imparatului c-am venit noi…”

Imparatul, la randu-i, se manie cand vede pe batran cu purcelul, ca cel mai de rand dintre
oameni:

“- Da’bine, mosnege, cand ai venit in acela rand, parca erai in toata mintea; dar acuma unde
te visezi, de umbli cu porci dupa tine? Si cine te-a pus la cale sa ma iei, tocmai pe mine, in bataie
de joc?”

9
“Trecerea de la pamant la cer se face printr-o succesiune de stadii spirituale, ale carei trepte marcheaza o
ierarhie si pe care, de altfel, o simbolizeaza ingeriide pe scara lui Iacob.” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant,
Dictionar de simboluri, vol.III, Editura “Artemis”, Bucuresti, 1999, p. 203.)

10
Vasile Lovinescu, Creanga si Creanga de Aur, editura Rosmarin, Bucuresti, 1996.

6
 Dat afara in chipul cel mai verde cu “ia-ti porcul de-aici si iesi afara” mosul raspunde
intepat:

“- Milostiv este Cel-de-sus, maria-voastra. Iara daca s-a intampla, -sa nu banuiti, puternice
imparate, - dupa dorinta luminarii-voastre, apoi sa ne trimiteti copila acasa.”11

“Trecerea de la bordei la palat e o trecere de la virtualitate la efectivitate. Palatal e o

manifestare a latentelor bordeiului.

Purcelul are puterea de a face sa treaca de la potenta la act, posibilitatile principale ale
bordeiului, ceea ce este posibil numai unei entitati care se afla deasupra Devenirii si a
vicisitudinilor vietii. Axul unind toate planurile de existenta prin centrul lor, percuteaza ca
trasnetul pamantului intr-un punct predestinat sa devina un centru spiritual, detinand dubla putere
sacerdotala si regala. Transformarea ulterioara a Palatului in Manastire de Tamaie nu mai lasa
nici o indoiala asupra acestui fapt. In basmul nostru este vorba de intemeierea unui centru
spiritual principal.

Palatal Imparatului este central fata de bordei, adevarata anomalie, prin care puterea
spirituala se arata subordonata puterii materiale, ceea ce arata necesitatea si urgenta restabilirii
ordinii naturale a lucrurilor si in gandul Imparatului, podul minunat urma sa intareasca
subordonarea. Prin isprava purcelului, situatia se inverseaza, “luminile se deplaseaza”, dupa
terminologia cabalistica, palatal nou rasarit e central si palatal imparatului periferic, pe pod vine
fata la mire,nu mirele la fata.

Imparatul, tinandu-si cuvintul isi dete fata dupa porc. Mireasa este resemnata. Purcelul ne
apare,inainte de toate ca un “Constructor de Poduri” intre cele doue lumi. Capatul de jos al
podului este ombilicul pamintului, centrul de unde iradiaza pe fata lui influentele
spirituale,”binecuvintrile” ce vin din capatul de sus al podului. In basmul nostru, verticala apare
ca o proiectie orizontala. Bordeiul, transformat la inceput in palat, devine la sfirsit Manastire: in
el se insumeaza dubla putere sacerdotala si regala, ca intr-un principiu unic. Mistretul, stapanul
lui devine un sacerdot-rege sau, in terminologie crestina, un Rege-Mag.

La vreo saptamana, doua, tanara imparateasa cuprinsa de dor ,se duce sa isi vada parintii. Le
spune ce se petrece la ea acasa. Sfaturile ce le primeste sunt semnificative:

“fata tatei! I-a spus imparatul, sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vriun nejuns,
ca sa nu patesti vreo nenorocire!”

Iara maica-sa:

“draga mamei! Eu te sfatuiesc asa: sa potrivesti totdeauna, sa fie un foc zdravan in soba si
cind a adormi barbatu-tau, sa iei pielia de porc si s-o dai in foc, ca sa arda, si atunci te mantuesti
de dinsa.”
11
Corbu, Daniel, Opere/Ion Creanga, ed. Critica, -Iasi: Princeps Edit, 2006, p. 365-66

7
 Oricine poate prinde deosebirea dintre sfaturi. Povata barbateasca de stapinire de sine, cu
respectul si presimtirea misterelor, ceea ce, din parte lui corespunde cu o realizare virtuala.

Sfatul femeiesc, exclusiv lumesc, in care predomina preocuparile sociale am putea spune
snobismul, conventionalismul. E un sfat tipic de clasa mijlocie,”burghez”. Initiatic vorbind,
sfatul tatalui e in sensul concentrarii nesovaitoare pe mister, asteptand perfectarea lui; al mamei e
in sensul risipirii centrifugal in nalucirile lumii.

O influenta feminina virulent malefica face pe imparateasa sa iasa din calea dreapta, provocind
o catastrofa cosmica, deoarece alungare unui Avatar de pe pamint este o nenorocire ciclica. De
ce sfatul de a distruge pielea imunda in care e prizonier eroul nostru este totusi funest? Mai intai,
pentru ca e prea timpuriu; apoi, in lumea noastra, mult departata de Principiu, acest nu poate
exista in ambianta decat in vesmant de abjectie, in virtutea principiului de analogie inversa.
Pielea imunda de porc trebuia topita organic, prin putrefactie, reziduurile ei lepadate cum
fluturele paraseste vechea imbracaminte, cum isi leapada sarpele pielea veche, lasand sa apara
“trupul de glorie”, caruia invelisul ia servit de fasa si imbracaminte. Fat-Frumos trebuia sa se
desprinda de ea ca germenul plantei din boaba putreda a semintei ingropate.

Palatul dispare lasand ca rezidiuu vechea coliba, omfalosul, acum parasit de duh. Daca Mosul
si Baba nu pier cu totul, e numai din cauza ca, precedind ciclul, trebuie sa-l supravietuiasca, ca
doi poli imuabili, ca doi martori. Piere podul minunat care leaga lumea nostra cu cealalta, cu cele
doua siruri de copaci cu pasarelele ingeresti. Legatura dintre cer si pamant este rupta.

Fat-Frumos dispare odata cu palatal intr-un vartej de foc.

Fata porneste in cautarea barbatului ei. E curios ca in toate cautarile din basme , eroul nu
porneste intr-o directie precis hotarata dinainte.Fiinta, locul, obiectul cautat, devin un fel de pol
magnetic care ii atrag.Oamenii aveau simtul orientarii ca pasarile. Calitatile animalelor sunt o
exteriorizare a calitatilor pe care omul le-a pierdut cand a inlocuit viziunea si instinctual global al
lumii cu un substituit de categorisiri nationale.

Pentru fata de imparat simbolurile de nemurire din strafundul inimii sale se identifica cu
barbatul pierdut.Astfel, “Eul “feminin porneste in cautarea “Sine”-ului masculin. 12

12
“Sufletul este o combinatie de principii masculine si feminine. Ele dau intreaga sa semnificatie sufletului viu.[…].
Prin extensie, yin si yang desemneaza aspectul intunecat si aspectul luminos al tuturor lucrurilor; aspect pamantesc
si aspectul ceresc; aspectul negativ si aspectul pozitiv; aspectul feminin si cel masculin; este, de fapt, expresia
dualismului si complementarismului universal. Yin si yang nu exista decat unul in raport cu celalat. Sunt de
nedespartit, iar ritmul lumii este insusi ritmul alternantei lor. Desi reprezinta doua contrarii, yin-ul si yang-ul nu se
opun niciodata in mod absolut, pentru ca intre ele exista intotdeauna o perioada de mutatii care permite o
continuitate; simultan, totul tine de amandoua prin devenirea lor si chiar prin dinamismul lor, cu dubla sa
posibilitate de evolutie si involutie.” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri, vol.III, Editura
“Artemis”, Bucuresti, 1999, p. 486.)

8
 Calea spre recuperarea jumatatii masculine , care e principiul ratiunii suficiente al fiintei sale.
Imparateasa trebuie sa strabata , in mod necesar cercurile planetare: orbitele lui Mercur ,Venus si
ale Soarelui, Sf Miercuri , Sf.Vineri , Sf.Duminica in forma populara. Sf.Miercuri cheama toate
jivinele din imparatia ei si le intreaba despre Manastirea de Tamaie . Nici una nu stie caci ea se
gaseste in centrul altor cercuri interioare. Sfanta daruieste pribegei o furca de aur 13 , care toarce
singura fire de aur .Furca e un simbol axial . Ea ii toarce singura firul continuitatii pana la
Manastirea de Tamaie.Dupa care a mers iar un an de zile pana ce ajunse la Sfanta Vineri aceasta
i-a dat o vartelnita de aur care depana singura. Vartelnita de aur e un dar riguros complementar
cu furca de aur.Intre sferele planetare se intinde covorul cosmic care le asigura continuitatea si
omogenitatea.Pe cand prescura si paharutul de vin asigura continuitatea cerurilor planetare,
darurile lor specifice arata diversitatea in unitate .

Drumeata a ajuns la sfera Soarelui. Aceasta ar fi trebuit sa se gaseasca in central lumii ,Sf
Duminica e ultima etapa din centrul ultim” Manastirea de Tamaie”. Se vede deci ca Manastirea
de Tamaie se afla in central celor trei cercuri concentrice ale lui Mercur,Venus si al Soarelui.La
ea se ajunge numai cu dorul, cu alte cuvinte, printr-o aspiratie intensa, vitala, existentiala spre ea.
Cand aceasta exista, mijloacele exterioare devin inutile, nu mai e nevoie de picior, fiindca
trecerea la limita suprima spatiul.

Ultimul dar al Sfintei Dumineci- closca de aur14- arata momentul ciclic, secventa de istorie
umana, al carui destin il torcea sotia Mistretului.

Ciocarlanul15 porneste sovalcaind cu fata. Schiopatarea este considerata ca o discalificare

initiatica.

Ultima parte a calatoriei se deosebeste de celelalte prin agravarea greutatilor drumului.

Astfel, cand fata merge pe jos, ciocarlanul merge pe sus, cand ciocarlanul merge pe jos, fata
merge pe sus; deci traiectoriile lor deosebite se interfereaza periodic, intr-un punct, pentru a se

13
“Furca de tors simbolizeaza derularea zilelor, firul a carei existenta va inceta sa se teasa cand furca de tors es va
goli. Acesta e timpul masurat care trece in mod inexorabil,” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar de
simboluri, vol.II, Editura “Artemis”, Bucuresti, 1999, p. 78.)

14
“ In cazul ceremoniilor initiatice si divinatorii ale negrilor bantu din bazinul congolez, gaina indeplineste rolul
psihopomp. Astfel, in ritualul initiatic al femeilor- saman-, la iesirea din groapa unde isi indeplineste incercarea
mortii si a renasterii, femeia este considerata ca fiind definitiv investita atunci cand unul din fratii sai ii atarna o
gaina de gat; prin intermediul acestei momeli, femeia isi va exercita, de-acum inainte, puterea de a atrage sufletele
mediilor defuncte, spre a le aduce si statornici in preajma arborilor ce le sunt destinati.” (Jean Chevalier, Alain
Gheerbrant, Dictionar de simboluri, vol.II, Editura “Artemis”, Bucuresti, 1999, p. 86.)

15
“Datorita felului sau de a se inalta ca o sageata sapre cer sau, dimpotriva, de a se lasa brusc sa cada, ciocarlia
poate simboliza evolutia sau inevolutia Manifestarii. Trecerile sale succesive de la Pamant spre cer si de la cer spre
Pamant leaga cei doi poli al existentei: ea este un fel de mediatoare.” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar
de simboluri, vol.I, Editura “Artemis”, Bucuresti, 1999, p. 320.)

9
redistribui in sens contrar. E un mers in opt 16, sigla a indentitatii. “Cand biata drumeata nu mai
putea nici pe jos, nici pe sus, atunci ciocarlanul o lua pe aripioarele sale si o ducea.” Falfaitul
aripioarelor, arata ca aceasta calatorie e spirituala de-a lungul Stiintei Suflului.

Ca e un drum facut in duh se dovedeste imaginea unei pasarele purtand pe spate o fiinta
omeneasca. Se poate spune mai degraba ca prin ravna sa ascetica, fata a capatat
imponderabilitatea. Nu mai avem in fata noastra pe oropsita care plecase din coliba batranilor;
acum Imparateasa isi torcea firul calatoriei sale ca paianjenul, din propria ei substanta, din furca
Sf. Miercuri; il deapana cu vartelnita Sf. Vineri, iar tipsia de aur, cu Closca cu Pui de Aur pe ea,
e busola indreptand-o fara gres la termenul necesar legand cantitativul cu calitativul.

“Si in sfarsit dupa atata amar de truda si de primejdii, cu mare ce au izbutit sa ajunga la
gura unei pesteri. Aici calatoarea s-a suit iarasi pe aripile ciocarlanului, din care abia mai putea
falfai; si el si-a dat drumul cu dansa pe o alta lume, unde era un rai nu altceva!”

O alta concordanta cu umanitatea traditiilor este faptul ca, departe de a fi un loc de

intunecime, pestera e un rai de lumina, de frumusete si de armonie. Tinand seama de analogia
dintre Macrocosm si Microcosm, exista o analogie intre inima si cavern. Exista un raport strans
intre munte si caverna cand sunt luate ca simboluri ale centrilor spirituale. Reprezentarea
centrului spiritual prin munte corespunde cu perioada originara a umanitatii terestre, in care
adevarul era integral accesibil tuturor, in varful muntelui-locul Adevarului. Printr-o astfel de
schimbare, Centrul nu a parasit muntele , ci s-a retras numai din varf in interior; pe de alta parte
aceasta schimbare e oarecum o inversare prin care lumea cereasca a devenit in anume sens lumea
subterana.

Schema Muntelui, ca si aceea a Piramidei si a Movilei, care sunt echivalentele ei, e un

triunghi cu varful indreptat in sus; aceea a cavernei, din contra, e un triunghi cu varful indreptat
in jos, deci e inversa in raport cu prima.17

Fata se aseaza langa fantana care e Putul Adevarului dupa simbolismul indeobste cunoscut si
in acest ultim episod e vorba de o lupta pentru Triumful Adevarului si scoate furca de aur.

Fata a ajuns la Centrul Lumii, in lupta cu vrajitoarea, pentru castigarea lui Fat-Frumos,
motorul imobil al Universului. Ca daruri , de acreditare, poarta minunatele talismane trimise ca
omagii cosmice de catre sferele planetare pe care le-a strabatut catre centrul lor suprem si
necesar, Polul. Sunt exact echivalentele darurilor aduse de cei trei Magi si depuse la picioarele
copilului divin Isus, si centrul lumii. Intre fata misionara si Centru s-a interpus Talpa Iadului.
16
“Opt este peste tot cifra echilibrului cosmic.” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri, vol.II,
Editura “Artemis”, Bucuresti, 1999, p. 379.)

17
“ Triunghiul cu varful in sus simbolizeaza focul si sexul barbatesc; cu varful in jos, apa si sexul femeiesc. Pecetea
lui Solomon este alcatuita din doua triunghiuri inversate si semnifica indeosebi intelepciunea omeneasca.” (Jean
Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri, vol.III, Editura “Artemis”, Bucuresti, 1999, p. 383.)

10
Harca vrea sa-si apropie prin uzurpare darurile al caror destinatar legitim este stapanul
Manastirei de Tamaie. Desi infernala, nu poate trai decat in masura in care fura harurile
Paradisului. Primul dar e furca demiurgica, torcand singura; isi are perfectiunea in ea insasi,
inzestrata cu o miscare omogena si izotopa, atingand nemiscarea prin trecere la limita, e o
reprezentare artizanala a Uroborosului. Toarce fire de aur “de mii de ori mai subtiri decat firul
din cap”, fire exclusive inteligibila, tesatura fara hiatus a intregului cosmos. Intrebata ce vrea pe
furca, Imparateasa cere sa stea o noapte in odaia unde dormea imparatul. Baba stia ca atunci
cand se intoarce de la vanatoare, de obicei bea in toata seara o cupa cu lapte dulce. O bea in
lumina lina a inserarii, in ceasul Luceafarului, a ciobanului Moldovan din Miorita.

Fat-Frumos e stapanul Contemplatiei si a Actiunei. E semnificativ faptul ca, inainte de a bea

cupa cu lapte, seara, gest euharistic deci sacerdotal, merge ziua la vanatoare, gest cavaleresc.
Apare in dubla lui functiune, spirituala si razboinica.

Talpa Iadului pune in lapte somnoroase; va veni o vreme cand si substanta euharistica,
sustinatoare a lumii, va fi intoxicata. Fat-Frumos cade intr-un somn de moarte, ceea ce indica
amortirea aproape totala a Centrului Lumii, in ultima faza a ciclului.”18

“Creanga creeaza imaginea groteasca, dedusa probabil din experienta personala, a unei babe
“era viespea care inalbise pe dracul”, care “inchega apa si care stia toate dracariile de pe lume”,
care contrazice firescului moral al varsteisi mai e si un element dizolvant in viata familiei si a
satului.[…]. Cum se vede, pentru adancirea realista a caracterului infatisat, scriitorul se foloseste
de o serie intreaga de exagerari, unele mai marunte, altele mai cuprinzatoare, dupa cum viciul de
caracter sau defectul fizic e mai neinsemnat sau mai grav.”19

“Sa plesneasca ciclul de fier ca sa se nasca germenul de aur. Incingerea Imparatesei cu un

cerc de fier, sfarmarea acestui cerc de catre Avatar, rupere conditionand nasterea “Copilului”
reprezinta noul ciclu primordial. Se stie ca unul din simbolurile cele mai obisnuite ale starii
primordiale e starea de copilarie.

Fat-Frumos incingang si descingand cu un cerc de fier pe sotia lui, se arata stapan perfect,
ceea ce este firesc avand in vedere statiunea si functiunea lui de “invartitor al lumii”.

Baba reprezinta radacina tenebroasa a lumii, popular numita Talpa Iadului, care in foamea
fara sfarsit mistuie lumile, le amesteca in pietrele de moara ale gurii sale, ii reduce in materie
prima, cand nu mai are ce sfasia isi intoarce virulenta contra ei insesi, din materia continua
devine materie discontinua, cantitate pura. Caci pentru fiecare nuca cazuta, disociata din sac cade
exact atomul echivalent din baba, care astfel se farmiteaza in cantitate discontinua. Si Talpa
Iadului, radacina sumbra a universului, a cuprins in intunecimile ei toata omenirea. “Si unde a
picat sacul a picat si harcei capul”.

18
Vasile Lovinescu, Creanga si Creanga de Aur, editura Rosmarin, Bucuresti, 1996.
19
Ilie Dan, Studii despre Ion Creanga, vol.II, editura Albatros, p.28.

11
 Finalul indica o Cina de Taina perfectandu-se deasupra timpului. Copilul reprezinta Varsta
de aur, ceea ce arata ca Basmul se refera la adancimile abisale ale trecutului, dar si la viitor,
avand un caracter profetic, deoarece Varsta de aur nu s-a intors inca pe Pamant.

Ca o agatare, ca o amorsare a mitului Manastirei Albe de Tamaie, in contingenta

romaneasca, semnalam ca la o mica distanta de Humulesti se afla Manastire Neamt, al carui
vechi nume era, in vremi voievodale Manastirea Alba.”20

20
Vasile Lovinescu, Creanga si Creanga de Aur, editura Rosmarin, Bucuresti, 1996.

12
BIBLIOGRAFIE:
Ilie Dan, Studii despre Ion Creanga, vol.II, editura Albatros
Corbu, Daniel, Opere/Ion Creanga, ed. Critica, -Iasi: Princeps Edit, 2006

Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri, vol.I, Editura “Artemis”,

Bucuresti, 1999

Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri, vol.II, Editura “Artemis”,

Bucuresti, 1999

Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri, vol.III, Editura “Artemis”,

Bucuresti, 1999

Vasile Lovinescu, Creanga si Creanga de Aur, editura Rosmarin, Bucuresti, 1996.

13