LA TIGANCI DE MIRCEA ELIADE REFERAT COMENTARIU

Scris la Paris n 1959, nuvela "La ignci" de Mircea Eliade a aprut pentru prima oar n anul 1962 n revista "Destin" de la Madrid, iar la noi n 1967, n revista "Secolul XX" fiind apoi inclus n volumul "La ignci i alte povestiri", cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Nuvela face parle din creaia literar scris dup al doilea rzboi mondial, perioad ce ilustreaz ideea c opoziia dintre real i ireal, dintre sacru i profan se estompeaz, ntre acestea nemaiexistnd hotare bine determinate. Subiectul nuvelei. Mituri. Semnificaii Subiectul nuvelei este plasat n Bucuretiul de alt dat, cadru des ntlnit n opera literar a lui Eliade, ntruct el consider ca "orice loc natal constituie o geografie sacr. Pentru cei care l-au prsit, oraul copilriei i adolescenei devine totdeauna un ora mitic. Bucuretiul este, pentru mine, centrul unei mitologii inepuizabile." (M.Eliade - "ncercarea labirintului") Realizarea fantasticului n aceast nuvel se face prin mbinarea planului real cu planul ireal, secvenele epice fiind dominate, pe rnd de unul din aceste planuri. Epicul dublu este relevat de existena n planul secund a unor elemente semnificative, aparinnd celuilalt plan, dect cel dominant n secvena epic respectiv. Nuvela se structureaz n opt secvene, conform planului real i ireal dominant, distribuite simetric, cu intrri i ieiri din timp i din lumi paralele: I planul real; II-1II-1V planul ireal; V-VI-VI1 planul real; Vili planul ireal. "La ignci" este construit pe tema hierofaniei, a manifestrii sacrului n profan, sugernd trecerea spiritual dinspre via spre moarte. Secvena I este dominat de planul real, dar n secundar se manifest irealul, prin cteva elemente cu semnificaii mitice i mistice. Profesorul Gavrilcscu se ntoarce acas cu tramvaiul de la leciile de pian, pe o cldur "ncins i nbuitoare" fiind obsedat de colonelul Lawrence "i de aventurile lui n Arabia", despre care auzise vorbind pe nite studeni i despre care nu tia mare lucru, ci numai c "aria (...) 1-a lovit n cretet (...) ca o sabie". Cutndu-i portmoneul ca s-i cumpere bilet, vine vorba de locul numit "la ignci", despre care unul din cltori, crede c "e o ruine", dar Gavrilescu este fascinat de acest loc, considernd c "pe o ari ca asta, e o plcere", pentru c este umbrit de nuci btrni. O alt obsesie a profesorului este monotonia vieii cotidiene, sugerat de obinuinele zilnice, "trec regulat cu tramvaiul sta de trei ori pe sptmn", dei el ar merita altceva pentru c are "o fire de artist...". Banalitatea vieii este definit de interese materiale, Gavrilescu socotindu-i ctigul n bani i lecii de pian, care l-au obosit spiritual. i aduce aminte c i-a uitat "servieta cu partituri" la eleva sa, Otilia, nepoata doamnei Voitinovici, din strada Preoteselor. Coboar din tramvai cu intenia s-l ia n sens invers pentru a-i recupera servieta, se simte foarte "obosit, istovit", dei este nc "n floarea vrstei", avnd numai patruzeci i noua de ani. i amintete de tineree, atunci cnd nu-l interesa aspectul material al vieii, "cnd eti tnr i eti artist, le supori pe toate mai uor", la Charlottenburg, cnd era nemncat i "fr un ban n buzunar". Auzi uruitul tramvaiului trecnd pe lng el, l pierde l "salut lung cu plria" i exclama: "Prea trziu!". El i ia astfel rmas bun de la lumea real, ca atunci cnd, "pe timpuri, Elsa pleca s petreac o lun la familia ei". Epicul dublu n aceast secven este realizat prin cteva elemente nefireti, ireale, ce vor deveni leitmotive pe parcursul nuvelei: cldura dogoritoare dilat parca gesturile, i caut portmoneul i ntrzie cumprarea biletului, se confeseaz cltorilor din tramvai, obsesia colonelului Lawrence, bordeiul igncilor este pentru el un spaiu misterios, obsesia vieii

banale (de trei ori pe sptmn), plria, banii. Toate aceste gesturi i gnduri au o alt dimensiune, semnificaii ale profanului, ale lumii banale ce devenise sufocant pentru personaj. Gavrilescu este alias de umbra i rcoarea nucului din grdina "igncilor i. fara s-i dea seama, se trezete n faa porii, unde "l ntmpina o neateptata, nefireasc rcoare". Secvenele II,III i IV se desfoar n locul numit "La ignci" i sunt dominate de planul ireal, sugernd pregtirea spiritual iniiatic pe care Gavrilescu trebuia sa o parcurg dinspre via spre moarte. II ntmpin "o fata tnr, frumoas i foarte oache", care l ia de bra i-l conduce ctre "o csu veche", n timp ce Gavrilescu aude n deprtare uruitul metalic al tramvaiului i "i se pru insuportabil". O btrn i cere s-i aleag o fat, dintre "o iganc, o grecoaic, o evreic", deoarece Gavrilescu respinsese nemoaica ("nu nemoaic). Baba i cere trei sute de lei. iar el socotctc din nou c suma este contravaloarea a "trei lecii de pian i se confeseaz spiritual "sunt artist", motivnd c "numai pentru pcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, dintotdeauna, arta pura". Ceasul de la bordeiul igncilor sttuse, ntruct timpul avea aici alte dimensiuni, "nu e grab (...) avem timp". O emoie puternica puse stpnire pe el, i "se simi deodat fericit, parc ar fi fost din nou tnr'. In bordei l ntmpina cele trei fete pe care le alesese, o iganc, o grecoaic i o ovreic, i se face sete, stare motivat de cldura obositoare pe care o ndurase afar, n lumea real. Fetele se amuz de starea lui confuz, semn c el se desprinsese de lumea real, ale crei repere nu se mai regsesc aici i constat c lui i este fric. Gavrilescu se apr, motivndu-se din nou spiritual, c a trit "un vis de poet" i a simit n tineree "o pasiune nobil", a iubit-o pe Hildegard, aadar are pregtirea spiritual superioar de a putea depi barierele vieii reale, ctre o alt lume. Cu toate acestea, el nu poate ghici iganca, nu poate trece prima prob iniiatica, aadar el nu poate traversa cu uurin pragul spiritual, aa c fetele l prind ntr-un cer ameitor, "ca ntr-o hor de iele" i el i pierde contienta de sine, intr ntr-o stare superioar de vis (prima treapt spre iniiere). Gavrilescu se trezete ameit i confuz, ntr-o lume ciudat, ncperea i este total necunoscut, cu paravane multicolore, cu aluri i broderii i se gndete c totul "era o iluzie" obiectele fiind reflectate i multiplicate de oglinzi. Simi o fericire total,, "o nemaipomenit beatitudine i se risipi ca un fior cald n tot trupul", i amintete c visase, ncurc elementele reale (aria) cu amintirile din tineree i se refugiaz n art. Fetele i reproeaz reciproc faptul c l-au lsat s se agate de amintirile lumii reale, care sunt piedici n evoluia iniierii spirituale, de aceea "s-a ncurcat din nou" i "n-o s mai tie cum s ias". Ele insist ca el s ghiceasc iganca, deoarece n-o s-i par ru. Gavrilescu nu poate ghici, pentru c, spun ele. "i-a adus aminte de ceva i s-a pierdut, s-a rtcit n trecut". Dac el ar fi ghicit iganca, pentru c "sta-i jocul", l-ar fi plimbai prin toate odile, "ar fi fost foarte frumos", dar el "se repezi la pian" i ncepu s cnte cu "toat puterea", parc ar 11 vrut s intre tot mai adnc ntr-o stare artistic superioar. Se simte singur n aceast lume total necunoscut pentru el, vrea s gseasc o cale de ieire, devine nerbdtor, considernd c "ne-am jucat destul, ieii la lumin". Se simte rtcit n lumea asta, se lovete de paravane sau obiecte neidentificate, "cci nu Ic cunotea formele", cldura l sufoc din nou, nu se mai recunoate pe sine, este "mai slab dect se tia, cu oasele icindu-i prin piele (...) aa cum nu se mai vzuse niciodat". Se simi nfurat strns ntr-o draperie, ca ntr-un giulgiu mortuar i nelese c "se va sufoca", pierzndu-i total percepia lumii nconjurtoare, "sunetele preau necate n psl". Semnificaiile acestor secvene sugereaz manifestarea sacrului n profan: bordeiul este mitul labirintului, ca simbol al trecerii dinspre via spre moarte, un spaiu iniialic ctre moarte; baba care cere vam la intrarea n bordei poale semnifica mitul luntraului Caron; fetele simbolizeaz ielele (mitul ielelor spune c cine le vede dansnd moare) sau Preotesele (care oficiau ritualul morii n templele antice) sau Parcele sau ursitoarele; cifra trei este o

cifr mistic, o cifr eu puteri magice asupra spiritului. Iniierea lui Gavrileseu este greoaie pentru c profanul din el esle o frn, el agndu-se mereu de trecut, de viaa concret. Visul esle o prim treapt a iniierii, iar zbuciumul lui de a scpa din draperia care l strngea ca un giulgiu poale II comarul traversrii materiei de ctre spirit. Personajul este nemplinit pe plan erotic, deoarece el fusese nevoit s renune la iubita sa, Hildegard, pentru Ela, din datorie civic, decizie impus de norme sociale (exterioare lui). Nenplinirea lui este i pe plan profesional, el devenind un biet profesor de pian "pentru pcatele mele" i ncearc s se regseasc spiritual: "eu nu sunt oricine (...), sunt artist". Cu toate cestea. ca orice om, Gavrilescu se teme de moarte: "i-a fost fric!" Secvenele V, VI i VII sunt dominate de planul real, n care revin gesturile, obsesiile i simbolurile din prima secven, ca simbol al vieii mereu aceeai, monoton, banal, obositoare. Gavrilescu povestete babei stadiul iniierii lui, accentund ultima etap a traversrii strii de la materie la spirit, "ni-am vzul gol i am simit draperia strangandu-se n jurul meu, ca un giulgiu (...) ce-am mai ptimit", face legtura cu viaa real, apelnd la aceeai oboseal sugerat de "cldur" i de "colonelul Lawrencc". Intrnd n lumea real, "auzi, deprtat, uruitul metalic al tramvaiului", constat c "era mai cald dect fusese" dup-amiaz, i face vnt cu plria, se urc n tramvai, se confeseaz cltorilor, spunndu-le c i-a uitat servieta n strada Preoteselor i le mrturisete obsesia nemplinirii: "Eu, pentru pcatele mele sunt profesor de pian, dar n-am fost fcut pentru asta...". Coboar din tramvai la staia Preoteselor i constat c la nr. 18 nu mai locuiete doamna Voitinovici i nici Otilia, ci familia Georgescu, care st aici de patru ani. O vecin i spune c doamna Voitinovici se mutase de opt ani n provincie, dup ce se cstorise Otilia. Totul este confuz pentru Gavrilescu, se urca in tramvai, i caut portmoneul, revine obsesia colonelului Lawrence, da taxatorului o bancnot i afl ca banii se schimbaser de un an, discuia despre "ignci" strnete reacii pseudoscandalizante ("e o ruine"), Gavrilescu "se simi deodat obosit, istovit". Se ntoarce acas, unde constaii c acolo locuiete altcineva, dup care se duce la crciuma din apropiere i afla c Elsa a plecat n Germania, "dup ce a disprut Gavrilescu. La toamn se mplinesc 12 ani". Gavrilescu se urc ntr-o birj i cere s-l duc la "ignci", atmosfera ine de fantastic, este o noapte frumoas i miroase a regina-nopii. Birjarul, "fost dricar", sensibil ("mi plac florile, caii i florile"), "fire de artist". l ajut s ajung dincolo, trecndu-l prin locuri impuse de tradiie, urmnd un drum prestabilit, oprindu-se "n dreptul bisericii", sunt "fel de fel de flori i-l consoleaz "n-o s v par ru..." Ultima secven este dominat de planul ireal i se petrece "la ignci", unde Gavrilescu este primit de bab, pltete suta de lei, constat c "e trziu" i-i cere iertare. Baba continu iniierea lui Gavrilescu, l previne s nu se rtceasc iar, i spune parola ("Eu sunt, m-a trimis baba") i-i explic drumul: "s numeri apte ui. i cnd oi ajunge la a aptea, s bai de trei ori". Se ncurc n numrarea uilor, se simte sleit de puteri, intr ntr-o camer la ntmplare i deodat simte "un parfum uitat", acela al lui Hildegard. Gavrilescu se disculp, i explic ce se ntmplase n tineree, cnd starea spiritual fusese nvins de starea material "dac a fi avut ceva bani la mine...", dar acum "nu mai am nici casa, nu mai am nimic". Hildegard i spune "vino cu mine", lui Gavrilescu i "e fric" i ncearc o ultim "agare" de real, "ah, plria (...) i voi s se ntoarc". Hildegard se mir c el nc nu nelege ce i se ntmpl, fiindu-i greu s accepte i d vina pe faptul ca "sunt cam obosit", dar "parc ncep s m simt mai bine...". Se urc amndoi n birj i acelai birjar i duce "spre pdure, pe drumul l mai lung", timpul are i acum alte dimensiuni ("mn ncet. Nu ne grbim..."). Gavrilescu intr ntr-o stare superioar, a visului ("a crede ca visez"), singura care permite omului s accead n lumea spirituala:

"Toi vism (...) Aa ncepe. Ca ntr-un vis...". Semnificaii: Nuvela ilustreaz aspiraia omului sensibil, a artistului de a atinge absolutul prin propria menire: "Pentru pcatele mele am ajuns profesor de pian. Dar eu triesc pentru arta pur". Setea omului superior de a atinge absolutul n cunoatere este asemntoare cu aceea a lui Dionis clin nuvela eminescian: "lat o ocazie ca s-i mbogeti cunotinele" (i spusese Gavrilescu atunci cnd intrase n bordeiul igncilor). Dorina de a ptrunde n Shambala presupune lupt (trebuie s fi tnr, puternic i Gavrilescu este istovit), trebuie s ai curaj ( i lui Gavrilescu "i e fric") i trebuie s fi ncrcat de iubire (i el nu se mplinise erotic). Nuvela exprima drama unui ratat, a unui om ce s-a lsat dominat de profan, de viaa monoton care-l apas, de banalitatea simbolizat de cldura sufocant.

REZUMATUL NUVELEI-LA TIGANCI Mircea Eliade recunostea inca din adolescenta mi-a placut sa scriu nuvele, povestiri si chiar nuvele fantastice. Aceasta inclinare spre fabulos se va accentua in urma vastelor sale lecturi si a numeroaselor calatorii. El va fi atras mereu de spatiul romanesc si de orasul Bucuresti: pentru mine Bucurestiul este centrul unei mitologii inepuizabile. Si in nuvela La tiganci actiunea se petrece in Bucuresti avindu-l ca protagonist pe profesorul de muzica Gavrilescu. Nuvela ilustreaza o alegorie a mortii sau a drumului spre moarte. Intinerariul spiritual al eroului se desfasoara in opt secvente care alcatuiesc nuvela construita cu echilibru si armonie clasica. Alterneaza planul real cu cel ireal. Secventa I (expozitiunea) prezita eroul in tramvai, este vorba de Gavirescu care se intorcea acasa de la lectiile de pian date domnisoarei Otilia. In tramvai se discuta despre bordeiul tigancilor, de existenta caruia se prefac ca se scandalizeaza barbatii. Pentru profesor acesta este un palat cu gradini si nuci pe care el il vede de trei ori pe saptamina. Isi aduce aminte ca a uitat servieta la meditatie si coboara repede ca sa ia tramvaiul in sens invers. In aceasta prima secventa autorul introduce citeva leitmotive: caldura mare, biletul, confesiunea, colonelul Lavrence, bordeiul (spatiul misterios), Elsa. Asteptind tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amarui al frunzelor de nuc si de nefireasca racoare inci fara sa-si dea seama s-a aflat in fata portii. Secventele II, III si IV ale naratiunii dezvolta intriga marcata de patrunderea lui Gavrilescu la tiganci. Desfasurarea actiunii se face prin nararea intimplarilor eroului in acest spatiu, visul lui. Intrind la tiganci este intimpinat de baba care-i cere trei sute ca sa il lase la bordei, sa-si aleaga o fata. Se intilneste cu trei fete, trebuind sa identifice pe cea de a treia dar nu reuseste. Pica intr-un vis si apoi se trezeste cu gindul ca trebuie sa-si recupereze servieta si se duce la tramvai. 48891olp91suq1l Acest nucleu contine mai multe mituri mereu aprofundate in lucrarile lui Eliade. Bordeiul trebuie privit ca un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre viata spre moarte. Este un spatiu al initierii in ritualurile mortii. Trecerea prin bordei este o trecere dincolo. Cele trei fete amintesc de ursitori, ele il supun pa Gavrilescu unor incercari pe care el nu le poate trece, danseaza in jurul lui, ii cer sa o ghiceasca pe tiganca dar el le scapa mereu. Personajul aluneca mereu spre trecut vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard si Elsa. El nu reuseste sa ghiceasca tiganca nici dupa ultima incercare. Trebuie sa interpretam acest lucru in sensul ca profanul rateaza intrarea lui in domeniul sacrului. Apare o noua tentativa de intrare in real prin muzica. Secventa IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul viseaza ca incearca sa ghiceasca fetele, se pierde in camere ciudate cu tavane scunde si neregulate, cu peretii usor ondulati, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rataceste mereu in sens invers, cu obiecte ce-l terorizeaza. Visul se termina cu o scena a luptei lui cu o draperie simbolica. Visul are mai multe semnificatii. lu891o8491suuq

La inceput el apare ca o aspiratie a eroului sprea o alta realitate alaturi de Hildegard. Apoi in secventa IV visul devine simbolul cosmarului traversarii materiei de catre spirit a vietii spre moarte insotita de spaime si sufocari. Draperia ii aparea ca un giurgiu si-l ingrozea ca jocul straniu al fetelor. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept proba ghicitul, simbol al riturilor de initiere in taina mortii, o vama luata sufletului ca o ultima sansa de despartire a conditiei umane. Cifra trei si multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care puncteaza momente semnificative. Secventa V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentindu-nil pe Gavrilescu in incerecarea de a-si recupera servieta cu partituri. In strada preoteselor nr. 18 nu mai cunoaste pe nimeni, in locul doamnei Voitinovici gaseste pe doamna Georgescu, iar despre Otilia alfa ca plecase acum 8 ani dupa ce se casatorise cu inventatorul Frincu. Se intoarce spre casa si in tramvai revin aceleasi obsesii (portofelul, caldura, etc.). Secventa VI (punctul culminant) se petrece acasa unde surprizele continua. Elsa, sotia lui, plecase in Germania la familia ei in urma cu 12 ani, cam de cind aflase ca el a murit. Murise si madam Trandafir si foarte dezamagit se hotareste sa se intoarca la tiganci. Secventa VII descrie drumul de acasa la tiganci. Calatoria lui se realizeaza intr-o atmosfera fantastica, noaptea cu un personaj misterios pe care Gavrilescu il simte un visator, o fire de artist. Acesta ca un mesager al mortii il ajuta pe profesor sa ajunga dincolo trecind prin locuri impuse de traditie cum este biserica. Secventa VIII incepind cu intrarea definitiva a eroului la tiganci unde nimic nu se schimbase. Baba il asteapa, il recunoaste, ii ia vama, ii arata din prag casa cea mare rostind niste cuvinte oraculare: vezi sa nu te ratacesti, sa te tii drept pe coridor si sa numeri sapte usi si cind ajungi la a saptea sa bati de trei ori si sa spui: eu sunt, m-a trimis baba. Sleit de puteri trece prin coridor si se incurca iar, o gaseste pe Hildegard care il asteptese ca sa-l conduca pe ultimul drum si ii spune vino cu mine. Pornesc spre padure alunecind dinspre veghe spre vis, spre moarte du-si de birjarul enigmatic si de porunca lui Hildegard: Ia-o spre padure, pe drumul ala mai lung si mina incet. Nu ne grabim.. Deznodamintul nuvelei nu aduce iesirea din ambiguitate. Eroul se explica echivoc se intimpla ceva cu mine si nu stiu ce, daca nu te-as fi auzit vorbind cu birjarul as crede ca visez.. Fata il consoleaza la fel de echivoc toti visam, asa incepe, ca intr-un vis.. Nuvela intr-o alta interpretare poate sugera aventura artistului case aspira sa-si depaseasca conditia sa profesionala si sociala a omului care poate atinge absolutul, eternul. Si atunci bordeiul poate fi privit ca Olimpul, o cetate a cunoasterii. Conditia materiala precara il impiedica sa-si depaseasca conditia, in lupta sa ar trebui sa fie tinar dar el este batrin, ar trebui sa fie curajos dar lui ii e frica mereu, i-ar trebui o dragoste protectoare dar toti care l-au iubit au disparut. Din aceasta perspectiva nuvela prezinta drama artistului ratat.