Btrnul i marea

Btrnul i marea (n englez The Old Man and the Sea) este un roman scris de Ernest Hemingway, pentru care a primit n 1953 Premiul Pulitzer.Aceast nuvel (considerat de unii critici un scurt roman), ultima oper cu adevrat important a lui Hemingway, reprezint ncununarea creaiei scriitorului att prin sensurile ei profund umane, ct i prin mreia sobr a mijloacelor de expresie. Btrnul Santiago, pescar srac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregtete s ias din nou in larg, la pescuit, dup aproape trei luni de trud zadarnic. Cititorul este introdus direct in subiect: Singur ntr-o barc pescuia btrnul pe Gulf-Stream i trecuser optzeci si patru de zile fr s-i cad vreun pete. In primele patruzeci de zile i inuse tovraie un biat. Dar cnd s-a mplinit sorocul acesta i pete tot n-au prins prinii i-au spus biatului, fr doar i poate, btrnul e un salao, adic un om mai ocolit de noroc nici c se mai afla i, la porunca lor, biatul a trecut pe alt barc ce din prima sptmn a prins trei peti mari. In cea de-a optzeci si cincea zi se prinde in undia btrnului un marlin, un pete spad uria. Dou zile si dou nopi dureaz lupta ndrjit dintre om si pete care trage barca dup el n larg. n sfrit rpus, marlinul este prea mare ca s poat fi ridicat la bord si Santiago l leag de barc lsndu-l n ap, dar, pe drumul de ntoarcere, rechinii l devoreaz cu toat mpotrivirea disperat a batranului, care revine la tarm epuizat si aducand cu el doar scheletul petelui. Aceast povestire aparent simpl reprezint in realitate o adevarat parabol a condiiei umane, a invincibilitaii omului. Fiind pescar, Santiago nu exercit o profesiune oarecare, ci ndeplinete un destin, un dat tot att de inevitabil ca i acela de a fi om : Poate c n-ar fi trebuit s fiu pescar! Il strfulger un gnd. Dar pentru asta am fost facut.Lupta cu petele simbolizeaz btlia omului cu existena, ncordare surd (ca atunci cnd btrnul strnge n minile rnite frnghia de care trage din rsputeri uriaul venit din adncuri), nfruntarea pe fa (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere nseamn mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si mreia nfrngerii. Impulsul l constituie ctigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge s semnifice, dincolo de satisfacerea necesitailor materiale, dorina omului de a-i afirma propria valoare, ca justificare a existenei. Dar bucuria afirmrii, a triumfului este repede urmat de pierderea a ceea ce a fost dobndit cu trud si suferin : Era prea frumos ca s dinuie este gndul btrnului la atacul rechinilor. Iar cnd i pune singur intrebarea: i ce te-a nfrnt?, rspunsul este: Nimic. *...+ Am ieit prea n larg!, pescarul aparndu-ne astfel nscris ntr-un mit al ndrznelii si semeiei omului, care ncepe cu Icar, prabuit fiindc se apropiase prea mult de soare. Ca i la eroii tragediilor antice, mareia btrnului const n asumarea curajoas a eecului, n depirea lui prin pstrarea demnitaii umane. Simbolul scheletului uria cu care pescarul se ntoarce acas se opune simbolului maimuei albe din Comedia moderna a lui Galsworthy. Dac acesta din urm semnific blazarea unei lumi superficiale, care gust fr efort miezul fructului (adic plcerile uoare ale vieii) i i arunc nepstoare coaja, scheletul petelui simbolizeaza n mod esenializat victoria moral a omului, satisfacia pe care i-o da nu castigul in sine, ci constiinta faptului ca si-a nvingerii propriilor slbiciuni, ca i-a depit propriile limite. Fora i mreia omului constau n faptul c, pierznd o btlie, nu se las nfrnt, ci se pregatete de alta. Batranul si marea se incheie cu planurile de viitor pe care i le fac Santiago si biatul. Descurajarea de moment a btrnului face treptat loc unui optimism exprimat prin proiecte concrete, aparent marunte, dar care, prin nsui acest fapt, dau senzaia revenirii la via.