« 

Ion »
De Liviu Rebreanu

Capitolul 1: Inceputul

Pe drum spre Carlibaba, pe langa raul Somes, pana mai departe de Cluj, este un drum alb
mai sus de Armadia, trece raul peste podul subred de lemn. Trece prin satul Jidovita si trece prin
Bistrita, coborand Bucovina prin trecatoarea Bargaului. Merge pe dealurile stramtorate si pe
langa padurea Domnesti si sta putin la Cismeaua Mortului, unde gaseai mereu apa curata si
proaspata de la izvor. Intr-un final, ajungi la un sat acoperit de o liniste adanca. Pe partea stanga,
la intrare te intampina o cruce stramba, unde il gasesti pe Crustos rastignit cu fata spalacita de la
ploi. O fasie de fum albastrui se inalta printre crengile copacilor si se pravaleste in curtile
satenilor.

In mijlocul drumul se afla cainele invatatorului Zharia Herdelea, care picoteste cu pchii
intredeschisi. Casa invatatorului este prima din tot satul, avand usa spre ulita si doua ferestre care
se uita chiar in inima satului, cercetatoare si dojenitoare.

Drumul se continua peste Paraul Doamnei, in stanga fiind casa lui Alexandru Pop
Glanetasu. Usa este inchisa cu zavorul, iar acoperisul de paie se aseamana cu un cap de balaur.
Urmeaza casa lui Florea Tancu si asa urmeaza si altele.

De-abia la carciuma detinuta de Avrum satul prinde viata. Pe prispa acesteia se afla doi
tarani, impartind o sticla de rachiu. Din departare se aud sunete de viori si chiuituri. Astfel, iti
poti da seama ca este duminica. Hora se desfasoara in fiecare duminica in curtea lui Todosia,
vaduva lui Maxim Oprea, pe ulita din dos.

Casa vaduvei se afla peste drum de bisericuta batrana, pleostita si darapanata. Todosia a
dat din rau in mai rau. Cand Maxim isi impreuna mainile, in ograda erau clai multe de fan, in
cele doua grajduri nu mai incapeau vitele, iar carele nu aveau loc in sura si sub sopron. De
departe se vedea sopronul, dar asa e vaduvia, o saracie lucie. Acum ograda e goala, iar in
grajduri se simte singuratatea ultimei vaci sterpe si vesnic flamanda.

Hora este in toi. Locul este plin de oameni, iar nucii inalti aflati langa sura fac umbra.
Razele soarelui mangaie fetele aprinse de veselie. Cei trei lautari canta langa sopron. Briceag, cu
piciorul pe o buturuga, cu cotul pe un genunchi si obrazul culcat pe vioara, canta cu pofta, aprig
si infocat. Holbea e chior si are un picior mai scurt decat celalalt, iar vioara are doar trei coarde,
insa nu se lasa in fata lui Gavan, un tigan urat si negru ca un harap. Toti trei apasa pe vioare cu
pricepere si curaj.

Cu cat cantecul se inteteste, cu atat feciorii invart mai tare fetele si le prind mai cu drag
de mijloc. Le dau drumul sa se invarta singure cat timp ei ciocnesc zgomotos din calcaie. Rar se
mai intampla ca vreunul sa inceapa a chiui, in tactul zvapaiat al jocului. Rezista doua-trei versuri,
caci apoi obosesc si scot un zgomot gatural. Jocul continua tacut, din ce in ce mai salbatic.
Feciorii isi incolacesc si mai tare bratele in jurul mijlocului fetelor, iar sanii acestora tremura subi
ile albe, atingand din cand in cand pieptul flacailor, tulburandu-le vazul si inima. Nu se schimba
nici un cuvant, iar privirile nu se intersecteaza, pe buze sunt schitate zambetele placute si fugare.

La cativa pasi de ringul de dans se fala fetele neinvitate la dans, uitandu-se cu gelozie la
perechile ce se petrec. Susotesc si chicotesc din cine stie ce motive, tinand in mana cate un
bughet mai marisor pe care sa il daruiasca celui ce le va chema la dans, pentru a si-l pune in
palarie. Se mai gaseste si cate o nevasta mai tanara, cu naframa de matase in cap si gata sa intre
in hora daca sotul ar avea chef sa joace.mai departe de ring se afla mamele s babele care discuta
despre necazurile din viata acestora si isi admira copii. Cei mai mici alearga printre femei si prin
hora, furand florile fetelor si rad cand sunt certati de victime. Altii se pun pe vine si se uita pe
sub fustele fetelor, air cand acestea se ridica deasupra genunchiului se intreaba repede daca au
vazut. Pe prispa povesteste Simion Butunoiu, fost invatator in sat, care acum munceste pamantul
mai ceva ca un fecior, si are o pensie de cinci zloti pe luna.discuta cu Macedon Cercetasu si
straja Cosma Ciocanas, Simion Lungu, cu Toader Burlacu si Stefan Ilina. Macedon ia de la
fereastra sticla cu rachiu si o inchina ceremonios, ia o gura zdravana si dupa i-o da batranului
Simion Butunoiu, care are o tuse ce trezeste tot satul. Ia si acesta o gura, iar sticla ajunge sa
mearga din mana in mana, pana ajunge goala la Toader Burlacu. Macedon ii ordona unui copil
de aproape zece ani ce st ape prispa sa mearga la cantina la Avrum sa umple sticla, dar este
informat ca Avrum nu mai doreste sa ii dea bautura fara bani. Acesta ofteaza si spune ca pe
vremea cand era el strajamester, Avrum nu poftea sa nu ii dea, deoarece i se arata lui supunere.
Tocmai atunci, pe poarta, intra taras oloaga satului, Savista. Verisoara cu fata cea mai frumoasa
din Pripas, Florica, si mean cu nevasta lui Trifon Tataru, Maria. Are 25 de ani si picioarele
incarcite din nastere, brate lungi si osoase, iar iar buzele alburii si gingii imbalate cu dinti
galbeni, rari si lungi. Aceasta statea cu Trifon Tataru pentru a avea grija de copii. Cand e vreme
buna, Savista sta la poarta si se cearta cu toti copii din sat, primind din cand in cand pomana de
la oamenii milosi. Nimeni nu o baga in seama , chit ca soseste cu galagie mare. Trifon ii face
semn sotiei sale , care se indreapta spre Savista suparata. O intreaba ce face aici, dar aceasta ii
marturiseste ca Vasile Baciu s-a batut cu Avrum, dar neintelegand bine ia in considerare si pe
Floarea Caruntu. Maria este suparata si o cearta pe Savista, intreband-o cum de a putut sa lase
ograda pustie si ca de ce i-ar pasa de ce face Vasile Baciu. Savista ii raspunde ca Vasile s-a
imbatat, pe un ton grav, precum ar fi prima data cand Vasile se imbata. Maria decide ca nu mai
are ce sa faca cu ruda sa, asa ca o trimite acasa. !!!

Titu Nedelea, fiul învățătorului Zaharia Herdelea, este nerăbdător să vadă dacă Ion se va
încăiera cu George, astfel pleacă și el la Avrum, unde se adunară toți flăcăii. Observând că nu se
întâmplă nimic, Titu alege să meargă la o plimbare. Cât timp acesta este plecat, cei doi pețitori ai
Anei se încaieră în cârciumă, fiind dați afară de către proprietarul acesteia. Bătaia este continuă
afară, în curtea cîrciumei. Ion pleacă de la locul încăierării, se întâlnește cu Titu, care, auzind
gălăgia, se întoarce din plimbarea sa. Incearcă să afle mai multe informații despre cele întâmplate
la cârciumă, însă Ion nu este dornic de a divulga detalii despre cele proaspăt întâmplate.

Capitolul 2: Zvârcolirea