ION Dragei mele Fanny

L.R. CAPITOLUL I NCEPUTUL Din soseaua ce vine de la Crlibaba, ntovarasind Somesul ba n dreapta, ba n stnga pna la Cluj si chiar mai departe, sedesprinde un drum alb, mai sus de Armadia, trece rul pestepodul batrn de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spintecasatul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde n cealalta

sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoareaBr-gaului. Lasnd Jidovita, drumul urca nti anevoe pna ce-si face locprintre dealurile strmtorate, pe urma nsa nainteaza vesel, neted, mai ascunzndu-se printre fagii tineri ai PaduriiDomnesti, mai poposind putin la Cismeaua Mortului, undepicura vesnic apa de izvor racoritoare, apoi coteste brusc pesubt Rpele Dracului, ca sa dea buzna n Pripasul pitit ntr-o scrntitura de coline. La marginea satului te ntmpina din stnga o cruce strmbape care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu

ocununita de flori vestede agatata de picioare. Sufla o adiere usoara si Hristos si tremura jalnic trupul de tinichea ruginitape lemnul mncat de carii si nnegrit de vremuri. Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste n vazduh tese otacere nabu-sitoare. Doar n rastimpuri fsie alene frunzele adormite prin copaci. Unfuior de fum albastriu se cazneste sa se nalte dintre crengilepomilor, se balabaneste putin ca o matahala ametita si sepravalc peste gradinile prafuite, nvaluindu-le ntr-o ceata cenusie.

n mijlocul drumului picoteste cinele nvatatorului ZahariaHerdelea, cu ochii ntredeschisi, suflnd greu. O pisica alba calaptele vine n vrful picioarelor, ferinduse sa nu-si murdareasca labele prin praful ulitei, zareste cinele, sta putinpe gnduri, apoi si iuteste pasii si se furiseaza n livadangradita cu nuiele, peste drum. Casa nvatatorului este cea dinti, taiata adnc n coasta unei coline, ncinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita si cu douaferestre care se uita tocmai n inima satului, cercetatoare si

dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, n dreptul usii, unde sespala dimineata nvatatorul, iar dupa amiazi, cnd a ispravit treburile casei, dna Herdelea, strajuieste o ulcica verzue de lut. In ograda, ntre doi meri tineri, e ntinsa vesnic sfoara pe care acuma atrna niste camasi femeesti de stamba. n umbra camasilor, n nisipul fierbinte se scalda cteva gaini, pazite deun cocos mic cu creasta nsngerata. Drumul trece peste prul Doamnei lasnd n stnga casa lui Alexandru Pop-Glanetasu. Usa e nchisa cu zavorul; coperisulde pae

parca e un cap de balaur; peretii spoiti de curnd deabiase vad prin sparturile gardului. Pe urma vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urma casa primarului Florea Tancu, pe urma altele... ntr-o curte marerumega, culcate, doua vaci unguresti, iar o baba sade peprispa, ca o scoaba, prajindu-se la soare nemiscata, parc-ar fide lemn... Caldura picura mereu, din cer, ti usuca podul gurii, tesugruma. n dreapta si n stnga casele privesc sfioase dindosul gardurilor vii, acoperin-du-si fetele subt stresinile stirbitede ploi si de vite.

Acum un dulau latos, cu limba spnzurata, se apropie n traplenes, fara tinta. Din sant, dintre buruenile caruntite de colb, se repede un catel murdar, cu coada n vnt. Latosul nu-l ia nseama ca si cnd i-ar fi lene sa se opreasca. Numai cnd cellalt se ncapatneaza sa-l miroase, i arata niste colti amenintatori,urmndu-si nsa calea cu demnitatea cuvenita. Catelul se opreste nedumerii, se uita putin n urma dulaului, apoi sentoarce n buruiene unde se aude ndata un rontait caznit si flamnd...

Deabia la crciuma lui Avrum ncepe sa se simta ca satultraieste. Pe prispa doi tarani ngndurati ofteaza rar cu o sticlade rachiu la mijloc. Din departare patrund pna aici sunete de viori si chiuituri... Dumineca. Satul e la hora. Si hora e pe ulita din dos, laTodosia, vaduva lui Maxim Oprea. Casa vadanei este chiar peste drum de bisericuta veche, pleostita si darapanata. Vaduvia-i saracie lucie. Femeia a datdin rau n mai rau. Ce agoniseste un cap de barbat ntr-o viatantreaga, o muiere nepriceputa

prapadeste ntr-un an de zile, simai putin. Cnd a mpreunat Maxim minile pe piept, n ograda erau clai de fn, n cele doua grajduri nu mai ncapeau vitele, n sura si subt sopron n-aveau loc carele. Se vedea de departebelsugul... Acuma ograda-i goala batatura, iar n grajduri ragea pustiu o nchipuire de vaca stearpa si vesnic flamnda. Hora e n toi... Locul geme de oameni... Nucii batrni de lngasura tin umbra. Doar cteva pete albe de raze razbesc printrefrunze gdilnd fetele aprinse de

veselie. Zaduful attasngele lumii. Peste Magura Cocorilor atrna soarele ngalbenit de necaz ca mai are o postata buna pna la sfintit. Cei trei lautari cnta lnga sopron sa-si rupa arcusurile.

10

Briceag, cu piciorul pe o buturuga, cu cotul stng pe genunche, cu obrazul culcat pe vioara, cu ochii nchisi, si sfrie degetelepe strune si cntecul salta aprig, nfocat. Holbea e chior si areun picior mai scurt, iar la vioara numai trei coarde, dar secondeaza cu aceeasi patima cu care Gvan, un tigan urt si , negru ca un harap, apasa cu arcul pe strunele gordunii. Dincnd n cnd Briceag se opreste sa-si acordeze vioara. Holbeasi Gvan atunci si ndoiesc mestesugul ca sa pastreze masura.

11

Apoi Briceag rencepe mai aprins, strmbndu-se uneori laHolbea, alteori la Gvan, cu deosebire cnd schimba melodia. Subt tropotele jucatorilor se hurduca pamntul. Zecile deperechi bat irArdeleana" cu atta pasiune ca potcoavele flacailor scapara scntei, poalele fetelor se bolbocesc, iarcolbul de pe jos se nvltoreste, se aseaza n straturi groase pefetele brazdate de sudoare, luminate de oboseala si de multumire. Cu ct Briceag iuteste cntecul, cu att flacaii se

12

ndrjesc, si nfloresc jocul, trec fetele pe subt mna, le daudrumul sa se nvrteasca singure, topaie pe loc ridicnd talpile, si ciocnesc zgomotos calciele, si pleznesc tureacii cizmelorcu palmele nadusite... Glasurile se neaca n nourul de praf ce-i mbratiseaza pe toti... Rareori ncepe vreunul mai poznas cte

o chiuitura, n tactul svapaiat al jocului, cu ochii pe dos, cugtul ragusit. Dar dupa doua-trei versuri o sfrseste ntr-un iuitaspru, istovit. Apoi dansul urmeaza tacut, din ce n ce parca

13

mai salbatec. Flacaii si ncolacesc bratele mereu mai strns pe dupa mijlocul fetelor. Snii acestora tremura subiile albe si se ating din cnd n cnd de pieptul flacailor, turburndu-le ochii si inima. Nu schimba nici o vorba. Nici nu se privesc. Doar pe buze flfie zmbete placutesi fugare... Jocul tine de vreun ceas, fara ntrerupere, si tinerii nu se maisatura. De doua ori Briceag, cu crcei n degete, a ncercat sa

14

se opreasca si, de amndoua orile, flacaii sau napustit la elurlnd desperati, cu priviri amenintatoare si rugatoare. -Zi, tigane! Mai zi, cioara!... Toate perechile se mbulzesc n jurul lautarilor, se ciocnesc, se izbesc cu coatele goale. Ctiva baietandri, ngaduiti de curndla hora, ametiti de atta nvrteala, se clatina de ici-colo deabia mai tinndu-se n picioare, spre marea rusine a fetelorcu care joaca. Vreo trei perechi s-au retras n sura, mai la larg, unde nsa praful se urca pna-n capriori, des de sa-l tai cucutitul... La ctiva pasi de

15

plcul jucatorilor stau fetele care auramas nepoftite, privind cu jind, soptindu-si uneori cine stie cesi izbucnind n rsete silite. La urechi si n cosite au si ele buchetele de vzdoage pestrite si n mna cte un ghiveci maimarisor pe care sa-l daruiasca flacaului cutare sa-l puna n

16

palarie. Printre fete se mai rataceste si cteo nevasta tnara, cu naframa de matase n cap, gata sa intre n hora daca s-arntmpla sa-i vie chef barbatului ei sa joace. Mai laopartemamele si babele, gramada, forfotesc de necazuri sisi admira odraslele. Copii neastmparati alearga printre femei si chiarprin hora, fura florile fetelor si se bucura cnd victimele iocaresc sau se nfurie. Vreo ctiva mai ndraciti se lasa pe vineaproape de jucatori uitndu-se cu mare bagare de seama la

17

poalele fetelor, iar cnd poalele zboara mai tare, dezvelindpicioarele goale mai sus de genunchi, se ntreaba repede:

-Ai vazul? -Vazut. Da' tu? -Si eu. Si apoi urmeaza sa pndeasca poalele pna ce vre-o babaindignata i ia la goana, cecace nu-i opreste ca peste ctevaminute sa renceapa... Barbatii se tin mai pe departe, pe lnga casa, pe la poarta,

18

grupuri-grupuri, vorbind de treburile obstesti, aruncnd rareoricte-o privire spre tineretul dimprejurul lautarilor. Primarul, cu mustati albe rasucite tinereste, cu niste ochi albastri mari si blajini, cauta sa-si pastreze demnitateaapasnd vorbele si nsotindu-le cu gesturi energice, n mijloculunui plc de batrni fruntasi. Stefan Hotnog, un chiabur cuburta umflata ce si-o mngie ntr-una parca ar avea junghiuri, gaseste fel de fel de clenciuri primarului numai ca sa aratecelorlalti ca el de 10

19

nimeni nu se sinchiseste. ntre dnsii Trifon Tataru, mititel, cu parul galbui si glasul subtire, se uita cnd la unul cnd la altul, nfricosat parca sa nu se ncaiere, fiindca amndoi i sunt rude, cam de departe, nici vorba. Pe-alaturi, ca un cine la usabucatariei, trage cu urechea Alexandru Glanetasu, dornic sa se amestece n vorba, sfiindu-se totusi sa se vre ntre bogatasi. Pe prispa stapneste Simion Butunoiu care acum vreo douazecide ani a fost nvatator n sat, iar azi mannca o pensie de cincizloti

20

pe luna si munceste la pamnt mai abitir ca un flacau. mprejurul lui s-au adunat Macedon Cercetasu cu straja CosmaCiocanas, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu Stefan Ilinasi cu altii, ascultnd cu evlavie palavrele dascalului, auzite sirasauzite. Din cnd n cnd Simion Butunoiu stranuta att de zgomotos ca toate femeile se ntorc spaimntate, sau seporneste pe tusa lui obisnuita cu care de multe ori scoalanoaptea tot satul din somn. Macedon asteapta cuviincios pnace ispraveste dascalul cu tusa, apoi ia din fereastra o sticla cu

21

rachiu, nchina foarte ceremonios, trage o dusca zdravana sitrece bautura batrnului care mormaie scurt sa ne tie

22

Dumnezeu pe toti" si pune grliciul la gura. Sticla pe urmaumbla din mna n mna. Macedon e cam cherchelit si comanda militareste tuturor sa bea:

-Forvert, Simioane! Vaitar, Cosma!... Vaitar, vaitar!... A facut oastea doisprezece ani, i-a fost draga foc si, cnd e beat, s-acuma numai n comenzi nemtesti se cearta cu nevasta-sa. Altminteri nsa are o inima de ceara si n douazeci

23

si opt de ani nu si-a batut muierea niciodata; mai curnd Floarea s-a ntmplat sa-l mustruluiasca. Sticla ajunge la Toader Burlacu goala. -Goala, ai? rde Macedon ncntat. Goala?... Halt!... Haptac!... Unde esti caprar de zi?... Forvert!... Un copil de vreo zece ani sare drept n picioare pe prispa si striga rznd: -Hir! -Nu rde la front, magarule! se rasteste Macedon. Na sticla si da fuga la cantina la Avrum sa-ti mai dea o portie pentru

24

mine!... nteles, caprar? Caprarul nsa refuza ordinul, raspunznd repede: -A zis jupanul ca nu-ti mai da fara bani, bade Macedoane, nici sa nu ma mai trimiti, ca-i degeaba... Macedon si salta putin mustata, ncrunta din sprncene privind aspru la copil, apoi se aseaza pe prispa clatinnd din cap si oftnd. -Ehei, unde-i vremea cnd eram eu strajamester!... Atunci sa

25

fi poftit jupanul sa nu-mi dea, ca-i aratam eu supunere... 11 Mai boscorodeste ceva, pe urma nceteaza si se uita ursuz la nevasta-sa care are bani, dar nu-i da si care taifasuieste cu alte femei fara sa se sinchiseasca de comenzile lui... Tocmai atunci se traste pe poarta, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. E vara cu fata cea mai

26

frumoasa din Pripas, cu Florica, si ceva neam cu nevasta lui Trifon Tataru. Are picioarele ncrcite din nastere, iar bratele lungi si osoase ca niste cangi anume spre asi tr schilozenia, si o gura enorma cu buzele alburii de sub care se ntind gingiile mbaiate, cu colti de dinti galbeni, rari si lungi. Trifon Tataru o tine pe lnga casa, sa-i vada de copii. Cnd e vreme buna apoi Savista sade n poarta, se ciorovaieste cu toti copiii din sat si

27

primeste pomana trecatorilor milosi... Vine cu galagie mare. Ggie ceva cu glasul ei aspru, speriat. N-o baga n seama nimeni. Doar Trifon face un semn nevestei, care se apropie repede, suparata: -Da acasa nu puteai sta, mai femeie? Zau parca te mannca talpile... Lasi tu ograda pustie pe vremea asta... Si nici barem slugile nu-s la ndemna... Ce vrei? Ai? Spune ce vrei, Savisto?

28

Oloaga facuse doua ceasuri din ulita cea mare, unde statea

29

Trifon, pna aici. ncepe sa blbie foarte grabita si cuimportanta, nsotindu-si sfortarile cu niste gesturi desperate sinepricepute.

-Ce face? zice Maria lui Trifon, care se sileste sa ghiceasca ce spune. S-a batut Vasile Baciu... cu Avrum?... Cu Florea Caruntu?... Ei, s-apoi? Ce-ti pasa tie, femeia lui Dumnezeu? Si pentru asta ai venit tu atta cale? Vai de mine, ca esti mai rea

30

ca copiii cei fara minte... Uite ce ti-ai facut poalele? Si numai azi te-am primenit... Of, bata-te... Savista urla ceva ce vrea sa nsemne ca ei nu-i pasa de poale, si pe urma se porneste brusc pe un rs prostesc de bucurie. -Cum ai zis?... Cine-i beat?... Vasile Baciu... Parca azi s-a mbatat nti... Maria o lasa rusinata si se ntoarce ntre femei. Oloaga se trie n

31

mijlocul fetelor, se framnta sa-si faca loc si priveste apoi cu mare placere la hora. Are douazeci si cinci de ani si tremura de fericire cnd aude lautarii ori cnd vede vreo petrecere... Savista n-are parte sa se desfete multa vreme. Pna sa se aseze bine, pna sa se certe cu fetele pentru un loc mai bun, jocul nceteaza. Briceag, asudat si istovit, ncheie nvrtita cu o

32

apasare zdravana de arcus nct i si plezneste 12 o struna la vioara. Ion, feciorul Glanetasului, tinnd de bru pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la lautari rugndu-i: -Mai zi, ma Briceag... numai un pic, auzi? Un picut de tot, tigane! Alti flacai striga poruncitor: -Trage, tigane! Ce te codesti?... De ce te platim, cioara dracului? Briceag arunca o privire dispretuitoare spre cei ce-l

33

ocaresc, iar lui Ion i raspunde convingator, aratndu-i vioara: -Nu mai pot, Ionica... Zau, nu mai pot... Crede-ma!... Mi-au amortit degetele... Pe urma si struna mi s-a rupt. -Un pic, omule, nu ntelegi? staruie flacaul. Tiganul nsa se nfurie brusc, ntoarce spatele, trnteste vioara n bratele lui Holbea si ncepe sa blesteme catranit: -Fire-ar ale dracului toate ceterele din lume, pleznire-ar acolo

34

unde-o fi cine m-a nvatat sa tin arcusul... Ca io-i spun cu frumosul ca nu pot si el ma omoara sa mai zic... Dare-ar Dumnezeu sa trazneasca toate jocurile cu pe cine le-a nascocit... Ion asculta cteva clipe mirat cum njura Briceag. Apoi deodata se ncinge ca focul si izbucneste ragusit: -Ho, cioara, fi-ti-ar neamul de rs, ho!... Si nchide pliscul ca te

35

pocnesc de-ti sar maselele tocmai n curtea bisericii!... Briceag a mai patit-o cu Ion; tace. Numai dupa ce flacaul se ndeparteaza bodoganind, ncepe iar sa se necajeasca cu ceilalti lautari, pe tiganeste. Flacaii mbratiseaza pe fete, multumindu-le pentru joc. Fetele se zbat n bratele lor si soptesc cu sfiala si cu placere:

-Multumim...

36

Ion strnge la piept pe Ana cu mai multa gingasie, dar mai prelung. -Da-mi drumul, Ionica! murmura fata usor, cu multumire n glas. -Sa vii, Anuto... stii tu unde! zice Ion domol. Ana nu raspunde, privirea ei nsa luceste de bucurie. Se zmuceste sa scape din mbratisare, soptind ntruna moale: -Da-mi drumul Ionica... zau, da-mi drumul!...

37

Flacaul o trage mai aproape, cu un zmbet aprins, o apuca cu o mna de tte si i le strnge ca pe doua mere, nct Ana ssie de durere. -Sa nu cumva sa nu vii! repeta Ion nfingnd n ochii ei o privire poruncitoare si lacoma. Ana fuge glont la fete, mbujorata si scuturndu-si poalele de praf. Apoi potolindu-si sufletul, spune Margaretei lui Cosma Ciocanas, o fiinta ursuza, voinica, cu picioare ct donitele, cu

38

brate barbatesti si cu o fata osoasa roscata: 13 -Si Ionica... mereu... zau asa... Dar, ncurcndu-se, schimba repede vorba: -Vai de mine ce caldura... toata m-am facut o aparaie... Margareta nu jucase si-i era necaz pe fetele care au avut noroc. Nu raspunse nimic Anei, ci urma sa priveasca cu jind spre ceata flacailor care nchinau cu rachiu sau aprindeau tigari; parea

39

ngrijorata rau sa nu se ntmple s-o pofteasca la joc cineva si ea sa nu bage de seama... Ion urmari din ochi pe Ana cteva clipe. Avea ceva straniu n privire, parca nedumerire si un viclesug neprefacut. Tot atunci zari mai alaturi si pe Florica, fata vadanei lui Maxim Oprea, cu care se tinuse pna acuma, putin posomorta, dar mai frumoasa ca oricnd. Flacaul clipi aspru, ca si cnd ar fi vrut

40

sa-si alunge un gnd din creieri, si striga la un baietel: -Adusesi, bre? -Adus, bade Ionica - facu copilul cu importanta. Am dat-o lelii Zanobiei, s-o tie... Si, n vreme ce Ion se duse spre grupul unde era mama-sa, baietelul urma:

41

-L-a facut tare jupanul, bade, s-a pus zece bucatele de zahar, de zice ca-i mai bun ca mierea... Zenobia, cu sticla de rachiu n mna, se plngea Todosiei, vadanei, de un afurisit de junghiu care o taia prin sale de cteva zile si nu-i mai trecea. -Ia da sticla ceea, mama! zise Ion scurt si nghiti ndata o dusca zdravana. Da d-ta bei o leaca?

42

-Lasa-ma pe mine n plata lui Dumnezeu ca doar nu-s nsarcinata -raspunse Zenobia lund totusi sticla si tragnd o gura. Aoleu, da stiu ca-i bun... Vezi numai, dragul mamii, sa nu bei mult ca ti se suie la cap si cine stie ce pozna ti-o veni sa faci... Omul la betie sa-l fereasca Dumnezeu... Ion i lua sticla si-i ntoarse spatele fara sa-i mai asculte sfaturile.

43

Copilul ramasese pironit locului, cu ochii pofticiosi la rachiu. Cnd se ndeparta flacaul, avu parca o suparare. Dar i trecu repede si, sterpelind ntr-o clipire un ghivecel de flori din mna Margaretei, o zbughi ca sageata, urmat de blestemele aprige ale fetei care astepta mereu s-o cheme cineva la joc... Ion trecu ncet prleazul de lnga grajd, ntorcnd capul spre Ana care nu-l scapa deloc din ochi si care, peste cteva clipe, l

44

urma cu pasi grabiti, rosa ca focul de rusine, nchipuindu-si ca toata lumea o pndeste. 14 n dosul surii era o livada marisoara, presarata cu pomi, taiata n doua de o carare ce cobora pna la Grla Popii si se oprea chiar n spatele crciumii lui Avrum. Fnul cosit de curnd, adunat n cteva claite proptite cu pari, umplea vazduhul cu un miros mbatator.

45

Ion merse pe carare doi-trei pasi, apoi coti n stnga si se aseza sub un nuc batrn si scorburos, pe o radacina ncovoiata ca un jilt. Fata sosi tremurnd de emotie, dar cu o stralucire bucuroasa n ochi. -Aici erai? murmura Ana asezndu-se repede, fara sa se uite la dnsul. -Ca parca-i mai bine aici - facu flacaul ncet; apoi ndata ridica sticla: Sa traim, Anuto!

46

-Sa traiesti Ioane! raspunse ea privind nelinistita spre carare, pe unde treceau mereu oameni, care la crciuma, care napoi. -Bea si tu, Anuto, ca pentru tine l-am luat si l-am facut dulce ca gura ta! -Despre mine poate sa sece rachiul -zise fata, mai potolita. Mi-e sila si cnd i simt mirosul, ca taica nu mai lasa sa treaca nici o ziulica fara bautura si fara betie... Nu stiu, zau, ce s-o

47

mai alege de noi.

-Apoi asa bea omul la suparare - zise Ion, adaognd pe urma cu alt glas: Bea, Anuto... Mi-a casunat si mie asa odata... Ana si nmuie buzele n rachiu, se strmba si dadu repede sticla napoi, tusind si rznd: -Avai de mine... nu pot... parca-i otrava... -Ba-i bun - zise Ion ducnd iarasi sticla la gura... Tacura amndoi un rastimp, fara sa se priveasca. Apoi flacaul

48

si trecu bratul pe dupa mijlocul ei si ofta: -Hei, Anuto, mult aleanu-i n inima mea! Fata Anei, lunguiata, arsa de soare, cu o ntiparire de suferinte, se posomori. -Ce ndur eu, sa fereasca Dumnezeu pe toata lumea - gemu dnsa. Acu tata si-a pus n gnd sa ma marite cu George-aTomii si o tine mortis cu George. Si, Doamne, greu ti mai vine sa taci si sa nghiti cnd nu ti-i drag omul... Ion se uita lung la buzele ei subtiri care se miscau usor

49

dezvelindu-i dintii cu strungulite, albi ca laptele, si gingiile trandafirii de deasupra. Stia dnsul ca Vasile Baciu e ntr-o ureche si ca de-o apuca hais, apoi hais o tine sa stie de bine ca da cu carul prin toate santurile. Dar tocmai aceasta l ntarta si pe el. Nu-i fusese draga Ana si nici acuma nu-si dadea seama bine^daca i-e draga. Iubise pe Florica si, de cte ori o vedea

50

sau si amintea de ea, simtea ca tot o mai iubeste. Purta n suflet rsul ei cald, buzele ei pline si umede, 15 obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albastri ca cerul de primavara. Dar Florica era mai saraca dect dnsul, iar Ana avea locuri si case si vite multe... i asculta glasul plngator si-l cuprindea mila, n acelasi timp nsa se gndea la Florica. Apoi deodata tresari, o strnse la piept si, fara sa rosteasca vre-o

51

vorba, o saruta lung pe buze. Fata cuprinse cu bratele gtul lui Ion, molesita si aprinsa, si inima-i batea att de navalnic nct el o auzea. -Noroc, noroc, Ioane! striga atunci un glas aspru pe carare. Flacaul ridica ochii furios si vazu pe Ilie Onu care, ntorcndu- se de la crciuma cu o sticla de rachiu, rdea gros si batjocoritor. -Du-te-n... Doamne iarta-ma - ssi Ion ncruntat.

52

Ilie Onu ajunse la sura si se facu nevazut. Era frate de cruce cu George al Tomii si unde putea sa-i faca rau lui Ion, i facea, fiindca odata, la o nunta, l umpluse de snge ca sa-l mblnzeasca. Ion ncepu sa suduie si sa se catraneasca, dar ntlnind ochii caprui nlacrimati de fericire si de teama ai Anei, se potoli... Ilie aducea rachiul pentru George care se silea din rasputeri sa

53

nvete pe Briceag un cntec nou ce-l auzise de la lautarii dinBistrita la un chef al doctorului Filipoiu, la beraria cea mare dinArmadia. Briceag, cu ochii tinta la buzele flacaului care fluieramelodia, tria nesigur cu arcusul pe strune; Holbea credincios, ncerca si el sa secondeze. George se umfla, nchidea putin ochii si fluiera din ce n ce mai aprig, cacimprejurul lor se adunase un plc de flacai care-l priveau cuadmiratie.

-Ei, acu ai nteles? zise George oprindu-se n mijlocul

54

cntecului. -Las ca l-am prins - mormai Briceag pornind sa traga cu mai multa siguranta. -Am sosit, George - striga Ilie ntinznd sticla. -Iute te-ai ntors - vorbi cellalt bnd si trecnd ndata rachiul lui Ilie ca el sa poata rencepe dascalirea lautarilor. -Noua nu ne dai un paharel, vere? se lingusi Holbea, zgndarindu-l cu

55

arcusul. -Sa va dau, cioroilor, firea-ti ai naibii! rse George foarte multumit ca au sa vada toti cum cinsteste el pe tigani. -Beti-o toata - zise apoi catre Gavan cnd vru sa-i napoieze sticla. Dar atunci sari Ilie ca un cocos: -Ia stati, bre, sa mai bem si noi, ca cioarele astea o sa plezneasca de atta holirca...

56

Urma o ciorovaiala nesfrsita ntre Ilie si tiganii care nu mai voiau sa renunte la bautura si era ct pe-aci sa se ncinga si o bataie, deoarece Ilie, aprinzndu-se, se repezea mereu cu piciorul sa sparga gorduna. 16 Deodata toata lumea se ntoarse spre ulita. Toti barbatii scoasera palariile, iar cei de pe prispa se sculara n picioare... Venea preotul Belciug mpreuna cu d-na Maria Herdelea,

57

nevasta nvatatorului, cu domnisoara Laura si cu Titu. Primarul si fruntasii satului iesira n poarta ntru ntmpinarea domnilor. -Petreceti, petreceti! zise preotul cu un zmbet binevoitor. -Apoi ce sa facem , domnule parinte raspunse primarul cu palaria n mna. Dumnezeu de-aceea a lasat sarbatorile, sa se mai veseleasca si prostimea. -Negresit, negresit - murmura Belciug ntinzndu-si zmbetul.

58

-Da de ce nu poftiti si d-voastra sa vedeti petrecerea noastra? relua Florea Tancu cu un glas foarte blajin, punndu-si palaria n cap. Taranii de asemenea se acoperira unul cte unul, n vreme ce

59

preotul sopti cteva cuvinte d-nei Herdelea, care-i raspunseraspicat, dndu-si capul pe spate cu mndrie:

-Da, putem privi putin si noi... Mie chiar mi plac petrecerile poporului... Maria Herdelea era fata de taran de pe la Monor, dar - fiindca umblase totdeauna n straie nemtesti si mai ales ca s-a maritat cu un nvatator - se simtea mult deasupra norodului si avea o mila cam dispretuitoare pentru tot ce e taranesc.

60

-Poftim mai aproape! facu atunci primarul, bucuros, dnd la o parte pe taranii care se mbulzeau: Ia faceti loc mai oameni!... Dati-va la o parte!... Vreo ctiva fruntasi dadura ndata ajutor primarului strignd: -La o parte!... La o parte!... Belciug intra binisor n ograda si se opri aproape de poarta. Babele cucernice se repezira numaidect sai sarute mna. -Lasati, lasati! murmura preotul, ntinznd nsa dosul palmei

61

spre sarutare, cu o multumire ce-i nviora fata tabacita de slabiciune. Flacaii, obositi si cu gndul la joc, ramasesera tot mprejurul lautarilor. Numai George, totdeauna silitor sa-si arate istetimea, se vr printre batrni, mbulzindu-se ca s-ajunga ct mai aproape de popa si familia nvatatorului. Ilie se tinea si aici dupa dnsul ca un catel. Titu Herdelea, un tnar de vreo douazeci si trei de ani, n haine

62

curatele si saracute, cu o cravata albastra azurie la gulerul nalt si teapan, ras de mustati si lung ct un par, cum vazu pe George, i ntinse prieteneste mna mbracata n manusi de-ata cenusii: 17 -Noroc, George!... Nu mai jucati?... Tocmai ne abaturam si noi sa va vedem... -Cum nu, domnisorule! Numai sa se hodineasca-o tra tiganii,

63

c-au zis atta de-a amortit si sufletul dintrnsii - spuse flacaul cu glas ndulcit. Apoi apropiindu-se mai bine, adaoga: Da d-ta nu vrei sa joci cu noi, domnisorule? Titu rse si se uita la Laura, care zmbi ncurcata. -Eu?... Nu, George. Altadata. Acuma nu se poate. Dar flacaul starui: -ti dau eu o fata, domnisorule, de sa te lingi pe buze. Usoara ca pana si frumoasa ca o domnisoara... Dar trebuie sa joace si

64

domnisoara Laura... Sora lui Titu se facu deodata serioasa si se agata nfricosata de bratul mamei sale, murmurnd: -O, auzi ce idee!... Ma mir ca nu vi-i... Preotul vorbea cu primarul si cu ceilalti tarani despre mersul

65

vremii, toti fiind ntelesi ca ar fi bine sa mai dea Dumnezeu o gura de ploaie , sa se mai nmoaie pamntul, caci altfelramne porumbul nesapat de-al doilea... George nsa se tineascai de Titu si de Laura, spre marea indignare a doamnei Herdelea care n-ar fi ngaduit nici n ruptul capului ca fata ei sa se amestece printre tarani. Ca sa schimbe vorba, fiindca se mai strngeau si alti oameni

66

sa asculte staruintele flacaului, zmbind putin batjocoritor, Tituse uita deodata mprejur, ca si cnd si-ar fi adus aminte ceva, si apoi ntreba:

-Oare Ion unde-i? George, desi stia ca, dintre toti feciorii satului, domnisorul numai cu Ion e mai prieten, se simti aproape jignit auzind acum ntrebarea. De aceea raspunse cam n sila: -Pe aici trebuie sa fie si dnsul...

67

Dar Ilie Onu, de la spate, se amesteca iute n vorba: -Ba e n gradina, subt nuc, cu Ana... -Unde? facu George, ntorcndu-se brusc la el, parca i-ar fi tras o palma. -Acolo, unde zic - ncheie Ilie scurt, rnjind multumit. George puse nasul n pamnt si tacu. Nimeni nu mai deschise gura, si Titu, bucuros c-a scapat usor de invitatia la dans, se apropie de Belciug care ncepuse sa povesteasca oamenilor

68

cum i-au scos lui doctorii cei mari un rinichi, n spitalul din Cluj... Vorbele lui Ilie lovira pe George drept n suflet. Ana lui Vasile Baciu i era fagaduita lui de nevasta. Ea fata cu stare, el fecior de bocotan, - se potriveau. Parintii lor erau ntelesi mai demult, iar Ana i placea. Nu zicea 18 ca-i cine stie ce frumoasa, dar nici el nu pica. Era greoi, spatos

69

si umeros ca un taur; umbla leganat si cu genunchii nmuiati... Fierbea. Se gndea mereu sa-si croiasca drum pna n gradina, s-o vaza cum sade ochi n ochi cu Ion. Dar mereu si lua seama, zicndu-si ca poate mai mult ar strica dect ar folosi, daca cumva nu s-ar isca si o bataie, caci Ion e artagos ca un viespe nemncat. De va sti fata ca el stie, mai rau se va nrai. Mai bine sa-i lase n pace. O lingura de istetime face uneori mai

70

mult dect un car de putere. Dar Ion, ce vrea Ion? De ce cauta sa-i nvrteasca el capul fetei?... si arunca ochii, fara sa vrea, spre Florica vadanei lui Maxim. Statea tot asa de pleostita ca si dnsul. Se vede ca si ea stia si o bateau aceleasi gnduri... Asta i mai potoli supararea. Cnd nu esti singur, suferinta se usureaza. Ofta odata din baierile inimii si-si trase palaria pe ochi, zicndu-si:

71

-De-amu am sa joc numai cu Florica... Cel putin sa plezneascafierea si ntr-nsul!... Lautarii si potriveau zgomotos instrumentele pentru a da destire tuturor, si mai ales celor razletiti prin gradina, ca rencepe jocul. Flacaii bateau nerabdatori din calcie, scoteau cte unchiot de veselie si-si aruncau privirile din ce n ce mai desprintre fetele care asteptau cu inima strnsa sa fie poftite nhora. In clipele acelea sosi, de pe ulita, Vasile Baciu, lalaind uncntec de betie, cu palaria ntr-o ureche, cu ochii nrositi situlburati de

72

bautura. Se clatina usor n mers si dadea ntr-una din mini parca s-ar sfadi cu un dusman nchipuit. Cnd zari grupul cu domnii n mijloc, se opri putin, ntepenindu-segnditor, apoi se duse glont la preotul Belciug si-i zise: -Eu, domnule parinte, spun drept, s mare pacatos... MaareL. Si betiv si stricat, cum nu se mai pomeneste n sapte sate, zau cruce!... Asa-s eu, ce mai calea-valea... Beau, si beau, si beau

73

de usuc, nu altceva!... Ce-i drept nu-i pacat, asa-i domnuleparinte? Ca de suparare beau daca beau asa-i?... Si beaupentru ca beau dintr-al meu... Preotul si curmase povestirea si luase o nfatisare grava, privind foarte aspru pe Vasile Baciu. Taranul nsa avea acumaun zmbet bun pe buze si vorbea aplecat ca la spovedanie, parca nici n-ar fi vrut sa stie de nimeni n lume: 19

74

-S-amart rau, domnule parinte, crede-ma! Poate ca nu macrezi? De-aceea beau si iar beau si iar... Uite-asa! Ai sa zici dta: da de ce esti amart, betivule? Apoi cum sa nu fiu, domnule parinte? Ca o fata am si eu si nu-mi place deloc fata pe care oam. Nu-mi place, auzi? Ca nu vrea sa ma asculte. Si tare madoare inima si tare-s suparat ca nu vrea sa se uite n gura mea. Am dreptate, ori n-am, spune d-ta! Belciug nu suferea mirosul de rachiu, caci era bolnavicios, iarVasile mereu i duhnea n nas si rgia. Purtarea taranului lindigna nsa mai ales pentruca-i stirbea demnitatea

75

n fatapoporului. Doamna Herdelea asculta foarte serioasa, cu capul sus, cu buzele strnse punga si privea mnioasa la oameniicare se mbulzeau mprejurul lor, curiosi, rznd pe nfundatede Baciu. Lui Titu, dimpotriva, i placeau ngaimarile betivului sinu stia cum sa-l zgndare, fara sa bage popa de seama. Belciug si nghiti mnia si cauta sa-l potoleasca cu o dojanablnda. -Rau faci, Vasile, ca nu te sfiesti macar de tineretul care te vede mereu pe doua carari. Omul de treaba nu se tine toata

76

ziulica numai sa mbogateasca pe jidovi si sa-si otraveascatrupul cu hlbariile lor dracesti... Asa, Vasile!...

77

Baciu lua deodata o nfatisare solemna, se dadu doi pasi napoisi raspunse cu o mustrare caraghioasa n glas:

-Vai de mine, domnule parinte? Dar cui i-am facut vreun rau? Baut-am eu banii cuiva, ori averea cuiva? Ca beau, beau... Da beau din munca si din sudoarea mea... Atunci de ce sa ma napastuiesti? Ce ti-am gresit eu d-tale, spune drept! Primarul gasi cu cale sa se amestece, l lua de brat si vru sa-l

78

dea la o parte, mulcomindu-l: -Bine, bine mai Vasile, asa-i cum zici... Dar lasa pe dumnealor n pace, ca dumnealor au venit sa vada jocul, nu sa auda prostiile tale... Apoi, ntorcndu-se spre flacai, striga poruncitor: -Da voi ce faceti, mai feciori? Jucati ori nu jucati? Atunci nsa Vasile Baciu zari pe George, care statea posomort,

79

ca un copac cu maduva uscata, si ndata l apuca de mna si-l tr n fata preotului: -Uite-l, domnule parinte! l vezi? Asta-i ginerele meu care mi-i drag! Cu dnsul ai sa-mi cununi d-ta fata, macar de-as sti ca are sa crape inima dintr-nsa!... -Bine, bade Vasile, lasa ca... - facu George rusinat, rznd silit. Omul se ncapatna din ce n ce si ncepu sa strige:

80

-Nu vreau sa te las, ai nteles? Mie-mi trebuie ginere cumsecade, nu fleandura... Io-ti dau fata, iar tu sa ai biciu, sa-i scoti din cap gargaunii!... Eu nu vreau sa stiu de-alde calici tantosi care umbla sa-i mpuieze capul. Eu nu 20 vreau si nu vreau, si daca nu vreau, i pun gtul pe taietor si numai una-i trag cu barda, macar sa stiu ca ma duc pe urma la spnzuratoare. Asa-i mai George?

81

-Asa, asa - murmura flacaul vrnd sa-l astmpere. Vasile se uita mprejur triumfator si scuipa ascutit tocmai ntre picioarele primarului. Apoi, ca si cnd si-ar fi adus aminte de ceva, porni spre grupul fetelor, tragnd pe George dupa dnsul si strignd n gura mare. -Anuto!... AnutooL. Unde esti tu, fata tatii? George rosi parca l-ar fi bagat ntr-un cuptor aprins. O furie amestecata cu rusine i cuprinse sufletul. Si deodata i zise

82

ncet, sa nu-l auda si alti oameni: -Las-o pe Anuta, ca-i cu Ion-a-Glanetasului n gradina, sub nuc... Baciu tresari ntepat. Scoase un tipat scurt si se ndrepta cu pasi mari spre coltul surii, unde tocmai se ivea Ana, tremurnd de spaima, caci i auzise glasul. Taranul o vazu, se opri n mijlocul ograzii,

83

unde ajunsese, si raschira picioarele, si trnti minile nsolduri si si mpinse burta nafara, privind sagetator pe Ana. Statu asa cteva clipe, apoi izbucni:

-Bine, Anuto, asa ne-a fost vorba? Si se repezi spre ea cu pumnul ridicat, gata s-o izbeasca. O femeie tipa disperata: -Vaoleu! Sariti c-o omoara! Pna sa ajunga nsa la fata, Vasile zari pe Ion sosind tot de dupa sura, si numaidect uita pe Ana si se ntoarse

84

amenintator spre flacau. Vazndu-l cum vine drept la el, Ion avu o tresarire usoara, dar si urma calea, linistit, ca si cnd nar ntelege nimic, cu o privire nepasatoare catre Baciu. -Ce ti-am spus eu tie, golane, ai? urla, apropiindu-se mereu, Vasile Baciu, pe care linistea lui Ion l ntarta mai rau. Flacaul primi ocara ca o lovitura de cutit. O scaparare furioasa i tsni din ochii negri, lucitori, ca doua margele vii. Raspunse

85

cu o voce putin tremurata, dar si batjocoritoare: -Ce-s eu, sluga dumitale, sa-mi poruncesti? -Am sa-ti poruncesc, tlharule, si daca nu asculti de vorba, am sa te umplu de snge! urla taranul aprins de mnie pna n maduva oaselor, aruncndu-se la el. Acuma Ion se opri, nclesta pumnii si striga nabusit, parca ar fi cautat sa se stapneasca: -Sa nu dai, bade Vasile, ca...! Sa nu dai!... Sa nu dai!...

86

Ctiva barbati si flacai se zvrlira pe Vasile, ostoindu-l. Ion statea neclintit, ca un lemn, doar inima-i batea coastele ca un ciocan nfierbntat. Dintru 21 nti se gndise sa-l lase n plata Domnului, ca-i beat si e tatal Anutei. Dar de cnd l-a suduit si s-a apropiat sa-l loveasca, si-a pierdut cumpatul. i clocotea tot sngele si parca astepta nadins sa-l atinga baremi cu un deget Vasile, ca sa-l poata

87

apoi sfrtica n bucatele, mai ales ca la spatele lui vazuse pe George care privea dispretuitor si multumit. Baciu se zvrcolea n bratele oamenilor, urlnd nencetat: -Lasati-maaa!... Lasati-ma sa-i scot blohotaile!... Trebuie sa-i beau sngele, altminteri pleznesc!... Lasatima!... Taranii nsa l dusera, aproape pe sus, pna la poarta, n vreme ce el nu mai contenea si se smucea din rasputeri:

88

-Ce are hotul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!... Lasa-ma, Nistore!... TffP.... Ion schimba fete fete. Genunchii i tremurau, iar n cerul gurii simtea o uscaciune parca i s-ar fi aprins sufletul. Fiece vorba l mpungea drept n inima, cu deosebire fiindca le auzea tot satul. Mereu i fulgera sa se repeaza si, cu un pumn zdravan, sa- i nabuse n gt ocarile. Deodata cu gndul acesta nsa i rasarea n minte

89

si Anuta, oprindu-l pe loc. Se uita dupa ea, dar n nvalmasealafata o stersese acasa plngnd. Femeile si fetele se mprastiasera care ncotro, ca un crd de galite speriate de uliu, sipriveau din ulita si de prin ograzile vecine asteptnd n fiece minut sa nceapa bataia. Profitnd de ncaierare, preotul pleca, spunnd scandalizat doamnei Herdelea:

-Asemenea destrabalati trebuiesc dati pe mna jandarmilor sa le nmoaie ciolanele. Numai asa s-ar face oameni de omenie...

90

Pacat ca Ion nu l-a scuturat putin... Ar fi meritat-o... nvatatoarea clatina din cap, n culmea indignarii, si ridica usor rochia, sa nu mature praful ulitei, si porni repede mpreuna cu Belciug si cu Laura. Titu ramase mai n urma. i parea rau ca nu poate vedea cum se ispraveste cearta si, mergnd, ntorcea mereu capul.... Hora se sparse. Tiganii se retrasesera spaimntati n sura;

91

Gavan si rezemase gorduna ntr-un colt, hotart s-o apere cu orice pret, sa nu i-o sparga batausii. Flacaii se adunara mprejurul lui Ion, attndu-l: -Ce te-ai lasat, Ionica, sa te ocarasca?... Trebuia sa-i tragi macar vre-o doua scatoalce, sa te pomeneasca!... Altii, ctiva, prieteni de-ai lui George, stateau mai deoparte, rnjind. Mai trzior veni ntre ei si George, urmat de Ilie Onu, care nu-l slabea, ca o umbra

92

credincioasa. -Uite cum se strica toata veselia din pricina... zise George, suparat putin, cu o privire spre feciorul Glanetasului. 22 Ion nsa nu vedea, nu auzea. Rusinea l tintuise locului. Se uita mereu dupa gramada de oameni, ntre care se zbatea Vasile Baciu, mereu muncit de pornirea de a-l zdrobi. George mai schimba cteva cuvinte cu tovarasii lui, apoi striga lautarului cu glas mndru:

93

-Hai, tigane, la Avrum!... Ce mai stam aici de pomana?... Glasul acesta zbrni ca o trmbita n urechile lui Ion. Din doi pasi fu lnga Briceag si-i porunci scurt: -Hai! Tiganul statea ncurcat, uitndu-se cnd la unul, cnd la altul, nestiind pe care sa-l asculte. -Apoi stai, Ioane - facu George, tot trufas ca eu l-am arvunit!... Ion, parca nici nu l-ar fi auzit, repeta mai aspru: -Hai!

94

n ochii lui ardea atta mnie ca Briceag strnse din umeri spre George, puse vioara la obraz si ncepu ndata un cntec de veselie. Prietenii lui Ion pornira sa chiuie si sa pocneasca din degete, n semn de izbnda, apoi sa tropaie de rasuna batatura. Ion o lua nainte spre poarta, iar ceilalti dupa el,

95

fluiernd si chiuind. Lautarii i urmara cntnd; Gavan, cu gorduna agatata de-a umar, sufla greu ca un gnsac ndopat. n ulita, ceata poposi o clipa, tropaind furtunos pe loc, spremarea admiratie a fetelor care se uitau din portile ograzilor. Pe urma pornira cu totii n stnga, chiuind n tactul cntecului, ntovarasiti de o droaie de copii. George ramase, cu ai lui, lnga sura, furios dar nendraznind sase mpotriveasca. i era necaz mai cu seama ca el daduse

96

arvuna tiganilor si tot el avea sa le plateasca restul pna lapatru zloti. Adevarat ca banii i strngea de la flacai, ctedouazeci de creitari de caciula, dar pna sa-i adune trebuia sase sfadeasca cu mai toti si sa-si bata capul, caci Briceag nu mai vrea sa astepte, de cnd a patit-o odata de-a ramasneplatit. nsarcinarea aceasta i placea, nici vorba, fiindca i separea ca-l nalta deasupra tuturor. Acuma, nsa, vaznd caflacaii tin totusi partea lui Ion, se simti umilit, mai ales ca aceasta venea dupa ce aflase ca Ion umbla serios dupa Ana...

97

Se uitase cu jind cum au plecat toti cu lautarii si avuse o clipagndul sa se amestece si el ntre ei si sa se arate ca nuisuparat. Dar si daduse seama ca s-ar cobor prea mult n ochii tovarasilor lui. Drept razbunare si mngiere, dupa ce ceilalticotira spre ulita cea mare, zise zmbind:

-Eu nu mai dau tiganului nici un creitar. Sa-i dea Ion, ca Glanetasu are destui. Flacaii nsa nu pricepura batjocura lui. Erau plouati c-au ramas

98

batuti si fara lautari. Ilie Onu rupse tacerea: 23 3 >ca ca = 68 CU & s * s> g ju "cu c/ 6 e 8.

99

1 1 ea 8 IU c u <s & 3

100

a )ca "O = 5 a o 1 B3 8. o 2 8 a c/3iea o "8

101

8J v> U 3h I 53 8 1 t.sl ^ L 3 < 'S l 1IS I ca ca 1S 333

102

00 5I cu

3 Om "B. 60 ca gS "a | 1 -O ii .ca ja

103

fi o -O II -o 3 M <ea o.

104

S IJ3 'S 11

3 "a S<S u ca -o o l T3 CB ea 60 3 O < ^- ^ c c . a .2 >c .ca ca

105

1 ?S3i <S ca f _. 3 c "2 o o 1 -h a 11 l oo l 'S'S. u >ca 1 >ea a

106

o D)ca a lill fii' c tu

O iea cas & u "o '3 s iea tD

107

1 iea iea 3 ^ asT8 IM8 f" -< 1> L 3 a O ca'Se T, S - > 3 j .S .a g s tu " a sci -S L < *

108

S'S.S-g^ tu 3 "" o u .d _ ' c- <"

i a^ || S<S c tS c3. mO ug c

109

o "O ta a o i_i C3 >- ca Oc jf L O <CS c <cs <J3 U 3 ric s ca i Iezi

110

8 IM spre care c"S a 'L c <^- ea L 3 ca 60 O ntre timp se nnoptase si odaia nu mai era luminata dect de olampa f'uninginita, spnzurata de o grinda din tavan. In lumina galbena-bolnava si tremuratoare oamenii pareau mai betidecum erau aevea, ochii luceau mai salbatec, iar bratele goale,

111

ciolanoase, cu muschii umflati ca niste serpi flamnzi, seridicau mereu peste capetele turburate, amenintnd ori prevestind o primejdie. Glasurile se ngrosau si ragusau din cen ce, vorbele deveneau mai grosolane si sudalmile maimnioase. Fetele asudate sclipeau care rosii-parca, caregalbene-verzui, iar din galagia ametitoare se naltau, stapnitoare, rsete svapaiate, cte au rgit larg, urleteprelungi... Simion Lungu, beat leuca, rezimat de-un colt de masa, sinjura nevasta care statea lnga el, n picioare, cu un copilas la

112

tta. Femeia l tragea ntr-una de mneca, zicndu-i cu glasmonoton, fara sa se sinchiseasca de ocarile lui:

113

-Hai, Simioane, hai zau acasa, ca mine trebuie sa te scoli cu noaptea-n cap sa te duci dupa lemne, ca nu mai am nici cu ceatta focul... Hai, hai zau!... Simion se plngea comesenilor care nu-l ascultau, njura, bea, pna ce n cele din urma femeia si facu loc alaturi de dnsul, astupnd gura copilului cu sfrcul pieptului, rznd si tragndzadarnic cu ochiul spre un flacau pe care bautura u posomorse.

114

Toti feciorii nchinau, pe rnd, cu lautarii care cntau, din ce nce mai cu suflet, doine de betie, taraganate si labartate caniste femei dezmatate. Briceag se ametise bine de bautura, dar arcusul lui tragea parca mai frumos, pe cnd Holbea, maitraznit, seconda att de fals ca lui nsusi i era rusine. Numai Gavan ramasese treaz, nti ca sa-si poata apara gorduna, apoifiindca era un betiv fara pereche, n stare sa suga o vadra de spirt fara macar saclipeasca. Ion se simtea att de amart ca nici rachiul nu-i tihnea.

115

Rusinea ce i-o facuse Vasile Baciu i se asezase pe inima ca o piatra de moara. Se silea sa nu se mai gndeasca la ce-a patitsi totusi mintea-i era otravita numai de ocara. O dorinta grozava l cuprindea din ce n ce mai staruitor n mrejele ei: saloveasca, sa sparga, sa se descarce ca sa se racoreasca. Se uita n rastimpuri cu coada ochiului spre cealalta masa, undeGeorge, nviorat, nchina mereu si dandanea, cu glasul gros sineplacut, un cntec domnesc, cu ochii fulgeratori, cu o trufieprovocatoare pe fata. Privindu-l asa, hoteste, Ion simti deodata

116

ca si cnd i-ar cadea o pnza de pe ochi. si aminti ca Ilie Onu la vazut n gradina, mbratisndu-se cu Ana. Acuma Ilie sedealnga George. Ilie trebuie sa-i fi dat de veste, iar George aasmutit pe Baciu. Si fiindca nu s-a putut rafui cu Baciu, i se nfipse n creier gndul ca trebuie sa se rafuiasca26 cu George. ndata ce-i veni hotarrea aceasta, ncepu sa-lchinuiasca. Se framnta si suferea pentru ca nu stia cum sa nceapa?

117

Atunci pica n crciuma Titu. Intrarea lui curma o clipa galagia. -Buna seara! rosti Titu putin ncurcat, caci toate privirile sentoarsera ntrebatoare spre dnsul. -Buna seara! rasuna aproape n cor raspunsul tuturor, dupacare zgomotul si relua stapnirea mai avan ca nainte. Titu venise mai ales mpins de curiozitate. Avea o presimtire cacearta de la hora nu va ramne fara urmari si nu s-a putut stapni sa nu treaca pe la Avrum, sa vaza ce se mai petrece?

118

La cina familia Herdelea dezbatuse amanuntit ntmplarea si

119

cu totii cazusera de partea lui Ion, si pentru ca li-e era vecin, sipentru ca feciorul Glanetasului era mai destept dect totiflacaii din Pripas. Discutia o ncheiase Titu, declarnd grav:

-Bine ar face sa-i traga o bataie zdravana! Dar n-a spus cui sa-i traga si nimeni din casa nu l-a maintrebat, caci se facuse trziu si pe toti i cuprinsese somnul, iar nvatatorul chiar adormise mbracat n timpul convorbirii. Dupa ce s-a culcat toata familia, Titu s-a asezat sa lucreze

120

pentru tatal sau, la niste registre de nscriere. A lucrat ce-alucrat, pe urma nu sia mai putut opri nerabdarea. Si, cumtutunul i era pe ispravite, si-a luat palaria si s-a dus glont lacrciuma. Dadu mna cu Avrum, cum facea totdeauna cnd lua ceva pedatorie, ceru un tutun, i spuse sa-l treaca la cont si apoi, ca samai poata zabovi, vorbi cine stie ce cu ovreiul, tragnd cuochiul spre mesele flacailor. l rodea sa ntrebe pe crciumar ce s-a mai ntmplat, dar se sfia. Ce-a zice oamenii sa afle ca el seintereseaza de hrjonelile prascailor? n sfrsit pornimngindu-se cu gndul ca nu se

121

poate sa fi fost nici oncaierare de seama, altfel n-ar fi toti mpreuna. Trecnd pe lnga masa lui Ion, zmbi prieteneste. Flacaul sescula n picioare si-i zise respectuos, ntinzndu-i un pahar curachiu: -Fa bine domnisorule, si nchina cu noi un paharel! Titu se codi putin, mai mult de ochii lumii, caci prilejul i se parubun sa afle cte ceva. Astepta deci sa staruiasca si ceilalti, siatunci lua paharul si-l ridica n sus n semn ca vrea sa nchine. Ion striga deodata poruncitor sa se faca tacere, si toate

122

glasurile se stinsera ntr-o clipire. Domnisorul nsa acuma sezapaci, nefiind mester n hiritisirile lungi si ceremonioase careplac taranilor. -Sa traiesti, Ioane!... Sa traiti cu totii si... noroc! zise dnsul, dupa o pauza, cu vocea ragusita usor de emotie. 27 Bau si dadu napoi paharul, patruns de un fior de greata. Ion iraspunse cu o nchinare iscusita, acoperita nsa de galagia care rencepuse. Titu intinse mna: -Noapte buna, Ionica, si multumesc!

123

-Multumim noi de cinste, domnisorule! facu flacaul petrecndul pnaafara. n fata crciumei, pe prispa si n ulita, plcuri-plcuri deoameni nchinau, povesteau sau se sfadeau. Fete curioase si copii mai neostoiti cascau gura pe la ferestrele dinspregradina, lipindu-si nasul de geamuri. Macedon Cer-cetasu, mort

124

de beat, comanda militareste, tolanit n marginea santului, devuia satul.

-Ai vazut ce mi-a facut badea Vasile, domnisorule? zise Ion ncetinel, sa nu-l auza si altii. -Da, si-ti spun drept, m-am mirat cum ai putut sta asa, cu minile n sn -raspunse Titu clatinnd din cap. -Ce puteam face, domnisorule? sopti Ion scrsnind dintii.

125

Daca-l plezneam, poate-l omoram si nfundam temnitele... Sapoi, vezi d-ta, nu-i de vina cine face, ci de vina-i cine-l pune sa faca!... Titu se apropie sa nu piarza cumva vreo soapta. Iar fiindca Ion tacu, l scormoni: -Zau, ma? Adica tu crezi ca l-a pus altcineva? -L-a pus, pot sa jur pe sfnta cruce... D-ta nu stii ca vrea sa

126

dea pe Ana dupa George-a-lui Toma Bulbuc? -Aa?DupaGeorge? -Vezi bine ca-asa. Doar mereu o spune n gura mare, s-auda toti cinii... Apoi acu vezi si d-ta cine-i de vina... Titu, ca sa-l ntarte, l mulcomi: -Bine, dar poate ca George nu l-o ndemnat sa-Ion, catranit, l ntrerupse: -Vai de mine, domnisorule, cum poti grai asa? Ca doar eu stiu

127

bine ca George nu ma sufere ca sarea-n ochi... Nu stii d-ta cum umbla dnsul dupa Ana, si nca de cnd? Anuta nu-l vrea, ca nu-i place si-apoi acu el cata sa se razbune pe mine... Titu tacu un rastimp, se gndi si pe urma vorbi rar: -Rau, foarte rau ca George umbla cu dastea... -Crezi d-ta ca ma las eu asta-seara pna nu-l mustruluiesc? Poate numai de m-ar trazni Dumnezeu din senin... Altminteri n

128

cearceaf o sa-l duca de-aici... 28 Glasul flacaului se nabusise de furie. Titu se spaimnta si-i zise foarte ncet si sincer: -Astmpara-te, Ioane, sa nu dai de vreo pozna! -Sa stiu ca zece ani nu scap din temnita si tot nu ma las pna nu-i vad sngele! murmura Ion, aprins ca un balaur, nclestnd pumnii si cutre-naurndu-se... Titu stia acum sigur ca va fi scandal mare si nici nu se mai

129

duse acasa. Voia sa vada bataia, sa aiba ce povesti mine familiei si poate chiar prietenilor din Armadia. Merse deci ncet, plimbndu-se, pna la gura Ulitii din dos, se ntoarse iar napoi,

130

trecu prin fata crciumii pna spre casa lui Simion Butunoi, nevrnd sa se departeze prea mult si sa nu poata sosi grabnicla fata locului cnd va ncepe ncaierarea. Facu plimbarea aceasta de zece ori, de douazeci de ori, si tot degeaba... Ion, orict era de hotart, nu ndraznea sa se agatetam-nesam de oameni. i trebuia o pricina, ct de mica; si n-ogasea, caci George petrecea ntre tovarasii sai si nici nu se uitala masa lui, parc-ar fi banuit ca-i cauta glceava. Buba se sparse de abia pe-aproape de miezul noptii. Lautarii,

131

vrnd sa plece, caci erau tocmai din Lupsa si aveau de mersvreo doua ceasuri, se sculara cernd plata de la George, careparca asteptase clipa aceasta ca sa se razbune. Se rasti la Briceag cu pumnii:

-Ce ma, cioara, mie-mi ceri bani? Mie mi-ai zis? -Nu m-ai tocmit tu? se sborsi tiganul presimtind ca va ramne neplatit. -Plateasca-ti cui i-ai zis si are bani, ca eu nu platesc!

132

-Apoi n-ai strns tu banii de la feciori? -N-am strns - ncheie George, mndru si batjocoritor, punnd sticla la gura si tragnd o dusca zdravana. n rastimp Ion se sculase si se apropiase de masa lui George. -Plateste ma! ssi dnsul ncruntat. -Eu, ma! Eu? striga cellalt sarind n picioare, ncurajat de linistea lui Ion pe care o lua drept slabiciune. -Tu! -Da crezi tu ca io-s crpa voastra, ma? urla George tot mai

133

drz si amenintator. Si nca mai sare la mine! Si nca cine?... Nu mai putu urma caci Ion l izbi brusc cu amndoi pumnii, peste masa, drept n obraji. n cealalta clipa se repezi si George, dar Ion l lovi a doua 29 oara, mai teapan... Pe urma se ncaierara. George mugea ca un taur si-l apuca de cheotoarea camasii, sucind-o asa nct vinele lui Ion se umflau, iar fata i se rosea din ce n ce mai tare. Cu

134

toate acestea Ion l lovea aprig cnd n cap, cnd n burta, nct pumnii i se umplusera de sngele ce curgea siroi din nasul lui George, stropindu-le hainele. n crciuma toata lumea se adunase ciopor n jurul lor, strignd: -Nu-i lasati! Sariti!... Dar nu sarea nimeni, ca si cnd toti ar fi vrut sa vaza nti care-i mai tare? Numai Avrum nfricosat sa nu-i prapadeasca

135

sticlele si paharele sau sa-i sparga geamurile, se napusti la dnsii cu un curaj uimitor, nu ca sa-i desparta, ci silindu-se din rasputeri sa-i mpinga spre usa de la ulita. Lampa ncepu sa fumege mai greu, gata sa se stinga n valmaseala. Jertfind

136

cteva smocuri din barba-i roscovana si primind bucuros odroaie de pumni, Avrum izbuti, n cele din urma, sa-i scoataafara. Dupa batausi napadira toti oamenii n ulita, nct ncteva clipe odaia se goli. Ovreiul, fericit c-a scapat fara pagube, nchise repede usa si trase drugul de fier, sa nu sentmple cumva sa se mai rentoarca musterii. Rostogolindu-se n ulita, cei doi se desclestara. Ion se repezi lagardul crciumarului, smulse un par si, mai nainte sa-l poata opri cineva, croi pe George peste spinare, nct acesta cazugramada, gemnd prelung:

137

-Vaoleu! M-a omoft tlharul! Gura, mustatile, barbia, camasa lui George erau vopsite de snge, dar numai lovitura de par l biruise. Mai bolborosicteva sudalmi, ncercnd sa se ridice din santul n care l doborse, durerea nsa l coplesi curnd, parca i-ar fi rupt siraspinarii. Ramase ncrcit n buruienile murdare, nconjurat de unii flacai ce sarisera sa-l ajute. Niste femei pornira sa tipe,

138

barbatii njurau, iar copilasul lui Simion Lungu, speriat degalagia care se ntetea mereu, scapnd sfrcul ttei din gura, ncepu sa zbiere. Ilie Onu se caznea sa rupa un latunoi dintr-un gard de peste drum ca sa crape capul lui Ion, urlnd furios: -Aesta-i ucigas, oameni buni, aesta-i hot!... Ion era multumit acuma, si racorit, si nu se mai sichisea de nimic. Statea sprijinit n par, ciobaneste, privind triumfator si amenintator, daca cumva ar mai ndrazni cineva sa-l supere.

139

Smucind la latunoi, Ilie si stampara mnia si apoi, mpreuna cualti flacai, luara pe brate pe George si-l dusera acasa, njurndcare de care mai napraznic. n urma lor mergeau o multime de femei spaimntalc si ctiva copii ntrziati pe ulita... 30 Pe cer iesise o jumatate de luna luminoasa si rece, argintndsoseaua si vrfurile pomilor... Ceilalti flacai se strnsera n jurul lui Ion, privindu-l cu respectsi arun-cndu-i cte o vorba glumeata prin care voiau sa-iarate

140

prietenia si admiratia. Ar mai fi avut pofta de petrecere, dar tiganii o stersesera n vremea bataii, iar n usa lui Avrum zadarnic batura, caci nu se deschise. Mai povestira un rastimpn fata crsmei, pe urma se mprastiara, unii pe-acasa, altii pela dragute... Ion zvrli parul n gradina ovreiului si porni spre casa agale, multumit, ca dupa o isprava bine facuta. Trecea pe dinainteacasei lui Vasile Batiu, a treia de la crciuma. Se opri, gndinduse

141

sa intre la Ana. Se simtea doar acuma razbunat si mai vrednic. Dar si zise ca fata poate nu stie ce vitejie a savrsit dnsul adineaori, iar sa-i spuna el, nu i se parea potrivit. Maibine sa afle ea de la altii ?i sa-l doreasca mai mult. Se uita nsa

142

lung la casa noua, ascunsa n umbra celor trei meri batrni dingradinita, la ferestrele negre ca niste ochi somnorosi, la ogradalarga, la grajdurile adormite, la poarta de scnduri cu stlpiinalti, si l cuprinse o bucurie ca si cnd toate acuma toate acestea ar fi ale lui... n dosul portitei Ana pndea cu inima ct un purice. Auziselarma de la Avrum si se strecurase afara, banuind ca Ion trebuie sa fi strnit vreo pozna, i tremura sufletul sa nu i se ntmple ceva. Ar fi iesit n ulita, dar i era frica sa nu scrtieportita si sa se trezeasca

143

tatal sau, care sforaia pe prispa decnd l adusesera acasa oamenii de la hora. Vazu apoi cum lduceau pe George si-si facu cruce multumita ca cel zdrobit nu era Ion. Acuma l astepta pe el, miscata de mndrie si parcasimtind cum i creste n inima iubirea stapnitoare, iubirea carepecetluieste soarta oamenilor. Simtirea aceasta o nfiora si naceeasi vreme i aprindea toate tainitele sufletului... Pe urma l auzi apropiindu-se. Pe urma l vazu oprinduse. Vru sa-l chemeca sa se arunce n bratele lui vnjoase si ocrotitoare, si totusinu se

144

putu clinti. Pe urma cnd nici el nu se urni, se nfricosa, si frnse minile si sopti dra-gostoasa, rugatoare, cu buzele uscate, si att de ncet ca singura nu-si auzi glasul:

-Ionica!... Ionica!... Ionica!... 31 Ion nsa si relua calea, fluiernd si pasind mai apasat. Cizmelelui bocaneau pe ulita colbuita, iar uneori potcoavele zanganeauizbind vreo piatra...

145

Cnd ajunse aproape de-acasa, Ion se pomeni din urma cuniste pasi foarte grabiti. Era Titu care alerga gfind. Navusese noroc sa vaza bataia si era nemngiat. Se plictisiseplimbndu-se de colo pna colo, mereu prin fata crciumei si, n cele din urma, ca sa-i treaca mai usor vremea, se duse pnala rascrucea din cellalt capat al satului. Acolo a auzit zgomotulncaierarii. Si-a iutit pasii ct a putut, dar pna sa soseasca laAvrum se mulcomise tot si nu mai gasise tipenie de om.

146

-Ei, ce-a fost, Ioane? ntreba dnsul frecndu-si minile. -Nimic - murmura flacaul linistit. M-am racorit o leaca... Mai mult nu putu smulge dintr-nsul Titu, orict l descusu. Sedespartira zicndu-si n acelas timp: -Noapte buna! Cocosii porneau sa vesteasca miezul noptii... 32 CAPITOLUL II ZVRCOLIREA

147

O lumina cenusie, tulbure privea pe ferestre cnd se trezi

148

Glanetasu. Din departare se auzi un cucurigu slab, pierdut siragusit. Peste o clipa altul, mai aproape, raspunse subtire sitaios. Pe urma altele, din ce n ce mai apropiate si mai tantose, pna ce o bataie surda din aripi, n tinda, curmata de un cntec de cocos, poruncitor, gros, sfrsindu-se ntrun crit vesel, cutremura toata casuta, nct Glanetasu tresari de spaima si-sifacu cruce.

-Bata-te Dumnezeu, cocos nebun! murmura batrnul mai

149

zvrcolindu-se putin n pat pna sa se dezmeticeasca bine. -Dormi, muiere? ntreba apoi, atingnd cu cotul pe Zenobia. -Ba - raspunse femeia repede cu glasul limpede. Tacura amndoi, scarpinndu-se si icnind batrneste. -Da cte ceasuri sa fie, hai? casca iar barbatul, ntr-un trziu. -Hai, scoala, ca-i vremea de sculat - mormai Zenobia, mai ursuza acum si urnindu-se din asternut.

150

-Oare? se mira Glanetasu pocnindu-si alene oasele. -Scoala, zau, mai barbate, pna ma duc eu sa trezesc pe Ion, ca el stiu ca n-are sa se trezeasca singur, c-a jucat toata ziua si a mai stat si pe la Avrum pna trziu... Scoala, scoala, sa te duci la lucru, sa nu ne-apuce prnzul lenevind, ca-i mai mare rusinea!... } 33 Batrnul se scarpina iar n cap, n barba, pe piept, casca

151

prelung si cu pofta, se mai uita spre ferestre si apoi murmura ntrebator: -Oare luna-i ori ziua? n clipa aceea, n tinda, cocosul raspunse mai aspru si mai poruncitor: -Cucuriguuu!... -Apoi n-auzi ca-i ziua? facu Zenobia care se daduse jos din pat si-si lega zadiile, bolborosind rugaciuni. Glanetasu se ridica nti pe jumatate, se mai gndi si n sfrsit sari din culcus, silindu-se sa fie sprinten ca sa-si alunge

152

moleseala din ciolane. -Aprinde lampa! zise apoi cautnd el nsusi chibriturile n firida hornului, dar negasindu-le, se necaji si se rasti la femeie: Da unde dracu le-ai mai pus iar? Zenobia nsa nu raspunse. Se nchina larg de mai multe ori, biguind sfrsitul rugaciunilor si numai dupa ce ispravi, striga la Glanetasu, furioasa: - O, traznite-ar sa te trazneasca, om nebun si fara Dumnezeu, ca nu mai poate omul de tine nici sasi

153

zica ocinasele! Iesi trntind si blestemnd. In tinda gainile se ciocaneau si criau nerabdatoare, iar cnd Zenobia deschise usa spre ograda, navalira afara parc-ar fi scapat din temnita. Femeia le arunca ctiva pumni de porumb, afurisind mereu pe Glanetasu si numarnd n gnd gainile care se zbateau sa nghita ct mai

154

repede si ct mai multe graunte, n vreme ce cocosul, vesnicnencrezator cu Zenobia si ngaduitor fata de consoartele sale, apuca doar din cnd n cnd cte un fir. Gainile batrne seghemuiau sfioase cnd stapna se apropia si le cauta de ou, pe rnd, spre marele necaz al cocosului, care zbrlea creastaamenintator, se ferea calcnd tantos si cotcodacea clocotind de indignare... Apoi cnd galitele se mprast iara, Zenobia se sui n podetul cu fn si striga din usa:

155

-Ionica!... Mai Ionica!... Scoala, dragul mamii, sa te duci sadobori iarba ceea sa nu ne pomenim c-o ploaie sa ne-oprapadeasca! -Bine, bine, las ca ma scol! mormai flacaul somnoros. Zenobia nu-l mai cicali. Stia bine ca baiatul, cnd e vorba de munca, nu se codeste si nu leneveste ca Glanetasu. Ion dormea toata vara n podul cu fn de deasupra grajdului. Astfel nu mai destepta din somn pe batrni, cnd venea elnoaptea de pe ulite, s-apoi mai auzea mereu si pe Dumana,

156

singura lor vacuta, rontaind sau rumegnd sau suflnd asprupe nari pe cnd alegea fnul din ogrinjii ce-i punea dnsul seara n iesle. 34 si birui repede lenea somnoroasa, se tr pna la gura poduluisi cobor n ograda. Satul dormea. Numai cte-un cocos ntrziat mai vestea ici colo zorile. O ceata usoara, stravezie plutea peste coperiseletuguiate. Dealurile hotarului parca se leganau, tremurndusiporumbistile multe, lanurile putine de gru si de ovaz, n vreme

157

ce vrfurile mpadurite, negre si nemiscate, vegheau odihnasatului ca niste capete de uriasi ngropati n pamnt pna ngt. O adiere de vnt, racoritoare, patrunse pna-n sufletul flacaului alun-<nndu-i cele din urma ramasite de somn din oase. si roti privirile prin ograda, scarpinndu-se n ceafa, ca sicnd s-ar fi gndit de ce sa se apuce. Zenobia, iesind iar dincasa, se minuna: -Vai de mine, baiete, mi se pare ca te-ai culcat n camasa desarbatori? Ion se zapaci de parere de rau, n vreme ce batrnaurma mai jalnic:

158

-Ferfenita ai facut toate nfloriturile si margelutele, si ai nnegrit-o de nu stiu zau cum am s-o scot din boala!... Ba aimai umplut-o si de snge... Cu cine te-ai batut? Flacaul se uita cu bagare de seama si deabia atunci vazu capieptul si poalele camasii sunt patate de snge. -Cu George a lui Bulbuc - mormai, drept raspuns, si intra ntinda.

159

si lepada camasa, se mbraca n hainele de lucru, ncaltaopincile si pe urma se spala pe obraji n Parul Doamnei carese varsa chiar lnga casa lor n Grla Popii. Era gata de drum. Zenobia i pusese n traista un codru de pine de malai, niste brnza si ceapa, toate nvelite ntr-opnzatura curata. Lund de sub grinda tocul si gresia, flacaulntreba pe Glanetasu care se tot sucea si se nvrtea, cautndcine stie ce:

-D-ta te duci la notar la lucru?

160

-M-oi duce, ca m-am tocmit de alaltaieri, de cnd a umblat dupa oameni prin sat... -Apoi bine... Numai sa nu bei banii, ca trebuie sa-i strngem. Ca mine ai sa vezi ca ncepe sa umble iar din casa n casa subprimarul cu straja dupa bir - adaoga Ion foarte asezat. -Acu lasa ca doar nici eu nu-s copil - facu Glanetasu. -Mi-ai pus demncare, mama? ntreba iar flacaul cntarind traista.

161

-Ti-am pus si la prnz oi veni si ti-oi mai aduce - raspunse Zenobia suflnd din rasputeri n taciunii din vatra care fsiau, afumau si nu se aprindeau deloc. 35 -Sa vii nesmintit sa ntorci d-ta pologul, sa nu ma mai ntrzii eu si cu asta, altfel nu ispravesc cu cositul, ca delnita-i maricica - murmura Ion nchinndu-se si iesind. -Umbla sanatos!

162

n tinda flacaul si lua coasa din cuiu, agata traista n coasa si coasa pe umar, si porni. Trecu repede pe dinaintea casei nvatatorului Herdelea, care dormea dusa, n vreme ce gainile n cotetul de lnga gard sariau, criau si se sfadiau. Merse, pe soseaua ravenita de roua, pna unde se desparte drumul cel vechiu, apoi coti n dreapta si sui ncet pe o carare lina, printre porumbisti care mai late, care mai nguste, despartite de

163

razoare crescute cu iarba grasa. Pasea grabit, sa ajunga mai curnd, sa apuce a cosi o bucata ct mai zdravana nainte de rasaritul soarelui, caci iarba umeda se taie mai bine si mai lesne. Hotarul era nca pustiu. Doar pe Simion Lungu l gasi cosind de zor n livada ce o tinea cu arenda de la Avrum, lnga o holda de ovaz a lui Vasile Baciu. Trecnd, i striga n loc de binete: -Harnic, harnic!

164

Simion mai trase cteva brazde, pe urma se opri sa-si ascuta coasa si raspunse lui Ion, care se departase de-a-binelea, nct nici nu-l mai auzi: -Apoi ce sa facem?... Muncim, ca de aceea ne-a lasat Dumnezeu pe lume... Mai urca Ion vreun sfert de ceas. Locul era tocmai n inima

165

hotarului; o fsie lunga si ngusta de vreo trei care de fn. Atta ramasese din livada de douasprezece care ce mersesepna-n Ulita din dos si care_ fusese zestrea Zenobiei. ncetul cuncetul Glanetasu l tot cioprtise... i cam placuse batrnului rachiul, iar munca nu prea l ndemnase. n tineretele lui a fostmare cntaret din fluier, de i se dusese vestea pna prinBucovina. Zicea att de frumos din trisca, parc-ar fi fostclarinet. De aceea l-a si poreclit lumea Glanetasu. Fusese baiat curatel si istet, dar sarac iasca si lenevior de n-avea

166

pereche. Fugea de munca grea. Se zicea ca n viata lui n-a tras

o brazda cum se cade, adnca si ct trebuie de lata, ca nici nu stia tine bine coarnele plugului; coasa iarasi l dobora repede si-i statea n mna ca un bat. I-au placut mai mult lucrurilemuieresti: sapatul, pologul, caratul, semanatul. Dar si maibucuros trndavea prin ograzile domnilor, pe la notar, pe la preot, pe 36

167

la nvatator si chiar pe la ovreii din Armadia si din Jidovita. Niciodata nu i-au crescut bataturi n palme de munca, nici nu is-a plamadit pamntul n piele... jJorocul lui a fost Zenobia, o femeie ca un barbat. Fara de ea cinii l-ar fi mncat. S-a maritat cu dnsul fara voia parintilor, care-i ziceau ca dinfrumusete nu se face porumb si nici din istetime mamaliga. Fata singura, din oameni cu stare, ar fi putut lua fruntea satului. Ea nsa l-a vrut pe Glanetasu i parintii, ca sa nu-i iasadin voie, n cele din

168

urma, i-au dat-o si au nzestrat-o cu patrutable de porumb si doua de fneata, trecndu-i si casa dincapul satului cu gradina dimprejur. Cnd s-au mutat tinerii n casa unde statusera batrnii pna si-au cladit-o pe cea depeste drum de-a popii, au gasit pna si oalele pe foc, iar nograda o pereche de boi si doua vaci, o droaie de gaini si vreocinci rate... Gospodarie deplina, numai Glanetasu sa fi fost barbat, s-o ngrijeasca. Glanetasu nsa nici dupa ce s-a nsurat nu sia schimbatnaravurile. Zenobia l-a lasat ct la lasat, pe urma vaznd canu-i nici o

169

nadejde, s-a facut ea barbat si a dus casa. Era harnica, alergatoare, strngatoare. Daca n-a dus-o mai bine, na fost vina ei. Unde nu-i cap, nu-i spor. Din zi n zi s-au nglodattot mai rau. O datorie naste pe alta. Ca sa astupe o gaura, strneau o spartura ct o sura. Azi se duce pe apa Smbetei o limba de porumbiste, mine o livada ntreaga... Mare noroc caDumnezeu nu le-a harazit dect un singur copil. Dac-ar fi venitmai multi, poate c-ar fi ajuns de minunea lumii...

170

Cnd au murit parintii Zenobiei, Glanetasu statea tocmai n doua porumbisti cioprtite si n doua vaci sterpe. Moarteabatrnilor iar i-a mai ridicat putin deasupra nevoilor: vreo zece

171

capete de vite, vreo cinci locuri bunisoare si casa cea noua... Aceasta au si vndut

o ndata lui Iftode Con-dratu, ca sa se mai usureze din datorii. Macar acuma de-ar fi pus umarul Glanetasu... Dar nu l-a pus. S-a lasat de fluier si s-a apucat de betie. Ct e Armadia demare, toate crsmele le batea. n loc sa munceasca la coasa

172

ori la plug pe pamntul lui, umbla pe la ovreii din Jidovita, safaca bani, iar banii sa-i bea. Nu se mbata nsa niciodata rau si era blnd la betie; rdea ntr-una si povestea fel de fel deminciuni, de-ti era mai mare dragul de el... Asa apoi, n ctiva ani, iar s-au ncuscrit cu saracia. n zadar sejura Zenobia pe toti sfintii din calendar, dupa fiecare cioprtire a mosiei, ca mai curnd se spnzura dect sa mai vnda opalma de loc. Picau hrtoagele de judecata si trebuia sa dea debuna voie, daca nu vrea sa vina cu toba sa-i faca haram si putinul din care-si mai trau viata.

173

Cnd s-a ridicat Ion, stateau numai n trei petece de pamnt: fneata, spre care se grabea acuma, si doua porumbisti, dincolo de sosea, tocmai n 37 hotarul satului Saracuta. Ce-ar fi trebuit sa fie Glanetasu, a fost feciorul. Era iute si harnic, ca ma-sa. Unde punea el mna, punea si Dumnezeu mila. Iar pamntul i era drag ca ochii dincap. Nici o brazda de mosie nu s-a mai nstrainat de cnd s-a

174

facut dnsul stapnul casei. n schimb, cum necum, n doi-treiani a platit si datoriile ce le aveau la Somesana din Armadia, nct a putut atta focul cu cartuliile verzi si rosii carepricinuisera Zenobiei attea zile fripte... Flacaul sosi ncalzit de drum. Se opri n marginea delnitei, perazorul ce-o despartea de alta fneata, lot asa de lunga si delata, pe care Toma Bulbuc o cumparase acum vreo zece ani de la Glanetasu. Cu o privire setoasa, Ion cuprinse tot locul,

175

cntarindu-l. Simtea o placere att de mare vazndu-sipamntul, nct i venea sa cada n genunchi si sa-lmbratiseze. I se parea mai frumos, pentru ca era al lui. Iarba deasa, grasa, presarata cu trifoi, unduia ostenita de racoareadiminetii. Nu se putu stapni. Rupse un smoc de fire si lemototoli patimas n palme. Se aseza pe razor, ntepeni nicovala n pamnt, potrivi taisul coasei si apoi ncepu a-l bate cu ciocanul, rar, apasat, cu ochiitinta la otelul argintiu. Cnd ispravi, se scula, scoase de la brugresia, o nmuia bine n apa din toc si apoi mngia ascutisulcoasei cu gresia,

176

schimbnd mereu degetele manei stngi. Pe urma, cu un pumn de iarba, sterse toata coasa. n clipa aceeaprivirea i se odihnea pe delnita lui Toma Bulbuc, cosita, cu

177

fnul adunat n capite, care stateau ncremenite ici-colo, caniste mormoloci speriati. Pamntul negru-galbui parea unorbaz mare ras de curnd. Privindu-l, Ion ofta, murmura!... Locul nostru, saracul!... Se gndi putin de unde sa nceapa si hotar sa porneascabrazda de la capatul dinspre sat, cu fata catre rasarit, sa-l vadasoarele cnd se va nalta de dupa dealurile Vararei. ncercanti coasa n colt, facndu-si loc, apoi croi brazda n latul locului ca sa se usuce mai deodata si mai repede.

178

Cnd ajunse la marginea delnitei, se opri sa mai netezeascacoasa cu gresia. Acuma statea cu fata spre satul care, subt oceata stravezie, tremura usor, se ntindea si se strngea, ca si cnd s-ar feri de mbratisarea racoroasa a diminetii. Vedea casa lor peste drum de a nvatatorului Herdelea, chiar n capulsatului dinspre Jidovita, despartite de Ulita Mare ce coboarapna la Avrum, suie iar pna pe la preotul Belciug, mai merge drept o bucata si apoi urca dealul, grabinduse spre Sascuta*

179

Lnga casa noua a lui Vasile Baciu porneste Ulita din dos careface un ocol mare ca sa treaca prin fata bisericii si sa se arunceiar n Ulita Mare, dincolo de gradina popii, printre bordeiele tiganimii. Fundatura pleaca din Ulita din dos, de lnga biserica, se adnceste mereu ntre dealuri si, la Stefan Ilina, se despican doua. Un brat mai scurt 38

180

o ia n stnga, numai printre vreo trei-patru casute, apoi seface drum de car, se catara pe coasta si se pierde n cmp; cellalt nsa merge nainte, cu casele tot mai rare, pe urmamereu pe lnga Parul Dracului, din ce n ce mai serpuit, pna ce intra n Padurea Fulgerata... Satul parea mititel sa-l cuprinzi tot ntr-un pumn si sa-l pui ntraista, ca o jucarie pentru copii. Hotarul nsa se mndrea attde mare nct Ion nu se mai satura privindu-l, ca o sluga credincioasa pe un stapn falnic si nendurat.

181

Din sosea si de la marginea satului ncepea coasta lina cu sutede parcele unele galbene, altele verzi, altele cenusii, nvalmasite si ncurcate, tintuite ici-colo cu cte-un par sau mar paduret. Urca ncet pna la padurea Vararei din care deabia se vedea de aici o dunga liliachie, cobornd din ce n cemai groasa si mai ntunecata spre Jidovita, pna se plesuvestesi se schimba n lanuri de gru si de porumb... Dincolo de Parul Dracului se nalta Zahata, mai piezisa, mai ngusta, cumulte cnepisti, adumbrita toata de Padurea Fulgerata

182

caremerge pna la Paunis si pna la Sascuta, dar fara sa treacapeste sosea. Peste drum, n zare, albastreste Padurea Spnzuratului, unde se zice c-ar fi fost spnzuratori pe vremearevolutiei, dar care tine de satul Sascuta. Magura Cocorilor nsa

183

e a Pripasenilor. Mai poarta si azi n vrf o caciula zdravana depadure, dar trupul i-e lazuit, arat si semanat. Tocmai lapicioarele Magurii se nsira casele din Ulita mare... Apoi vinLazurile, de la Parul Doamnei pna n hotarul Saracutei si pna la Padurea Domneasca ce se coboara pe tarmulSomesului ntre Jidovita si Armadia. Sub sarutarea zorilor tot pamntul, crestat n mii de frnturi, dupa toanele sau nevoile attor suflete moarte si vii, parea ca respira si traieste. Porumbistile, holdele de gru si de ovaz,

184

cnepistile, gradinile, casele, padurile, toate zumzeau, susoteau, fsiau, vorbind un grai aspru, ntelegndu-se sibucurndu-se de lumina ce se aprindea din ce n ce mai biruitoare si roditoare. Glasul pamntului patrundea navalnic nsufletul flacaului, ca o chemare, coplesindu-I. Se simti mic sislab, ct un vierme pe care-l calci n picioare sau ca o frunzape care vntul o vltoreste cum i place. Suspina prelung, umilit si nfricosat n fata uriasului:

-Ct pamnt, Doamne!...

185

In acelasi timp nsa iarba taiata si uda parca ncepea sa i sezvrcoleasca sub picioare. Un fir l ntepa n glezna, din sus de opinca. Brazda culcata l privea, neputincioasa, biruita, umplndu-i mima deodata cu o mndrie de stapn. Si atunci sevazu crescnd din ce n ce mai mare. Vjiturile stranii pareauniste cntece de nchinare. Sprijinit n coasa, pieptul i se umfla, spinarea i se ndrepta, iar ochii i se aprinsera ntr-o lucire deizbnda. Se simtea att de puternic nct sa domneasca pestetot cuprinsul... 39

186

Totusi n fundul inimii lui rodea ca un cariu parerea de rau cadin atta hotar el nu stapneste dect doua-trei crmpeie, pecnd toata fiinta lui arde de dorul de-a avea pamnt, mult, ctmai mult... Iubirea pamntului l-a stapnit de mic copil. Vesnic a pizmuitpe cei bogati si vesnic s-a narmat ntr-o hotarre patimasa: trebuie sa aiba pamnt mult, trebuie! De pe atunci pamntuli-a fost mai drag ca o mama. Ct a umblat la scoala din sat a fost cel mai iubit elev al

187

nvatatorului Herdelea, care mereu i-a batut capul Glanetasuluisa dea pe Ion la scoala cea mare din Armadia, sa-l faca domn. Glanetasu s-a si nvoit pna n cele din urma, mai ales ca toata treaba n-avea sa-l coste multe parale. Doar cartile, pe care leputea lua vechi, si taxa de nscriere, vre-o trei zloti. BaHerdelea a alergat si s-a zbatut pna ce l-au iertat si de cei treizloti, fiindca baiatul era silitor si cuminte. De gazda n-avea nevoie. Copilul putea merge la scoala n fiecare dimineata, sasi duca merinde pentru amiazi, iar seara sa se ntoarca acasa;

188

189

din Pripas pna n Armadia e o plimbare de o jumatate deceas... Dupa doua luni de nvatatura nsa Ion n-a mai vrut sa seduca la scoala cea mare. De ce sa-si sfarme capul cu attacarte? Ct i trebuie lui, stie. S-apoi i-e mai drag sa pazeasca vacile pe cmpul plesuv, sa tie coarnele plugului, sa coseasca, sa fie vesnic nsotit cu pamntul... Si Glanetasu, pe ct delesne l-a dat la liceu, tot att de lesne s-a mpacat sa nu maiurmeze; doar de cei ctiva zloti aruncati pe carti i parea rau. Mai bine sa-i fi baut, dect sa-i fi bagat n alde bazaconiinefolositoare. Ion nsa nu s-a

190

despartit de tot nici de carti. Le-apastrat sin sarbatori le-a citit si rascitit pna li s-au ferfenititfoile. Iar mai trziu mereu cerea nvatatorului ba carti de povesti, ba cte-o gazeta veche, sa se desfete... Acuma Ion cosea din rasputeri. Brazdele se pravaleau drepte, grele, mirositoare. Cnd rasari soarele, rosu si somnoros, Ionsimtea o amorteala usoara n sale si degetele parca i se nclestau pe codoristea coasei. Se ndrepta din spinare lacapatul brazdelor, stergea taisul cu somoioage de iarba moale,

191

l atingea cu gresia, rasufla greu si iar se aseza pe lucru. Oboseala l ntarta ca o patima. Munca i era draga, orict ar fi fost de aspra, ca o rvna ispititoare. Soarele urca mereu pe cer, culegnd, cu razele-i calde, stropiide roua de pe cmpuri, nviornd din ce n ce vazduhul. Pretutindeni pe hotar oamenii, ca niste gndacei albi, se trudeau n sfortari vajnice spre a stoarce roadele pamntului.

192

Flacaului i curgea sudoarea pe obraji, pe piept, pe spate, iarcte un strop de pe frunte i se prelingea prin sprncene si, caznd, se framnta n huma, nfratind parca mai puternic omul cu lutul. l dureau picioarele din genunchi, spinarea iardea si bratele i atrnau ca niste poveri de plumb. 40 nspre prnzul cel mic, oprindu-se sa-si stearga sudorile care-i tsneau acum din sngele ncins de dogoarea soarelui, iar seuita n vale, spre sat. peodata fata i se nsenina de bucurie.

193

Pecarare suia ncet Ana, cu un cos pe care-l muta mereu dintr-omna n cealalta.

-Uuu ma Anutoooo! striga Ion, uitnd ntr-o clipire osteneala si fierbinteala. Fata, cam departe, ridica fruntea, l vazu si raspunse cu glas subtire ca o ata: -Uuu ma Ionicaaa!... Ion i iesi nainte la capatul dinspre carare al locului. Obrajii Anei erau mbujorati de caldura si umezi de naduseala. Puse

194

cosul jos si zise ncet: -Duc demncare tatii... A iesit cu doi oameni sa taie iarba din deal. Ion o privea si, fara sa vrea, se gndea:

195

-Ct e de slabuta si de urtica!... Cum sa-ti fie draga?... Fata nsa, cu ochii n pamnt, vorbi dojenitoare si cu o imputare n glas: -N-ai venit aseara... Si te-am asteptat pna dupa miezul noptii... -Am fost necajit rau, Anuto, stii bine... Ai vazut doar ce rusine mi-a facut badea Vasile?... -Parca tu nu-l stii pe dnsul cum e la betie? Apoi, dupa o tacere scurta, adaoga:

196

-Si te-ai razbunat pe George... -Ca George-i cu viclesugul, ehe! facu repede Ion cu o lucire att de stranie n cautatura nct Ana se cutremura. Mai statura cteva clipe, fara sa mai vorbeasca si chiar fara sa se priveasca. Pe urma fata zapacita, si lua cosul, zicnd: -Acu ma duc, ca m-o fi asteptnd tata... -Du-te, du-te - zise Ion simplu. Ana porni pe carare la deal. Dupa ctiva pasi mai ntoarse

197

capul, cu un zmbet blnd pe buze, care nsa pe Ion l facu sa se gndeasca iarasi mai ursuz: -Tare-i slabuta si urtica, saraca de ea!... Ramase cu ochii pe urmele ei pna ce disparu la o cotitura. Si vaznd-o cum se legana n mers, ca o trestie bolnavicioasa, fara vlaga, slabanoaga, avu o tresarire si o parere de rau: 7 Uite pentru cine rabd ocari si sudalmi! ncremeni asa un rastimp. Dar deodata si reveni, scutura din

198

cap ca si cnd s-ar ncapatna sa-si alunge o slabiciune si-si zise aspru: -Ma molesesc ca o baba neroada. Parca n-as mai fi n stare sa ma scutur de calicie... Las ca-i buna ea Anuta! As fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului pentru niste vorbe... 41 Dadu sa se ntoarca la coasa, cnd un glas placut rasuna la spatele lui: -Lenevesti, lenevesti?

199

i pieri din suflet toata framntarea vaznd pe Florica, cu fata rumena, plina si zmbitoare, apropiindu-se sprintena ca o ispita. Blbi zapacit de multumire: -M-am odihnit o leaca... A trecut pe-aici Ana lui Vasile Baciu sL. si curma graiul brusc, ntlnind ntristarea ce rasari n ochii fetei. i paru rau ca n-a tacut si vru s-o dreaga, facnd un pas ca sa schimbe vorba. Florica nsa nu-^mai dadu ragaz sa nceapa si-i zise cu imputare:

200

Am vazut... Cum sa nu va fi vazut... Ca doar nu-s oarba... Umbli dupa ea ca armasarul dupa iepe... Ma mir ca nu ti-i rusine... Ion porni sa rda. Nu izbuti, dar raspunse cald, mngind-o din ochi:

201

-Nu vezi tu cum e lumea azi, Florico?... Vai de sufletul meu... Crede-ma! n inima mea nsa tot tu ai ramas craiasa... Ochii fetei se umplura de lacrami, ngaimnd: -Te faci de rsul lumii ca s-o iei pe ea... Flacaul tacu. Apoi ofta. Clocotea. Fara sa mai scoata o vorba, o lua n brate, o strnse s-o nabuse si o saruta pe gura cu o patima salbateca. Fata se^vrcolea, dar cu fiece miscare se

202

lipea mai tare de pieptul lui si, printre sarutari, murmura: -Ionica... lasa-ma... Te vad oamenii... Lasama... Te vad... oamenii... -Asa muncesti tu, dragul mamii? striga n clipa aceea Zenobia care venea cu mncarea, grabita si suparata. Tinerii se despartira ndata. Florica, rosa foc de rusine, de abia putu ngna cteva vorbe si se facu nevazuta printre demite.

203

Ion nsa, ca sa-si ascunda zapaceala, se rasti la ma-sa: -Ca si d-ta, zau, vii c-o falca n cer si cu una n pamnt, parca eu as sta toata ziua cu minile n sn! Mai bine veneai mai devreme ca vezi bine ca soarele-i ntramiezi si pologul s-a uscat ca hrtia... Ana ajunse n deal gfind. Vasile Baciu, mpreuna cu doi lucratori, coseau din rasputeri, schimbnd doar din cnd n cnd cte-o vorba.

204

-Ai venit? ntreba Vasile cam morocanos, vaznd pe Ana. Ar fi vrut sa mai fi ntrziat cu mncarea, sa poata oamenii sa lucreze mai mult pna n prnz, ca tot u platea destul de scump. 42 Era un barbat silitor Vasile Baciu cnd se gasea n toane bune. A avut o viata grea si plina de truda, dar s-a tinut totdeauna printre fruntasi. Parintii nu i-au dat dect sufletul dintr-nsul. S-

205

a nsurat cu o fata bogata si urta, dar a iubit-o ca ochii din cap, caci ea i ntruchipa pamnturile, casa, vitele, toata averea care-l ridicase deasupra nevoilor. Bogatia i deschisese mai mare dragostea de munca. Rvna de a agonisi i puse stapnire pe suflet. i era frica mereu ca un traznet din senin i va zdrobi toata truda vietii. Trei copii, cei dinti, i murisera nainte de a mplini un an de zile. Ana a fost al patrulea, n

206

urma ei au mai venit doi, tot fara zile... Vasile Baciu nadajduia mereu un baiat. n cele din urma a sosit, dar, ncapatnndu-se sa intre n lumea necazurilor cu picioarele nainte, a strnit numai jale si nenorocire. Moasa satului, care era chiar mama femeii, a ncercat toate descntecele si buruienile. Zadarnic. O saptamna ncheiata casa a tremurat de gemete si vaiete. Atunci Vasite s-a repezit de a chemat pe doctorul Filipoiu din

207

Armadia. Cum a vazut-o, doctorul s-a crucit si, dupa ce i-a ocart pe toti pentru ca nu l-au nstiintat mai de vreme, le-a

208

spus ca acuma e prea trziu, ca femeia a nceput sanvineteasca, apoi ca numai Dumnezeu face minuni si ca ar fitrebuit s-o duca la spital, n Bistrita, sa-i scoata copilul prinburta. Baciu i-a platit un zlot de argint, l-a ntors acasa cu caruta. Pna sa vie dnsul, femeia si-a dat sufletul. Copilul amai miscat ntr-nsa vreo doua ceasuri, nct moasa era ct peaci sa-l ntepe cu un ac, sa nu se ntmple cumva sa-l ngroapede viu, sa se faca moroiu si sa vie din cealalta lume sa spaimnte oamenii... mpreuna cu nevasta, Vasile Baciu anmormntat o parte din sufletul sau propriu. i slabi pofta demunca,

209

parca n-ar mai avea pentru cine sa se osteneasca. iramase o mngiere n Ana, care semana cu ma-sa, dar n acelasi timp o si ura, Fiindca din pricina unui copil s-a trasmoartea femeii ce-i fusese reazimul vietii. Cauta sa-si nece jalea n rachiu. Si, deoarece cnd era beat uita tot, se mbatadin ce n ce mai des. Inima i se nacrise ca o punga de piele arsa. Ce agonisea acuma, dadea pe bautura. Se facea zi cu zimai drz. Numai mosia i mai era draga ca odinioara.l dureagndindu-se ca va trebui s-o cioprteasca spre a potrivi zestreAnei la

210

maritis. Se framnta deseori sa gaseasca vreun chip de a nu da nimic ct va trai dnsul. George alTomii Bulbuc separea singurul care ar putea lua fata, asteptnd zestrea pnala moartea lui. Ana nu se mpotrivea pe fata. Asta l catraneamai rau. In Ion simtea un vrajmas. Cum a fost dnsul n tinerete, asa e feciorul Glanetasului azi. i vrea averea. De aceea fierbea de ura vazndu-l macar. Si ura i se revarsa asupra Anei mai apriga, pentru ca ea era mai aproape desufletul lui.

211

li arunca pe sub sprncene cteva priviri mnioase, apoi, ascutindu-si coasa, o ntreba peste umar:

-Da cu cine te-ai oprit pe coasta? 43 -Cu Ion - raspunse Ana fara nconjur. -Mhm, cu Ion - mormai Vasile Baciu. Apoi vezi bine c-asa... Sevede ca degeaba ti spun eu tie, ca un parinte, ca tu faci totcum te taie capul... Bine, draga tatii, bine... Bine ca stiu. Ca daca-i vorba pe asa, apoi eu ti-s popa...

212

Vorbind se nfurie din ce n ce mai tare si se porni pe ocari sisudalmi. Coasa nsa n-o lasa din mna; ba parca trageabrazdele mai zdravan. Cei doi lucratori, vrnd nevrnd, trebuiau sa urmeze pilda lui, caci el mergea n frunte. Astfelomul se ravenea njurnd, dar n aceeasi vreme nu ngaduia pemuncitori sa leneveasca. Ana scotea oalele din cos, n umbra unui mar paduret, la marginea fnetei... Vorbele grele, ce o plezneau n fataoamenilor, o chinuiau. Rabda totusi cu inima mpacata,

213

zicndu-si ca sufera pentru Ion. Cu gndul acesta n minte, seaseza lnga cos si ntoarse privirea n vale, unde stia camunceste el. l zari tot acolo, dar parca nu mai era singur... Ozgudui un fior. Clipi de cteva ori, ca si cnd i s-ar fi lasat o ceata pe ochi. Vedea nsa bine. Ion strngea n brate o femeie. Pe ea n-a sarutat-o, iar pe cealalta o mbratiseaza. Tot sngele ise aduna n obraji si, parc-ar fi avut un ochian, att de binevazu acum pe Florica. O durere mare i se sflederea n piept si ochii nu si-i mai putea smulge de la dnsii. Auzea ca prin visamenintarile tatalui ei:

214

-Mai bine te tai eu n bucatele dect sajungi bataia de joc a Glane-tasilor... Barem sa stiu ca eu te-am facut, eu te-am omort... Glasul lui nsa nu-i patrundea n suflet, caci sufletul ei se mpietrise de amaraciune. Se simtea neputincioasa si parasita. mbratisarea celor doi i se parea nesfrsita, i sorbea toata lumina ochilor. Doar buzele subtiri, nalbite mai puteau

215

murmura, tremurnd de durere: -Nu ma iubeste.... Tot nu ma iubeste.... Of, Doamne, Doamne!... Satul fierbea. Cearta de la hora si mai ales batalia de la crciuma treceau din casa n casa, din ce n ce mai umflate. Dis-de-dimineata Toma Bulbuc a sculat din pat pe preotul Belciug si i s-a plns ca Ion i-a schilodit feciorul. Popa s-a indignat, fiindca Toma era un stlp darnic al bisericii, si i-a

216

fagaduit ca Dumineca viitoare are sa dojeneasca pe batausul Glanetasului, de pe amvon, ca sa-l nvete omenie. Toma, foarte multumit cu raspunsul, a povestit tuturor oamenilor ce i-a ntlnit, cum s-a suparat preotul si ce i-a spus, apoi a iesit la lucru mpreuna cu George care, nafara de o dunga vnata pe spinare, lata de vre-o palma, era bun teafar, ca si cnd nici nu ar fi patit nimic. 44

217

Femeile mai cu seama, care unde se zareau, nascoceau amanunte noi. j se jurau c-au fost de fata si au vazut cum a crapat teasta lui George, cnd l-a izbit Ion cu latunoiul, cum i sau mprastiat creierii prin colbul ulitii. Altele stiau ca feciorul Tomii trage sa moara, iar cteva mai ndraznete strigau c-a murit nca de azi noapte si ca Toma s-a dus la popa pentru nmormntare...

218

Familia nvatatorului Herdelea n-a mai vorbit toata ziua dect de ntmplarile grozave de ieri. Titu, care de obicei nu se carabanea din pat pna pe la amiaza acuma s-a sculat pe la noua, si numaidect a aruncat ntrebarea: -Ati auzit ce bataie a fost azi noapte? Toti stiau. Herdelea, fiindca se culca totdeauna odata cu

219

gainile, se scula vesnic cu noaptea n cap, iesea n ograda sischimba noutati cu toti trecatorii. Vestea cea mare o aflase de la Macedon Cercetasu care n toate Lunile si gasea de lucru peacasa, spre a-si putea vindeca oboseala betiei de Dumineca.

-Eu tocmai m-am nemerit pe-acolo cnd s-a ntmplat... - ziseTitu misterios, tragndu-si ghetele. Laura si Ghighi, mezina familiei, tabarra pe el, sa lepovesteasca tot, din fir n par. Chiar si d-na Herdelea si ascuti

220

urechile de lnga soba, unde se nvrtea cu gatirea bucatelorpentru amiazi. Titu nsa se nchise, ca un sfinx, n fata tuturorstaruintelor. -Stati, stati! striga ntr-una mbracndu-se cu o iuteala militareasca. nti am sa-mi cumpar un tutun, pe urma va spun... Se simtea att de mndru parca el nsusi ar fi fost eroul sau celputin victima bataliei. Desi era n stare sa ticluiasca un sirag de

221

amanunte, care de care mai cumplite si mai mincinoase, aveatotusi ambitia acuma sa se documenteze nainte de-a vorbi. De aceea pretextul tutunului. Avrum, izvorul cel mai sigur, i vamprumuta toate stirile. Crciumarul nsa se posomor ca o zi de ploaie cnd Titu vrusa-l descoase. N-a vazut nimic, nu stie nimic... i era frica sa nu aiba urmari bataia, n care sa fie amestecat si dnsul, riscnd poate chiar sa i se nchida pravalia. Poate sa vie jandarmii sau poate vreo judecata... cine sa stie? Tacerea negustorului etotdeauna de aur...

222

Norocul lui Titu a fost c-a ntlnit pe Dumitru Moarcas, un clientcredincios al crciumii, de la care a aflat repede atta nct sa poata nflori o povestire mai senzationala. Astfel a putut mpuiaurechile mamei si surorilor sale, cu amanunte, pna la prnz. Toata familia Herdelea era, cu trup cu suflet, de partea lui Ion. Ziceau ca bine a facut daca a scuturat putin pe butoiul cela de George. De ce sa-si45

223

bata joc de un baiat cumsecade ca Ion?... Partinirea nsa nu eraprea dezinteresata. nvatatorul facuse o claca, iarna trecuta, sa-i aduca satul lemne de foc. Au lipsit tocmai bogatasii, nfrunte cu Toma Bulbuc. De atunci familia n-avea la inima nici pe tata si nici pe fiu. Herdelea chiar a spus odata, de fata cumai multi tarani: Las cami pica ei n mna, si Toma si ceilalti... Si am sa-i joc si eu cum se cuvine!... Cnd sleira deabinelea toata ntmplarea, Titu simti ndemnulsa duca stirea mai departe. Framnta bine n cap hotarrea,

224

iarla prnz, dupa ce manca zdravan si bau cteva pahare de apa, striga ncntat: -Sa vedeti ce-o sa se mai mire cei din Armadia si din

225

Jidovita!... Se scula de la masa naintea tuturor, se mbraca tacticos n hainele cele mai bune, se ferchezui ca o papusa si plecabombanind cu o multumire prefacuta:

-Ma duc sa ma mai plimb, ca am sa putrezesc de-attaplictiseala... O lua spre Jidovita, agale, fluiernd din vrful buzelor si nvrtind ntre degete un baston de trestie...

226

Titu era mndria familiei Herdelea. Avea douazeci si trei de ani si era nalt, cam desirat, cu o fata latareata, ochi albastri spalaciti si o frunte larga. Mustatile nu-i prea cresteau si de aceea le radea, zicnd ca se poarta dupa moda angloamericana. Toata casa jura ca tnar mai destept ca dnsul nuse pomeneste n mprejurime. Dealtfel n scoala a nvatatbinisor. A nceput-o sub mna tatalui sau care l-a si scos

227

eminent. Cnd a trecut la liceul din Armadia, a mers putinmai anevoie; prin clasa a treia se plngea ca-l persecutaprofesorii, ceea ce pe Herdelea l-a facut sa-l mute la liceulunguresc din Bistrita. Las ca-i bine sa nvete si ungureste -a zis nvatatorul - ca-n ziua de azi nu mai faci nimic daca nu rupilimba stapnirii. Dar nici aici nu s-a prea nteles cu profesorii, nct, dupa ce a terminat clasa a sasea, familia s-a nvoit saurmeze la liceul sasesc. Cu limba nemteasca - a zis iar nvatatorul - poti umbla toata lumea. Taxele de nscriere nsafiind prea mari si

228

Herdelea neavnd banii trebuinciosi nSeptemvre, Titu a ramas sa studieze acasa ultimele doua clase'Pe urma, cnd a sosit vremea examenelor, bagnd de seama ca taxele pentru particulari sunt si mai urcate si, nemerin-duse ca Herdelea sa aiba acuma si mai putini banisori, Titu, dupa o ciorovaiala violenta, a renuntat la scoala, mai ales ca si el se cam saturase de atta buchiseala searbada. ntr-un sfat de familie urmator apoi a triumfat parerea fetelor: Titu sa se facanotar comunal.

229

Hotarrea aceasta nsa a ntristat adnc pe dna Herdelea care vesnic visase pe Titu preot n Monor, satul eide bastina, caci baiatul semana mult cu ea, avnd o voce prea frumoasa... Pna sa plece nsa Titu la cursul de notari, s-aunasprit conditiile He primire: i se ceru bacalaureatul. Herdelea atunci a propus sa urmeze scoala normala si sa vie nvatator n Pripas, n loculIui; pna ar iesi baiatul el tocmai ar mplini anii de pensie. DarTitu avea groaza de dascalie. Mai curnd salahor, dectdascal... Si mpotrivirea lui a fost att de nversunata, nct

230

nimeni n-a mai ndraznit sa-i pomeneasca de dascalie. Cu toateacestea nici degeaba nu se putea sa stea. Era doar om n toata

231

firea. Cum sa trndaveasca? L-ar lua lumea la ochi... Deci Herdelea, fiind prieten bun cu notarul din Salva, l-a convins saia pe Titu ca ajutor si practicant, dndu-i casa, masa si ceva debuzunar. Titu s-a dus, a stat trei luni, a lucrat mai nimic, s-a plictisit mult si pe urma a venit iar acasa. n zadar, nu-i placeanotariatul si pace. Si chiar de i-ar placea, ce perspective aravea ntr-o cariera, fara diploma? Ar nsemna sa ramna toataviata practicant, un fel de jalbar nenorocit, batjocura satelor.

232

Tocmai el, care era plin de ambitii, care simtea ca poate sitrebuie sa ajunga cineva n lume... Citea cu patima versuri, romane. Mai ales de cnd s-a lasat de scoala, a citit tot ce i-a cazut n mna. Si, tot citind, a nceput si el sa scrie. nti mai pe furis, pe urma mai pe fata si n sfrsit cu tot dinadinsul. Iarcnd, ntr-o buna zi, Familia i-a publicat o poezie de treistrofe, s-a hotart definitiv, dar n taina: va fi poet. Surorile luil priveau ca pe un barbat nsemnat, iar parintii, desi n sinea lor nu prea ntelegeau cum va mnca si se va mbraca Titu dinpoezii, mpartasau

233

parerea fetelor. Domnii din Armadia si cudeosebire doamnele si domnisoarele au citit cu mirare si invidie numele baiatului nvatatorului din Pripas sub o poezie tiparita. n curnd tot judetul l-a consacrat poet. Si Titu citea siscria mereu pna noaptea trziu; stingea lampa, astepta prinntuneric inspiratia, njgheba cte-un vers n cap, aprindearepede lumina, l eterniza pe hrtie... Herdelea cam mormaia uneori ca prapadeste prea mult petrol, dar Titu, vrajit de muzalui, nici nu voia sa auda asemenea imputari pamntene...

234

Apropiindu-se acuma de Jidovita, se gndea unde sa se duca? Sa se opreasca n Jidovita sau sa treaca n Armadia? Inima l ndemna si ici si dincolo. n Armadia era fata profesorului dematematici Valentin Dragu, domnisoara Lucretia, micuta, oachesa, visatoare. O iubea de vreo trei ani. O iubire foarte eterica, alcatuita numai din rare priviri cu nteles, din suspine dese, din cte-o strngere de mna mai vie, din carti postaleilustrate si mai ales din declaratii timide, exprimate n

235

limbajulflorilor, al marcilor sau al culorilor. De cte ori se abatea prinArmadia, si se abatea mai n toate zilele, Titu facea ce facea si ntlnea pe Lucretia. Atunci roseau amndoi, vorbeau despremersul vremii, se priveau si apoi taceau. Tacerea spune maimult dect orice fraze - si zicea Titu. Dealtfel Lucretia a si fost una din cauzele

mo 3303 de capetenie ale chemarii lui poetice. Chiar versurile din

236

Familia preamareau frumusetea ochilor ei verzi... Dar si n Jidovita avea pe nevasta nvatatorului Lang. nvatatorul era ovreu, iar nevasta-sa unguroaica. Venisera de

237

curnd la scoala statului si nu stiau o boaba romneste. Ovreii din Jidovita s-au apucat prea trziu sa practice patriotismul celnou si rupeau att de prost limba oficialitatii nct nici unguriicei mai binevoitori nu-i puteau ntelege. Sotii Lang deci au fost bucurosi cnd au cunoscut pe Titu, singurul om cu care puteauvorbi mai ca lumea. Barbatul era betiv si petrecea mai toatenoptile prin crciumile din Jidovita sau prin cele din Armadia. Femeia, draguta, cocheta, se plictisea grozav. Oamenii

238

povesteau c-a avut cteva aventuri de dragoste prin Maramures, unde a trait nainte de-a sosi n Jidovita. Lui Titu mai ales din pricina aceasta i placea si umbla so cucereasca. Desiofta dupa Lucretia, rvnea mult si o iubire pasionata. Dar nu prea stia cum trebuie cucerita o femeie si de-aceea i era fricasa nu se faca de rs n fata unguroaicei. Ct a dorit dnsul si na fost n stare sa cucereasca nici o fata din Pripas, cu toate ca ise scurgeau ochii dupa unele. Simtea nsa ca doamna Lang l

239

simpatiza si aceasta i dadea imbold sa staruiasca. Ajunse aproape de Jidovita. Pe drum ghetele i se prafuisera; seopri si le sterse cu o batista murdara, adusa nadins pentrutreaba aceasta. i placea sa se nfatiseze totdeauna curat, cu att mai mult cnd banuia ca are sa ntlneasca pe cine-i eradrag. Scoase din buzunar o oglinda, si potrivi bufantiilavalierei, si netezi frizura si-si picura pe piept putin parfum casa nu miroase a sudoare. n vremea ct se ferchezuia, lua hotarrea definitiva: va ramne n Jidovita.

240

Sotii Lang stateau n casa hahamului, n fund. Din curte intrain tinda, apoi venea n stnga si n dreapta cte-o odaie. Ceadin stnga l interesa mai mult pe Titu. Acolo era dormitorul. Batu la tinda. Nu raspunse nimeni.

-Te pomenesti ca n-o fi acasa - se gndi Titu apasnd clanta. Usa se deschise. Intra ncetisor. Tinda era cam ntunecoasa. n dreapta, usa odaei care slujea de sufragerie, salon si biurou,

241

era data de perete, nlauntru nimeni. Avu o tresarire de bucurie gndindu-se ca gaseste acasa numai pe d-na Lang care obisnuia sa stea dupa amiazi trntita pe pat, citind romane de dragoste, visatoare ca o cadna din panorame. Se apropie de usa dormitorului, n vrful picioarelor, si ciocani usor. Nici un raspuns. -O fi dormind -si zise Titu, cu mintea aprinsa brusc de o

242

droaie de sperante si planuri, batnd iarasi, mai tare. -Cine-i? murmura un glas somnoros, ragusit si gros. -Eu, eu -raspunse tnarul, nemultumit, recunoscnd vocea sotului. _ A, tu esti, Titule? Intra draga! urma glasul dinlauntru mai nviorat putin.

243

Titu intra amart. ntr-o clipire i se spulberasera toatenchipuirile: ca va gasi pe iubita lui cu somnul n gene, ca vaprofita de ocazie si o va saruta pe ochi, sa-i fure visurile, pebuze sa-i soarba gndurile... si poate chiar mai mult.

-Esti singur? ntreba dnsul rotindu-si ochii prin odaie. -Singur, dragul meu - gngavi nvatatorul cascnd. Nevastamea s-a dus n plimbare pna n Armadia, sa cumpere nu stiuce... Sunt obosit, draga prietene, de nici nu-ti poti nchipui. Azinoapte

244

am facut un chef monstru cu solgabiraul, cu popa dinRunc, cu doctorul Filipoiu, cu profesorul Oancea si nca ctivacare au venit mai pe la spartul trgului de nici nu mi-i maiamintesc. Tocmai pe la sapte dimineata ne-am despartit la Beraria Rahova, dupa ce cutreierasem vre-o cinci crciumi... nsfrsit ceva colosal!... Si mi-e un somn!... Ascultndu-l, Titu se posomor de tot. Iata cine are parte de ocomoara de femeie ca Rozica! l cntari cu dispret. Lang avea niste mustati unguresti, un nas gros, ochii vii negri si un parcret negru taciune. Acuma nsa era att de tabacit la fata caparea cu

245

zece ani mai batrn, desi nca nu mplinise treizeci. De necaz, Titu si pierduse si placerea de a-i mai povesti batalia. -Atunci te las - zise, dndu-i mna. mi* pare rau ca n-am gasitpe nevasta-ta... Transmite-i complimentele mele! -Da, da - casca Lang. Ma, i-asculta, bei un coniac? -Nu, nu - mormai Titu ursuz, iesind. Sunt grabit... Trebuie sama mai duc si prin Armadia...

246

-Bine, draga, cum vrei - vorbi nvatatorul, lua o sticla de pemescioara de noapte, bau o dusca teapana, si trase plapoma peste cap si ncepu ndata sa sforaie ca o dihanie. n ulita Titu se razgndi. Ce sa se mai osteneasca prinArmadia? Cum e pornit azi pe ghinion, e n stare sa nuntlneasca nici pe d-na Lang si nici pe Lucretia Dragu. Iar asta i-ar mohor sufletul pentru o saptamna ncheiata... Dar niciacasa nu voia sa se ntoarca. Ce sa faca, ce sa faca? Era tocmai n fata cancelariei comunale. Soarele ardea sa

247

topeasca zidurile. Fierbinteala l chinuia. Urca repede n cancelarie, sa mai stea de vorba cu notarul Stoessel. Dar gasinumai pe practicantul Hornstein, un flacaiandru slabut, sfrijit, cu ochelari, cu o tremuratura nervoasa din cap, care faceasfortari eroice sa vorbeasca ungureste. -N-am noroc, degeaba - si zise Titu asezndu-se la biuroulnotarului, raspunznd numai din vrful buzelor la salutareapracticantului pe care nu-l putea suferi, cu toate ca nu-i gresisecu nimic. Aici cel putin avea gazete si putea sa citeasca pna se va mai

248

249

nsera si se va mai potoli zapuseala. Ziarele l pasionau, dealtfel ca si pe batrnul Herdelea. Lor nsa nu le mai veneanici unul, caci nu le ajungeau banii sa plateasca abonamentele. Au tinut acum ctiva ani Gazeta Transilvaniei. Herdelea si rupsese de la gura si achitase un sfert de an, primind-o apoi unan ncheiat si punnd pe foc toate somatiile cu care l asaltaadministratia ca la caz contrar vom nceta trimiterea foaiei. Pe urma Titu a descoperit ceva mai bun: sa ceara abonamente

250

de proba de la ziarele unguresti. Cte o saptamna, douaprimea jurnalul gratis. Cnd nu mai venea, se adresa altuiapentru abonament de proba. Astfel, n schimbul unei cartipostale, au avut ziare aproape un an de zile. Dupa ce le-au ncercat pe toate, au vrut ei s-o ia de la nceput, dar zadarnic; cartile lor postale au ramas fara raspuns. Astfel acuma eraunevoiti sa mprumute gazeta preotului Belciug, care platearegulat abonamentul, dar numai spre a dovedi ca e bun romn, caci el n-avea vreme sa citeasca minciunile ziarelor. Titu,

251

umblnd mai n fiece zi prin Jidovita, o lua de la cancelarie sinici n-o mai dadea popii. Si notarul tinea vre-o trei ziareunguresti, de asemenea fara a le citi, dar pastrndu-le pentru attatul focului, asa ca Titu nu le putea duce acasa, ci doar sale soarba n cancelarie. Scufundndu-se n gazete, Titu si uita curnd necazul. Cetipna se ntuneca, iar nainte de-a pleca, simtindu-se nviorat, povesti totusi ntmplarile din Pripas, si nca, spre mareafericire a practicantului, i le povesti pe ungureste...

252

Cnd se ngna ziua cu noaptea, familia Herdelea se afla n parn pridvor, ca totdeauna n zilele frumoase de vara. Herdelea, n vacanta, pierdea vremea mai curatind cte-unpom prin gradina din spatele casei, mai plivind cte-oburuiana, iar dupa masa se odihnea un ceas doua n stupina, alintat de zumzetul harnic al albinelor. Doamna Herdelea robotea toata ziua cu bucataria. N-ar fi ngaduit fetelor pentrunimica-n lume sa se apropie de cuptor. Doar spalatul vaselor sicaratul apei cadeau n sarcina Ghighitei,

253

pe cnd curateniacasei ramnea n stapnirea Laurei care, fiind fata mare, avea ambitia sa potriveasca toate astfel nct sa se vazapretutindeni gustul ei delicat... Treburile se ispraveau nsa pnape nserat. Urma odihna n pridvor, unde femeile, brodnd sau

crosetnd, vorbeau si rdeau, n vreme ce Herdelea, cu pipa-ngura, rasfoia cte-o carte. Satul ntreg si jumatate din hotar sentindeau n fata lor ca o harta mare cu reliefuri n culori. Oamenii care se ntorceau de la cmp sau mergeau spre

254

Jidovita, trasurile care umblau ntre Armadia si Bistrita, defilau pe dinaintea lor oferindu-le prilejuri mereu noui de vorba. Apoi,

255

cnd venea ntunerecul, fetele, n frunte cu mama lor, ncepeau sa cnte romante vechi romnesti cu niste vocisimpatice de sopran, acompaniate uneori de basulnvatatorului... Doamna Herdelea era cntareata nflacarata si-o femeie foarte evlavioasa. Toata ziua, tinnd tigaile de coada si amestecndn oale, lalaia cntece sau rugaciuni, iar Dumineca, fiindca navea ragaz sa mearga la biserica, cnta singura, acasa, toata liturghia. De altfel a avut o tinerete glorioasa. Fata de taranisaraci, ramasa de

256

mica orfana de tata, a ajuns subt obladuireaunchiului ei, Simion Munteanu, nvatator pe vremuri n Monor. De la unchiul ei i s-a tras tot norocul n viata. Munteanu a fost un dascal harnic si un romn nfocat. Ca sa fereasca de ungarizare trgusorul, resedinta de vara a unei familii de conti, a muncit din rasputeri. Din irozii de Craciun el a facut un felde teatru religios, cu costume, cu cntece si cu dialoguri. Maria Drujan ntruchipa pe ngerul Domnului, mbracata n alb. isedea foarte bine si s-a

257

distins prin rvna si istetimea cu carendemna pe cei Trei Crai de la rasarit sa se nchine n fataMntuitorului ce se naste n fiecare an. Spre fericirea Mariei, nvatatorul Munteanu nu s-a multumitnumai cu irozii. ncurajat de buna primire, a organizat mai peurma reprezentatii de teatru, recrutnd dintre fetele si flacaiimai destepti pe interpretii operelor lui Alecsandri, care atunci ncepeau sa patrunda mai bine si n Ardeal. S-a dus vesteaacestor reprezentatii n tot tinutul Somesului. Oamenii veneaudin toate satele sa vada si sa auda teatru romnesc, dornici

258

de-a se nsufleti. Si diletantii lui Simion Munteanu jucau cu atta inima nct uimeau lumea. Sufletul lor nsa era tnara si dragalasa Maria Drujan care, n scurta vreme, a cuceritadmiratia tuturor, fiind cea mai isteata. n Piatra din casa si mai cu seama n Rusaliile a cules succese neuitate. La un banchet, dupa reprezentatia Rusaliilor, protopopul dinSoimus, om foarte nvatat si umblat prin lume, a tinut un toastn care, slavindu-i nsusirile artistice, a proclamat-o, naplauzele tuturor, primadona diletanta. Maria a plns de

259

bucurie, desi n-a nteles ce nseamna porecla ce i-a harazit-o. In urma cuvntarei protopopul a ncercat sa ciupeasca putincurte primadonei, dar zadarnic... "\ Azi si aminteste cu lacrami n ochi de vremile acelea de aur. Cum au mai pierit, parca nici n-ar fi fost! Atunci a nvatat eacntecele pe care acuma le

nvata de la ea fetele ei. Atunci! Treizeci de ani au trecut de

260

atunci... Dupa Rusaliile a cunoscut pe Zaharia Herdelea, nvatator cu mult viitor n Lechinta, s-a maritat, a avut noua

261

copii, i-au murit sase, toti dupa ce i-a scos din nevoi, a muncitca o roaba, a uitat orice petreceri si a mbatrnit. Dinfrumusetea ei de atunci n-au mai ramas dect urme si amintiri. Si cntecele, sarmanele, scrise de mna ei ntr-un caiet mare, ca sa nu le uite. Mngierea o gaseste acuma n credinta nDumnezeu, fierbinte si neclintita, si n bucuria ca-si vede copiiimari, gata sa-si ia zborul n viata... Noaptea se nalta din ascunzisuri, sugrumnd cele din urma zvrcoliri de lumina. Peste sat albastreau valuri de fum, iar

262

hotarul respira greu, nvaluit ntr-o boare usoara. Zgomotele sedesluseau din ce n ce mai limpede. Se auzeau cinii cum siraspundeau latrnd, chemarile scurte pe tarina sau din casele ndepartate, soaptele oamenilor ce soseau de la lucru pesoseaua alba rascolind colbul cu pasii lor grei si osteniti, scrtitul carelor goale ntovarasite de tarani sleiti de munca side cini ce, cu botul n pamnt si cu coada n vnt, miroseau santurile si gardurile. Ajungnd la crucea din capul satului, trecatorii si curmau brusc vorbele, se nchinau descoperinduse

263

si apoi dadeau buna seara familiei Herdelea care cntaneobosita. Toti ascultau cu drag cntecele. Copiii se opreau pe podul de peste Prul Doamnei, cascau gura cte-o bucata devreme si pe urma porneau n goana... Erau pe la strofa a treia din Rapirea Basarabiei cnd Ghighisopti misterios:

-Uite pe Toma Bulbuc si pe George!... Laura si batrnul Herdelea curmara brusc cntecul, curiosi sa vada victima bataliei de-aseara. Doamna Herdelea nsa nu voia

264

sa-si piarza seriozitatea pentru un lucru de nimic si continua singura toata strofa urmatoare. Totusi, cnd Toma si feciorul seoprira la poarta, intrnd n vorba, si domoli si ea glasul, biruitade curiozitate, lalaind doar melodia ca sa poata auzi ce spunpricinasii. Toma ar fi putut cobor de pe hotar deadreptul acasa. A vrutnsa nadins sa treaca pe aici, sa povesteasca si nvatatoruluipozna. Se aprinse repede si ncepu sa-si laude feciorul si saocarasca pe Ion. n cele din urma puse pe George sa-si ridice

265

camasa, sa arate domnilor vnataia din spinare. -Sudui, mai Tomo, sudui si nu te temi de Dumnezeu care vede si aude toate relele! striga atunci Zenobia, de peste drum, dinmijlocul ograzii. Taranul, speriat de gura Glanetasitei, se potoli ndata. Nu mairaspunse nimic, ci si lua doar ramas bun de la Herdelea sipleca plouat si grabit, urmat de George. Zenobia l petrecu nafurisenii pna ce l pierdu din ochi. Pe urma iesi n ulita, se apropie pna pe pod.

266

_ Nu se mai satura, mnca-l-ar pestii Dunarii de zgrcit si afumat! mi ponegreste baiatul parca i-ar fi prapadit averea si nu alta! Familia nvatatorului rse cu mare pofta de patania lui Toma, iar Herdelea raspunse zmbind femeii:

-Ehei, Zenobio, crezi tu ca cei bogati vreau sa stie de necazurile altora?

267

-Da sa-i arda focul, ca prea-s cinosi la suflet... Din tinda l-am auzit cum se mbaia si n-am mai putut rabda, zau asa... Mai sporovai putin, verzi si uscate, apoi fugi acasa aducndu-si aminte c-a lasat mncarea n clocot si o fi dat n foc... -Teapan l-a pocnit si Ion -zise nvatatorul dupa un rastimp. -Cum nu, daca l-a lovit cu un latunoi! sari Ghighi, vrnd sa le povesteasca iar toata ntmplarea.

268

Dascalita nsa ncepu Hora Grivitei mulcomind astfel zelul fetei. Dar nici asta n-avu parte s-o cnte pna la sfrsit, caci n curnd veni Belciug cu Vasile Batiu. Popa fusese la cmp sa supravegheze munca la o livada a bisericii. i era cald si mai ales l chinuia o sete cumplita. Ghighi i aduse ct bati din palme un pahar de apa. Vorbira, fireste, despre bataia de azi noapte, care aprinsese tot satul. Preotul fierbea de indignare.

269

-Demult aud ca feciorul Glanetasului s-a facut un becisnic, dar tot n-am crezut. Isprava de-acum nsa le-a pus vrf la toate. Trebuie sa se ispraveasca odata n sat cu batausii, altminteri mine poimine ne-om pomeni ca au nceput sa omoare oameni!... Toti tacura, patrunsi de revolta lui. Numai Ghighi ntreba copilareste: -Dar daca nu se stie care-i de vina?

270

-Cum nu se stie, domnisoara? se mira Belciug. Crezi d-ta ca poate sa fie George vinovat? -Eu cred - raspunse fata hotart. Popa zmbi acru, dezvelindu-si dintii pna la gingii. -Eu nsa, cu voia d-tale, nu cred - zise apoi putin batjocoritor. Doamna Herdelea, nemultumita ca vedea pe Vasile Baciu mpreuna cu preotul, dupa necuviintele de la hora, interveni, uitndu-se peste capul lui Belciug:

271

-n orice caz Ion e baiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e saritor, e istet. Omul mai greseste, ca doar de-aceea-i om. Nu trebuie sa osndim asa iute. Preotul zmbi iar, mai acru si ncurcat, negasind repede un raspuns potrivit. -Acu m-as amesteca si eu, ca omul prost, de - ncepu Vasile Baciu, stergndu-si gura cu mnecile camasii.

272

Dar dascalita i taie vorba, aspru:

-Ba tu n-ai ce sa te amesteci, Vasile!... Slava Domnului, m-am ntmplat si eu la hora, ieri, tocmai cu parintele, cnd ai venit beat ca un porc si te-ai agatat de Ion din senin! Ma mir numai ca parintele te mai rabda pe lnga dumnealui, n loc sa se fereasca de tine ca de ciuma! Baciu nghiti n sec, se uita la Belciug, apoi la nvatator, apoi la

273

domnisoare, zapacit, se scarpina n cap si murmura: -De... cam asa-i... ntre timp preotul si regasise ncrederea si acuma zise, cu un zmbet care pe doamna Herdelea o supara: -Fireste, nici Vasile nu-i usa de biserica... Nu, nu... Dar omul beat e neom si-i mai ierti faradelegile... -Da Ion n-a fost beat aseara? ntrerupse Ghighi. -Nu te mai tot amesteca si tu n vorbele oamenilor - o dojeni

274

Herdelea care, desi se dusmanea ntrascuns cu popa, nu voia sa ajunga la cearta ca sa nu dea pilda rea satenilor. -Mai cu seama - urma Belciug, fara a tine seama de vorbele fetei - ca dnsul avea si oarecare temei sa dea o lectie batausului... -Umbla mereu sa suceasca mintile Anutii, ca doar-doar m-o face sa i-o dau - vorbi taranul prinznd iar curaj.

275

-S-adica de ce nu i-ai da-o? zise dascalita, aprinzndu-se. De ce? Crezi c-ai face rau? -Nu i-as da-o sa stiu de bine ca... - facu Vasile cu glas nabusit, cu ochii nflacarati deodata de ndaratnicie. -Apoi vezi c-asa sunteti voi, prostii... Uiteasa, natngi si capcauni!... Adica pentru ca tu ai cteva petece de pamnt, nu-ti mai ncapi n piele de fudulie. n loc sa iai un fecior care stii ca n-are sa-ti hartapaneasca ce-i dai, tu te gndesti numai

276

la avere. Parca cu averea ai sa te ngropi... Duceti-va, duceti-va sa nu va mai aud nici de nume! Doamna Herdelea se necajea totdeauna repede. Acuma nsa simtea ca, daca ar mai ntinde vorba, ar ajunge la sfada. Deci se scula si intra n casa. -Femeile judeca foarte usor - zise Belciug, mhnit de cuvintele dascalitei, care i se paru ca-l priveau pe dnsul. Viata totusi e mult mai complicata. Fiecare si stie necazurile lui si le

277

potriveste cum crede mai bine... Pe ulita venea ncet Ion, cu o pala de fn proaspat, agatata n coasa. Cum l zari, preotul ngalbeni. Se sili sa se stapneasca, dar cnd flacaul murmura respectos buna seara mnia i porni limba: -Sa-ti fie rusine, Ioane, de cele de faci! Rusine sa-ti fie! Ion se opri uluit si deabia dupa un rastimp putu raspunde:

278

-De ce, domnule parinte? 54 _ Fiindca esti un stricat si un bataus s-un om de nimic! Asta esti! Ai putea sa dai pilde celorlalti feciori, ca te tii mai destept ca toti, dar umbli numai dupa blestematii... Mai marerusinea!... Flacaului i pieri brusc oboseala din oase. Sngele i navali nobraz. Vru sa raspunda cu o sudalma, dar si musca buzele si-si urma apoi calea, zicnd nepasator doar atta. -Bine, bine... Noapte buna!

279

-Obraznic! ssi Belciug mai ndrjit. Las cam sa-ti dau eu olectie sa n-o uiti asa curnd!... -Si tu esti prea aspru cu el, parinte - observa Herdeleampaciuitor. Blndetea nvatatorului nsa l nfurie mai rau. -Sunteti voi ngaduitori cu dnsul si pentru mine! De aceea sia luat nasul la purtare!... Belciug pleca fierbnd, fara a-si mai lua ramas bun. Apararealui Ion de catre familia Herdelea i se parea o jignire personala. Dealtfel, din ziua cnd a intrat nvatatorul n sat, a cam simtit

280

el ca umbla sa-i sape si sa-i stirbeasca autoritatea. A nghitit multe rautati marunte numai sa nu zica lumea ca doi surtucari romni nu pot trai ntr-un sat nedezbinati. Dar acuma s-alamurit deplin. Acuma, si-au dat arama pe fata. Ei aparatotdeauna pe cei care-i osndeste dnsul. -Daca-i asa, asa sa fie - si zise, pasind foarte grabit, nctVasile Baciu deabia se tinea alaturi de el. Eu nsa n-am sa-mi schimb parerile de dragul nimanui!... Baciu i pofti noapte buna. Nici nu-l auzi. Mnia l rodea. Cnd

281

ajunse acasa nu se mai gndea la Ion. Era furios pe Herdelea... Dupa ce pleca Belciug, nvatatorul murmura printre dinti: - Uitecum se burzuluieste ponihosul, bata-l Dumnezeu! Dar pe urma, gndindu-se mai bine, i paru rau c-a ajuns la ciorovaiala cu popa, care e un suflet cam acru, n stare sa se razbune cndnici nu visezi. Pna acuma se mai folosea cu cte ceva de la Belciug: ba trasura pentru balurile din Armadia, la care trebuiasa-si duca fetele, ba mprumuta-mi vre-o doi zloti, frate Ioane,

282

pna la leafa, ba cte altele... Om cu om traieste. Ceartafatisa i-ar desparti ca un zid... Se hotar deci sa caute sandrepte lucrurile... Mai nti trebuie sa potoleasca pornireadascalitei mpotriva preotului. Apoi trebuie sa se faca a nici nusi aduce aminte de ce s-a. ntmplat si sa continue a vorbi cuBelciug, cnd se vor ntlni. Astfel cel55 putin aparentele prieteniei vor fi salvate, popa nu va putea face nimic pe fata si toate se vor ntoarce n bine... Doamna Herdelea cu fetele, ncalzind bucatele pentru cina si

283

284

asternnd masa, faceau pe Belciug cu ou si cu otet. Aci locarau, aci rdeau de barba lui tepoasa, batuta parca n cuie, sau de redingota lui unsuroasa si tocita pe care, dupa cumspunea el nsusi, n-a schimbat-o de sapte ani ncheiati. n cele din urma toate trele se sileau sa-i gaseasca o poreclacaraghioasa potrivita. nvatatorul le asculta un rastimp clatinnd doar din capnemultumit, apoi si lua iniman dinti si zise:

-Cnd se amesteca femeile n vorbele barbatilor, nici dracul nu

285

te mai descurca... Toate trei se repezira la dnsul, indignate. Se ncinse odezbatere strasnica n care nsa Herdelea nu mai avu ragaz sa deschida gura... n toiul nentelegerii pica si Titu din Jidovita. -Ce-i, ce-i? ntreba dnsul aruncndu-si palaria pe pat sitrntindu-se obosit pe un scaun lnga masa pusa. Am asudatca un cal... Groaznica zapuseala! Ca ntotdeauna, bucurndu-se de o ncredere deosebita n familie, fu poftit zgomotos sa-si spuna parerea n chestiaBelciug. Asculta cu mare

286

seriozitate amndoua partile si, lasfrsit, dadu dreptate tuturor: -Bine-ati facut ca i-ati mai taiat putin din nas. A nceput sa secam obrazniceasca. n privinta asta nu mai ncape vorba... Dariarasi nu trebuie sa ajungem la cutite. Nu-i frumos si nu secuvine. Nu uitati ca aveti nevoie de trasura popii pentru balul din Octomvre. Daca ramnem certati, cum mai mergem la bal? Ori poate vreti sa mergeti pe jos? Bine v-ar sedea, n toaleta debal, cu pantofi albi si pe jos!... Titu rse cu superioritate. Ghighi tot nu se dadu nvinsa:

287

-Ce ne pasa? Luam trasura notarului si gata. ' -Esti tu sigura ca notarul ne-o da? raspunse Titu, hotartor. Sapoi chiar daca ne-ar da-o, nu uita ca a notarului e stricata sinici n-are arcuri. Ne-am face de minunea lumii tragnd n Armadia, la bal, ntr-o hodoroaga de caruta ca a notarului!... Judecata lui Titu multumi pe toti si n cteva clipe pricina popiise stinse... Dupa cina iesira iar n pridvor. Luna tocmai se ivea mndra si

288

rece de dupa un deal, ntinznd o pnza alba de lumina pestesat. Stelele licareau sfioase pe cerul vnat nchis. Cntecelerencepura, nti fricoase, apoi tot mai rasunatoare. Ion al Glanetasului veni n capul gol si se nfipse n poarta, ca sa auda mai bine cum horesc domnii. ntr-o pauza, Laura, amintindu-si de ispravile flacaului, murmura: _ Spune, Ioane, adevarat, ti-e draga tie Anuta? Ion sovai, zmbi ncurcat:

289

-De, domnisoara, mi-e draga... Adica de ce sa nu-mi fie draga?

290

Laura vru sa-i spuna ca Ana e mai urtica dect Florica, dar serazgndisi tacu.

-Bine zice el - adaoga Herdelea. Ana-i fata foarte buna... -Pacat numai ca are un tata ticalos - observa dascalita. -Asa-i, doamna - mormai flacaul. Dar mie nu-mi pasa de tatsau. Cu tat-sau am eu sa ma nsor? Pe ulita trecu o caleasca eleganta, n goana cailor. -Cine-o fi? sopti Ghighi visatoare.

291

Taceau acum toti. n Grla Popii, peste drum, oracaiau broastele. Cinele statea lungit n mijlocul ulitii. Din sat porni un cntec vesel de fluier, att de vesel nct lumina alba parca tremura de placere... Deodata Ion ofta lung si mbratisnd cu o privire patimasa pamnturile adormite, ngna ca si cnd ar fi vorbit cu sufletul sau: -Ce sa fac?... Trebuie s-o iau pe Ana!... Trebuie!... 57

292

CAPITOLULUI IUBIREA Belciug ramasese vaduv din primul an al preotiei. si iubise mult nevasta $i pierderea ei i-a nacrit sufletul. Era bolnavicios si att de jigarit ca, vazndu-l, te ntrebai: cum de se mai traste n viata? Cnd apoi a zacut cteva luni la spitalul din Cluj unde doctorii i-au scos un rinichi, toata lumea i-a pus cruce. Si totusi, slab, galben, prapadit cum era, hranindu-se

293

mai mult cu lapte si oua, popa traia si se nversuna parca si-ar fi pus n gnd sa ngroape el tot satul. Vaduvia si strasnicia i-au dobndit faima de sfnt. Veneau la dnsul oameni si din al cincilea judet, sa le citeasca sau sa-i spovedeasca. Taranii l respectau mai ales pentru ca, de cnd i-a murit preoteasa, nimeni nu l-a simtit umblnd dupa femei. Alti popi, chiar mai batrni ca dnsul, si luau tiitoare tinere care sa le ndulceasca

294

vaduvia. Belciug, pentru a-i gati demncare si a-i drege prin casa, avea pe baba Rodovica, att de vestita ca evlavioasa nct ea framnta ntotdeauna prescurile; ncolo doua slugi la vite si n ograda... Dar preotul mai era si o fire ncapatnata. Orice contrazicere l ntarta si chiar l chinuia. Zile si uneori saptamni ntregi l rodea un cuvnt sau o privire neplacuta. Daca doriai sa-ti faca vre-un bine, trebuia sa-i ceri sa-ti faca rau.

295

58 Acum Herdelenii si Ion nu-l lasau sa Se odihneasca. Se nfuria n gnd cnd pe nvatatoare, cnd pe feciorul Glanetasului. Daca familia Herdelea n.ar fi luat partea lui Ion, s-ar fi potolit singur. Bataile ntre flacai fac doar parte din programul multor Dumineci si sarbatori. Astfel nsa ntmplarea lua, n ochii lui, o

296

nfatisare provocatoare. Se simtea ndemnat sa se apere. iparea rau ca dascalul nu se arata suparat nici dupa ciocnireade deunazi. Aceasta l silea sa-si ascunda si el mnia. Ramnea nsa hotart sa pedepseasca pe Ion, mngindu-se ca o parte se va rasfrnge, macar indirect, asupra nvatatorului... Miercuri seara, cnd, ca de obicei, flacaii sau strns n fata crciumii sa mai stea de vorba, s-a facut pace ntre Ion siGeorge, nct si-au dat mna. Pentru un fleac de bataie nu se

297

poate sa fie suparati niste oameni de treaba. A doua zi apoiToma, mnat de George, s-a dus iar la Belciug sa-l roagefrumos sa ierte pe al Glanetasului. Aceasta a pus vrf la toate. Supararea preotului trebuia sa se reverse. Pna acuma mai sovaise, caci nca nu probozise penimeni n biserica deosebit. Totdeauna vorbea, povatuia, ameninta sau dojenea de pe amvon numai n general. Interventia impaciuitoare a lui Toma nsa l-a hotart definitiv.

298

Si deci Duminica urmatoare, razimat cu cotul de un sfesnic mparatesc, cum avea dnsul obiceiul sa predice, dupa cendemna pe oameni sa mai daruiasca din cnd n cnd cteceva pentru biserica cea noua ale carei lucrari vor ncepe n curnd, vorbi de cei ce strnesc vrajba ntre sateni, ispititi simnati de Necuratul. Apoi, oprindu-se deodata, dadu ca pildade nvrajbire pe feciorul Glanetasului... Toata lumea ntoarsecapul, ca la comanda, spre Ion care se facu galben, puse ochii n pamnt, tremurnd de rusine, simtind privirile celorlalti cuml sfledereau,

299

nendraznind nici macar sa se miste pe loc. Popaurma din ce n ce mai aspru, numindu-l capul tuturor relelor dinsat, pomeni despre bataia de la Avrum si de altele mai de demult si, cu ochii ridicati spre tavanul bisericutii de lemn, lameninta cu mnia lui D-zeu aici si dincolo de moarte... Dojana preotului l sfichiuia ca un biciu de foc. Numai ticalosiisunt astfel loviti n fata lumii ntregi. Dar el de ce e ticalos? Pentru ca nu se lasa calcat n picioare, pentru ca vrea sa fie nrndul oamenilor? i ardeau obrajii si tot sufletul de rusine si denecaz... Astepta un prilej, cnd ispravi popa predica, iesi afara,

300

se duse glont acasa, se lua la harta cu tatal sau, pentru cine stie ce, si pe urma porni, fierbnd, spre Jidovita, unde intra dea dreptul n crciuma Zimalei. Bau toata ziua. Cel putin dacapopa l-a facut netrebnic n biserica, sa fie cu adevaratnetrebnic. Se plnse de necinstea ce-a patit-o, tuturor

taranilor care se adunau de prin mprejurimi, Duminica nJidovita, singurul sat ovreiesc din toata tara, asezat lancrucisare de drumuri, avnd o fabrica de spirt si n fiecare

301

casa cte-o crsma. Mai spre seara, cnd rachiul i amorti detot simtirea, se lauda ca n-re sa se lase nici mort pna nu va

302

lua pe Ana de nevasta, numai ca sa-i arate el popii ca, daca-i laadicatelea, nu-i pasa lui de nimeni n lume. n cele din urma sesfadi cu un flacau din Parva care, fiind treaz, l batu mar... A doua zi, dezmeticindu-se din betie si din aiureala probozeniei, i paru rau ca si-a cheltuit banisorii prin Jidovita sica s-a jeluit strainilor de ce i s-a ntmplat. si zise ca tot bine ia facut popa, caci e vinovat. Adica ce vrea dnsul? Sa sensoare cu o fata care nu i-e draga, orict cauta sa se prefaca,

303

numai pentru ca are avere?... si aminti de Florica. Ce bunatatede fata... Si frumoasa... Si ct a iubit-o pna ce nu i-a traznitprin minte Ana!... Pe Florica i-ar da-o vadana lui Maxim Opreacu amndoua minile, ar fi multumiti, ar avea copii, s-ar trudi mpreuna si poate c-ar agonisi mai mult dect lund pecealalta... Se puse pe munca mai vrtos, ca si cnd de azi pe mine artrebui sa se nsoare cu fata Todosiei. Seara era frnt de oboseala si totusi se simtea mai zdravan ca pna acuma, maipornit sa nfrunte viata. Gndurile nsa l framntau mereu. sizicea

304

din ce n ce mai des ca, robotind orict, nu va ajungeniciodata sa aiba si el ceva. Va sa zica urmeaza sa fie vesnic sluga pe la altii, sa munceasca spre a mbogati pe altii? Toataistetimea lui nu plateste o ceapa degerata, daca n-are si elpamnt, mult, mult... Mine, poimine l vor coplesi poatecopiii. Cu ce-i va hrani si mai cu seama ce le va lasa la moarte? Nici baremi ct i-au lasat lui, caci el tot ramne cu trei locsoare, bune rele, cum sunt... Si-l vor blestema copiii precumblestema si el, n clipele de deznadejde, pe tatal sau, pentru

305

caa irosit pamntul ce l-a avut, si pe ma-sa, pentruca nu i s-a mpotrivit... Umbla pe ulita cu ochii n jos si parca nu mai ndraznea sa seuite n fata oamenilor. si nchipuia ca ar ntmpina numaipriviri compatimitoare, care l-ar necaji, sau batjocoritoare, care l-ar nfuria. Zenobia, tragnd cu urechea pe ici si pe dincolo, catoate femeile, auzea si-i spunea ca lumea vorbeste c- ar fi maibine sa se astmpere cu Ana care nu-i de nasul lui. Acestea lmniau si-l ncapatnau nti, apoi l moleseau. Uneori se

306

gndea ca numai de la George pornesc zvonurile rele. ntr-oseara a alergat ca un nebun sa-l bata. Daca-l ntlnea, poateca-l omora. I-a ramas nsa n inima un fel de sfiala fata de feciorul lui Toma Bulbuc. l ocolea ca sa nu dea ochi cu dnsul. I se parea ca George are o bucurie ascunsa n privire, pentru cal-a umilit. Cu ct vorbele lui erau mai bune si mai blnde, cu att l attau mai tare.

307

Acuma nu se mai ducea seara pe la Ana, cum obisnuia naintede pozna. Cnd a aflat nsa ca, n schimb, George a nceput sa

308

dea trcoale fetei, l-a cuprins o mnie furtunoasa, a trntit si asuduit toata ziua, sa certat cumplit cu Glanetasu si era ct peaci sa-l snopeasca fiindca l-a facut fara noroc, iar pe urma abaut singur, tacut si posomort, un litru de rachiu, la Avrum, pe prispa. i venea sa turbeze gndindu-se ca pamnturile luiVasile Baciu vor nmulti averea lui George, pe cnd el varamne tot calic, mai rau chiar dect 0 sluga... Se ntlnea totusi cu Ana uneori, dar nu-i vorbea. i dadea

309

binete ca oricine. Fata avea un zmbet dureros pe buze... Poate ca nici ea nu-l mai vrea? Poate ca dragostea ei a fostnumai o nchipuire a lui? Mai ales ca acuma, de la o vreme ncoace, Vasile Baciu prea l mbulzea cu prietenia, ceea ceputea nsemna ca nu-i mai pasa de dnsul... Apoi, ntr-o Smbata seara, a stat primprejurul crciumii, cuflacaii, pna pe la miezul noptii. Era foarte vesel; singur nu-si dadea seama de ce. Cnta din frunza, iar ceilalti chiuiau si

310

tropaiau. Dintre zecile de glasuri, Ion parca auzea numai pe allui George, aspru si ragusit, ca de cocos batrn. n ntunereculcenusiu l vedea ca ziua, burduhos, topaind greoi printre ceilalti... 1 se paru att de caraghios nct l umfla rsul... Cnd s-audespartit nsa, l-a pndit unde se duce? George a trecut prinfata casei lui Baciu, s-a uitat putin, a fluierat scurt ca si cnd ar fi ntrebat ceva, apoi, neprimind raspuns, sia urmat calea nmers leganat si lenes... Inima lui Ion zvcni salbatec debucurie. Suspina usurat si se hotar sa intre la Ana,

311

sa-imultumeasca si sa-i ceara iertare. Totusi trecu pe dinaintea casei fara sa se opreasca. O lua pe Ulita din dos, grabit, nfierbntat de bucurie, si intra ncetisor n ograda vaduvei luiMaxim. Doi cini ciobanesti, ct niste vitei, hamaira de doua ori, l recunoscura si se gudurara la picioarele lui. Se apropie tiptil de fereastra, plecndu-se ca sa nu-l vada cinevadinlauntru, si batu cu degetul n geam de trei ori, usor, ca oaratare. Pe urma se aseza pe prispa si astepta. Un cine venilnga dnsul, i linse minile noduroase, si culca pe genunchii

312

lui capul.Gndurile flacaului erau att de nclcite ca nici numai ncerca sa le limpezeasca. Numai bucuria i tremura ninima, mereu vie si stapnitoare... Apoi usa tinzii se deschisefara zgomot. Florica iesi, n camasa, linistita, ca o naluca blnda.

-Tu esti, Ionica? sopti ea foarte domol, fara mirare n glas. -Eu, eu -mormai Ion. Fata se ghemui pe prispa. Racoarea noptii i cutremura carnea. Se lipi de flacau, murmurnd cald:

313

-Presimteam ca ai sa vii... Te-am asteptat...

314

Lui Ion vorbele ei i se pareau prefacute. Cum a stiut ea ca aresa vie, cnd nici el nsusi n-a stiut? Totusi se pomenicuprinznd-o de mijloc si sarutndui obrajii. Caldura ei l mbata. Simti ca ncepe sa-i clocoteasca sngele, o strnsenavalnic n brate si-i zise deodata, cu glas ragusit, ca si cnd omna dusmana i s-ar fi nclestat n beregata:

-Florico, asculta, sa stii ca te iau de nevasta macar de-ar fi orice!...

315

Fata tresari de multumire. Lucirea ochilor ei strabatea ntunerecul noptii si se nfigea n sufletul lui. mbratisnd-o, Ion i simtea snii cum se striveau pe pieptul lui. Ii gasi buzele si i le crmpoti n sarutari... Probozirea lui Ion n biserica a dezlantuit un potop de mnie n casa Herdelea mpotriva preotului. Chiar nvatatorul, ct era de mpaciuitor, nu s-a sfiit sa declare n mai multe rnduri, n familie:

316

-Popa-i asta?... Asta-i porc, nu popa! Si nca porc de cine!... -Pamatuful! a strigat dascalita vaznd pe fereastra cum trecea Belciug pe ulita, posac, cu niste fire de paie n barba ncurcata, plin de praf, murdar, asudat si dezmatat ca un vizitiu nesimtitor. Fetele au gasit porecla aceasta att de minunata ca, de-atunci ncolo, de cte ori vorbeau de dnsul, numai pamatuful i ziceau, prapadindu-se, fireste, de rs.

317

Totusi Herdelea se ferea sa nu-i ajunga indignarea pna la urechile preotului. Rvna lui era sa fie bine cu toata lumea, sa nu jigneasca pe nimeni si astfel sa se strecoare mai lesne prin viata aceasta plina de dureri. Soarta l batuse doar cu attea necazuri, nct avea nevoie de bunavointa tuturor... Se afla acuma de vreo cincisprezece ani n Pripas, la scoala statului. A ajuns aici printr-o favoare deosebita a inspectorului

318

Cernatony, care l iubea ca pe un frate. n Feldioara, unde fusese mai nainte nvatator comunal, avusese o stuparie vestita n tot judetul. Inspectorul, si mai ales nevasta si copiii lui, erau mari iubitori de miere curata. Herdelea, simtind slabiciunea aceasta a lui Cernatony, de cte ori se ducea prin Bistrita, niciodata nu uita sa se nfiinteze la doamna inspectoare cu o ladita de faguri ca zapada. Drept multumire,

319

Cernatony, cnd s-a ivit locul din Pripas, l-a ntrebat prieteneste: Vrei sa fii nvatator de stat? Asemenea cinste lui Herdelea nu i s-a mai ntmplat. Inspectorul, n fata caruia tremura toata dascalimea, i oferea o naintare!... Cu toate acestea nu se putu hotar sa-i dea ndataun raspuns lamurit. Chestiunea era prea serioasa. La scoala

320

statului se cerea limba ungureasca pe care el o rupea greu detot. Nu-i vorba, s-a mai ndreptat dnsul, facnd suplici si lacramatii taranilor din Feldioara - pricina unor boclucuritriste cu notarul - dar si dadea seama ca ungureasca lui nu-i deajuns. Apoi a trece la stat, nsemna o dezertare la vrajmas. Romnul, care trebuie sa nvete pe copiii romni sa vorbeascanumai ungureste, nu mai e romn, ci renegat sadea... ncumpana cealalta nsa apasau socoteli tot asa de nsemnate. La comuna, leafa lui era pe sfert din ct i oferea statul.

321

Adevarat ca el mai cstiga binisor din jalbele oamenilor, fiindcalucra mai ieftin, mai repede si chiar mai bine ca notarul, darveniturile acestea atrnau de un fir de par; o interventie energica din partea notarului putea sa i le taie scurt si pentrutotdeauna. Pe urma, la comuna, n-avea nici drepturi la pensiesi nici naintari n leafa, cum ar avea la stat, unde inspectorul imai fagaduia sa-i socoteasca si anii ce-i servise pna atunci, adica vreo saptesprezece... S-a framntat si s-a gndit multHerdelea, s-a sfatuit si s-a certat cu dascalita, care-l ndemna

322

sa se grabeasca, sa nu scape prilejul de a se mai scutura putinde saracie. Cnd sovairea l rodea mai aprig, s-a pomenit cu o scrisoare de la inspectorul Cernatony. O pastreaza si azi, ca undocument de nepretuita valoare. Scrisoarea aceasta l-a decis. Iata ce-i scria inspectorul: Iubite Herdelea, Doresc sa amraspunsul d-tale precis, n trei zile. Tin mult sa te numesc pe dta la Pripas. Salutari cordiale. - Cernatony. n Pripas, la nceput, a dus-o parca mai greu ca n Feldioara.

323

Cnd s-a nfiintat aici scoala statului, comuna s-a nsarcinat sa dea un local potrivit si o gradina pentru pomicultura. Cu vremea statul promitea sa cladeasca o scoala noua, n care saaiba un apartament cum se cade si nvatatorul. Deocamdatansa Herdelea a fost nevoit sa cheltuiasca din buzunarul lui spre a repara o casa taraneasca n care sa se poata adaposti mai omeneste. Dupa un an, taranul, siret, vazndu-si bordeiul schimbat ntr-o casuta aratoasa, a

324

desfacut contractul de nchiriere, ca sa se mute el ntr-nsa. nvatatorul a trebuit sa risipeasca alti bani, cu alta casa, unde a patit la fel... Si, fiindca statul nici nu se mai gndea la scoalacea noua, Herdelea a luat o hotarre mai mare. Pentru gradinade pomicultura comuna oferise un loc de-al bisericii, nmarginea satului. Cu nvoirea lui Belciug, nvatatorul s-a apucat de si-a zidit o casa proprie pe locul bisericii. Pe-atunci erauprieteni foarte buni. Preotul l-a ncredintat ca gradina varamne proprietatea lui Herdelea ca o donatie din

325

parteacomunei si a bisericii pentru rvna lui ntru luminarea copiilor din Pripas. Nici prin gnd nu i-a trecut atunci nvatatorului sa-i ceara

326

vre-un nscris. Vorba unui prieten e mai sfnta ca oricehrtoaga. Mai trziu i-a cerut, dar preotul a nceput sa se codeasca.

-Este vreme, frate Zaharie - i zicea cu un zmbet ciudat, n care Herdelea citea o amenintare ascunsa. Cu ct se raceau legaturile ntre dnsii, cu att nvatatorul simtea mai crunt amenintarea. Si, parca nadins, mpotrivasfortarilor lui de-a ocoli o primejdie, nentelegerile lor sporeauzi cu zi.

327

si mai vorbeau, caci Herdelea u nghitea toate toanele, dar sufletele lor se departau mereu... nvatatorul se gndea cu groaza, mai ales din pricina casei, laclipa cnd ruptura va veni totusi odata. Era sigur ca atunciBelciug ar face tot ce i-ar sta n putinta sa-l scoata din casa lui, cladita din munca lui, singura avere agonisita n attia ani de zbuciumari. Si aceasta tocmai acuma, cnd fetele lui au ajunsca azi-mine sa le ajute Dumnezeu sa se marite si cnd toatazestrea si nadejdea lor era casuta aceasta. Caci, fara nimica,

328

orict ar fi ele, saracutele, de frumoase si de istete, anevoie sar gasi cineva sa le ia n vremurile astea materialiste - cumzicea Laura cu multa dreptate. Primejdia o simtea bine toata familia si tocmai din pricinaaceasta ura mpotriva preotului crestea, fara voia lor, din ce n ce mai puternica, attata parca de mna soartei. Cu ct irevoltau mai mult ispravile lui Belciug, cu att si aduceau maides aminte de atrnarea lor de dnsul si cu att aceasta i nfuria mai avan pe toti. Atunci apoi dascalita cu fetele tabarau

329

asupra nvatatorului cu imputari si cu jelanii amare. ndeosebid-na Herdelea era mare mestera n a zugravi nenorocirile ce sar abate asupra familiei daca pamatuful i-ar pofti afara dincasa ridicata cu banisorii rupti de la gura copiilor, sau daca ntr-o buna zi Herdelea ar nchide ochii si iar lasa pe drumuri, mai ales ca toate noptile tuseste ca un buhai si a nceput saslabeasca de s-a facut ca un ogar... Si, cum prevestirile einegre gaseau rasunet n inimile tuturor, se necau vesnic n lacrami multe care pe nvatator l nduiosau, iar pe Titu lenervau fiindca el mai

330

totdeauna atunci avea inspiratii poeticesi se vaita ca nu poate lucra de atta galagie fara rost... Tocmai acuma, cnd fierberile se nteteau, a picat un petitor n casa Herdelea. Era asteptat si totusi a strnit o cearta caremai-mai sa se ncheie cu batalie. Vara trecuta, prin Iulie, la baile din Sngeorz, cu prilejul unuibal saptamnal, unde se dusese ntovarasita de Titu, Laura a cunoscut un student n teologie, pe George Pintea. Tnarul maiavea un an pna sa iasa preot si a ndragii pe Laura foarte

331

332

mult. Prin saptezeci si noua de scrisori si carti postale, ce i le-atrimis pe urma, si-a dezvaluit ncetul cu ncetul pasiunea pecare i-a aprins-o frumusetea, blndetea, cultura aleasa sicelelalte calitati,

descoperite de dnsul dintr-o singura ochire, dar asa denumeroase ca i-a trebuit mai bine de un an de zile si atta hrtie pna sa le nsire pe toate, pupa ntile scrisori, Laura a stat la ndoiala: sa-i raspunda ori sa nu-i raspunda? Inima ei sentmpla sa fie tocmai libera. Un elev de la liceul din Armadia,

333

care-i facuse curte vreo doi ani si ncepuse s-o intereseze, aplecat ndata ce si-a luat bacalaureatul, fara sa-i mai scrie un rnd, silind-o sa-l smulga din suflet, desi cu durere. ndoielile ile-a risipit Titu, cu o povata nteleapta: poate sa-i scrie, dar cumulta bagare de seama. Astfel a trimis Laura teologului GeorgePintea douazeci de scrisori si douazeci si trei de carti postale ilustrate, n care s-a dedat la putin sentimentalism cochet, faransa a-i fagadui, nici macar cu o aluzie, iubirea ei. Caci Laura, desi deabia de nouasprezece ani, avea despre amor idei preaserioase si nu-si putea nchipui ca, dupa o cunostinta de cteva

334

ceasuri, sa iubeasca aevea pe cineva, oricine ar fi. Iubirea eun lucru gingas zicea ea melancolic - si se sfarma daca oatingi cu ndemnuri grabite. De Pintea nu-si aducea amintedect ca e cu vre-o doua degete mai scund ca dnsa, care avea oroare de barbatii mici. Apoi, n vreme ce teologul obombarda cu scrisori, a facut cunostinta unui tnar nalt, sfios, delicat si frumos, student n medicina, Aurel Ungureanu. S-auvazut ntia oara la balul studentilor, n Armadia; n vacanta Craciunului a venit n Pripas de patru ori, n vacanta Pastelor dezece ori, iar acuma, n vacanta mare, aproape n fiecare zi.

335

Dinntlnirile dese apoi s-a nchegat o iubire cu att mai pretioasapentru Laura, cu ct Aurel se multumise numai sa-i strnga mna ceva mai puternic si sa-i apese pe degetul mijlociu, ceeace, n limbajul ndragostitilor, voia sa zica te iubesc dinfundul inimei. ndata ce iubirea pentru Aurel Ungureanu sa limpezit n sufletul Laurei, scrisorile staruitoare ale lui Pintea ncepura s-oplictiseasca. I se parea ca i pateaza dragostea pe care dorea so

336

pastreze neprihanita numai medicinistului. Spre a-i da odovada deosebita de sinceritate, i-a marturisit, la Paste, ca Pintea i bate capul cu ravasele de iubire. Aurel cunostea binepe Pintea de prin liceu, s-a zapacit si a zis tulburat:

-Pintea, ma rog, e un baiat tare cumsecade... tare... tare... Laura a simtit ct trebuie sa-l doara descoperirea aceasta si nici nu i-a mai pomenit de dnsul, iar cnd Aurel o ntreba,

337

raspundea cu o indiferenta zdrobitoare, din care sa poata citi

338

ca inima ei este numai a lui n vecii vecilor... Batrnii nsa nu cinsteau deloc sentimentele Laurei. Vaznd scrisorile din ce n ce mai aprinse ale teologului, nti segndira si apoi spusera pe fata ca omul care scrie cum scrie Pintea, trebuie sa fie foarte bun. Li-e era drag, fara sa-l fi vazutvreodata, si simpatia lor pentru el crestea cu ct se nflacarapasiunea lui n scrisorile catre Laura.

-Bine ar fi de-ar fi ceva serios - ofta din ce n ce mai des

339

dascalita. -Ei Doamne, unde-i norocul s-o ia un fecior asa de seama! adaoga nvatatorul cu un plescait de limba, semn de maremultumire. Pe Laura o revoltau gndurile batrnilor mai ales ca veneautotdeauna dupa tnguiri ndelungate despre saracie, despre nesiguranta cu casa, despre greutatile vietii, fara numar, despre vremile materialiste... Cnd ajungeau la vremilematerialiste, fata se supara, simtind ca e lovita cu nsesiarmele

340

ei. Plngea, blestema, se nchidea n salon si, mngindu-se ca sufera pentru Aurel,l ndragea si mai mult. Ghighi, care adora pe sora-sa, ramnea sa tina piept parintilor, sleia toate argumentele mpotriva teologului, pna ce sfrseasi ea n lacrami. Atunci Laura o chema sa mai boceasca putin mpreuna, sa- si bata joc de scrisorile lui Pintea si apoi sa seracoreasca vorbind despre Aurel...

341

Scrisoarea a optzecea a lui Pintea nsa, sosita la cteva ziledupa ce Belciug dojenise pe Ion n biserica, era adresata batrnilor si cerea pentru totdeauna mna dragalasei lorLaura, cu adaosul ca, n cazul unui raspuns favorabil, si va luavoie si el sa vina n curnd spre a auzi cuvntul fericirii dingura ei si a lor. Senzatia cea mare se afla totusi n postscriptum, unde spunea: Cred de prisos sa va amintesc cachestiunile materiale mi sunt cu totul straine si indiferente. Prea Sfintia Sa Episcopul mi-a si desemnat o parohie buna nSatmar, asa nct vom fi la adapost de grijile vietii de toate

342

zilele. Aceasta nsemna, nici mai mult si nici mai putin, caPintea doreste sa ia pe Laura fara zestre. -In sfrsit te-a batut norocul! striga Herdelea fericit. Vesteaasta merita o bautura. Ce zici, nevestico? r Sa dea Dumnezeu sa fie ntr-un ceas bun! lacrima dascalita mestecnd miscata n tocana ce se perpelea pe foc. nvatatorul scormoni ndata o sticla, o clati cu apa si plecamndru la Avrum dupa rachiu si pentru a-i mpartasi bucuria cea mare.

343

Pe Laura scrisoarea a uimit-o att de cumplit ca,pna ce a iesit

344

Herdelea, n-a putut scoate nici o vorba. Cnd nsa s-adezmetecit, i s-a parut ca vede deodata pe Aurel privind-o tristsi cu imputare. Ochii i s-au umplut de lacrami si-a strigatndurerata:

-Nu ma marit! Nici sa nu va gnditi ca am sa-mi leg viata deun... Ghighi, care asteapta doar sa deschida Laura focul, a saritnumaidect sa lamureasca dascalitei ca maritisul acesta ar fi o nenorocire nemaipomenita, pentru ca Laura uraste pe Pintea, pentru caPintea e mai mic dect Laura...

345

D-na Herdelea se uita la ele mirata. Dar cum a nteles, cum s-a sculat ca o leoaica. -Apoi credeti voi ca are sa va lase cineva sa dati cu piciorulnorocului?... Ca voua va arde de nebunii si de blestematii, n loc sa va mai gnditi si la greutatile cu care ne zbatem... Minepoimine e si nebuna cealalta de maritat... D-apoi zestre de unde credeti sa luati? -Ei, parca toata lumea-i ca Pintea, sa se uite numai la zestre! zise repede Ghighi.

346

-Ma mir ca nu vi-i rusine sa mintiti cu atta sfruntare... Apoi da, carul vostru e ntr-o roata, puteti umbla dupa cai verzi pepereti... Va nchipuiti ca oamenii de treaba se uita la sindrofiilesi la luxurile voastre... Alta ar fi sarit cu amndoua minile, ticaloaso, si ar multumi lui Dumenezeu ca ia trimis acasa norocul! Tu nsa vrei mofturi si dracii... Obraznico si nerusinato!... -Poti sa ma ocaresti ct vrei, dar nu ma marit! repeta Laura cu

347

o liniste trista de martira, care pe ma-sa o nfuria si mai rau. n odaia de alaturi Titu, smulgndu-si mereu parul pentru asmulge din creieri o rima, urla deodata desperat: -Aveti sa ma nebuniti cu attea tipete! Am ajuns sa nu mai potlucra nici ziua, nici noaptea... mi zdrobiti viitorul cu galagia! Cnd se ntoarse Herdelea de la Avrum, care-l felicitase si se nsarcinase sa vesteasca tuturor ca domnisoara Laura se marita, auzi din ulita cearta.

348

-Uite ce fata ne-a dat Dumnezeu! Uite si bucura-te si mannco fripta! l ntmpina dascalita. Dumneaei nu vrea sa se maritecu un biet popa, auzi? Domnisoarei i trebuie doftori, baroni, poate chiar un mparat!... Laura nu spusese ca nu-i trebuie popa, dar d-na Herdelea i ghicise gndul. n sufletul ei, fata si zisese de multe ori, cantre un doctor si un popa e o deosebire ca ntre cer si pamnt, cerul fiind doctorul, iar popa fiind pamntul. Parerea aceasta aavut-o dinainte de a cunoaste pe Aurel, iar acuma devenise

349

convingere. Cearta se naspri asa de rau ca Titu fu nevoit sa renunte la

350

activitatea poetica si sa asculte discutia din ce n ce maiaprinsa. Batrnii dovedeau fetelor ca Aurel Ungureanu e opuslama care-si pierde vremea facnd curte Laurei, fara sa-itreaca macar prin minte s-o ia de nevasta; si chiar de ar fi om de treaba si ar avea gnduri serioase, tot nu le-ar puteanfaptui dect peste vreo cinci ani, cnd va termina studiile, daca le va termina, si nca si atunci va pretinde ceva zestre, iarde nu-i vor putea da nimic, i va ntoarce spatele repede repede. Pintea nsa e om chibzuit, cu cariera deschisa, farapretentii, sincer si cinstit, gata s-o ia chiar fara camasa, fiindca

351

o iubeste 66 67 aevea. Daca Laura se va codi si va scapa norocul din palma, vambatrni fata mare ca si domnisoarele Bocu din Armadia, care au batut cincizeci de ani si tot mai asteapta vreun nebun sa le peteasca, desi ele au la spate miisoare multe. Dealtfel Laura en vrsta cea mai frumoasa. Fata, dupa ce trece de douazeci deani, ncepe a se vesteji si a se urti. nvatatura si frumuseteanu-ti folosesc

352

nimic, daca n-ai minte sa prinzi norocul cnd ti vine... Laura, sprijinita viguros de Ghighi, descria n culorilecele mai negre pe Pintea, blestema des minutul n care l-acunoscut, plngea si iar declara c-ar trebui sa fie smintita sa-singroape ea tineretele alaturi de o strpitura de om pe care-l uraste tocmai fiindca a avut obraznicia s-o ceara n casatorie. Se nchina si se jura ca mai bine moartea dect Pintea. Demaritat ar mai avea destula vreme, caci azi fetele nu se mai marita ca alta data, nainte de-a fi deschis bine ochii n lume.

353

Ea nsa nu vrea sa se marite niciodata, are oroare de barbati si nici pentru Aurel nu are, la urma urmelor, dect o simpatienevinovata si nici prin gnd nu-i trece sa fie vreodata sotialui... Titu, desi rugat n mai multe rnduri, sa-si spuna parerea, tacuca un filozof. Pe la miezul noptii nsa, vaznd ca dezbaterea nus-ar mai ispravi niciodata, interveni cu o amnare: -Destul acuma!... Haidem la culcare! V-ati certat deajuns, mai lasati si pe mine!

354

Totusi sfada,, ca o lumina ce moare, mai plpi, cnd maimoale, cnd mai puternica, pna cnd Herdelea nfuriat bruscpeste masura, ridica pumnul la Ghighi, racnind: -Mars, nerusinatelor!... Mars, netrebnicelor!... Titu mpiedeca nsa caderea pumnului, lua blnd pe fete despate si le trecu n salon, unde era patul lor, mngindu-le cadreptatea este cu ele si ca batrnii nu pricep nazuintele idealiste. Pe urma se ntoarse si spuse grav parintilor: -Aveti dreptate, ce mai calea-valea, si v-ati gndit foarte

355

356

bine... Ei, dar ce vreti? Sunt tinere si fara minte... Parca stiu ele ce vorbesc?... Parca stiu ele ce-s greutatile vietii?... Vremea se posomorse. Toamna batea la usa, staruitor. Hotarulse plesuvea mereu. Ici-colo se mai naltau claite de fn sau stoguri de gru, pe care nsa taranii se grabeau sa le careacasa. Plugurile spintecau, din ce n ce mai dese, ogoareleobosite. Petele arate, negre si lucioase, pareau niste ranideschise pe un trup mbatrnit. Cu ct trecea vremea, cu att nelinistea sporea n sufletul luiIon. Muncea ca si cnd

357

si-ar fi pus n gnd sa se mbogateascantr-o clipire, sa scape de68 orice grije si mai ales de orice rvna. Se nfuria nsa ca rodulmuncii lui deabia se vedea. Dupa o roboteala de o varantreaga pe la altii, ramnnd chiar n urma cu pamnturile lui, s-a ales cu vre-o suta de zloti. Urmnd asa, nu va ajunge sa faca nici un pas nainte. Zvrcolirile acestea i aduceau totdeauna aminte pe Ana si peVasile Baciu, si-l ntartau. Se simtea nfrnt si neputincios, iarsimtamntul acesta i aprindea sngele si-i umplea creierii de

358

planuri si hotarri care de care mai nazdravane. Totusi nu maindraznea sa se apropie de casa lui Vasile Baciu si nici saschimbe vre-o vorba cu Ana. n schimb se ducea mai n fiecare seara pe la Florica. Ochii ei albastri i mulcomeau zbuciumarea. Rdea nsa cnd si amintea de fagaduinta lui ca o va lua denevasta. Cum s-o ia, daca toata zestrea ei e un purcel jigarit sicteva bulendre vechi? Dragostea nu ajunge n viata... Dragostea e numai adaosul. Altceva trebuie sa fie temelia. Si

359

ndata ce-si zicea asa, se prindea cu mintea la Ana... n curnd Zenobia afla ca Florica, mpreuna cu mama ei, auumplut satul ca Ion a cerut-o de nevasta. Daca ar fi lovit-ocineva cu parul n cap tot parca nu s-ar fi suparat att de rau. Veni acasa galbena si se rasti la Ion din poarta:

-Tot la saracie tragi, dragul mamii, tot? Alta mireasa, afara de Florica vadanei lui Maxim, n-ai gasit ctu-i satul de mare?... Da

360

ce ma mai mir, dragul mamii, ce ma mai mir? Flacaul ntelese ndata si se nfurie, dar nu de cele ce raspndea Florica, ci de mnia Zenobiei. -Nu-s eu destul de catranit, ma mai amarasti si d-ta? Zenobia nsa nu-l slabi, nct peste cteva clipe Ion, scos din fire, se repezi la ea s-o loveasca. Glanetasu sari n ajutorul femeii, ostoindu-l: -Ionica, taci mulcom, las-o!

361

Ion se opri si apoi, n vreme ce Zenobia iesi n ulita sa se vaite si sa afuriseasca, ncepu sa se sfadeasca cu tatal sau: -De ce mi-ai mncat si mi-ai baut pamnturile, hodorogule?

362

Glanetasu, cu niste ochi foarte tristi, i zise jalnic:

-Acum ce sa-ti mai fac, omule, si ce sa-ti dau, daca n-am? Sufletul din oase sa ti-l dau?... Iaca, ti-l dau!... Auzindu-l, Ion racni si mai proclet: -Mai bine sa nu ma fi facut, dect sa fiu batjocura oamenilor!... n ziua aceea, spre seara, flacaul ntlni pe Ana, pe drumul cel vechi dinspre Jidovita. Primprejur nici tipenie de om. El a oprito,

363

a luat-o de mna, iar ea a nceput ndata sa plnga cu hohote si sa-i impute ca a parasit-o. Ion vru s-o linisteasca, dar nu-i putu spune dect: -Lasa, Anuto, fii hodinita, ca noi tot mpreuna... mpreuna... mpreuna... 69 I Mai statura un minut, tacuti, si se despartira. Pe cnd nsa fata pleca cu aceeasi deznadejde n suflet, Ion simti o nviorare

364

mare. Lacramile Anei i-au ncoltit n inima o ncredere noua. si urma calea mai sprinten si att de multumit, ca-i venea mereu sa rda si-si zicea: -De-acuma nu-mi mai pasa de nimic! nca nu stia ce va face, dar ncrederea i crestea ntr-una, schimbndu-i parca toata fiinta. Din clipa aceea se simti alt om, mai puternic, mai ndraznet, gata sa se lupte cu toata lumea. Era vesel, glumea tam-nesam,

365

rdea, nct Zenobia, speriata ca l-a fermecat cineva, era ct pe-aici sa-i descnte de ntors. De-a doua seara se pregati sa mearga la Ana. Auzi nsa ca George, daca a aflat ca de attea saptamni dnsul nici nu se mai uita la fata, a nceput sa se apropie iar de Vasile Baciu. Deaceea Ion mai astepta. ncrederea i dadea puterea sa pndeasca linistit. n cteva seri vazu ntradevar pe George

366

intrnd n casa. Dar lampa ramnea aprinsa, ceeace nsemna ca mai mult sta de vorba cu Baciu, dect cu fata... Aceasta i sporea nadejdea. Nu mai era grabit deloc... Ct va astepta el, va astepta si Ana... Trecea deseori, parca nadins, pe lnga pamnturile lui Vasile Baciu. Le cntarea din ochi, se uita daca sunt bine lucrate si se supara cnd vedea ca nu sunt toate cum trebuie. Se simtea

367

stapnul lor si-si facea planuri cum va ara fneata cutare, iar cutare porumbiste cum va semana-o cu trifoi... ntr-o dimineata mohorta iesi cu plugul sasi ogorasca si el o porumbiste pe care, la primavara, socotea s-o semene cu gru. Vremea de ogort era cam trzie. Dar el, avnd o singura vaca, trebuia totdeauna sa astepte pna ispravesc altii, ca sa mai poata mprumuta o vita sa-si munceasca pamntul.

368

Porumbistea era ngusta, tot o ramasita dintr-o tabla mai

369

marisoara, din care Glanetasu vnduse odinioara jumatate luiDumitru Moarcas, de unde apoi a ncaput n seama lui SimionLungu. Dealtfel si acuma cele doua delnite erau despartitenumai printr-o brazda mai adnca si mai lata. Ion opri vitele cu plugul, pregatindu-se de munca. Ochii lui nsarataceau mereu pe partea lui Simion Lungu, care odinioara afost a lor. De jur mprejur cmpul era pustiu.

-Macar o brazda sa-mi iau napoi din pamntul meu! se gndi

370

deodata flacaul, cu obrajii aprinsi de o pofta nestapnita. Apoi repede nfipse plugul dincolo de hat, n petecul vecinului, si porni sa curme o noua despartitura. Lutul galbui scrtia, serasturna lucios, n 70 gr aspri. Ion strngea drz coarnele plugului, apasa fieruladnc n trupul pamntului si, cu palaria pe ceafa si cu frunteaumeda de sudoare si de nfrigurare, ndemna blnd si staruitor vacile care trageau din rasputeri, ncovoindu-si spinarea.

371

Dupa ce croi un hat nou si sfrsi de arat cteva brazde dindelnita lui Simion, astupnd hotarul cel vechi, flacaul respiraadnc si usurat. Deacuma nu mai trebuia sa se teama. Inima i tremura de bucurie ca si-a marit averea. Trei patru brazde nu emult, nici nu se baga de seama. Pe la prnzisor dadu drumul vitelor sa mai pasca ce-or gasi peogoarele dimprejur, iar el se aseza sa mbuce din merindea ce si-o adusese, n tihna; multumit si cu gndul numai la brazdelenoi... Cnd sa ispraveasca mncarea, vazu pe Simion Lungu,

372

venind si dnsul ca sa-si ogoreasca locul. Ion tresari. -Are sa bage de seama - si zise cu un zmbet nelinistit. ntr-adevar, Simion vazu ca delnita i s-a ngustat si ndatancepu sa njure, deocamdata nsa fara a se uita ncoace, ca sicnd n-ar fi luat n seama pe Ion. Flacaul de asemenea se facuca nu-l aude si strngea cu mare grija farmaturile de pine n pnzatura, scuturndu-le si privindu-le ndelung parca cine stiece adncit ar fi n gnduri. Numai cnd simti ca Simion vinespre dnsul, cu biciul n mna, racnind

373

si suduindu-l de-adreptul, numai atunci nfasura repede ramasitele de mncare, le vr n traista si se scula n picioare. Harta se ncinse iute. Ion se jura pe toti sfintii ca a brazdathatul numai pentru ca nu se mai cunostea bine, dar ca l-a trasn acelasi loc. Simion l ocara, fl duse ntre delnite, i arata ca ia intrat nadins cu plugul n pamntul lui, fl sili sa masoare cupasul, mpreuna, latimea locurilor si, din doua n doua vorbe, istriga: -Jumatate delnita mi-ai furat-o, tlharule!... Ion, vaznd ca nu-l razbeste cu vorba, ncepu sa njure, si apoi,

374

ca sa ramna deasupra, se napusti la Simion cu pumnii.

375

Se batura ca orbetii vre-o jumatate de ceas, sfsiindu-sicamasile si zgriindu-si obrajii. Fiindca nu era nimeni sa-idesparta, numai osteneala i mulcomi. Pe urma se apucaraamndoi de lucru, njurndu-se ntruna, toata ziua. Simion Lungu se jura pe copiii lui ca-l va trage n judecata si nici nu seva lasa pna nu-l va vedea n temnita, chiar de-ar sti casicheltuieste si opincile, ca sa-l nvete sa mai intre alta data nlocurile oamenilor de treaba.

Ion nsa scuipa cu dispret, strignd ca nici de Dumnezeu dincer nu-i mai pasa.

376

n fiecare seara familia Herdelea dezbatea acuma n toate amanuntele scrisoarea, a optzecea. nvatatorul voia saraspunda lui Pintea numaidect, fata nsa staruia s-o lase npace macar pna Luni, caci Dumineca i vin prietenele dinArmadia si nu vrea sa fie suparata. Dar pna Luni mai sunt attea zile - nu se poate ntrzia raspunsul ntr-o chestie asa demare. S-apoi ce au aface prietenele ei cu raspunsul lui Pintea? Dimpotriva, ar trebui sa fie mndra ca are un petitor de seamasi n curnd se va marita... Aceasta exaspera pe Laura att de

377

rau, nct ameninta ca, daca vor sufla o singura vorba fetelordespre obraznicia lui Pintea, ea imediat se va arunca ntrofntna... Amenintarea ei nsa revolta peste fire pe d-naHerdelea care o ocara pe urma cte doua ceasuri, fara ntrerupere, d-na Herdelea fiind nentrecuta n nascocirea sinlantuirea celor mai variate dojeniri materne. Totusi Laura ramase biruitoare. Dupa attea lupte framntaten lacrami, Dumineca mult asteptata sosi, Dumineca de care si atrnase soarta... Fetele facusera pregatiri uriase. Toata Smbata au muncit: treifeluri de prajituri,

378

apoi cozonaci, apoi au fiert laptele ca sa fiemai gros pna mine si sa aiba spuma mai multa, apoi au scuturat casa si au schimbat mobila n salonul-dormitor... Seara Laura a calcat rochia ei si pe a Ghighitei, varsnd n acelasitimp lacrami mbelsugate caci batrnii nici macar acuma n-aulasat-o n pace cu Pintea. Dumineca dimineata nsa au avut o bucurie. Ploaia, care le speriase toata saptamna, ncetase peste noapte. Un vntaspru zbicise frumos soseaua, iar spre amiazi soarele

379

tomnatecscoase capul dintre nouri, mprastiind caldura si voiosie. Pna dupa prnz Laura si Ghighi fierbeau de emotie. Mereuasezau cte ceva, ba n salon, ba n celelalte doua odai, si Laura ntreba din cnd n cnd, ngrijorata, pe Ghighi:

-Ce crezi tu, micuto draga, o sa vie? -Am o presimtire sigura ca vine - raspundea Ghighi foarteserioasa. Laura o saruta de multumire, caci era vorba de Aurel.

380

Sindrofiile se tineau n fiecare Dumineca, pe rnd, la cte unadin fetele inteligentei satelor dimprejur, bune prietene, carealcatuiau un cerc deosebit si pentru care ntlnirile acestea, mpreuna cu balul din Octomvre si serata dansanta dinFebruarie, organizate de profesorii si elevii liceului din Armadia, erau distractiile cele mai nalte. De obicei nu erau poftiticavaleri. Totusi gazda avea ngaduinta de a chema pe tnarul care-i facea curte mai staruitor, pricinuind astfel o surprizaplacuta tuturor. Laura spusese lui Aurel nca de Duminecatrecuta ca sindrofia viitoare va fi la ea si ca-l

381

asteapta, iar el ifagaduise ca va veni negresit; deoarece nsa de atunci nu l-a mai vazut, din pricina ploilor, era ngrijorata c-o fi uitat si nu vaveni, ceeace ar strni printre fete vorba multa si neplacuta... Pe la trei dupa prnz, Laura si Ghighi se asezara n cerdac nasteptarea mosafirilor. Mai ales Laura tremura de grija din pricina lui Aurel. Ar fi dorit din suflet sa soseasca el nainteafetelor, ca sa poata vorbi mai n tihna cteva clipe. Simteanevoia sa-i comunice obraznicia lui Pintea si sa-i ceara o povata. Raspunsul lui i va pecetlui soarta. Un cuvnt al lui i va

382

da puterea sa reziste tuturor ispitelor... Peste vre-un ceas fetele din Armadia se ivira la cotitura de lnga Rpele Dracului. Veneau pe jos, ca ntotdeauna, rzndsi tndalind. Laura si Ghighi le iesira nainte, se mbratisara furtunos, parca nu s-ar fi vazut de ani de zile, se luara de bratsi sosira ciripind n curte. Herdelea, care citea ntre pomi ogazeta veche, se cobor galant si le primi cu glume batrnesti, nct toate se pornira pe rsete napraznice. n pridvor dascalita

383

boscorodea rugaciuni dintr-o carte rupta si soioasa, ramasa dinvremile ei de glorie. Toate fetele i sarutara mna, iar ea lesaruta pe obraz, dar fara sa se scoale, fara sa zmbeasca sifara sa raspunda ntrebarilor obisnuite. Doamna Herdelea nu vedea cu ochi buni sindrofiile, nti pentru ca n tineretea ei n-apomenit asemenea lucruri neserioase, si apoi pentru ca secheltuiau bani scumpi pe mofturi nefolositoare. n salon fetele defilara prin fata oglinzii dintre ferestre, potrivindu-si care o bucla razvratita, care o sprnceana pe careanina un fir de pudra,

384

care o panglicuta la rochie. Erau camobosite de drum, dar gura nu le statea o clipa. Vorbeau toate nacelasi timp, fredonau, rdeau... Cnd se mai potolira, Ghighi disparu sa vaza de cafeaua cu lapte si de prajituri, dupa cumse ntelesese mai dinainte cu Laura. Pe sofaua din colt, locul de onoare n casa, sedea Elvira, fata doctorului Filipoiu din Armadia, care era privita ntre toate ca cea mai de frunte si cu care Laura era cea mai intima.

385

386

-Dar poetul nostru? ntreba Elvira cu o usoara tremurare nvoce, caci iubea n taina pe Titu si suferea fiindca Titu n-o luan seama si facea curte Lucretiei Dragu. -Nu-i acasa, Elvirico draga - raspunse Laura cu o parere de rau din care se vedea ca ea i cunoaste si-i mpartaseste suferinta. Stii, el lucreaza foarte neregulat, iar cnd i vine inspiratia arenevoie de liniste absoluta, altfel e nenorocit. Asa a plecat siacuma pe drumul cel vechi, spunndu-ne ca a prins o idee minunata pe care trebuie neaparat s-o scrie... Daca veneati peacolo,

387

poate ca-l ntlneati... -Ce rau mi pare ca n-am venit pe drumul cel vechi! ofta Elviramelancolica... Am fi vazut pe poetul nostru lucrnd!... -Ei, vedeti? Nu v-am spus eu ca-i mai frumos pe-acolo? iimputa Margareta Bobescu, fata unui functionar de la BancaAurora, o bruna nalta, mladioasa, draguta, cu sprncenilennegrite, foarte pudrata si cu buzele vopsite rosu-foc. Pentru ca se sulemenea si umbla n rochii de matase, toata Armadia zicea ca-i cam ticnita.

388

Fetele profesorului de limba romna Spataru erau mai urtele, dar foarte bune si simpatice. Elena, mai n vrsta, dar micuta ca un copil, foarte blonda si cu parul buclat, se tnguia si serusina vesnic ca e o strpitura. Sora sa mai tnara, Alexandrina, era nsa naltuta, cu buzele carnoase si nasul gros, cu miscari baietesti si vestita de mncacioasa. Cnd intra Ghighi cu tava ncarcata, Alexandrina se repezi caun tigru si nghiti o prajitura, mormaind apoi cu gura plina:

389

-Sunt lata de foame! -Drino, nu ti-e rusine? o dojeni Elena careia i placea sa treaca drept cea mai serioasa dintre toate prietenele. -Las-o, Lenico, te rog din suflet! interveni Laura. Mai ia, Alexandrino, daca vrei sa-mi faci placere!... Ca doar pentru voile-am facut! In curnd toate se pomenira cu cestile n mna, sorbind cupofta din cafeaua cu lapte si mbucnd din prajiturile gustoase.

390

Ciripirile nsa nu ncetau o clipa, fiecare cautnd ndeosebi sapovesteasca ceva spiritual ca sa faca pe celelalte sa rda. Numai Silvia Varga tacea parca i-ar fi fost scumpa vorba. Darea asa era totdeauna, cam mndra, fiindca toata lumea stia ca are zestre mare... <t Cu o repeziciune uimitoare, convorbirea aluneca de la un subiect la altul, n cteva minute trecura n revista tot ce s-a ntmplat mai de seama n Armadia de la ultima lor ntlnirepna azi. Brfira pe fetele si tinerii care nu erau din cercul lor,

391

staruind mai mult asupra Lucretiei Dragu, careia i imputau ca e prea cocheta si ca a nceput sa mbatrneasca si sa seofileasca;

392

numai n privinta vrstei ei s-au ncins controverse maindelungate, Elvira sustinnd ca trebuie sa aiba vreo treizeci deani, iar Silvia Varga, care era n legaturi mai putin ncordate cu ea, declarnd ca n-are mai mult de douazeci si doi. Laura ntindea nadins discutia despre Lucretia, spre a face pe placulElvirei... Toata vremea nsa Laura ardea de nerabdare. Aurel nu mai venea. Ce-o fi patit? S-o fi suparat poate? Fel de fel de ntrebari

393

o chinuiau. si gasea siesi vini nchipuite cu care l-o fi mhnit, apoi iar l mustra n gnd pe el pentru ca nu se tine de cuvnt. Trimise pe Ghighi de cteva ori n curte sa vaza daca nu se apropie, dar ntr-ascuns, sa nu bage de seama invitatele. Secutremura cnd sorasa, ntorcndu-se, i facea un mic nu din cap. n cele din urma fetele i-au simtit nelinistea si Elvira, ntemeiul intimitatii lor, a ntrebat-o chiar, n taina: -N-ai invitat pe Aurel?

394

-Ba da... l asteptam, dar nu mai stiu... Oh! sopti Laura cu ochiinlacramati, si Elvira i raspunse cu o privire plina de mngieresi compatimire. Mai trziu Laura ncepu sa iasa si ea nsasi n cerdac, sa se uitecu inima strnsa spre Jidovita de unde trebuia sa soseascaAurel. Dascalita, din ce n ce mai ursuza, mereu o cicalea ca nu mai pleaca nebunele astea? n sfrsit fetele se pornira sa vorbeasca despre literatura, ceeace nsemna ca au sleit toate subiectele mai de seama.

395

Ghighi, care stia pe dinafara toate poeziile lui Eminescu si peale lui Cosbuc, se oferi sa declame fiecareia cte o strofa care i se potriveste mai bine. n vreme ce Ghighi strnea veselia tuturor, Laura iesi iar npridvor. Simtea cum o napadesc lacramile si trebui sa faca osfortare grea sa se stapneasca. si razima bratul de un stlp al cerdacului si-si culca pe brat capul tulburat de gnduridureroase. Stnd asa pierduta, auzi deodata un glas timid, putin cntat, care-i patrunse inima. si arunca ochii n ograda.

396

Se nfiora de emotie. Pe o banca, subt pomi, alaturi de Herdelea, sedea Aurel, ntr-o clipire fata fu lnga ei. -Erai aici si nici nu ne-ai dat de stire, domnule Ungureanul izise ntinzndu-i mna cu o imputare cocheta. Toate fetele teasteptau. Nu esti deloc dragut si sunt suparata pe d-ta... Aurel se scula zapacit de sfiala, rosindu-se si blbind: -Stateam putin de vorba cu domnul nvatator. ]

397

Laura avu o tresarire. Ce-ar fi, daca tatal ei i-ar fi spus ceva dePintea? Se uita cercetatoare la Herdelea care zmbea siret, la

398

Aurel care se muta de pe un picior pe altul, mereu maincurcat, cu un surs silit si caraghios.

-I-a spus! si zise ea ncruntndu-se o clipa la Herdelea. Darapoi si adaoga: Nu-mi mai pasa! Bine c-a venit! Am sa-i explic eu! Si nfasura pe Aurel ntr-o privire calda, dragostoasa, chemndu-l: Acuma vino, nu mai ntrzia! Estiasteptat!... Aurel Ungureanu era un tnar de vre-o douazeci si trei de ani,

399

baiatul unui taran nstarit din Teaca, cu fata osoasa, cu parulnegru foarte cret, cu niste mini mari si palme vesnic umede, cu miscari stngace parca s-ar teme sa nu faca vre-o prostie, cautnd sa se arate bine crescut, mbracat bine, dar hainele stnd pe el parca ar fi de capatat. si petrecea toate vacanteleprin Armadia, unde mamele ambitioase ncercau salarvuneasca pe seama fetelor lor pentru cnd va iesi doctor... Toata sindrofia l primi cu nsufletire, iar Ghighi i aduse ndata

400

cafeaua cu lapte ce i-o pastrase, avnd grija sa-i punasmntna de doua degete, deoarece Laura observase ca-iplace mult... Dealtfel studentul venea cu o veste mare: data balului din Octomvre a fost fixata pentru mijlocul lui Noiemvre, dinpricina ca lautarii erau angajati pna atunci aiurea. -Chiar azi am trimis invitatiile cu posta... Toata ziua am scrisadrese, de aceea am si ntrziat... Ma gndisem sa aduc eu invitatia d-voastra - adaoga catre Laura dar pe urma mi-amzis ca-i mai potrivit sa va vie prin posta... mai oficial...

401

* - Mai bine faceai daca o aduceai... Cel putin am fi vazutprogramul!... Aurel, ca aranjor, le destainui toate amanunteleprogramului, pe care fetele le gasira minunate. Ca sa fiedragut, medicinistul profita de ocazie si le ceru sa-i rezervefiecare cte-o tura de vals, cel mai putin. Propunerea produse mare emotie. Elvira hotar: -Eu zic asa: ntia tura sa ti-o dea Laura..., Tu vrei, Lauro? -Daca credeti voi? se rosi Laura bucuroasa. -De asemenea si cadrilul al doilea...

402

Cnd auzi de cadrilul al doilea, adica al ndragostitilor, Laura sembata de fericire si raspunse doar cu o nclinare din capplecaciunii studentului... Elvira mparti tuturor cu dreptatecte-o tura, iar fetele, n semn de multumire, i oprira ei cadrilul nti, cu conditia sa aiba vis--vis pe Laura... -Acuma e vremea sa plecam, caci se nsereaza! curma Elenaplanurile ce se nsirau nesfrsite asupra toaletelor, dansurilor, cavalerilor... Se urnira brusc cu totii. Laura le mai zise sa nu se grabeasca,

403

404

dar numai u jumatate gura. Nadejdea ei era drumul cel vechiu, unde va putea ramne n patru ochi cu Aurel. -Sa nu mergeti departe ca acusi se ntuneca! striga Herdeleadupa Laura si Ghighi care pornisera sa-si nsoteasca prietenele. O luara pe drumul cel vechi, care e mai cu cotituri binevenitepentru perechile ndragostite, dornice de singuratate. Lauraramase mai n urma cu Aurel, iar celelalte ghicindu-i dorinta, cautau sa se departeze ct mai mult de dnsii.

405

Mergeau alaturi, cu pasi lenesi, vorbind de lucruri indiferente, n care doar cte-o vorba fricoasa amesteca ceva din simtirile lor. Studentul si imputa ca, dupa o curte srguincioasa deaproape un an, n-a fost n stare macar s-o sarute odata. Sfiala aceasta l scadea n ochii sai proprii, zicndu-si ca numainerozii pot sa fie att de lipsiti de mndrie barbateasca. Laura, mai ales de cnd cu scrisoarea ultima a lui Pintea, avea nevoie de o dovada a iubirii lui, care sa-i umple inima si sa-i

406

limpezeasca asteptarile... Cu toate acestea n-aveau curajul sasi deschida sufletele. Aurel i explica deosebirea dintre grul detoamna si cel de primavara si ea l asculta stralucitoare demultumire. Celelalte fete le-o luasera nainte cu vreo suta de pasi, galagioase, vesele de rasunau cmpurile. Apoi veni o cotiturabrusca si mai lunga, care le acoperi.

-Acu-i acu! se mbarbata Aurel frecndu-si minile.

407

-Iata-ne singuri... singuri! murmura Laura oprindu-se parca fara sa vrea. Uite ce splendid e apusul soarelui! Cum vopseste nourii, ca ntr-o baie de snge... -Da... minunat... e... e... - blbi tnarul, apropiindu-se de ea. Se uitara un rastimp la soarele rosu din care nu se mai vedea dect o geana furioasa. Priveau cu atta ncredere ca si cnd de lumina aceasta ar atrna toata fericirea. Laura, coplesita de

408

emotii, si lasa capul pe umarul lui, cu buzele umede ntredeschise ntr-o asteptare dureroasa, cu pieptul framntat. Si Aurel, tulburat deodata, atinse cu buzele obrazul ei mbujorat, repede, aproape speriat. Se despartira nsa ndata, parca apropierea i-ar fi ngrozit pe amndoi. Se privira o clipa rusinati si apoi pornira iar nainte, tacuti, mai nemngiati si mai nedumeriti...

409

La cotitura drumului dadura peste Titu, nconjurat de toate fetele, necajit, strignd ntr-una: -Lasati-ma n pace, va rog!... Va rog... Am de lucru... N-am vreme de Prostii!... Ceata si urma calea, lasnd pe Titu n marginea santului, asezat pe o lespede de piatra, cu ochii cnd spre cer, cndspre Padurea Domneasca din fata. Fetele ntorceau deseori

410

capul sa vaza cum face Titu poeziile... Acuma Aurel ntindea pasii ca si cnd i-ar fi fost rusine sa mairamna n urma. Aceeasi sfiala se ncuibase si n sufletul Laurei, care nsa se ngrozea la gndul ca vor ajunge la Jidovita, se vor desparti si ea va fi nevoita sa se ntoarca acasatot att de ndoita... Sarutarea, n loc sa le mprumute ndrazneala, coborse un zid de nentelegere ntre dnsii... n apropiere de Jidovita, ca din senin, Laura i zise:

411

-Stii ca Pintea mi-a cerut mna? -Mi-a spus domnul Herdelea - raspunse studentul ncet. -Oh! Ai stiut si totusi ai tacut toata vremea facu Laura spaimntata de ceva ce-i zguduia inima din temelii. Dar Aurel urma, mai ncet si mai sovaitor: -Pintea e un baiat foarte bun, foarte... foarte... Vroia sa mai adaoge cine stie ce, ntlnind nsa ochii fetei se

412

ncurca si murmura de cteva ori foarte... foarte... Laura auzise prea bine, ntelesese aprobarea lui si totusi nu putea crede. Se uita la el cautnd macar n ochii lui, n nfatisarea lui ceea ce asteptase ea. mprejurul ei simtea cum se ngroasa nselaciunea din ce n ce mai lamurita. Si apoi deodata tot sufletul i se cutremura parca i s-ar fi rupt radacinile... Mergea tacuta, mpovarata de gnduri dureroase, fara sa mai simta

413

pamntul sub picioare. Apoi se opri si, cu glas tremurat, i zise pentru ultima oara: -Va sa zica crezi ca...? Tnarul pleca ochii n pamnt, rusinat, si raspunse ca un vinovat: -Cred ca... Titu plecase de-acasa numai pentru a nu se ntlni cu gstele care-l plictiseau cumplit fiindca toate l iubeau mai mult sau mai putin si-i cereau poezii. Mintise ca i-a venit o

414

ideie. Se hotarse numai sa se duca n Armadia, sa mai vaza putin pe Lucretia si sa ofteze alaturi de ea. si zicea deseori ca iubirea aceasta l nalta si-i da noi avnturi. Gndindu-se nsa la Lucretia, s-a pomenit ntr-adevar cu o inspiratie si s-a oprit s-o toarne ntr-o forma poetica si apoi s-o duca plocon nepretuit alesei inimei lui. S-a caznit vre-o doua ceasuri, degeaba. Ideea se zvrcolea n sufletul lui, dar nu era n stare sa se

415

nfaptuiasca pe hrtie. De zeci de ori i se parea c-a prins-o si mereu se mprastia cnd se cobora n vrful creionului... Sosirea gstelor apoi i-a spulberat din creieri tot ce ncepuse sase cristalizeze, asa ca trebui sa-si nceteze curnd sfortarile. Porni spre Jidovita, agale, mohort, cu gndul sa-si aduca surorile acasa, daca s-ar ntmpla sa nu le nsoteasca Aurelcum obisnuia.

416

Deodata nsa, ntre niste tufe de alun, aproape de drum, zari osilueta alba. Necazul i se stinse ca prin farmec. Trebuie sa fie dna Lang, si zise dnsul, caci numai ei i place sa iasa din sat, ndupa-amiezile frumoase, si sa citeasca ceasuri ntregi romane senzationale unguresti, trntita pe un pardesiu vechi de-alsotului ei.

-O, dac-ar fi ea, n amurgul acesta blnd, n singuratateaaceasta ametitoare! declama dnsul patetic, aprinzndu-si nchipuirea si grabindu-si mersul.

417

Ceeace l mpiedicase totdeauna sa-i faca o declaratiecategorica, a fost o lipsa de prilejuri ngrozitoare. De sapte luni, de cnd o cunostea, nu i-a putut vorbi ntre patru ochi dect tocmai de doua ori, si nca si atunci numai la repezeala, fara saaiba vreme sa-si deschida inima. Niciodata n-a nemerit-o acasa singura, niciodata n-a avut norocul s-o nsoteasca singuramacar pna n Armadia, niciodata n-a prins-o singura, desi ea i spunea ca are obiceiul sa hoinareasca pe cmp, cu cte-ocarte n mna - ceeace era chiar adevarat, caci surorile lui o

418

ntlnisera de mai multe ori. Ghinionul acesta l nfuria cu deosebire de cnd notarul Stoessel i destainuise ca d-na Lang spune tuturor ca Titu e un tnar foarte simpatic si binecrescut . Apropiindu-se si vaznd ca era ntr-adevar ea, Titu se repezi cufata stralucitoare de bucurie. -Te cautam - i zise domol, sarutndu-i lung mna. -Te asteptam - raspunse ea privindu-l gales.

419

Roza Lang era o femeie nostima, cu obrajii de papusa, cunasciorul obraznic, cu niste ochi visatori si lenesi, cu forme mladioase si plinute, asemenea unei fete de douazeci de ani. Se credea fiinta cea mai nefericita din lume alaturi de Lang pecare-l dispretuia, fiindca era ovrei si betiv. Resemnata, ca oeroina din romanele ce le citea cu pasiune, traia fara nici o tinta lamurita, mngindu-se doar cu gndul ca si-a gresit de lanceput viata, cnd s-a maritat cu un barbat nedemn de ea.

420

Dorea nsa o iubire mare, prin care sa se razbune de toatedeceptiile; si deoarece nu-i iesise n cale nici una mare, se multumea chiar cu iubiri mai marunte si mai variate. Acuma se gndea deseori la Titu. Stngaciile lui i se pareau poetice si otransportau n vremea dinainte de-a cunoaste pe Lang. i era drag vazndu-lcum o soarbe din ochi, simtind cum i tremura buzele cnd i saruta mna... Se privira un rastimp, ea stnd ntinsa pe o rna, rezemata

421

ntr-un cot, cu cartea deschisa dinainte, el n picioare, cupalaria n mna, tulburat, cu patima pnditoare n ochi. Cele

422

din urma raze ale zilei mngiau obrajii femeii, nfrumusetnd

o. -Nu-ti place sa stai lnga mine, colea? i zise Roza, aratndu-i un colt din haina pe care se tolanea. Titu se aseza repede, zapacit de emotie, murmurnd: -Nici nu-ti nchipuiesti ct ma faci de fericit!... -O, o, nu cumva ti-ai pus n gnd sa ma ucizi cu o marturisire?

423

zmbi ea, deabia miscndu-si buzele pline, foarte rosii, dintre care albeau dintii mici si luciosi. Tnarul ramase cu privirea aninata de buzele ei ademenitoare si sopti, pierdut: -Mi-esti draga... Te iubesc... Apoi cu o miscare brusca, biruitoare, i lua capul n mini si-i saruta buzele prelung, salbatec", ca si cnd ar vrea sa-i soarba dintr-odata tot sufletul. Iar femeia i dadu gura cu ochii nchisi,

424

ntinznd putin gtul alb, decoltat. Statura cteva clipe astfel, pe urma Titu si trecu bratul pe dupa mijlocul ei si o strnse vijelios la piept. Roza nsa se dezmetici repede, se desprinse usor din nlantuirea lui patimasa si, potrivindu-si parul ce i se pravalise pe umeri, i zise cu o imputare dulce: -Ei, dar stii ca esti ndraznet de tot, micule? Nu te credeam asa de ndraznet...

425

Titu simti un val de sfiala cuprinzndu-i inima dar pasiunea i desclesta limba: -Te iubesc nebuneste! De cnd te-am vazut ntia data, te port n suflet ca pe o comoara nepretuita. Si niciodata n-am avut prilejul sa ti-o spun. Si niciodata n-ai vrut sa vezi ct de mult te iubesc... Femeia l asculta un minut ncntata. Marturisirea lui, stngace si teatrala n acelasi timp, i dadu niste fiori feciorelnici. L-ar fi

426

ascultat astfel o zi ntreaga, dar i fu teama ca nu-l va mai putea stapni. Se scula deci n picioare, vorbindu-i cu aceeasi caldura patetica: -Am vazut si te-am nteles demult. Totusi trebuie sa fii cuminte... cuminte, cuminte! Auzi? Altminteri nu te iubesc deloc... l dojeni dragut cu degetul, iar el i apuca amndoua minile si le acoperi de sarutari.

427

_ Acuma trebuie sa ma duc acasa, caci vezi ce trziu e - urma Roza ferindu-se mereu de staruintele lui. Se nsera. ntunericul cobora att de grabit, parca de te-ai fiuitat mai bine, l-ai fi vazut cum se ngroasa... Titu ridicapardesiul, l scutura si nsoti pe d-na Lang pna la marginea satului.

-Ce-ai zice daca te-ai pomeni ntr-o buna noapte, pe

428

neasteptate, cu mine n casa? ntreba dnsul la despartire, linistit, strngndu-i bratul.

-Mi-ar face placere si... ti-as da un ceai cu rom mult - raspunsefemeia rznd. Afara daca barbatul meu s-ar mpotrivi... -Dar daca Lang n-ar fi acasa? starui Titu, nfigndu-si privirealacoma n ochii ei. -O, atunci... atunci ar trebui sa fii foarte cuminte, altfel m-ai supara! murmura Roza cu un zmbet ispititor si supus.

429

Titu se ntoarse acasa pe drumul cel nou, foarte multumit deziua de azi, ntinznd pasii ca sa ajunga din urma pe surorilesale si mai ales fiind nfometat de moarte. Pe la Cismeaua Mortului nsa ntlni pe Ion, care venea din Jidovita, singur, gnditor, n mers sovaitor. -Da ce-i Ioane, de tndalesti asa? i striga Titu voios. Ai bautceva ori nu ti-s boii acasa? - Apoi domnisorule, mi chibzuiesc si eu necazurile cum pot raspunse

430

Ion scotnd palaria si ncercnd sa zmbeasca, fara aizbuti. Cerul era senin-sticla. Cteva stele mari clipeau aprig, luptndcu ntu-nerecul care navalea zadarnic sa le stinga, caci mereu se aprindeau mai multe, ca niste scntei mprastiate de unvnt napraznic. Din urma Padurea Domneasca vjia nabusitparca siar fi stapnit mnia, iar n fata soseaua cenusie fugeaprintre santurile negre, pierzndu-se repede pe dupa cotiturile de dealuri... -Asa, se vede c-ai auzit si tu? zise Titu deodata. Apoi tocmaivoiam sa-ti spun, ca eu am aflat-o de ieri, de la un prietencare-i

431

scriitor la judecatorie n Armadia... E adevarat, Ioane! Simion Lungu te-a,prt ca l-ai batut si ca iai sfeterisit nu stiucti stnjeni din porumbistea... -Da da-l dracului cu tot neamul lui! l ntrerupse flacaulnepasator, scuipnd ascutit, n semn de dispret. 81

-Ce sa-i dracuiesti Ioane, ca nu-i de gluma! relua Titu ntartatputin de nepasarea lui. E lucru foarte serios si poate sa te bage

432

si-n temnita!... Ca Simion ca Simion... cu el te-ai fi nvoit tu omeneste. Dar s-a pus si popa pe capul tau, auzi? E foc pe tine, nu alta! zice ca nu te iarta pna nu te vede la racoare... El i-afacut pra lui Simion si s-a pus si martor... Nu stiu ce are cu tine... Ion scuipa iar, si trase palaria pe ochi si tacu. Auzise si el cevadin toate acestea. I-au intrat pe o ureche si i-au iesit pecealalta. I se pareau fleacuri fata de cele ce se dospeau acuma

433

n sufletul lui. Bataia cu Simion nu strnise n sat mare vlva, caci Simion era o fire artagoasa, gata vesnic sa ia de piept pe

434

oricine. Pe urma ncaierarile din pricina pamnturilor erau maidese chiar dect certurile flacailor la hora. Doar amestecul preotului daduse putin de vorba pe la crciuma... Ion nsa eraatt de patruns de ncrederea mereu nelamurita, ce i-o desteptase lacramile Anei, nct parca vesnic umbla prin nouri. Simtea totusi nevoia unui imbold care sa-i limpezeascagndurile si sa-i ndrumeze faptele. Avea rabdarea sa-l asteptenepripit, convins ca trebuie sa-i vie de undeva. Si fiindca de cte ori si sfarma mintea singur sa-si gaseasca drumul, seizbea parca numai de

435

porti zavorte - cauta sa nici nu se maigndeasca la ceeace trebuie sa se ntmple. Acuma tocmaincepuse sa-l mpresoare nchipuirile si sa-l nfurie.

-Lasa-i, domnisorule, ca de asta nici capul nu ma doare - facudnsul, ca si cnd vorbele lui Titu i-ar fi crestat limba. Titu, creznd ca flacaul se sfieste sa zica ceva rau despreBelciug, urma mai aprins: -De ce sa-i lasi, Ionica? Ori ti-e frica de popa? -Ba nu mi-e frica nici de Dumnezeu, daca mi-i sufletul curat,

436

domnisorule! -Nici sa nu-ti fie, ca om mai urt ca Belciug nu se afla sub soare!... Cinos la suflet si viclean ca dracul... A nceput sa mascrbeasca de cnd am vazut ca-si pune mintea cu flacaii sisivra nasul n sfezile voastre... ntr-adevar, pna deunazi, Titu, singur din toata familia, iubise pe preotul Belciug. Chiar cnd parintii lui se mai ciorovaiau cudnsul, prietenia lor ramnea neatinsa. Popa l lua cu trasuraori de cte ori se ducea la Armadia sau la Bistrita si trageaucte un pui de chef, ocarnd mpreuna pe unguri, caci Belciug

437

era mare nationalist, desi nu se prea arata a fi, de frica sa nu-sipiarza ajutorul de la stat, fara de care n-ar mai fi putut trai nrndul oamenilor... nversunarea lui mpotriva lui Ion nsazdruncinase dragostea lui Titu. Mai nti i se parea nedreapta si nedreptatea totdeauna l revolta, afara daca nu pornea de ladnsul. Pe urma Ion i era tot att de drag pe ct82 g fusese Belciug. Mndria flacaului, istetimea si staruinta lui de a mplini ceeace si punea n gnd, vointa lui ncapatnataplaceau domnisorului cu deosebire pentru ca toate acestea luii lipseau, macar ca ar fi dorit mult sa le aiba.

438

Se hotarse chiarsa spuna preotului ca e nedrept cu Ion, dar niciodata nu gasise momentul potrivit si mai ales curajul trebuincios. Acuma, fatacu flacaul, si varsa toata nemultumirea pe care ar fi vrut sotrnteasca lui Belciug, l mira nsa si-l ncurca nfatisarea lui Ioncare-l asculta parca ar fi fost vorba de altcineva. n cele din urma Titu si curma brusc indignarea si ntreba iscoditor: -Mi se pare mie ca alte necazuri te mannca pe tine, mai

439

mari? Ion se opri, si ncrucisa bratele pe piept si-l privi lung. Titu vedea cum i scapara ochii n ntunerec, ca pisicii.

-Altele, domnisorule, bine zici - raspunse scurt si apasat. -Si nu-mi spui mie? se supara Titu. Sa stii, Ioane, ca m-ai jignit! Zau m-ai jignit... Flacaul si ndrepta sumanul pe umeri ca si cnd nu s-ar fi

440

putut hotar sa vorbeasca. Titu nsa, muncit de gndul ca are sa descopere cine stie ce taina mare, i dadu ghes nerabdator: -Hai, spune ce te doare! Iute!... Hai!... Stateau n mijlocul soselei, sub Rpele Dracului. Dinspre Pripas se apropia o caleasca n trap grabit. Se dadura amndoi la o parte, iar Ion si ridica palaria, zicnd, buna seara necunoscutilor din trasura. Apoi, cnd uruitul rotilor se potoli, zise foarte rar:

441

-Trebuie sa iau pe fata lui Vasile Baciu, domnisorule! Titu rse cu o veselie deceptionata. -Asta ti-i supararea?... Fugi d-aici, Ioane, ca rd si curcile de tine! -Asta-i, domnisorule, si-i mare! Ca badea Vasile nu mi-o da si, daca nu mi-o da de buna voie, e rau de tot!... -Nu te nteleg de ce te agati tu de fata asta? E slabuta, e urtica... Eu unul n-as lua-o nici sa mi-o cntareasca n aur!

442

-Asa-i, asa-i, dar fara dnsa nu mai scap de saracie pna-i Prut si Siret! -Aaa! facu Titu dupa o pauza ce voia sa talmaceasca gravitatea situatiei. Asa da, adevarat! E greu! -Asa-i? zise Ion multumit ca si domnisorul i ntelege acum necazul. Invata-ma d-ta ce sa fac si cum sa fac, ca esti om nvatat!... Titu, n realitate, nu prea ntelegea nici ncapatnarea lui Ion

443

de-a lua pe Ana, si nici pe a lui Vasile Baciu de a nu i-o da. El vedea n amndoi tarani deopotriva de treaba, ntre care nu e nici o deosebire. Daca Ion n-are avere, n schimb e mai dezghetat si mai harnic, ceeace face uneori ct o mosie. 83 I 1 1 i

444

Deoarece nsa rolurile de povatuitor l maguleau, se sili sagaseasca un sfat bun care sa-l ridice n ochii flacaului...

-Daca nu vrea el sa ti-o dea de buna voie, trebuie sa-l silesti! zise Titu dupa un rastimp de gndire, nehotart putin, ca si

445

cnd ar fi vrut sa vaza cum i va primi Ion vorbele. Flacaul tresari. I se paru ca n minte i s-a deschis deodata odra luminoasa care i arata lamurit calea. Ofta prelung, parcai-ar fi cazut o povara uriasa de pe inima. Ridica privirea cercetator, ca un hot prins cu ocaua. Multumirea l strngea degt nct nu putu rosti nici un cuvnt.

-Poti sa-l silesti? Ai cum sa-l silesti? ntreba Titu nentelegndtacerea lui.

446

-Pot, domnisorule! izbucni Ion aspru, cu amenintare n glas. Pornira repede iar la drum, dar nu mai schimbara nici o vorbapna npoarta nvatatorului. Flacaul nu mai simtea nici o nevoie de palavre zadarnice, cnd acuma simtea limpede ce trebuie safaca. Acuma l rodea numai nerabdarea sa ispraveasca maicurnd, sa-si mplineasca scopul. Titu tacea fiindca nu era sigurdaca povata lui a fost folositoare, mai ales dupa raspunsul drz care-i rasuna mereu n ureche.

447

-Multumesc, domnisorule, ca mi-ai deschis capul - zise Iondespartindu-se. n casa Herdelea ardea lampa. Lumina unei ferestre se revarsa toata asupra flacaului, care avea pe fata o hotarrestralucitoare. Vazndu-l, Titu avu un fior de spaima. -Ia seama, Ioane, sa nu dai cu oistea-n gard! murmura dnsulzmbind zapacit. -De-acu lasa pe mine, domnisorule, ca-mi stiu eu datoria! raspunse Ion cu o bucurie att de larga ca se pierdea ntr-unrnjet prostesc. 7I

448

Titu intra n casa cam uluit de izbucnirea lui Ion. Desi nu pricepea ce s-a putut urni n sufletul lui deodata, simtea totusica a dezlantuit o pornire att de salbateca, nct l cutremura. Cum dadu nsa de lumina si cum mirosi mncarea, uita pe Ion si-i reveni n gnd Roza Lang. Astfel se nveseli iar si, frecndusi minile, zise cu o mndrie prin care voia sa dea a ntelegetuturor ca a pus la cale un lucru mare:

449

-Foarte draguta nevasta lui Lang! E o placere sa stai de vorba cu ea!... Herdelea aproba n tacere, caci si lui i placea Rozica, cu toateca dragostea i-o arata numai prin glume piparate, spuse ntro ungureasca foarte stricata, care pe femeie o nveseleautotdeauna. Dascalita nsa bufni morocanoasa:

-Repede va mai speriati si voi de toate zdrentele... Daca si aiai

450

draguta, apoi ce sa mai zici de mama padurii?.. Cum poate sa fie draguta o femeie care-i att de proasta ca nici macar nustie romneste?

451

Doamna Herdelea avea un dispret adnc pentru femeile carenu fac copii. Pe Roza Lang nsa era si mai furioasa pentru ca, de cte ori se ntlneau, voia s-o sileasca sa vorbeasca ungureste, mirndu-se mereu cum se poate sa nu stie ungureste sotia unui nvatator de stat. Dascalita n-ar fimarturisit n ruptul capului ca nu stie, ci spunea cu mndrie canu vorbeste fiindca i sunt urti ca dracul ungurii si limba lor. Laura si Ghighi se ntorsesera acasa singure. Ungureanu nu se

452

mai oferise, ca altadata, sa le nsoteasca. Din Jidovita pna nPripas, Laura a plns disperata, fara sa scoata o vorba. Ghighinsa, banuind pricina lacramilor sorei sale, a ocart toatavremea pe Aurel, gasindu-i mai multe cusururi chiar dect nsisi batrnii cnd erau mai porniti. Ocarile ei si obosealadrumului au potolit putin durerea Laurei. ndata ce ajunseacasa, se retrase n salon ca sa nu bage de seama parintii ca aplns. Orict se sili sa se stapneasca, nu-si putu opri lacramile. Simtea ntr-una ca si cnd o casa ntreaga s-ar fiprabusit peste ea si nu e n stare sa se ridice dintre darmaturi.

453

Cnd Ghighi veni s-o cheme la masa, minti c-o doare capul. Arfi murit de rusine sa fi fost acuma nevoita sa se uite n ochii oamenilor, care i-ar fi ghicit ndata supararea. Dupa cina Herdelea, aducndu-si iar aminte de scrisoarea luiPintea, deschise usa odaii unde Laura si framnta nenorocirea, si-i zise din prag:

-Dar cu omul cela ce facem, domnisoara? Tu, care stii attea etichete, nu crezi ca-i vreme sa-i raspundem?

454

ntrebarea se nfipse n inima fetei, ca ntr-o rana proaspata. Lacramile o podidira mai furtunos, n vreme ce buzele ei murmurau cu resemnare: -Scrie-i, scrie-i, fire-ar al dracului!... Cine te opreste sa-i scrii?... De-acuma mi-e totuna... Ghighi se repezi numaidect, adaugnd: -A zis ea vreodata sa nu-i raspunzi? Da ce, crezi ca ea-i proasta sa lase pasarea din mna pe cea din gard? Ori ati fi

455

vrut sa nu mai vorbeasca cu nimeni pentru ca a cerut-o domnul Pintea? Asa sunteti d-voastra, cautati cu lumnarea si pe urma mai ziceti ca altii se cearta. -Bravo, bravo! striga si Titu, triumfator. Asta-mi place! n sfrsit bine c-ati venit tot la vorba mea... Daca m-ati fi ascultat de la nceput, azi Laura ar fi mireasa... Laura plngea cu hohote. Ghighi alerga la ea s-o mngie, nchiznd iar usa. Bocira amndoua un rastimp, apoi Ghighi se

456

reculese si vorbi, alintnd-o: -Lasa-l ncolo, Lauro draga, nu-ti mai face snge rau pentru un netrebnic! Merita un stricat ca el sa-l plnga o fiinta gingasa si

457

distinsa ca tine?... Vezi, eu am avut o presimtire sigura ca-i unticalos... Stii, ti-am spus si asta-vara, la sindrofia de la ElviraL. De altfel si Alexandrina mi-a povestit, chiar azi, ca fata popiidin Vararea, stii, toanta ceea de Vica, i-a facut farmece si ca acuma prostanacul de Ungureanu se duce mereu-mereu pe laea, ba ca popa, betivul, la si pus sa jure n biserica si cu mnape Evanghelie, ca ndata ce va iesi doctor, va lua pe Vica!... Acum vezi si tu ct e de murdar si de nevrednic de iubirea ta, Lauro draga!...

458

Batrnii erau multumiti c-a dat Dumnezeu si i-au venit Laurei gndurile cele bune. Dascalita, miscata, se apuca sa spelevasele, bolborosind o rugaciune ce o stia dnsa, nca din tinerete, anume pentru asemenea ocazii fericite. Herdelea nsascoase din buzunar scrisoarea a optzecea a lui Pintea si o citidin nou, cine stie a cta oara, cu multa bagare de seama. Clatina apoi din cap ngndurat, vrnd sa nvedereze nevestei si hii Titu, ca nu-i usor sa ticluiesti un raspuns cum se cuvine,

459

cinstit si drept si frumos, unei asemenea scrisori. Se aseza lamasa de scris, lucrata de el nsusi acum vre-o douazeci de ani, aprinse o lumnare, puse scrisoarea lui Pintea lnga calimara, si atrna dupa urechi niste ochelari pe care nu-i ntrebuintadect n momentele cele mai solemne, caci vedea mai bine fara ei, statu cu fruntea ncretita ca sa-si adune gndurile siapoi ncepu sa astearna pe hrtie, batrneste: Mult stimate si iubite fiule George! Afla ca rndurile tale multa bucurie ne-aupricinuit vaznd ntrnsele gndurile tale bune si preavrednice.

460

Si mai afla ca Laura este doritoare de-a te vedea n casa noastra ct mai grabnic... CAPITOLUL IV NOAPTEA 86 De cnd a vazut ca Ion se nstraineaza de Ana din ce n ce mai rau, George Bulbuc a nceput ntr-adevar sa mearga mai nfiecare seara pe la Vasile Baciu. Fata i era acuma mai draga. Galagia ce se facuse n jurul ei, din pricina lui Ion, i se parea c-

461

a nfrumusetat-o si i-a ridicat pretul. Stia bine ca Ana nu se va nmuia cu una cu doua, dar nadajduia ca, pna n cele dinurma, i va birui mpotrivirea. Caci acuma numai de ea mai atrna. Cel putin asa credea el. Feciorul Glanetasului are alte necazuri pe cap, dect sa-l mai bata gndurile Anei. Dupa pozna cu Vasile Baciu, dupa dojanadin biserica, dupa bataia cu Simion Lungu ce-ar mai puteaastepta Ion? Dovada ca nimic, este faptul ca nici nu se maiarata pe la Ana. La hora nu mai joaca cu ea. n sat umbla vorba

462

ca se va nsura n Cslegi cu Florica... Va sa zica din parteaaceasta calea lui George e sloboda... Numai Ana sa se dea pe

463

brazda... Dar Ana l ocolea, avea ochii vesnic rosii de plnsascuns. Asta nseamna ca n inima ei nu s-a zdruncinat iubirea pentru Ion. S-a gndit George si s-a razgndit. Pe urma s-asfatuit cu ma-sa, o femeie uscata, cu nasul ascutit si ochii mici cazuti n fundul capului, care vedea n toate lucrurile neplacutevrajitorii si farmece. Ea la nvatat sa se duca la ghicitorul dinMagura sa-i dezlege pe Ana. George s-a dus, ghicitorul i-adescntat... Zadarnic. Atunci a nceput sa se

464

necajeasca. Nenduplecarea fetei i jignea mai ales mndria. Secredea cel dinti flacau din sat si suferea cnd cineva nu i-o recunostea. Din pricina aceasta a avut cteva ciocniri cu Ioncare pretutindeni i-o lua nainte, pe care mai toti flacaii lpriveau ca pe un fel de vataf. n sinea lui simtea si el ca alGlanetasului are ceva de-l ntrece n fata oamenilor. N-o marturisea nsa nimanui si se supara cnd o spuneau altii... Adica de ce ar fi mai breaz Ion ca dnsul? Carte stie si el; e

465

chiar abonat la Foaia Poporului. Prost nu e; voinic este, desinu e bataus. Adevarat ca are o fire blnda, dar cnd se mnie, e n stare sa faca si moarte de om. Ion e mai sprinten, maiosos, mai siret, adevarat, dar el e mai asezat, mai cumpanit, ca omul care are ce pierde. Toma Bulbuc e cel mai bogat tarandin Pripas, mai cu stare dect nsusi popa Belciug, iar George e singur la parinti. Harnic si muncitor si strngator este cum nuse gaseste al doilea. Din munca lui a adunat banii cu care acumparat iarna trecuta cel din urma petec de pamnt al luiDumitru Moarcas...

466

Vasile Baciu l primea totdeauna voios, l poftea sa sada, lcinstea cu rachiu ndulcit de fata mea. George zmbea si seuita cu coada ochiului la Ana, care mereu si facea de lucru pelnga vatra si de abia raspundea la vorbele lui. Dintru-nti a crezut ca sfiiciunea ei este prefacatoria obisnuita a fetelor fatade flacai, mai ales cnd le vad si parintii. Curnd a trebuit santeleaga ca Ana tot nu-l vrea pe el si ca tot dupa Ion ofteaza. Atunci a plecat njurnd-o n gnd si hotart s-o lase n plata Domnului. Mintea nsa i ramnea tot la ea si a doua seara

467

pornea iar glont la Vasile Baciu, sa se necajeasca iar prinznd-ocum suspina si lacrameaza dupa cellalt. Se ncapatna din zi nzi. Se simtea jignit de raceala ei si ncepea s-o iubeasca aevea. De unde pna acuma voise s-o ia numai pentru ca era fata luiBaciu si fiindca parintii lor i-au sortit unul altuia, azi o rvneacu patima si i se parea frumoasa rupta din soare. Nu ndrazneasa mpartaseasca nimanui ce-l durea. I-ar fi fost rusine sa afle cineva ca el nu e n stare sa-i dobndeasca dragostea. Aceastal-ar fi njosit n fata tuturor, naltnd n aceeasi vreme pe Ion.

468

469

Se mustra chiar ca a ascultat pe ma-sa de sia mai batutpicioarele degeaba pe la ghicitor. I-ar fi venit mai bine daca arfi bagat de seama Vasile Baciu ce se petrece n inima Anei. Darbatrnul nu putea banui nimic. El stia doar att ca fata lui trebuie sa se marite cu George, pentru ca lui asa i s-a nazarit. Cu ct l primea mai bine, cu att credea ca va merge mai usor. George se chinuia ca, pe cnd satul fierbe ca el merge la Ana, era nevoit sa petreaca toate serile ascultnd palavrele lui

470

Vasile despre razboiul din Bosnia, unde povestea c-ar fi facutattea vitejii de l-a pupat nsusi mparatul. Ar fi fost de o miede ori mai bucuros sa se fi putut nvoi cu fata spre a se ntlnipe furis, caci asta ar fi fost dovada de dragoste. Ana nsa ofta de cte 88 ori tatal ei se jura flacaului ca la iarna vor face nunta macar dear plezni fierea n dezmatatul Glanetasului. Dealtfel Ana de cnd a vazut pe Ion mbratisndu-se cu Floricasi mai ales de

471

cnd i-a ajuns la urechi ca a si cerut-o, traia ntr

o framntare cu att mai dureroasa cu ct trebuia s-o tainuiasca. Era o fire tacuta si oropsita, menita parca sa cunoasca numai suferinta n viata. A crescut singura, lipsita de o dragoste parinteasca mngietoare. Mama o lasase faraaripi. si aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei blnde pecare

472

nu le-a mai ntlnit niciodata. Tatal ei o iubea, dar cu o iubire plina de toane. Vorbe bune a auzit prea putine de ladnsul; batai nsa a suferit nenumarate, mai pe dreptate, darmai mult din senin. Prietenie cu alte fete nu putea lega. Sufletul ei cauta o dragoste sfioasa si adnca. Zburdalnicia o ntrista. Chiar peste veselia ei plutea totdeauna o umbra demelancolie. n Ion al Glanetasului apoi descoperise deodata totceea ce-i dorea inima. ntia oara, acum cteva luni, cnd au

473

stat de vorba mai ndelung, s-a simtit ademenita. De atunci si zicea mereu ca fara de el va trebui sa moara. Era singurul omn ale carui cuvinte tremurau mngierile rvnite n fundulinimii ei. Nu marturisea dar nici nu ascundea tatalui ei iubirea ce-o cuprinsese si de care nu putea sa se desparta nici moarta. njuraturile si amenintarile lui, ca si revenirea lui George n-osperiau deloc si nici nu-i clinteau hotarrea. n gnd cautavesnic prilejuri sa ntlneasca pe Ion, sa-l ntrebe, sa-l roage,

474

sa-i cada n genunchi ca sa n-o ocoleasca. Nu ntelegea purtarea lui, pe care-l stia att de ncapatnat si de bun. Departarea si lipsa lui nsa i sfsiau inima. si zicea uneori capoate fuge de dnsa, ca poate n-o mai iubeste... Atunci sipierdea brusc toate nadejdile si o cuprindeau gnduri de moarte. Mai ales dupa ntlnirea ei cu Ion, pe drumul celvechiu, cnd el n-a gasit nimic sa-i spuna; cnd n-a luat-o n

475

brate, desi fusesera singuri - gndurile negre ncepura s-ostapneasca mai des. Joia, ducndu-se la blciul saptamnal nArmadia, cu oua, pasari, brnza, laptarii, trecnd n zorii zileipe cararea de lnga Somes, dincolo de Jidovita, se oprea acuma mereu n dreptul stavilarului si privea lung valmasagulapelor adnci care parca o chemau. Ce sa mai astepte n viata, daca ce i-e drag o paraseste? Ropotele valurilor care sezvrleau navalnic, n clocote mugitoare, o nvaluiau n zgomote asurzitoare, stingndu-i toate dorurile si nazuintele. Se clatinape picioare. Simtea ca daca s-ar pleca putin, ar aluneca n

476

guramortii unde, ntr-o clipire, s-ar sfrsi toate suferintele... Totusi ntr-un coltisor al sufletului ei, chiar n mijlocul chinurilor celor mai crncene, mai simtea plpirea unei farme denadejde care o ndemna sa creada ca nca nu e totul pierdut. Grauntele de speranta care nu paraseste pe om pna-si daultima suflare, care mai licareste n ochii muribundului 89 chiar cnd inima a ncetat de-a mai bate si cnd trupul anghetat pentru totdeauna - i

477

dadea si ei puterea sa maiastepte si sa staruiasca... Si astfel, ntr-o noapte, dupa ce pleca George si dupa ce tatalei stinse lampa si se culca, Ana, plnsa si frnta, iesi n ograda, cum mai iesise de attea ori zadarnic de cnd Ion nu se mai abatea pe la dnsa, cu scnteierea de nedejde n inima ca poate cine stie...? Noaptea era neagra i mohorta, noapte de toamna, trista sinabusitoare. Nouri grosi, plumburii maturau coastele dealurilorcare

478

mprejmuiau Pripasul, nvltorndu-se n vazduh, nnegrindu-se si limpezindu-se ca niste balauri naprazniciporniti parca sa nghita dintr-o sorbire satul ce dormea adnc simut. Pomii prin gradini drdiau cutremurati de frig, cu niste glasuri plngatoare si obosite. Fata, desculta, strngndu-si pe piept naframa, pasi sprintenspre poarta, zgltita de o frica nenteleasa si de frigul care opatrundea la os. Deschise vranita cu mare bagare de seama, ca sa nu scrtie, si vru sa iasa n ulita. Se opri nsa deodata.,

479

traznita de spaima. O mogldeata neagra statea razimata destlpul portii. O clipa Ana n-avu macar puterea sa deschidagura. Apoi, reculegndu-se, ntreba n soapta:

-Cine-i aici? -Eu - raspunse un glas gros, mprastiindu-se n ntuneric peniste aripi nevazute. -Ionica? murmura Ana ntr-o izbucnire de fericire, agatndu-sede dnsul si repetnd printre lacrami: Ionica! Ionica! -Am asteptat sa plece George - rasuna iarasi glasul lui Ion cu otremurare de parere de rau. De cte ori n-am tot asteptat asa,

480

481

iar tu Ano... Se ntrerupse brusc, ca si cnd i s-ar fi nfipt un cutit n beregata.

-Hai n casa, Ionica - se scnci fata, tragndu-l de mneca sumanului. Pe urma, aducndu-si aminte de tatal sau, care ar scula tot satul n talpi sa stie ca i-a adus pe Ion n casa, adaogamai plngatoare. Ori barem n ograda... pe prispa... Vino!...

482

Ion nu intra. Atta voise: sa-l vaza ea si sa stie hotart ca n-a parasit-o. Asa si chibzuise dnsul calea pentru a sili pe Baciusa i-o dea. Ca sa izbuteasca, trebuie s-o ieie domol. Altfel i se primejduiau planurile... Acuma stia bine cum are sa-l sileasca. Numai sa nu-si piarza rabdarea. Graba strica treaba. Fara dibacie si siretenie nu ajungi la mal niciodata... i zise repede, scurt noapte buna si se pierdu n beznanainte ca Ana sa mai fi putut raspunde. Dar pasii i se maiauzeau pe

483

ulita, leopaind rar prin noroi, ndepartnduse din ce n ce, pna ce se stinsera de tot. Buzele fetei blbirarugatoare n singuratatea ce o nvaluia: 90 -Ionica! Ionica!... Ramase totusi cu o multumire mare n suflet. S-a ntors la ea, va sa zica 0 iubeste!... Poate ca niciodata na avut visuri mai frumoase ca n noaptea aceasta... De-a doua zi, Ana parca ar fi fost alta. Fata i se mbujora de o

484

ncredere senina. Umbla mai sprinten, muncea mai cu drag sisimtea o nevoie ciudata de a arata lumii ntregi ca e fericita. George, vaznd ndata schimbarea, s-a bucurat mai nticreznd ca s-a dat pe brazda. Ana nu mai ofta si nu mai lacrima. Parea nsa grozav de nerabdatoare si statea ca peniste spini, parca deabia ar fi asteptat sa-l vaza urnindu-se... Gndindu-se mai bine, George si zise ca trebuie sa fie ceva lamijloc. Si gndindu-se iar, i fulgera prin minte: -Ion!

485

Vrea sa-l ndeparteze si nu mai putu. n urechi i vjia mereu, ca o bataie de ciocane: -Ion!... Ion!... Ion!... Cnd, a doua zi, i aduse straja citatia, Ion strnse din umerinepasator, ntreba n ce zi e judecata, caci nu pricepea scrisulunguresc, si o dadu Zenobiei s-o puna bine, dupa grinda, ca sanu uite sorocul. Numai o clipa si-a zis adica tot e adevarat? si pe urma nici nu s-a mai gndit la Simion Lungu, cum dealtfelnu se gndise nici pna acuma. Seara se duse iar la Ana. Si deaci ncolo mereu...

486

Glanetasu s-a speriat de citatie si l-a cicalit destul sa dea fuga la domnul nvatator, sa-l roage sa-l povatuiasca cum si ce safaca. Herdelea era doar tot att de vestit ca stie legile mai

487

bine ca orice avocat, pe ct era de pretuit pentru ca nici undoctor nu tragea maselele mai repede si fara durere ca dnsul. Altadata Ion alerga cu toate fleacurile sa-i ceara sfaturi sau sase nteleaga macar cu domnisorul Titu; de ce nu s-ar duce acuma cnd e vorba de judecata si cnd se stie ca judecatoriinu glumesc? Vorbele batrnului nsa nu s-au lipit de dnsul. Gndurile lui acum erau toate si mereu la Ana. Pna ce nu va fi silit pe Vasile Baciu sa i-o dea de nevasta, mpreuna cu toata mosia, nu mai voia sa auda nimic...

488

Ziua judecatii cadea ntr-o Joi. Fiind blci n Armadia, Ion aplecat laolalta cu parintii sai, care duceau doua mierle deporumb, sa le vnda, ca 91 sa mai plateasca din dari, deoarece primarul ncepuse a umblaprin sat, ntovarasit de practicantul notarului, lund zaloage dela cei ce erau ramasi n urma. Zmbea un soare batrnesc de toamna, nvaluind hotarele ntr

489

o lumina galbena potolita care ncalzea tocmai cum i placeomului mai bine. Subt mbratisarea blnda a razelor pamntulamortit parca respira iar mai zdravan, copacii si resfirau mai tihniti frunzele aramii... Soseaua uruia nencetat de carutele care se ntreceau s-ajunga mai curnd la blci. Pripasenii, mergnd mai toti pe jos, cu saci sau dasagi n spinare, paseauvoiniceste si vorbeau tare de rasunau rpele si codrii... n Jidovita crciumarii botezau rachiul, pregatindu-se pentru dupaamiaza cnd oamenii, la ntoarcere, se vor opri cu totii

490

sanchine cte-un pahar de multumire c-au vndut sau cumparat ce-au putut... Armadia ncepe ndata la cteva sute de pasi dincolo de podulde peste Somes. Un orasel lunguiet, mprastiat pe tarmul ruluipna la poalele dealurilor, urcndu-se chiar si pe coasta cucasele. De departe straluceste mndra biserica cu doua turnuri si cladirea liceului romnesc, podoabele cele mai de seama aleArmadiei si ale ntregului tinut. Dealtfel tot trgusorul e treipatru

491

strazi care se ntlnesc ntr-o piata larga, n fata bisericiiGlanetasu, cu Zenobia si cu Ion, o apuca pe lnga Somes, fiindca- i calea mai scurta, si ies lnga scoala primararomneasca n Strada Liceului. In dreptul judecatoriei, care seafla peste drum de o bisericuta veche catolica, Ion se oprestesi trece dasagii cu porumb n spinarea ma-sii. si dau ntlnire n piata si apoi batrnii pornesc nainte, iar feciorul ramne petrotuarul de lespezi lucii, scuturndu-si hainele de perii ce-iluase de pe desagi. Judecatoria era o cladire mare, posaca, galbena, cu un etaj si

492

cu ferestrele zabrelite; n fata ei, afara, lnga poarta, stateauvesnic doua banci de scnduri, pe care se odihneau pricinasii

493

pna le venea rndul, caci functionarii, coplesiti de lucru, nu-isufereau nlauntru, pe coridor sau n sala de asteptare. Ion sosise devreme. Pna la noua, cnd se deschide cancelaria, trebui sa astepte pe-afara, n tovarasia altor tarani, de prin sate ndepartate, veniti ca si dnsul. Tocmai trziu si aduseaminte de Simion Lungu si-l cauta din ochi, fara sa-l gaseasca. Cnd n sfrsit un aprod ungur, foarte rosu la fata si cu omustata pomadata si rasucita, ncepu sa strige pe mpricinati,

494

se opri n fata portii trasura preotului Belciug. Pe capra, lngavizitiu, sedea tantos Simion.

-Mhm! si zise Ion batjocoritor. l aduce popa cu brisca! Belciug cobor ncet, spuse vizitiului sa poposeasca la gazda lui pe Ulita Comorii, unde tragea totdeauna, si apoi intra pe poarta, ferindu-se de 92 femeile care se mbulzeau sa-i sarute mna. Simion ramase pe

495

trotuar, ncurcat putin, aruncnd o privire pe furis spre Ion, care sedea pe banca, de vorba cu un mosneag din Vararea. Sosirea lui Simion i stnjeni parca pe toti dintru-nceput. O taranca guresa, asezata lnga poarta, pe un fedeles gol, rupse tacerea, ntrebndu-l deodata: -Oi fi avnd si d-ta vre-un necaz pe-aici, mai bade? Simion se uita la Ion si raspunse cam rusinat: -Apoi am, vezi bine ca am. Cine n-are?

496

Iar tacura cteva clipe. Dar pe urma, ncetul cu ncetul, si revenira cu totii si Simion povesti din fir n par ce a patit cu Ion, care tagaduia aprig tot. Se amestecara toti n vorba, unii dnd dreptate unuia, altii celuilalt. Ciorovaiala nsa i apropia mereu. Simion dealtfel nu cerea dect brazdele pe care i le tagaduia flacaul, caci de batut s-au batut n parte. n cele din urma ascultara sfatul mosneagului din Vararea: Ion sa-i dea napoi

497

doua brazde si Simion sa-si retraga jalba. Spusera aprodului ca s-au mpacat si l rugara sa le ngaduie sa nstiinteze si pe domnul parinte ca nu mai vor sa mearga la judecata. Aprodul i batu pe umar si le facu semn sa-l urmeze. Intrara n gang. In dreapta si n stnga erau birourile cartilor funduare. Inima lui Ion batu mai repede. Aici are el sa vie cu Ana si cu Vasile Baciu, sa-i scrie toate pamnturile pe numele lui... Urcara apoi

498

pe o scara veche, foarte roasa. n odaia de asteptare dadura peste Belciug, care se plimba de ici-colo, cu palaria n mna, cu fata mai palida ca de obicei. Aprodul, aratndu-i pe cei doi tarani, i zise rnjind multumit: -S-au mpacat... Nu trebuie judecata... Preotul se opri brusc, ca si cnd glasul aprodului l-ar fi speriat. Vaznd nsa pe Simion mpreuna cu Ion, ntelese si se nfurie. Se bagase n cearta dintre dnsii ntr-o clipa de necaz prostesc,

499

500

creznd ca izbind pe feciorul Glanetasului, familia Herdelea aresa simta lovitura. Asa se grabise de scrisese pra lui Simion, sustinnd-o si prin marturia lui de preot. Peste cteva zile nsa, potolindu-si supararea, i-a parut rau ca s-a amestecat. Nu se cuvine ca un preot sa-si napastuiasca credinciosii, trndu-i nfata judecatorilor unguri. Ar fi fost multumit daca s-ar fi pututmpaca lucrurile, fara sa mai ajunga prin Armadia, dar si farasa iasa dnsul micsorat, caci din gura tuna si fulgera mereu

501

mpotriva lui Ion. Fiindca, n asemenea mprejurari, pricinasii nau ndraznit sa se nvoiasca, Belciug a venit cam n sila lajudecata, muncit de gndul cum ar putea potrivi toate asanct sa ramna cu fata curata. si facuse, plictisindu-se n sala de asteptare, o cuvntare bine simtita prin care sa apeleze lainima judecatorului pentru a dobndi iertarea vinovatului, dacafagaduieste sa se ndrepte... Atunci a picat93 aprodul cu mpacarea rasturnndu-i deodata toate intentiile. Ise paru ca taranii s-au ntovarasit ca sa-si bata joc de dnsul.

502

-Piei din ochii mei, magarule! se rasti la Simion, indignat. M-ai adus pna aici ca acuma sa ma faci de rs naintea oamenilor?... Las ca stiu eu ce poama esti si tu! Am sa te nvat eu minte si pe tine, beciznicule! Simion se facu mic de tot si mormai foarte ncet, sa nu-l auda popa, dar totusi sa-si poata zice ca n-a tacut: -Apoi nu te-am adus eu, domnule parinte, ca d-ta m-ai adus!...

503

Ctiva tarani, care-si asteptau rndul, se adunara ciopor ntr-un colt spaimntati. Numai o baba, neputndu-se stapni, bolborosi: -Mai rar popa cu aesta... n loc sa mpace oamenii, i nvrajbeste... Pe Ion ndrjirea preotului l ului. n gnd i rasari deodata ntrebarea: Ce-o fi avnd cu mine? O presimtire urta ncerca sa i se ncuibeze n inima. Pleostit, se apropie de fereastra ce

504

dadea n curtea judecatoriei. Se razima de perete si se uita din ce n ce mai zapacit mprejur. n antreu se coborse o tacere grea, ntretaiata numai de pasii preotului care si reluase plimbarea de ici-colo, mai nervos, aruncnd deseori priviri zdrobitoare spre Simion Lungu. Cnd Belciug obosi si se opri, se auzira din sala de judecata ntrebari grabite, ntr-o romneasca pocita, rostite de un glas aspru si urmate de

505

raspunsuri umile nfricosate... O teama stranie cuprinse pe Ion ncetul cu ncetul. Simtea o amenintare de care nu se putea feri. Se mira cum nu s-a sinchisit el deloc pna acuma de afacerea aceasta? De ce nu sa mpacat mai dinainte, cnd ar fi fost att de usor? i parea foarte rau ca n-a cerut cel putin nvatatorului sa-l lumineze ce

506

sa spuna si cum sa raspunda... Se ntoarse si-si arunca ochiiafara. Curtea era strmta, pardosita cu piatra si mprejmuita cuun gard de scnduri foarte nalt. n fund o casa joasa, cenusie, posomorta, cu ferestrele zabrelite cu drugi grosi de fier... Ion tresari. Asta era temnita. Un fior de groaza i furnica sufletul... n curte trei tarani taiau lemne sub privegherea unui paznic, ntr-o uniforma urta, cu pusca la umar. Taranii htiauferestraul alene si nepasatori, pe cnd paznicul nu-i scapa din

507

ochi si doar uneori si ndrepta cureaua de la arma, mndru siporuncitor...

-Va sa zica aici?... se gndi flacaul, curmndu-si nsa firul gndirii, cuprins de ngrijorare... Alt aprod, batrn, lenes, cu ochelari, i introduse nlauntru. La biroul din mijloc, cu spatele la fereastra dispre strada, statea un domn gros, cu o chelie ascunsa putin sub niste fire rare de par lung cu ochii ncruntati, avnd dinainte, pe masa, o cruce

508

de metal. Belciug, cu o nfatisare solemna, se aseza ndata n stnga, lnga perete, pe un scaun. La alt birou, un domn sfrijit si 94 galbejit, cu mustati caramizii si cu o carare aleasa foarte ngrijit, rasfoia {ntr-un teanc de acte, scoase cteva hrtii si le puse ceremonios pe masa judecatorului. Aerul era apasat si att de vrajmas, nct cei doi tarani se uitara repede unul la

509

altul, ngroziti, gata parca s-o tuleasca n orice clipa. Deodata nsa ntrebarile judecatorului pornira nerabdatoare. Cum te cheama? De cti ani esti?...Ion simti de acuma foarte limpede cum l nvaluie primejdia. De acuma s-a ispravit... Nu mai e nici o scapare... Cnd Simion raspunse, fara sa se uite la Belciug, ca s-au mpacat afara si ca-si retrage jalba, mai avu o scnteie de nadejde. Dar se stinse ndata. Judecatorul nici nu

510

lasa pe Simion sa ispraveasca, sari n picioare si ncepu sa racneasca: -Atunci de ce mai veniti pe-aici, ticalosilor, sa ma ncurcati?... O sa va bag la racoare pe amndoi, o sa va... Atunci Belciug se ridica de pe scaun si se apropie, zicnd cu sfiala: -Pardon... Doua cuvinte... Judecatorul nsa mai rau sa ntarta. ncepu sa dascaleasca si pe Belciug ca de ce nu explica boilor c-aici e judecatorie, unde

511

oamenii au de lucru, nu sa-si piarza vremea cu fleacuri... Preotul rosi si rosti cteva vorbe pe ungureste. Desi stia binisor ungureste, avea oroare sa vorbeasca, mai ales n fata autoritatilor, vrnd astfel sa dovedeasca tuturor ca romnul nu renunta niciodata la drepturile lui. Judecatorul, care l cunostea, se zapaci auzindu-l vorbind ungureste si apoi deodata se

512

ndulci. l pofti sa saza, si trase scaunul mai aproape de dnsulsi-l asculta cu mare luare aminte. Belciug vorbi mult. Era n jocprestigiul lui fata de tarani, care merita jertfirea trecatoare aunui principiu. Ion si Simion nu mai ntelegeau nimic; doar privirilejudecatorului, care i fulgerau n rastimpuri, le spuneau ca evorba de ei si ca nu e bine. Cnd nceta preotul, judecatorul sescula iar si numaidect se rasti la Ion:

-Va sa zica tu esti spaima satului, cine ticalos!... Bine. Foarte bine. Te dezvatam noi de nebunii, fii pe pace!... Ai sa vii sa stai

513

doua saptamni la racoare, ca sa-ti treaca pofta de batai!... Miselule si netrebnicule! Ion ngalbeni; apoi tot sngele i se urca n obraz. Rosti, cu fruntea sus, cu ochii aprinsi: -Apoi sa ne iertati, domnule jude, nu-i asa...Ca eu .n-am batut pe nime-n lume, domnule jude... -Sa taci, ticalosule!... Nici o vorba, ca pe loc te pun n lanturi!... Si acuma iesi afara!... Mars! 95

514

Flacaul iesi clatinndu-se, fara sa mai vaza cum Belciug da mna cu judecatorul care-i zmbeste prieteneste... n aceeasi Joi, dupa amiazi, pe cnd Herdelea, profitnd de vremea frumoasa si calduta, sforaia nchis n stupina, iar dascalita cu fetele alegeau fasole pentru mncarea de seara si vorbeau de Pintea, mirndu-se ca au trecut zece zile de la raspunsul lor fara ca el sa mai fi dat vre-un semn de viata -o

515

caruta se opri n fata casei si, n vreme ce caii si scuturau clopoteii de la gt, un glas striga patrunzator: -Domnulc-nvatator!... Domnule-nvatator!... Ghighi, recunoscnd glasul, se repezi afara, aruncnd vorba: -E draguta tatii!... n vrful caratii era cocotata o sasoaica batrioara si rumena, cu o fata vesnic rzatoare, care de patruzeci de ani, n fiecare Joi, se ducea n Armadia, la trg, cu caruta plina de pine de

516

vnzare. Herdelea o cunostea nca de pe vremea cnd fusese elev la liceu. Toata casa o iubea, poreclind-o draguta tatii fiindca cu ct mbatrnea, cu att se hrjonea mai mult cu domnul nvatator, n amintirea tineretelor de odinioara. -Fii buna domnisoara, vino de iea scrisoarea asta pe care mi-a dat-o domnul Balan de la posta pentru dumneavoastra! zise sasoaica cu ochii zmbitori. Ca mi-e greu sa ma mai cobor deaici

517

si caii-s cam nebunateci... Ghighi alerga, curioasa, la caruta. Draguta, ntinzndu-i scrisoarea, ntreba n saga, lungind vorbele saseste: -Da domnu-nvatator nu-i acasa? -Tata doarme, draguto! murmura Ghighi cu ochii la scrisoarea

518

care era o telegrama, si apoi fugind ntr-un suflet n casa, tocmai din cerdac adauga: Multumim, draguto!

-N-aveti pentru ce, n-aveti pentru ce! vorbi sasoaica singura, mngind cu biciul soldurile cailor care pornira ndata la pas. Telegrama strni o emotie grozava n toata casa. DoamnaHerdelea ndeosebi privea toate depesele drept niste cobitoarede rau. Numai doua a primit de cnd e maritata, si

519

amndouaau fost fatale: una le vestise, n trei cuvinte reci, moartea surorii ei celei mai dragi, prapadita ntr-un spital din Cluj nurma unei operatii, iar a doua le-a adus stirea mbolnaviriisingurului ei frate pe care, pna ce a ajuns ea la Monor, l-agasit pe catafalc. Astfel, 96 acuma ele se uitau spaimntate la fituica, ntrebndu-se de lacine o fi si ce o fi cuprinznd, nchipuind numai vesti sinistre sinendraznind sa o desfaca. -Eu o rup, si ce o fi, sa fie! striga n cele din urma Ghighi. Cumsi arunca nsa ochii n telegrama, cum izbucni voioasa:

520

-E de la Pintea!... Vine Pintea!... Mi-am zis eu ca de la el trebuie sa fie, n-am vrut sa va spun, ca sa fie mai mare surpriza! adaoga apoi, nvrtindu-se prin odaie n pasi de valssi flfind hrtia n aer. -Ia s-o vad si eu! zise Laura, revenindu-si n fire, cu glasultremurat de emotie. Si cum Ghighi nu se mai astmpara, sfrsi mai apasat: Ei, da-o -ncoace, nebuno, nu ma mai necaji! Laura citi rar si solemn: Fericit nespus, sosesc Smbata, George.

521

Dascalita, cu ochii nlacrimati de bucurie, o citi deasemenea si descoperi, ntr-un colt, un adaos, cu creionul: Multe gratulari Balan. I - Uite, ne gratuleaza bietul Balan! murmura caplngnd de-a binelea. Balan era singurul functionar romn de la posta din Armadia, prieten bun cu Herdelea. Stiind ca Pintea ceruse mna Laurei sitrecndu-i prin mna telegrama, nu l-a lasat inima sa nu fie celdinti care trimite familiei ntregi felicitarile cuvenite.

522

-Ce om bun, saracul Balan observa Ghighi, lund hrtia pretioasa. Daca nu era el, cine stie cnd ne venea, ca jidoviiceia de la cancelarie tin toate scrisorile cu zilele... Si cum a gasit el tocmai pe draguta tatii!... Cuprinsa de un nou fior de bucurie, Ghighi o tuli sa scoale pe Herdelea sa-i comunice si lui vestea cea mare. Batu cu pumniin usa stupariei, tropaind si din picioare si strignd: -Tata!... Tata!... Vine PinleaL. Vine. Deodata se opri si, tipnd ca din gura de sarpe, porni n goana

523

mare spre casa, dnd din mini ca o desperata, caci sarindnebuneste pe lnga stupina strnise dusmania unei albine

524

care, mnioase cum sunt ele n preajma somnului de iarna, s-a repezit la Ghighi si i-a nfipt acul drept n coltul gurii. Speriate de tipetele ei, dascalita si Laura i iesira nainte, ostoind-o. Herdelea, cu somnul n gene, se ivi n usa stupariei, mormaind:

-Da ce-i? Ce s-a ntmplat? Ce zbiara aia asa?

525

Dupa ntia durere si spaima, Ghighi plnse mai ales de fricasa nu se umfle si sa nu poala merge la serata dansanta, care pica tocmai acuma Dumineca. Numai Herdelea o linisti, asigurnd-o ca-i trece negresit pna Dumineca nct poate safie chiar regina balului... nvatatorul studia apoi telegrama, cu ochelarii pe nas, de abia ascun-zndu-si fericirea. 97

526

-Ei, prea bine... Sa pofteasca si avem sa-l primim cum secuvine! ziSe dnsul n cele din urma, mpaturind frumos telegrama si punnd-o n buzu. nar, ca sa se poata fali cu ea latoti cunoscutii. Pna seara au adus pe tapet toate treburile ce le strnisesosirea petitorului. Unde va trage Pintea? Iata o problema grava. Ei nu-l pot gazdui, fiind multi si neavnd dect treiodaite. Dar, chiar daca ar avea mai multe n-ar sedea bine sa petreaca noptile n casa logodnicei... Va trebui deci sa doarman Armadia. Masa nsa poate s-o ia aici, precum poate sa stea

527

toata ziua, sa se obisnuiasca mai bine cu Laura. Fireste, toate acestea nseamna cheltuiala grea. Ce are a face? Odata semarita o fata... Vor taia cteva gaini, neaparat. Dar nici carneade vaca nu poate sa lipseasca, desi s-a cam scumpit. n orice caz, nici o masa nu se poate fara carne. De prajituri vor ngrijifetele, caci Laura e mestera mare... Bine ar fi daca ar sti la ce ora va sosi Smbata? nainte sau dupa prnz? Poate ca s-arputea ghici din telegrama?... Nu se poate. Destul de rau ca n-a precizat, ca sa stie cum saornduiasca masa...

528

Duminica, fireste, vor merge mpreuna laserata dansanta. Cine stie de nu vine chiar nadins ca sa mearga si la bal mpreuna cu Laura, sa se mndreasca n fata lumii cu asa logodnica frumusica. Laura rosi pna n vrfulurechilor si se ntreba ce vor zice fetele cnd vor afla ca se logodeste? Desigur ca foarte mult vor invidia-o. Probabil nsaca se cam stie n Armadia, caci nu se poate ca tata sa nu fi batut toba... -Sa stii ca din pricina balului vine tocmai Smbata! strigaGhighi, muncita numai de

529

gndul seratei si tinnd la obraz obatista muiata n apa rece. Eu imediat am ghicit!... Att mai bine! Cel putin avem un cavaler sigur... Am sa dansez pna-mifac pantofii ferfenita!... Numai sa nu mi se umfle saracia asta

530

de ntepatura!... Regretau toti ca nu era si Titu acasa, ale carui sfaturi nprivinta primirii lui Pintea ar fi fost foarte folositoare. Titu nsa, de o vreme ncoace, mai mult statea prin Jidovita dect peacasa. Deocamdata se ntelesera ca Herdelea sa mearga mine pnan ziua, ntovarasit de Ghighi, spre a face cumparaturiletrebuincioase. In acest scop nvatatorul avea, mai nti, sa ia un avans din leafa lunii urmatoare, ca sa aiba cu ce tine pieptcheltuielilor; apoi sa vorbeasca cu macelarul Strul din Jidovita,

531

de la care luau pe datorie, sa nu le faca pozna sa-i lase fara decarne de vita... Titu, sosind, ca deobicei tocmai la masa, exclama iar: Foarte draguta femeie d-na Lang, ceea ce nsemna ca a ntlnit-o siera multumit. Apoi cerceta telegrama cu mutra unui om care oasteptase, aproba cu mici rezerve planurile de primire, gasind nsa si prilejul de-a mai pomeni de cteva ori de Rozica. cuniste ochi att de stralucitori parca fiece clipa l-ar ademeni sa98 po

532

ivesteasca tuturor ca e iubit de o femeie fermecatoare si ca mine-poiminea fi un adevarat erou de roman sentimental... Cnd sa se ridice de la cina, se auzi o bataie sfioasa n usa. _ Da cine-o mai fi asa de trziu? zise Herdelea, adaognd tare: Intra! Glanetasu se strecura n odaie ca si cnd l-ar fi urmarit cineva de-aproape. Marturisi, mereu ncurcnduse, ce-a patit Ion azidimineata

533

la judecatorie si ruga pe Herdelea sa-i nvete cum sascape bietul baiat de temnita. Vestea cazu ca o bomba; indignarea umplu ndata toata casa. Dar Ion? De ce nu vine el? Batrnul se zapaci. I-e rusine ca n-a venit nainte de proces, cum l-a ndemnat dnsul si cum ar fi fost bine, de poate nici nupatea ce-a patit. Se vede nsa ca Ion are ce are, ca parca nuisunt toti boii acasa... Toata familia ceru pe Ion... n curnd Glanetasu se rentoarse cu Ion si cu Zenobia. Flacaul

534

povesti cu de-amanuntul tot ce s-a ntmplat, ntrerupt deseoride Zenobia care afurisea cu gura plina si pe popa, si pe Simion, si pe judecator...

-Pamatuful! striga dascalita la sfrsit, fierbnd de revolta. Dupa o tacere de compatimire nsa Ion ntreba cu lacomie: -Acu ce-i de facut, domnule nvatator? -Apoi am sa-ti fac o plngere tocmai catre ministrul justitiei, casa afle si cei mari cum se poarta cu oamenii domnii de peaici...

535

Am sa-ti fac, Ioane! Numai sa-ti vie nti sentinta, pestecteva zile, sa vedem ce spun ntr-nsa dumnealor!...

536

Zenobia, drept multumire, si facu sumedenie de cruci, cazu ngenunchi si batu la repezeala vreo zece matanii, strnind rsultuturor. Plecara apoi toti trei blagoslovind pe Herdelea pentruca i scapa dintr-o pacoste att de grea.

-I-as fi putut face jalba si acuma - zise nvatatorul dupa ce ramasera singuri - dar va trebuie trasura lui Belciug la bal... -Perfect ai chibzuit! murmura Titu, zmbind foarte multumit, cu gndurile la Rozica...

537

Pintea sosi spre seara, pe o vreme ploioasa, ntr-o brisca galbena, trasa de doi calusei iuti si grasuni. Ghighi, care mai mult statuse pe-afara dect n casa, toata ziua, cu ochii pe sosea, zari trasura de departe si, desi nu cunostea pe Pintea, ghici ca el trebuie sa fie si dadu alarma cu nsufletire. -Vine!... Iute, iute!... 99

538

ntreaga familie aparu n usa casei. Herdelea sopti Laurei saiasa mai n fata, sa vaza omul ca-l asteapta cu drag. Pintea, sub umbrela pe care ploaia de toamna darabanea fara crutare, scoase palaria ceremonios, dnd din cap cu un zmbettriumfator.

-Uite ce tnar simpatic! murmura dascalita, silind pe Laura sa roseasca. Trasura se opri o clipa n ulita, naintea casei. -Hai, Titule, deschide poarta! striga Herdelea.

539

Titu se repezi, n capul gol, si brisca intra n ograda, dupa ce Pintea cobor si veni spre pridvor, ridicnd mai sus umbrela si ferindu-se sa nu calce n noroi. Toti l ntmpinara n cor: -Bine-ai sosit! -Bine v-am gasit! Bine v-am gasit! repeta dnsul intrnd n cerdac si scuturndu-si umbrela peste parmaclc. M-a facut leoarca ploaia asta... Din Lechinta pna aici n-a stat nici un minut... Dar bine c-am ajuns...

540

Herdelea l mbratisa si-l saruta pe amndoi obrajii, ceea ce nu se obisnuia dect ntre neamuri. Pintea saruta mna d-nei Herdelea, care fiind foarte miscata si voind sa se stapneasca, avea o nfatisarea rece, zicndu-i: Buna ziua, domnule! Laura i ntinse gratios mna, cu un surs cochet prin care cauta sa-l ncatuseze mai mult; el vru sa-i spuna ceva dragalas dar, nendraznind s-o tutuiasca, precum facuse n scrisori, se

541

multumi sa-i sarute mai lung mna si apoi, spre a-si ascunde zapaceala, trecu repede la Ghighi careia i zise galant: -Mi-a vorbit atta despre d-ta... sora dtale... nct te-am cunoscut ndata... Titu dadu o mna de ajutor vizitiului sa deshame caii. Deoarece

542

ei n-aveau sura sau sopron, l sfatui sa acopere brisca cu opatura, iar caii sa-i bage n grajd unde se mai gaseste putinfn; daca va mai trebui, vor cere de la vecini, ca anul acesta este nutret din belsug... Ploaia l uda pna la piele, ceea ce nu-l mpiedica sa strnga barbateste mna lui Pintea care, mpreuna cu ceilalti, zaboveau tot n cerdac.

-Credeam ca nici n-ai sa mai vii pe ploaia asta scrboasa!... Ei,

543

dar ce mai stati aici n umezeala?... Haidem n casa!... Leapada-ti si tu, George, macferlanul si umbrela, ca uite cumcurge apa din ele!... l dusera n salonas. ntrebarile nu mai conteneau: cnd ai plecat, unde ai poposit, ce-ai patit pe drum? Si coplesindu-l cu ntrebari, nct el de abia biruia cu raspunsurile, toti lcntareau din ochi cu o curiozitate pe care nici nu ncercaubaremi so ascunda. Era de vreo douazeci si cinci de ani, cu o nfatisare placuta, cu

544

niste ochi negri cam mici si neastmparati si cu o mustacioaracarbune, ngrijita. Parul100 aspru, pieptanat n sus, era retezat drept, ca o perie. Cu miscarile iuti si mbracat ntr-o redingota putin prea lunga, subcare purta o vesta ncheiata n nasturi, desi pna la gulerul albsi tare ce-i cuprindea gtul scurt n-avea niai nimic preotesc nicin tinuta si nici n vorba... Vedea cum l examineaza toata familia si aceasta l ncurca, dar totusi povestea mereu, cautnd vorbele cele mai alese si aruncnd deseori ochii la

545

Laura, care statea lnga el, l privea tacuta si se rosea ca sfeclacnd ntlnea cautarile triumfatoare ale batrnilor. Pintea vorbi mai cu seama de parintii lui, pe care-i iubea mult. Tatal sau erapreot n Lechinta, iar Lechinta era un orasel cam ct Armadia, nsa mpestritat cu toate neamurile si fara culoarearomneasca de aici. Herdelea si aduse aminte ca a umblat si dnsul prin Lechinta, acum vreo optsprezece ani, la o reuniune de nvatatori, mpreuna cu Titu, care pe atunci eraun baietel de vre-o cinci anisori. si aminti chiar ca cunoscuse

546

si pe tatal lui George, care la banchetul de adio a tinut o cuvntare nflacarata... Pe urma Pintea mai spuse ca are multifrati si surori, care aproape toti sunt gospodariti si raspnditiprin toate colturile pamntului romnesc. Acuma i-a venitrndul lui sa-si ntemeieze fericirea... Zicnd acestea se uita cu mai multa ndrazneala la Laura care se topi de rusine si sescula repede, facndu-se ca trebuie sa caute ceva pe laoglinda unde, privindu-se putin, si potrivi parul pe tmple...

547

-Ei fetelor - interveni iar Herdelea, frecndu-si zgomotos minile - ia sa ne aduceti voi ceva sa mai dezmortim o leaca pe George, ca vad ca-i rebegit rau de ploaie si de frig... Cred ca

548

bei si tu, ginere, un snaps fain de tot, stii, romnesc, de-alnostru?... Fetele iesira ca niste sfrleze, bucuroase ca pot sa-simpartaseasca la repezeala impresiile. Aseznd pe o tava paharutele si sticla cu rachiu fiert si ndulcit, Laura ntreba cuinima strnsa:

-Ce zici, Ghighito?... Cum ti se pare? -O, dar stii ca-i foarte dragut - se jura Ghighi din toata inima. Zau, Lauro, e de o suta de ori mai simpatic ca Ungureanu... Masi mir cum nu ti-a placut tie pna acum? Nu vezi ca-i elegant,

549

nu ca teologii ceilalti care se plimba vesnic cu umbrelasubtioara... Parca nici n-ar fi teolog, parca ar fi cel putin inginer!... -Adevarat? starui Laura stralucitoare. Nu-i prea mic? -Ce mic? se cruci cealalta. E doar tocmai ct tine de nalt... Adica de unde pna unde vrei sa fie negresit ca prajina de Ungureanu?... S-apoi n-ai vazut ce brisca superba are? Asta-tispune ct de colo ca-s oameni bogati si vrednici!... 101

550

-Mie totusi mi se pare ca-i prea mic - reveni Laura care dorea sa auda ct mai multe laude spre a se convinge pe deplin sipentru a-si risipi toate ndoielile ce-i mai necajeau sufletul. -Lasa, nu mai crti! Aveti sa fiti o pereche ncntatoare! sfrsiGhighi cu nsufletire. Pintea bau putin ca sa nu-si nchipuie oartienii ca poate-i betiv. n schimb limba i se dezlega din ce n ce. Era vorbaret din firesi-i placea si lui nsusi cum povesteste. Si astfel, dupa ce se

551

mai obisnui putin si-si nvinse sfiala, ncepu iar despre rudelelui, apoi despre cunoscutii si prietenii comuni, pe urma despreel nsusi, despre viata lui n liceu, la seminar... Numai de Lauranu scoase nici un cuvnt. De altminteri toti gasira ca chiar asa se cuvine, caci chestia asta, fiind serioasa, nu trebuie adusa n discutie dect cu bagare de seama si n momentul oportun... Cnd Pintea conteni, fetele aruncara pe masa balul de mineseara si pna la cina avura vreme sa-l macine. Fireste ca George venise nadins ca sa nu lipseasca de la faimoasapetrecere din Armadia. Nici

552

Laura si nici Ghighi nu voira sa-ispuna n ruptul capului cu ce fel de toalete vor merge, ca sa-ipoata face mine o surpriza cu att mai mare cnd le va vedea... Pintea, galant, si oferi brisca lui spre a merge cu totiimpreuna si Herdelea se grabi sa primeasca, multumit cascapa usor de grija trasurii pentru mine. Laura nsa refuzaconsternata, fiindca mai nti ce ar zice Armadienii de asa ceva? Apoi nici n-ar ncapea toti ntr-o singura trasura, caci peele trebuie sa le nsoteasca cel putin Titu si sa-si duca o

553

sumedenie de cutii cu toaletele, neputnd pleca de acasambracate ca sa ajunga ntrun hal fara de hal. Si n sfrsit eleau sa traga la Elvira Filipoiu unde au sa se gateasca... Priminsa bucuroasa pe Pintea sa vie sa le ia de la Filipoiu si sa se duca mpreuna la bal. Cum tnarul nu se pronuntase nca unde are de gnd sapetreaca noaptea si ca sa nusi nchipuie c-ar putea fi gazduitaici, Titu, ndemnat de dascalita, prinse prilej si-l sfatui sa traga n Armadia la Augustin, un caraus foarte cumsecade, care arecasa buna si n-o sa-i ceara nici un ban cnd i va spune ca-itrimis

554

de Herdelea. Pintea nici nu se gndise la aceasta, sezapaci putin si ruga pe Titu sa-l ntovaraseasca, fagaduindu-i n schimb sa-l trimita acasa cu brisca. Titu, fireste, se nvoi mai ales n nadejdea ca poate va avea norocul sa zareasca ntrecere pe Roza Lang... La masa Pintea de abia manca, iar Laura ciuguli si mai putin ca de obicei din bunatatile ce le cara Ghighi care era suparata catocmai cei pentru care le-au gatit, fac attea mofturi de ti-esila... Trziu de tot, tnarul se urni sa plece. Daca ar fi fost dupa el,

555

nici n-ar mai fi plecat ci ar fi stat de vorba pna dimineata... Herdelea i lumina calea 102 cu lampa, n vreme ce femeile i strigara de mai multe ori sa nu uite ca mine la prnz e asteptat. De altfel, cum ploaiancetase si cerul se razbunase putin, poate sa avem mine o ziminunata... Fetele care dormeau n salon, ntr-un pat, ciripira si se sfatuira pna dupa miezul noptii. Laura lacrima de cteva ori cteputin, iar cnd se gndi la cadrilul al doilea si la primele tururi,

556

plnse de-a binelea. Ghighi nsa lauda din rasputeri pe Pintea, spunnd ca ntruneste toate calitatile unui barbat ideal; si printre picaturi nu uita sa-si bata joc de Ungureanu, destngaciile lui caraghioase, de minile lui vesnic umede, dencrederea lui ridicola, si era foarte multumita cnd izbutea sa faca si pe Laura sa rda... Totusi n noaptea aceea Laura a visat numai pe Aurel, careparea c-o iubeste nebuneste si vroia sa se mpuste din pricinalui Pintea, cu care parea ca danseaza cadrilul al doilea, fericita,

557

invidiata de toate fetele, pe cnd Pintea statea bosumflat ntrun colt ca o aratare urta... Dumineca, dupa ce clopotele sunara iesirea din biserica, Tituse repezi la preotul Belciug sa-i ceara trasura pentru diseara. Intrnd n ograda, inima i se strnse putin. Nu mai ntlnise de mult pe Belciug, caci acuma toata vremea si-o omora alergnddupa Roza Lang. Stia nsa foarte bine ca popa ntorcea capul

558

cnd trecea prin fata casei lor, ca sa nu salute, si ca, ntlnindu-se deunazi prin Armadia cu Herdelea, s-a facut a nul vedea... Niciodata pna acuma raceala ntre preot si nvatatornu fusese att de fatisa, nct Titu se temea putin sa nu se fi ntins si asupra lui supararea popii... Belciug de abia sosise acasa, nsotit de ctiva sfetnici de-aibisericii, care, nghitind n sec, l priveau cum mnca siasteptau sa ispraveasca spre a lua o ntelegere n privinta

559

cladirei noii biserici. Preotul era n toane deosebit de bune si primi pe Titu cu o adevarata explozie de prietenie.

-Noroc, poete!... Are sa mi se surpe hornul de cnd n-ai mai fost pe la mine... Ce mai veste-poveste prin tara muzelor? Ce vnt bun te aduce? Poezia era una din pasiunile preotului, n amintirea vremurilor cnd si el mzgalise versuri spre a-si usura inima, de mult,

560

nainte de a intra n seminar, de dragul unor ochi albastri si galesi. -As vrea sa-ti spun cteva vorbe parinte zise Titu, uluit de primirea prea calduroasa, cu un glas care arata ca ar dori o ntrevedere fara martori. Belciug dadu afara pe sfetnici. 103 -Haideti, plecati acasa ca acum n-am vreme de voi! Veniti dupa amiazi, pe la vecernie!...

561

Cnd ramasera singuri, popa i turna un pahar de vin. -Ei, sa traiesti si sa te vad ct Cosbuc de mare! ura Belciug, ciocnind si golind paharul dintr-o dusca. Titu voise sa aduca vorba mai pe departe, dar din pricina amabilitatii preotului, se pomeni ca-i zice prosteste: -Ne-ar trebui brisca d-tale pentru diseara... Stii ca-i balul diseara... D-ta tot nu te duci, iar noi... Dupa toanele bune ale preotului, Titu s-ar fi asteptat sa-l

562

ntrerupa scurt si sa-i spuna ai zis ca altadata. Cum nsa Belciug tacea si se ntuneca, tnarul se opri singur, ncurcat, cu o privire nedumirita... Trecu un rastimp greu pna ce popa, cu ochii n farfuria goala si jucndu-se cu furculita, ncepu rar, gnditor: -Am sa v-o dau, fireste, dar numai pentru dta... Pentru d-ta, ntelegi?... Caci pentru parintii d-tale n-as da-o, mai bine s-o

563

arda focul... Uite asa! Ti-o spun verde; n-as da-o... Acum d-ta esti baiat destept si ma vei pricepe fara multe explicatii. Cnd a venit tatal d-tale aici m-am bucurat din inima, stiti prea bine, si am facut ce am putut sa-i fiu de folos. Nas fi crezut niciodata ca-mi va fi potrivnic, ca sa nu zic vrajmas pe fata. Sa nu creada dnsul ca eu sunt prost. Am simtit demult ca ma sapa si am tacut. Dar toate au o margine... toate... Cnd am

564

565

deschis ochii, m-am speriat de ce-am vazut. Nu ridica deloc privirea din farfurie. Numai cu taranii era maindraznet, ncolo se sfia cnd spunea cuiva n fata lucrurineplacute... Titu statea pe ghimpi. Cuvintele preotului i se pareau nedrepte si jignitoare. Se gndi o clipa sa-i trnteasca oobraznicie si sa sfrseasca. Dar aceasta ar fi nsemnat sa ramna fara trasura.

-Acuma nu mai lua n seama nici d-ta toate maruntisurile - zise

566

dnsul n cele din urma, vaznd ca Belciug a ncetat. ntr-adevar preotul parca-si sleise toata mustrarea. Raspunsecu alt glas: -Dar stii ca n-am vizitiu?... Omul meu trebuie sa mearga la noapte la moara n Dumitrita, ca morile de apa din Jidovitamacina scump si prost, iar n Dumitrita e o moara de foc careface o faina ca aurul... -Nu-i nimic, am sa mn eu caii! vorbi Titu, gndindu-se ca va lua pe Ion al Glanetasului ca vizitiu, fireste fara sa afle popa.

567

-Numai sa bagi bine seama sa nu va rastoarne ca-s hodiniti sibuestrii-Petrecere buna! 104 Trecnd spre casa, Titu nstiinta pe Ion ca-l i-a ca vizitiudiseara. Venind, {si pregatise o cununa de nflorituri pentru apovesti ce-a patit la popa. Dar n-a mai putut spune nimicdeoarece sosise Pintea. Dupa masa lucrurile erau potrivite asa fel ca Laura sa ramnantre patru ochi cu Pintea, spre a-si putea descarca sufletele. Statura mpreuna, singuri, aproape un ceas si totusi nu vorbiradeloc de iubire, ci numai de nimicuri nensemnate, facnd

568

pauze mari si rosind copilareste cnd li se ntlneau privirilefurise... Fiecare si zicea n sine ca ar trebui sa nceapa cellalt sin sfrsit se mngiara ca se vor lamuri mai bine diseara, labal, unde n potopul de lume si de muzica le va veni mai lesne sa-si deschida inimile... Herdelea, parc-ar fi simtit ca tinerii au pierdut vremeadegeaba, facu ce facu si prinse pe Pintea ntr-o convorbireserioasa de numai cteva minute, dar deajuns sa-i spuna tot ce trebuie sa spuna un socru cumsecade unui ginere cinstit. Cndi declara limpede ca nu poate sa dea Laurei nici un ban dezestre,

569

tnarul s-a rusinat si s-a emotionat, iar cnd batrnul a adaogat ca fata va avea totusi un trusou si cele ce-i trebuiesc n casa, Pintea a protestat ca n-are nevoie de nici o ata, caLaura e cea mai mndra comoara din lume si ca dealtfel la logodna nadajduieste sa vina cu parintii sai, care vor ndragi peLaura desigur tot asa cum o iubeste el. -M-am crezut dator sa-ti arat situatia din vreme cum este, ca sa n-avem pe urma nentelegeri - ncheie Herdelea multumit,

570

571

batndu-l pe umar. Spre seara Pintea a plecat n Armadia, la gazda, sa lase ragazfetelor sa se pregateasca n tihna de bal... I Trasura popii se umplu de bagaje, de legaturi, de geamantane, parc-ar fi pornit tocmai n Siberia. Titu trebui sase cocoteze pe capra, lnga Ion; fetele nsele de abia sevedeau dintre cutii. Herdelea daduse lui Titu bani de cheltuiala, dar i spuse de nenumarate ori sa nu fie mna sparta, sa-i tie

572

legati cu sapte ate, caci nu se poate sti ct va mai sta Pinteape aici si fiecare gologan e numarat; sa plateasca peste taxade intrare cel mai mult cincizeci de creitari, ca sa salveze onoarea familiei, sa fie trecuti n Gazeta Transilvaniei printre suprasolventi, dar sa nu se ntinda la chief...

-Dumnezeu sa v-ajute! murmura dascalita, cu lacrami n ochi, vaznd brisca urnindu-se.

573

Tocmai cnd sa intre n Armadia, si aduse aminte Laura c-a uitat sa-si iea evantaiul. Se oprira, se sfatuira. Erau ct p-aci sase ntoarca napoi, caci evantaiul avea un pret deosebit dinpricina diferitelor iscalituri de la diferite baluri, alcatuind unadevarat trofeu... Titu o povatui sa mprumute unul de la Elvira. Laura se linisti numai gndindu-se ca ntoarcerea ar fi un semn rau, 105 spuse nsa de mai multe ori ca ntmplarea aceasta nenorocita

574

i-a stricat toata seara. Fetele, mpreuna cu Elvira, ajutate de doua servitoaresupraveghiate de nsasi doamna Filipoiu, o femeie foarte grasa, neagra si zacuta de varsat, dar buna ca pinea calda, se gatira mai bine de doua ceasuri si se facura ca niste papusi. -Pun ramasag ca voi aveti sa fiti reginele balului - le spusedoamna Filipoiu, mngindu-le cu privirea, n vreme ce ele sistergeau pudra de pe sprncene. Titu venise mbracat de-acasa: jacheta neagra, cam purtata,

575

vesta foarte deschisa, cravata alba nasprita, manusi albe deatrnat n buzunar ca sa se vada ca are... Plictisit de asteptare, puse pe o servitoare sa-i mai calce dunga pantalonilor care se botisera n trasura, iar el se aseza si-si lustrui ghetele caoglinda. Cnd veni Pintea, fetele erau zne. Se facura prezentariceremonioase. Doamna Filipoiu felicita pe Pintea pentru norocul de-a fi gasit o fiinta att de dragalasa ca Laura, iarElvira sopti fetelor, ncntata: Foarte dragut si simpatic! Titurezolva problema trasurilor: fetele cu

576

doamna Filipoiu vormerge n brisca popii, iar el cu Pintea n cealalta si vor sosi deodata la liceu unde, n sala de gimnastica, avea loc serata... Intrarea principala a liceului era luminata cu doua rnduri de

577

felinare. Pe scarile de piatra astepta, ntru ntmpinareainvitatilor, o ntreaga armata de aranjori cu cte o fundatricolora n piept. Vreo zece se repezira la trasura, ajutndfetelor sa se coboare si oferindu-si bratul crligat.

-E trziu?... Nu, da, as... S-a nceput?... Cteva minute... Demult?... Foarte reusit... Pacat! se auzi n grupul fetelornconjurate de aranjori. Pintea pasi n urma domnisoarelor, strngnd cteva mini cunoscute, iar Titu ramase sa dea ordine vizitiilor. ndeosebi lui

578

Ion, caruia nu-i platea nimic pentru osteneala, i spuse sa vie siel sa vada petrecerea, mai trziu, ca sa fie la ndemna cnd ofi de plecat. Poate c-o sa-l cinsteasca si cu o sticla de bere, daca cumva n-o fi prea scumpa, caci n asemenea mprejurarirestauratorul face niste hotii nemaipomenite. Sa intre pringradina liceului si sa astepte la usa din dos, de unde se vedebine n sala de gimnastica... Titu cunostea pe toti aranjorii care erau recrutati dintreprofesorii mai tineri, studentii universitari ntrziati pe-acasa sielevii mai spalati din clasele superioare.

579

Aurel Ungureanu seafla printre dnsii, dar se ascunsese cnd au trecut fetele. 106 Pintea cu domnisoarele si cu doamna Filipoiu l asteptau nbufetul instalat alaturi de sala de dans. Aici, la masa de lngausa, batrnul si maruntelul profesor de desen si caligrafie Romascu ndeplinea functiunea de casier. Titu se duse drept laRomascu, care nsa i strnse mna murmurnd zmbitor: -S-a achitat... Domnul Pintea... Titu protesta, fireste numai deforma:

580

-Cum se poate una ca asta? mi pare rau, draga George, zauasa! Atunci, domnule profesor, uite o coroana din partea mea! -Ca suprasolvire? -Da! facu Titu cu mndrie. -Cele mai calde multumiri! raspunse profesorul-casiernsemnndu-i numele ntrun caiet liniat special de dnsul cudiferite cerneluri. Marea sala de gimnastica era transformata n sala de spectacol, mpodobita cu ghirlande de brad la care lucrasera osaptamna ntreaga, dupa amiaza, toti elevii liceului. n fund

581

senalta scena improvizata din catedre suprapuse, cu culise descoarte si covoare pestrite, restul ncaperii fiind ocupat de mai multe rnduri de scaune, adunate de pe la domnii din oras cuconditia sa le fie napoiate ndata dupa sfrsitul seratei. Scaunele erau rezervate numai pentru doamne, caci domnii, nafara de ctiva prea batrni, stateau n picioare pe lnga pereti, lundu-si nsarcinarea de-a ngrosa ropotele de aplauzece porneau din cellalt fund al salii unde se nsirau elevii din

582

cursul superior, pusi acolo sa-si manifesteze multumirea sinsufletirea. Aranjorii asezasera pe domnisoare n rndul nti, pe locurilecele mai bune, pastrate nadins pentru ele n schimbul unor zmbete gratioase. Titu cu Pinlea ramasera mai pe lnga usa. Spectacolul ncepuse... Acuma un elev lung si slab declama oanecdota tiganeasca, strmbndu-se ntr-una, repezindu-se icicolo pe scena, schimbnd mereu glasul si strnind rsete

583

zgomotoase n fund si zmbete discrete pe scaune. Programul dealtfel era ncarcat si variat: mai urmara vreo zecedeclamatii, recitari si dialoguri, toate gustate cu cuvenitaplacere nationala. Apoi veni conferinta unui profesor de literatura, ntretaiata, mai ales n partea a doua, de foarte desecascari ascunse cu multa bunavointa. Conferentiarul fu rasplatit totusi cu o furtuna de aplauze bucuroase care parcansemnau bine ca s-a ispravit... 107

584

Toata lumea rasufla mai usurata. ntr-o clipa bufetul se umplucu publicul care iesea spre a ngadui elevilor sa transforme salade spectacol n sala de dans, strngnd scaunele si asezndule de-a lungul peretilor, sa stropeasca putin dusumelele culesie rece si sa mprastie pe jos sacz ca sa nu se facalunecusuri sa-si frnga picioarele vre-un dansator preapasionat... Titu avusese grija sa opreasca masa cea mai buna n bufet. Toate tovarasele de sindrofie se adunara aici, calauzite de

585

doamna Filipoiu. n jurul lor roiau aranjorii si alti cavaleri deseama. n mijlocul interesului nsa statea Pintea pe care Titu l prezinta cu mndrie tuturor: - Cumnatul meu in spe\ Dealtfel mai toata Armadia stia ca fata lui Herdelea se marita; chiar si mprejurimile. nvatatorul se laudase la Beraria Grivitasi vestea s-a mprastiat ca fulgerul. Mai ales fetele erau curioase si examinau pe furis pe Pintea, sa vada cum senfatiseaza cel ce va fi sotul prietenei lor. Si toate gaseauprilejul sa sopteasca Laurei: Foarte dragut! Se

586

ncinse apoi ociripeala generala. Toti slaveau spectacolul si pe interpreti, si angajau cadrilurile si romana, si deabia asteptau sa nceapadansul... Dupa ce si facu datoria aici, Titu trecu la alta masa unde sedeaLucretia Dragu mpreuna cu parintii ei, amndoi grasi ca niste butoaie. Conferentiarul de adineaori, tnarul profesor deliteratura Stefan Oprea, si un student n drept, se nvrteau nfata fetei, nclinndu-se din cnd n cnd si coplesind-o cucomplimente. Titu saluta pe batrni cuviincios si familiar, sapoi

587

si trase un scaun lnga Lucretia careia i saruta mna, fara a uita sa i-o strnga putin, ca omul cu drepturi cstigate.

588

Fata se rosi, iar ceilalti doi curtezani ngalbenira vazndndrazneala poetului. Ei stateau n picioare de un sfertde ceas.

-Luati loc, domnilor, daca va face placere! zise dragalas Lucretia, cu ochii la conferentiarul ncurcat. ncepu un duel de aluzii si ntepaturi ntre cavaleri, spre spaimadoamnei Dragu care avea groaza de orice discutii ce nu le ntelegea. Oprea si Titu, desi prieteni, se vrajmaseau n ascuns,

589

fiindca profesorul strmba din nas asupra poeziilor lui Titu, iarpoetul spunea n gura mare pretutindeni ca Oprea nu sepricepe n literatura nici ct straja de noapte din Pripas. Acuma Titu se repezi mai nti asupra conferintei profesorului, cautndsa-l doboare n fata Lucretiei. Lupta nsa ramase nehotarta; zmbira toti cnd Titu imita stngaciile rivalului sau, dar totusinimeni nu-l aproba nici macar printr-o vorba. Atunci poetul se agata de fracul conferentiarului, si cu mai mult noroc, caci totiizbucnira ntr-un hohot de rs la care trebui sa ia parte chiar

590

siOprea spre a nu arata ca-i e necaz. n tot balul profesorulsingur era n frac; si-l 108 comandase nadins si, n sufletul lui, se falea si se simtea superior tuturor purtndu-l. Ceilalti domni venisera care njacheta, care n redingota, cei mai multi n sacouri negre, unii chiar n haine de strada deschise... Cu toata biruinta lui Titu, att parintii ct si Lucretia nu ncetara de-a dovedi o atentiedeosebita profesorului care ar putea fi un ginere minunat, maiales ca

591

fata bate balurile cam de multi ani si zadarnic. Titu nsusi bagase de seama sfortarile Lucretiei de a nlantui peOprea nca din vara trecuta^ dar nu se alarmase. El mai ntinu se socotea printre candidatii seriosi. n ochii lui Lucretia era o fata draguta, cu care poti sta de vorba facnd exercitii de declaratii de dragoste si careia, n cele din urma, ajungi sa-ifuri o sarutare nevinovata. Daca n-ar fi fost ea, s-ar fi gasitalta, tot att de melancolica si de visatoare, care sa-i inspirepoemele de amor romantic. Mai ales de cnd nadajduia de la

592

Roza Lang o iubire mai pamnteasca, Lucretia coborse peplanul al doilea n inima lui. Daca n-o parasise nca de tot, eranumai pentru a exaspera pe Oprea. ntr-o clipa cnd conferentiarul se adnci cu Dragu n niste dezbateri asupra lefurilor profesorilor, care nici gnd sa sesporeasca, Titu se pleca mai aproape de Lucretia si-i sopti: |. Cred ca am cadrilul al doilea? -O, de abia acuma te trezesti sa mi-l ceri?... Dar l-am dat demult!

593

I'- Da?... Credeam ca nici nu mai e nevoie sa ti-l cer... Stiai prea

594

bine ca sunt totdeauna al d-tale... Bine. Nu face nimic... Cine e fericitul, daca nu-s indiscret?

-El - murmura fata, aratnd pe Oprea. f- - Mhm - se ntuneca Titu. Foarte bine. Mi l-ai preferat. Sa tii minte!... Dar cadrilul nti? -Cu placere... Titu mai bolborosi ceva, apoi se scula plictisit, aproape jignit, si se departa. Lucretia nsa ramase cu inima ct un purice.

595

Mintise si tremura sa nu se razbune minciuna. Refuzase lui Titu cadrilul al doilea pentru ca voia sa-l dea lui Oprea, care nu ndraznea sa i-l ceara. Se framnta cteva minute, apoi deodata ntreba: -Domnule Oprea, ai vis-a-vis pentru al doilea? k - Vis-a-vis as gasi, dar n-am pereche, domnisoara! zise profesorul Sovaind. -Nici eu -marturisi Lucretia, plecnd ochii cu o sfiala

596

ispititoare. Se facu. El i-l ceru, iar ea i-l dadu... Zgomotul de pahare si de glasuri ncrucisate, mirosul amestecat de sudori, de bautura si de parfum ieftin, zapuseala care crestea repede si 109 nrosea fetele, silind pe domnisoare sa treaca deseori n dosul unui paravan japonez ca sa-si stearga cu pudra luciul de grasime de pe nas, toate fura stapnite deodata de sunetele

597

pasionate ale unei Ardelene sprintene, pornite din arcusurile tarafului de lautari n sala devenita acuma de dans. Muzica aprinse inimile tineretului. Toate picioarele se miscau pe loc nerabdatoare. -Goghi! Goghi! trecu din gura n gura ca un suspin de usurare. Era numele tiganului din Bistrita care avea cel mai vestit taraf de lautari din judet, care fusese angajat spre a mari

598

splendoarea petrecerii si din pricina caruia se amnase pna acuma balul. Perechile de dansatori intrau rnd pe rnd n sala de dans, urmate de mamele credincioase ce-si luau locurile de paza si admiratie pe scaunele asezate lnga pereti. Aici muzica umplea aerul, iar luminitele candelabrul ui din mijlocul tavanului tremurau si picurau stearina, facnd pe cavaleri sa ocoleasca locul primejdios.

599

Laura dansa cu Pintea care, nefiind dansator ncercat, gresea deseori pasii, ceea ce pe Laura o rusina si-i amintea pe Aurel cel nentrecut. De cte ori se ncurca, Pintea i cerea iertare si-i strngea mna, iar fata, drept raspuns, zmbea cu resemnare ngereasca si ntorcea capul dupa celelalte perechi. Aproape toate domnisoarele erau n costume nationale, ca si Laura, dnd o nfatisare calda si pitoreasca seratei.

600

Titu nici nu mai avea chef sa intre n sala de dans, att de mult l plictisea cadrilul al doilea. Ca sa-si uite necazul, se ncurca lataifas cu silvicultorul Madarasy, un ungur cumsecade, nelipsitde la serbarile romnesti, vorbind si chiar citind bine romneste. Era un admirator al talentului lui Titu si de aceea se ntretineau deseori despre literatura, ajutati de numeroasepahare, caci ungurului i placea mult vinul acrisor, spunndvesnic ca vinul si literatura merg mna-n mna. La masa lor se

601

opri mai pe urma si solgabiraul Vasile Chitu care, desi romn, venea numai n calitate de reprezentant al autoritatii statuluispre a se ncredinta ca, sub pretextul balului, nu se punecumva la cale vreo attare mpotriva Ungariei sau vreo manifestatie antipatriotica. Vorbea putin si se arata posomortparca l-ar fi durut dintii. Romnii l dispretuiau, dar numai nascuns, si-i ziceau renegatul. Veselia crestea n rndurile dansatorilor. Ctiva mai nfocati se facura n curnd leoarca de sudori, nct trebuira sa se retragantr-o odaie dosnica,

602

sa se racoreasca putin si sa-si schimbegulerele. n schimb domnisoarele parca aveau sapte suflete, nuoboseau deloc si zmbeau ntr-una si din ce n ce mai ademenitor. 110 Dndu-si seama ca toti ochii o urmaresc, Laura dansa aproapenumai cu Pintea. Doar ctorva profesori si studenti, care nu iau facut curte niciodata, le-a acordat cte-o tura, cte una singura, aruncnd nsa lui Pintea niste priviri din care santeleaga ca toti o plictisesc, afara de dnsul. Cnd, la

603

ultimafigura a cadrilului, s-a pomenit fata-n fata cu Aurel Ungureanu, i-a raspuns foarte rece, ascunzndu-si cu dibacie emotia. Dealtfel Aurel, poate nadins ca s-o ispiteasca, a dansat cuGhighi mai mult ca de obicei. Fireste, Pintea nu s-a clintit toataseara din preajma Laurei, iar cnd ea dansa cu altii, n-o scapa din ochi o clipa. Tocmai la cadrilul al doilea a nceput s-otutuiasca si sa-i spuna si din gura ceea ce-i scrisese de atteaori; ca o iubeste cum nimeni n lume n-a mai iubit o femeie si

604

ca are ambitia s-o faca cea mai fericita fiinta de pe globul pamntesc... Laura l asculta, nti foarte miscata, neobisnuitacu declaratii att de fatise. Pe urma nsa i s-a deschis si ei graiul, nct au stabilit pe ndelete sa faca negresit logodnaluna viitoare, cnd sa vina si parintii lui George... n cele din urma, ntartat de paharelele de vin si cu gndul sase razbune pe gsca proasta care l-a jignit att de adnc namorul propriu, Titu se urni si se amesteca printre dansatori. Dar, n loc sa danseze, se tinu toata seara pe urmele Lucretiei,

605

soptindu-i crmpeie de versuri cu aluzii ntepatoare, facnd-ococheta si necredincioasa, si n sfrsit cautnd sa-i turbure idila

606

sentimentala cu Oprea. Fata i raspundea mai mult prinzmbete lucitoare si doar de vreo doua ori murmura, rznd fara nici un rost si cu o dragalasie ispititoare: Mai stii? Pe la ora doua dupa miezul noptii urma pauza cea mare. Lumea tabar n bufet. Mesele se ncarcasera de mncari si bauturi. Dansatorii se racoreau asaltnd butoaiele cu bere. Goghi avea grija sa nu scada nsufletirea. Romantele cele mainoi si mai frumoase mergeau drept n inimile nfierbntate.

607

Arcusul lui parea fermecat. Cntnd trecea de la o masa laalta, ciocnea cte-un pahar ici-colo, arunca priviri galesedomnisoarelor... ca orice lautar rasfatat. Deabia acuma si aduse aminte Titu de Ion si-l gasi la usa dinspre gradina, cu ochii plini de mirare si de placere. i aduse

o sticla de bere si o halca de friptura. -Ei, ce mai zici, Ionica? l ntreba n fuga, fiind grabit sa nu-sintrerupa tachinarea Lucretiei.

608

_- Tare-s mndre petrecerile d-voastra, domnisorule! ziseflacaul cu privirea aprinsa. Cel dinti vals, dupa pauza, pricinui lui Titu o mare satisfactie. Profesorul Oprea, dansnd cu Lucretia, uita de candelabrul cel mare si trecu prin zona111 primejdioasa. O ploaie de stearina se scutura n spatele ndragostitilor. Toata lumea facu haz de patania aceasta, iarTitu se grabi sa sopteasca necredincioasei:

609

-Vezi? Pedeapsa lui Dumnezeu pentru cadrilul al doilea! Zorile priveau pe ferestrele salii si balul nici gnd sa se sfrseasca. Tinerii nu se mai saturau si bisau furtunos toate dansurile, ncapatnndu-se chiar sa nu lase pe domnisoare sa plece acasa... n dosul usii dinspre gradina, Ion, cotosmanit n suman, nu simtea nici frig, nici somn privind petrecerea domnilor. Mesele

610

ncarcate, muzica, frumusetea domnisoarelor, rsetele, chiar si sudorile dansatorilor l mngiau si-l ntartau nencetat. Vaznd fetele vesele i se parea ca toti oamenii acestia duc o viata fara nici o grija, fara necazuri si fara suparari. Ii pizmuia amintindu-si zbuciumarile si chinurile lui. -Bine mai li-e domnilor! si zicea cu o parere de rau dureroasa. Daca ar fi nvatat carte, poate ca ar fi si el printre dansatori, vesel, fara

611

gnduri grele, fara truda n oase? Daca ar fi ascultat pe Herdelea... Dar parerea de rau l musca numai cte-o clipa. Apoi toata dragostea lui zbura iar acasa, alintnd pamnturile fara de care viata lui ntreaga n-ar avea nici un rost.

612

-Toate astea nu platesc ct o ceapa degerata - se gndi dnsuln cele din urma, cu ochii mari rasfrngnd mereu petrecereadomneasca, dar vaznd deacuma numai pamntul aspru sitotusi ademenitor, ca o taranca voinica si frumoasa a carei mbratisare ti zdrobeste oasele... Tot satul cinstea mai mult pe Ion si-l compatimea de cnd s-aaflat ce-a patit la judecatorie. Unii ocarau si pe Belciug, altiihuiduiau pe Simion Lungu care nsa se apara din rasputeri ca n-are nici o vina si nici nu mai ndraznea sa sufle o vorba

613

despre brazdele mpricinate. Doar Vasile Baciu si numai labetie, striga: Uite, cine umbla sa ia pe Anuta mea! Cnd eratreaz nsa lua si el partea lui Ion, si odata, ntlnindu-l pe ulita, i-a spus cu glasul nduiosat: -Lasa, mai baiete, ca temnitile-s pentru oameni, nu pentrudraci! Osnda totusi rascolea toate planurile flacaului, clatinndu-i ncrederea. I se parea ca, stnd nchis si departe douasaptamni, va pierde si pe Ana, si mai ales pamnturile ei pecare ncepuse sa le priveasca ntocmai ca si cnd ar fi ale lui.

614

Avea o presimtire ciudata ca Vasile Baciu va face ce va face si va aduce, n lipsa lui, pe George n casa. i atunci toatenadejdile lui s-ar112 mprastia n vnt si ar ramne tot asa de becisnic ca pna acuma, silit sa ndrageasca vesnic numai pamntul altora. Cum zilele treceau si sentinta nu mai venea, nelinistea lui crestea. si nchipuia ca ntrzierea poate sa nsemneze si oagravare a pedepsei. Daca pe cteva vorbe ale popii, s-a

615

pomenit cu doua saptamni de temnita, de ce nu s-ar asteptasi la mai rau?... Cu toate acestea n-avea nici o ura mpotrivapreotului si nici chiar mpotriva judecatorului. si zicea ca e lamijloc bataia soartei lui nenorocite. Totusi, n lovitura aceasta, avea si multumirea ca barem s-a ales de-a binelea cu brazdele din pamntul lui Simion... Se ducea la Ana mereu, din ce n ce mai ngrijorat sa n-opiarda. Blndetea fetei ncepea sa-l necajeasca, banuind ntrnsa o siretenie. Dealtfel taraganarile ei, cnd i cerea sa-lbage-n casa ori sa petreaca noaptea cu el n sura sau n podulcu fn, l

616

facusera sa se ndoiasca de ea. Apoi ntr-o seara, vorbind de patania lui si cnd ea plnse si-l ruga sa se ostoiasca si mai bine sa stea n temnita dect sa se punampotriva celor mari, Ion se nfurie parca l-ar fi lovit cumaciuca-n cap. Era sigur ca fata se boceste din viclesug, vrndsa se scape de dnsul... Nu-i mai spuse ei nimic, dar se hotar sa nu se dea batut orice ar fi sa se ntmple... Cum i sosi sentinta, cum fugi cu ea la Herdelea.

617

618

-Sa ma nveti, domnule nvatator, si sa nu ma lasi, ca pacostea asta ma omoara! zise dnsul mohort. -Ia nu mai umbla cu copilarii, Ioane, ca doar barbat esti, nu pleava! i raspunse nvatatorul jumatate n gluma, jumatate n serios, ntelegndu-i ngrijorarea. -D-ta nu stii ce stiu eu, domnule nvatator, altminteri ai zice tot ca mine! murmura flacaul clatinnd din cap. Herdelea citi hrtia mormind pna la sfrsit, apoi, ca si cnd

619

n-ar fi priceput ndeajuns, o mai citi odata. -Hm! facu dnsul ridicnd ochii spre flacau. Eu zic sa-i dai dracului pe toti, Ionica, si sa te multumesti cu pedeapsa! Adica ce-o fi daca-i sta si tu la racoare doua saptamni?... Altfel te pomenesti ca patim si mai rau! nvatatorul se temea acuma sa se mai amestece. Dac-ar fi fost dupa sufletul lui, s-ar fi dus cu Ion si pna la mparatul. S-a gndit nsa bine si si-a dat seama ca orice arma are doua

620

taisuri. Judecatorul mpartea dreptatea dupa cum i se nazarea; se credea mare cunoscator de oameni si talmacea legile astfel nct sa se potriveasca cu dorintele lui. Herdelea ar fi fost fericit sa-l poata plezni putin, mai ales ca fata de dnsul ungurul se arata mndru si uneori chiar dispretuitor. Dar l stia razbunator, si aceasta i domolea pornirea. Cnd ar afla judecatorul ca el a facut plngerea, nu s-ar lasa pna nu l-ar

621

zdrobi... Pe urma ar trebui sa ncurce si pe Belciug n bucluc. Nici vorba, felul cum preotul se poarta cu dnsul n vremea din urma, l-ar 113 ndreptati sa-i traga o sapuneala buna, sa-l nvete minte. Si totusi ce-ar folosi el dintr-o ruptura zgomotoasa cu Belciug? ncerca sa lamureasca flacaului toate primejdiile. Sfaturile lui pasnice nsa mai mult ntartau pe Ion, care se batea mereu cu

622

pumnii n piept: -Iau eu toate raspunderile! Mai bine sa ma spnzure dect sa ma calce asa n picioare! . Hotarrea flacaului nmuie mpotrivirea nvatatorului. Toata seara se ciorovaira. Cu ct Herdelea sovaia mai tare, cu att Ion staruia mai aprig parca n ioc ar fi nsasi viata lui. . ., A ... Dascalita si fetele mpartaseau pe deplin scrupulurile

623

nvatatorului si ndemnau din cnd n cnd pe Ion sa se astmpere sau, n orice caz, sa se duca la notar sa-i faca lacramatia. n cele din urma si dadu parerea si Titu: -Si eu cred ca mai bine ar fi sa-i lasati n plata Domnului, ca de temnita, orice ai face, tot nu scapi, asta-i sfnt. Dar daca nu vrei si nu vrei, nu vad de ce nu i-ai face plngerea? Eu zic sa i-o faci fara grija... Si ca sa nu-ti cunoasca scrisul, pune pe Laura

624

625

sa o copieze si gata!... Foarte simplu! Parerea lui fu mpartasita de toti si Herdelea capitula:

-Adevarat, cine poate sa cunoasca scrisul Laurei? Se aseza si facu o jalba amanuntita si simtita, n care judecatorul si preotul se ntovarasau spre a napastui pe un biet taran nevinovat. Cnd o citi pe romneste lui Ion, toti se

626

nduiosara. Laura o transcrise ndata cu oarecare emotie. Herdelea avu grija s-o puna tot pe ea sa scrie si adresa pe plicul mare: ministrului de justitie... -Uite, Ionica! Mine dimineata o dai recomandata la posta din Armadia, si sa fie ntr-un ceas bun! zise nvatatorul miscat. Ion era uluit de multumire; puse pe masa trei zloti si nu vru sa iasa din casa pna ce Herdelea nu-i primi. -Nici nu stii d-ta ce bine mi-ai facut murmura flacaul sarutnd

627

mna nvatatorului. -Bine ca i-ai facut-o - zise Titu dupa ce pleca Ion. Adica de ce sa-si bata joc de el toti magarii? Peste vreo doua saptamni, n amurg, silvicultorul Madarasy cu solgabiraul Chitu si cu seful perceptiei din Armadia, ntr-o caruta usoara, se oprira n fata casei nvatatorului. Fusesera la vnatoare de iepuri, n hotarul Pripasului, alergasera toata ziua si nu izbutisera sa traga macar un foc de pusca. Se ntorceau

628

pleostiti, zgribuliti de frig si de umezeala; doi cini 114 tremurau lnga caruta, cu urechile dabalate, fara sa se sinchiseasca de dulaul nvatatorului care, cu labele pe gard, hamaia din ograda, furios ca nu-l baga n seama nimeni.' Ca sa-si alunge necazul si sa nu intre n orasel ziua si cu gentile goale, vnatorii nenorocosi hotarsera sa poposeasca n

629

Jidovita, la crciuma lui Neumann, sa se dezmorteasca cu cteva litre de vin fiert si chiar sa-si potoleasca foamea nainte de a ajunge acasa. Stiind ca, daca vor fi singuri vor continua a vorbi numai de vnatoare, facndu-si imputari plicticoase reciproce, se gndeau sa pofteasca att pe Herdelea ct si pe Titu cu care erau toti n legaturi prietenesti. nvatatorul ar fi fost bun bucuros sa iasa sa se mai distreze putin, dar nu

630

ndraznea sa se miste fara consimtamntul d-nei Herdelea, care gasea nedemn din partea unui om batrn si cu necazuri, sa se aseze la betii cu toti flusturaticii Armadiei. Titu poate face ce-i place, ca-i tnar si fara raspundere... Trebui sa vie Madarasy sa staruiasca din rasputeri pna sa o nduplece, dar cu conditia, repetata energic de mai multe ori, sa nu cumva sa ntrzie peste vremea cinei...

631

La crciuma lui Neumann gasira o tovarasie numeroasa si vesela: profesorul de greceste Maiereanu, un chefliu si jumatate, cu crestetul plesuv si cu o barba mare atinsa de

632

carunteala, popa Belciug, profesorul Spataru, tatal prietenelorbune ale fetelor lui Herdelea, doctorul Filipoiu, avocatul PaulDamian si popa din Vararea, cel mai strasnic betiv de pe valeaSomesului, care era aici de ieri de la amiaza si nici gnd navea sa se urneasca... Titu si dadu seama ca aici are sa se ncinga o petrecere carenu se va ispravi nici pna mine dimineata. Si deodata i rasarin minte doamna Lang si inima ncepu sa-i bata furtunos. Trebuie sa aduca la chef si pe Lang. Daca izbuteste, i surdefericirea. Pe Lang, cnd

633

da de bautura, nu-l clintesti nici cusase boi, mai ales cnd bautura e pe gratis... ntr-o clipa se sihotar: se va duce sa-l pofteasca. Lang e simpatic la betie si n

o sa-l dea nimeni afara. Pna sa fiarba vinul si n vreme ce ceilalti se ntinsera la vorba, Titu iesi, fara palton, ca sa nu se creada ca vrea s-o stearga de tot. Dadu buzna n casa sotilor Lang care nu stiau cum sa mai

634

omoare timpul. Barbatul clipocea pe un scaun, iar Roza sedea la gura sobei cu privirile pierdute n jocul flacarilor tremuratoare. Femeia se scula repede, cu obrajii mbujorati de caldura focului, si-l ntmpina nviorata. -Ct ?sti de dragut ca vii sa ne mai scuturi din plictiseala asta otravitoare!... Cnd auzi Lang despre ce e vorba, sari deodata fericit. -Uite prietenul adevarat care nu-si uita niciodata prietenii!

635

striga dnsul lundu-si ndata paltonul si palaria, gata de plecare. 115 Titu schimba o privire cu Roza care ncepu sa se plnga ca i-e frica sa ramna singura, ca sa nu mai mearga nicaieri, mai bine le pregateste aici cte un ceai... Lang nici n-o asculta.

636

-Vino draga, nu te potrivi toanelor femeiesti! mormai el catre Titu care ncerca sa linisteasca pe Roza. Fiindca tnarul mai zabovea, Lang o porni nainte. n aceeasi clipa Titu saruta puternic mna Rozei si sopti putin ragusit: -Ai sa te superi daca vin sa te vad mai trziu? Femeia nu raspunse. Ochii ei nsa straluceau ca o chemare... Lang, ca betiv cunoscut, fu primit cu o explozie de bucurie. I se

637

oferi un scaun lnga perceptorul din Armadia, sa poata taifasui mpreuna ungureste, ntre timp ceilalti nconjurasera pe jupneasa, tinerica, durdulie si sprintena, asaltnd-o cu complimente strengaresti pe care ea le asculta zmbind neobosita n dreapta si-n stnga, spre a multumi tuturor pentru atta cinste. Crciumarul nchidea ochii si urechile, fiind vorba de bunul mers al afacerii si doar n rastimpuri se strecura n

638

639

odaia unde petreceau domnii si numai ca sa vaza sa fie toaten ordine. n cele din urma nsa si vr capul pe usa si, facndun semn sotiei sale, vorbi mieros musteriilor:

-Ma rog d-voastra... fierbe vinul n clocot... e nevoe de muiere... Dupa ce iesi jupneasa, popa din Vararea ncepu sa lalaie cntece bisericesti spre marea indignare a lui Belciug care nu putea ngadui asemenea faradelege din partea unui

640

preot. De aici se porni o discutie serioasa careia nu-i puse capat dect sosirea crciumaresei, cu o tocana uriasa, si a crciumarului, cu un ceaun de vin fiert. ntr-o clipa toate sticlele goale si ramasitele de mncari fura date la o parte; numai popa din Vararea nu se ndura sa se desparta de sticla lui de vin rosu, nct trebui sa i-o smulga din mini doctorul Filipoiu. Se ospatara zdravan... Cu ct foamea se potolea, cu att

641

paharele se goleau mai des si limbile turuiau mai slobode. Veselia crestea mereu. Vremea trecea ca parerea. Cnd si aduse aminte Herdelea de fagaduinta ca pna la cina va fi negresit acasa, era trziu deabinelea; arunca o privire ntrebatoare lui Titu, care-i raspunse printrun zmbet nerabdator. -Acuma e prea trziu, ce sa ma mai supar degeaba! se mngie dnsul sorbind alene din pahar.

642

Deodata profesorul Spataru, mititel si cu cioc blond, n culmea unei nflacarari mult stapnite, se porni sa cnte Desteapta-te Romne. Solga-biraul Chitu pali si-si musca buzele. Vaznd nsa ca mai toti tin hangul profesorului se ridica n picioare si curma cntecul, zicnd: -Nu pot permite, domnilor, sa faceti si aici politica! 116 Spataru, ntepat, sari si el n picioare, si se rasti la Chitu cu

643

niste ochi fulgeratori de mnie si de bautura: -Iar eu nu-ti permit d-tale sa fii obraznic, domnule! Aici nu suntem n cancelaria d-tale renegata, ai nteles? Acolo sa te ratoesti d-ta, nu aici, ntre oameni cumsecade!... Dealtfel, daca nu-ti place, uite colo-i usa! -Domnule profesor - se nfuria solgabiraul nu uita, te rog, cu cine vorbesti! -Cu un renegat vorbesc, stiu prea bine! Miai fost elev, dar mi-i

644

rusine ca mi-ai fost, ca n-ai obraz nici ct o ciobota!... Chitu, clocotind, dadu sa plece. Ctiva mpaciuitori, cu Herdelea n frunte, se repezira si-l oprira, n vreme ce Spataru racnea biruitor: -Lasati-l sa se duca dracului! Aici nu ne trebuiesc renegati!... Solgabiraul, fireste, ramase, dar murmurnd dispretuitor. -Are noroc ca-i beat, altfel...

645

Silvicultorul Madarasy, ngaduitor, zise blnd lui Chitu:

-De ce sa nu cnte, prietene, daca asa le place?... Exagerezi. -Eu nu pot admite nicairi agitatiile soviniste - se indignasolgabiraul. Constiinta mea nu mi-ar ierta, caci astea-s agitatii! -As, agitatii - mormai silvicultorul. Mai dale-n colo de agitatii! Parca statul are sa se prabuseasca din pricina unui cntec... mipare rau ca nu-l stiu ca l-as cnta si eu, iata!

646

-Asculta-l, domnule, si rusineaza-te! racni Spataru. Dumnealui e ungur, iar d-ta ai obrazul sa te numesti romn! Pfui!... Domnule, da-mi voie sa te pup! Esti un om admirabil! adaogaapoi repezindu-se la Madarasy si saru-tndu-l zgomotos. Stiamnoi bine ca renegatii poarta vina tuturor persecutiilor noastre... Renegatii, jidanii si ceilalti ticalosi! Discutia se aprindea din ce n ce, fagaduind sa nu seispraveasca niciodata, spre bucuria lui Lang care simtea caastfel cheful va tine pna-n dalba ziua. Titu tacea mereu,

647

framntat de nerabdare, pndind clipa priincioasa cnd sa sefaca nevazut. Spataru si puse n cap sa convinga cu orice pretpe Chitu ca e misel mpreuna cu toti cei de teapa lui si ncepusa-i nsire nedreptatile si mizeriile pe care le sufera romnii n Ungaria. -Suntem mai oropsiti ca robii din vechime! ntrerupea deseoriBelciug foarte grav si posomort. Avocatul Damian, spn, cu ochii foarte mari si foarte albastri, completa pe Spataru adresndu-se mai ales silvicultoruluiMadarasy, care aproba din cap cu o figura potrivitamprejurarilor. Din

648

cnd n cnd se ntorcea spre coltulperceptorului, cautnd sa-i explice si lui pe ungureste; dar ndata ce perceptorul voia sa-l contrazica, se rentorcea laMadarasy n romneste. 117 Solgabiraul nu era tare n replici si, la toate dovezile profesorului, raspundea cu un zmbet de superioritate: -Nascociri tendentioase!... Dafi-mi argumente serioase, nuflecarii iredentiste!

649

Maiereanu se chercheli repede si se simti obligat sa contrazicape toti. Respingea cu mndrie nvinuirile lui Spataru sicombatea vehement pe solgabirau, cautnd sa arate ambelortabere ca iredentismul romnesc nu exista dect n nchipuirea sovinistilor. Fiindca ceilalti nu-l lasau niciodata sa-si ispraveasca cuvntarile, Maiereanu se rosea, bufnea si ridicaochii n tavan de suparare. -Vrem sa fim liberi si independenti, domnilor! urla Spataru n cele din urma. Vrem sa ne unim cu fratii nostri de pretutindeni!

650

Damian dovedi ndata perceptorului, cu date din istoria tuturor

651

popoarelor, ca dorinta de unire cu fratii de acelasi snge e opornire fireasca pe care n-o poate nfrnge nici o putereomeneasca, iar Madarasy, nsufletit deodata de bautura, seridica si striga:

-Eu admit, domnilor! Fratii sa fie frati! Dreptatea sa triumfe! Solgabiraul Chitu, disperat, se scula iar sa plece. si mbraca ncet paltonul si se duse pna la usa, mormaind furios si asteptnd sa sara cineva sa-l opreasca. Negasindu-se nsa

652

acuma nimeni sa-l cheme napoi, se ntoarse singur, mai cu seama ca-i veni n minte un raspuns zdrobitor. -Daca n-ar fi libertate n tara asta, ati putea d-voastra vorbi astfel si nca n fata mea? racni dnsul scotndu-si haina si asezndu-se iar la loc. Spataru, Damian si chiar doctorul Filipoiu, care de obicei tacea ca mutul la betie, i raspunsera deodata cu aceeasi vorba: -Renegatule, sa taci!

653

Atunci nsa interveni Maiereanu, declarnd sententios ca nu ngaduie nimanui sa terorizeze pe Chitu si adaognd ca el, ca cetatean cinstit, nu vrea sa auda de himere soviniste. Popa din Vararea, beat-leuca, cu capul pe masa, bolborosi: -Eu nu vreau nimic... Nu vreau... Jos!... Nu vreau!... Herdelea vorbea ncet, ungureste, cu perceptorul si dezaproba cu un zmbet ncurcat pe Spataru, desi n sufletul lui admira

654

ndrazneala cu care Spataru ocareste pe solgabirau si pe unguri. Perceptorul, secondat de Lang, explica lui Herdelea cu multe argumente ca nicairi nu sunt romnii mai fericiti ca n tara ungureasca, iar nvatatorul asculta cu acelasi zmbet nedumerit, nfricosat sa nu intre cumva si el n gura lui Spataru. Pe la miezul noptii Belciug refuza sa mai bea, spunnd ca a

655

doua zi trebuie sa slujeasca n biserica si deci, dupa regulele canonice, are nevoie de recu118 legere trupeasca si sufleteasca. Se strni o furtuna de protestari, iar popa din Vararea dadu ndata de dusca un pahar, spre a-i servi drept pilda, si zise ca ceea ce face Belciug e un dogmatism nevrednic de vremurile noastre moderne. Vijelia fu mulcomita de ntrebarea brusca, pusa de Madarasy: -Dar poetul nostru?

656

Atunci bagara de seama toti ca Titu lipseste. Chemata, jupneasa i lamuri, tragnd siret cu ochiul, ca domnisorul a sters-o mai bine de doua ceasuri. Herdelea simti un fior de spaima. Era sigur ca Titu a plecat acasa si, gndindu-se la scandalul pe care i-l va face dascalita, si ticlui un plan cum s-o tuleasca si el mai repede. Lang nsa raspunse silvicultorului,

657

clipind ntelegator:

-Ei, ce vreti, tineretea, sngele fierbinte! Cine stie n ce bratese odihneste acuma poetul nostru! Vlvataia chefului izbucni mai neastmparata, mai ametitoare... Titu statuse pe ghimpi. l rodea o emotie ca n preajma unuiexamen greu. si zicea mereu n sfrsit si i se parea ca fieceminut de ntrziere e o (pierdere ireparabila. Bause numai atta ct sa-i ntareascandrazneala si cu gndul

658

mereu sa dispara neobservat denimeni. Jupneasa, care-l simpatiza Ifiindca-i faceacomplimente, i dadu o mna de ajutor, scotndu-i pe furis paltonul din odaia unde chefuiau domnii. Pna n ulita a avut o clipa de teama: ce-ar fi daca s-ar stricapetrecerea din cauza discutiilor si s-ar pomeni cu Lang? Vntulaspru, care batea dinspre Somes, i alunga nsa din minte orice grija si-i vraji n suflet odaita calda, mpodobita cu chipul alb alfemeii dorite... Satul domnea ntr-o bezna adnca. Numai n fereastra casei lui

659

Lang licarea o nchipuire de lumina, deabia strecurata prin perdelele lasate. Titu se apropie cu pasi de lup. Usa tinzii nu era ncuiata. Trasemai tare din tigara aprinsa spre a dibui mai usor odaia dinstnga si ca sa nu se mpiedice de ceva prin ntuneric. Avu nsa grija sa nvrteasca de doua ori, foarte ncet, cheia n broascaantreului. Apoi deschise ca un hot usa dormitorului si se furisan vrful picioarelor. Pe noptiera de lnga patul larg, lampa, cu abajurul de hrtie

660

rosie, cu flacara scazuta, lumina slab odaia. Abajurul stateastrmb, ca o palarie pe119 capul unui betiv, asa nct aproape toata lumina cadea asupra patului dndu-i o nfatisare pompoasa si trandafirie. n pat, Roza Lang, cu spatele spre usa, dormea usor, parca somnul arfi surprins-o ntr-o asteptare placuta. Parul ei, desprins, semprastiase pe perna moale; numai cteva suvite se odihneau pe spinarea-i alba plina. Umerii camasii i alunecasera pnaaproape de mijloc, iar poalele i se urcasera mai sus de soldurilerotunde. Bratul stng, ntins lenes,

661

si rezima degetele subtiripe dunga patului. Picioarele goale, razvratite erau unul ascuns pna-n genunchi, iar cellalt ndoit putin si aruncat pesteplapoma mototolita. Titu privi zapacit corpul femeii si ochii i se oprira pe soldurilecare parca-l ndemnau sa le mbratiseze n toata ademenirea ei, tulburndu-i simturile. Goliciunea l chema si n acelasi timpl si nspaimnta. Totusi, mai mult n nestire, si lepada domol

662

paltonul. si simtea sngele clocotind. Inima i batea n piept caun ciocan vrajmas nct se temea ca nu cumva bataile acesteas-o destepte pe Roza din somn. Se bucura c-a gasit-o dormindsi apoi ndata si zicea ca ar fi fost poate mai bine s-o fi nimerit treaza si mbracata. Caldura din odaie l nabusea... Se apropie tiptil de pat, sepleca si-si lipi gura pe ceafa catifelata a femeii, printre suvitelede par care miroseau mbatator. Carnea se nfiora putin sub

663

buzele lui tremuratoare. Atingerea corpului nsa i aprinsedeodata toate simturile. Nu mai vazu dect carnea trandafirie si ispititoare. Fara sa-si mai dea seama, palmele lui mngiaupatimas bratele, soldurile, picioarele femeii, iar buzele lui nu se mai saturau sarutnd. Roza se trezi alene, ca si cnd ar fi asteptat sarutarile, se ntoarse ncetisor spre dnsul cu ochii pejumatate nchisi si sopti gales:

-Ai venit, micule?... Mi-esti drag... te...

664

Titu i nchise repede buzele, apoi i acoperi obrajii cu sarutari, iar ea i cuprinse gtul cu bratele care parcal frigeau. Tnarul osaruta nencetat, blbind vorbe fara sir, si doar ca prin visvedea privirile moi ale femeii, buzele ei rosii si umede ce se ntindeau spre gura lui, mereu nsetate. Corpul Rozei se rasucisi se lipi de Titu care, simtindu-i caldura, l ncolaci cuamndoua bratele si-l strnse salbatec parca sa-i sfarmeoasele. Snii plini, cu sfrcurile roze, i ardeau pieptul. n mbratisarea nebuna, femeia se zvrcolea gemnd cu ochiinchisi...

665

Pe urma Titu sari jos din pat rusinat, nendraznind sa se uite laRoza care statea nemiscata, cu fata n sus, cu bratele moarte, cu pieptul umflat., 1 se parea acuma ca n odaie e lumina caziua si lumina parca-l nfricosa. Se gndi ca femeia are sacreada ca-i un badaran rau crescut fiindca s-a urcat n pat cughetele. Apoi si aduse aminte de Lang si ndata i navalira n minte sumedenie de scene cumplite n care barbatul nselatlua nfatisarea unui 120 cavaler razbunator din vremuri eroice... Dadu sa-si ia paltonul,

666

hotart sa plece napoi la crciuma, ca sa fie feriti de oricentmplare. Roza nsa i surprinse gestul si, sculndu-serepede, i zise cu o imputare dulce: -Cum, micule drag? Vrei sa pleci?... Ti s-a si urt cu mine? -Mi-e sa nu se ntmple sa plece Lang murmura Titu fara sa opriveasca n ochi. -O, ce copil esti, dragutule!... Dar Lang nici nu se gndeste savie pna mine la amiazi. Nu lasa el un chef pentru nimic n lume si cu att mai putin pentru sarmana nevasta-sa. nprivinta aceasta poti fi absolut sigur... Si chiar presupunnd

667

668

imposibilul, daca ar veni, ar veni beat. Ei, si atunci noi doitrecem n cealalta odaie, pe canapea, iar pe dnsul l lasam sasforaie aici ca un nemernic... Pe urma, n zori, ai vreme sa plecisi tu... Femeia vorbea cu o multumire copilareasca. Sfiala lui Titu iatta patima. Tnarul stngaci, uluit de iubire, era pentru eaceva fermecator. Si cum Titu tacea mai zapacit, Roza se ridican genunchi si-l chema dragalas, ntinznd bratele goale:

-Vino, saruta-ma, puiule mic si drag! Titu o privi printre gene. Prin camasa subtire formele femeii se

669

ntrezareau mai ademenitoare. Patima i goni ntr-o clipa toate sovaielile. Din doi pasi o lua n brate si o dobor. Roza nsa i aluneca din mini si ct bati n palme se ascunse sub plapoma de nu i se mai vedea dect vrful nasului. Scoase limba strengareste si apoi porunci cochet: -Ori te dezbraci, ori daca nu... nimic!... Tnarului i trecu prin creieri, ca o strafulgerare, ca rufele lui nu sunt tocmai potrivite pentru aventurile galante. Dar sngele i

670

fierbea n vine... Adormira trziu, mbratisati... Ii trezi nsa un ciocanit aspru n geam. Titu tresari ngrozit, sigur ca a sosit ceasul rafuielii. ntrun minut ncerca nenumarate hotarri: ce sa zica ori sa faca, cum sa se apere, mai bine sa fuga, sau sa se ascunda... Vru sa se dea jos din pat, dar Roza l opri linistita, punndu-i mna pe gura ca sa nu raspunda si soptindu-i: -Stai frumos!... Nu misca!... N-avea frica!...

671

n sira spinarii Titu simtia totusi o furnicare rece. Ciocanitul n geam se repeta mai amenintator. i raspunse glasul Rozei, mai mult prefacut dect suparat: -Cine-i? -Eu, eu, draga, nu te supara! mormai afara vocea lui Lang, ragusita de bautura. Rozico draga, noi mergem n Armadia, auzi tu? Ne ducem toata banda... Tu sa ai grija mine dimineata, daca cumva nu viu pna-n vremea scoalei, sa dai

672

drumul copiilor auzi?... Ei, noapte buna, Rozico! Somn usor!... 121 Pasii barbatului se ndepartara sovaitori. Titu si arunca ochii la ceasornicul de pe noptiera. Erau trei si jumatate. Femeia se lipi lnga dnsul, l saruta lung si-i zise: -Mai avem un ceas pna sa pleci... Dar nu mai dormim... Asa-i urtule? Din clipa cnd a pus jalba la posta n Armadia, Ion s-a simtit iar

673

linistit, parca ar fi scapat de toate grijile. Se ducea seara pe la Ana si pndea nencetat prilejul cnd sa-si izbndeasca planul care-i fierbea n minte si-i umplea sufletul de nadejdi bune. Stia bine ca George nu nceteaza de-a merge pe la Vasile

674

Baciu. Deseori a trebuit sa astepte pna-l vedea iesind si apoipna se culca Baciu si se stingea lumina, ca sa poata iesi afaraAna. Dar nu-i mai pasa de nimeni si de nimic, att era de sigurde biruinta. Numai prilejul sa-i soseasca... Sufletul Anei se scalda ntr-o bucurie nemarginita. Uitase toatesuferintele si ndoielile ce i le pricinuise Ion. Vedea numai caacum vine mereu si-l astepta mereu mai dragastoasa. Staruintele flacaului erau dovada unei iubiri stapnite si

675

reizbucniter care o umplea de mndrie. De cum se nsera ocuprindea nerabdarea si, gatind cina sau aseznd prin casa, inima ei l simtea ntr-una, pe afara, dosit dupa vreo claie, subun gard, n vreun sant, tacut si neclintit. i era mila de dnsul si ochii i se umezeau de lacrami. si ascundea nsa fericirea fata de tatal ei, zmbind mult, aratndu-se voioasa. Cnd picaGeorge, l primea fara sfiala ca pe un vrajmas de care nu maiti-e teama. Se uita drept n ochii lui cercetatori, zapacindu-l si

676

prostindu-l. Multumirea sufleteasca parca desteptase ntr-nsadibaciile femeii care iubeste si-si apara dragostea... Din zi n zi George pricepea mai lamurit ca Ion i se pune de-acurmezisul. De aceea se ncapatna mai rau. Voia sa-i vada sisi zicea ca atunci se va potoli. Iesind din ograda lui VasileBaciu, se uita n toate partile sa-l descopere. Si fiindca vremeatrecea tot mai chinuitoare, se hotar sa sfrseasca cu orice pret... Peste vre-o saptamna se facu ca coteste pe ulita din dos, dar se ntoarse ca un hot si se aseza la pnda. Atunci vazupe Ion intrnd...

677

Siguranta nu-l mulcomi dect o clipa. Fatarnicia Anei l biciuia. Se gndi nti sa-i ntoarca spatele. Gndul acesta nsa fu repede strivit de dorinta, ce i se nvltora mai puternica nsuflet, de-a ramne n preajma fetei, de a mai122 nadajdui. De-acuma ncepu sa mearga si mai des pe la Baciu, si cnd nu se ducea, dadea trcoale casei, privind cum seapropie cellalt, holbnd ochii sa vada cum se saruta sau sembratiseaza n poarta, necajindu-se chiar ca nu le audevorbele...

678

Ion nsa vorbea putin. Prin tacere urmarea sa destepte maimulta iubire n inima Anei, sa se faca mai dorit. Voia sa-l cheme ea tot mai nlauntru. Astfel ajunsese^ din ulita n poarta, apoin ograda, pe urma pe prispa... Acuma mai trebuia sa patrunda n casa. Fata privea apropierile acestea ca niste izbnzi ale eiasupra lui si simtea n fiecare seara tot mai nebuna o pornirede a se topi n bratele flacaului, de a-i da dovada ntreaga aiubirii. Deseori i zicea cu o sfiala feciorelnica n glas:

-De ce nu vii n casa, Ionica?

679

Flacaul nsa i nchidea gura vesnic cu ntrebarea plina de

680

imputare:

-Dar tatal tau? n sfrsit se apropia Craciunul. O iarna urcioasa se zbatea sa coboare pe pamnt, dar parca nu avea nca destula putere. Vazduhul cernea mereu fulgi lenesi care se topeau pna sa ajunga jos si se prapadeau n baltoacele de noroi... Ion sosea totusi n toate noptile, nesmintit. Apoi, ntro seara rascolita de

681

zapada marunta, veni mai devreme putin. Casa zacea n ntunerec, neagra ca un bivol adormit. Intra n ograda si se aseza pe prispa, mai nchis si mai hotart ca alta data. Astepta fara nici un gnd n minte. Doar inima i batea mai aspru, muncita poate de o presimtire. Prinprejur tacerea era asa de mare ca flacaul auzea cum cad n noroi fulgii si chiar cum se ciocnesc n vazduh ca niste flfiri de aripi mici. ntr-un trziu usa tinzii se

682

deschise scrtind si Ana se ascunse repede n sumanul lui, zicndu-i ndata rugatoare si alintatoare: -Asta seara trebuie sa vii n casa, Ionica!... Nu te las pna nu vii... Tata doarme dus. A venit beat din Jidovita si acu sforaie de se hurduca peretii!... Ion i cuprinse mijlocul si-i mngie snii peste camasa lunga. Apoi se scula fara o vorba si porni dupa ea. In tinda se oprira. Fata trase zavorul, pe urma l lua de mna si-l tr n casa.

683

n odaie era parca mai ntunerec. Numai ferestrele se desluseau putin ca niste gauri cenusii. Ion cunostea ncaperea. Auzea din pat sforaitul nne-cacios al lui Baciu att de aproape ca i se parea prefacut. Un junghi rece i cutremura inima. Stia ca de s-ar trezi batrnul si l-ar simti aici, ar fi n stare sa-i crape capul fara vorba cu securea de subt pat al carei tais parca-l zarea lucind amenintator.

684

Statura cteva clipe nemiscati, ascultnd horcaielile. si auzeau bataile inimilor, ndurerate de ncordare. Sforaitul se ncurca deodata ntr-o tusa 123 groasa. Vasile Baciu se urni n asternut ca si cnd ar fi dat sa se scoale. Ion ngheta. Fata i strnse mna cu desperare. Batrnul nsa se nvrti putin, se ntoarse iar cu fata n sus si sforaitul rencepu mai napraznic.

685

Ana dormea pe cuptor, dupa horn, ntr-un culcus de velinte, toale, perne, cearceafuri aruncate de-a valma. n vatra, sub o spuza groasa, ssiau ctiva busteni verzi de arin... Fata se nalta n vrful picioarelor pna la urechea flacaului si-i sopti, strngndu-i mereu mna: -Lasa-ti sumanul pe prichici... Sa nu faci zgomot ca ne omoara pe amndoi!... Oasele lui Ion prira urcndu-se n culcus.

686

O lua n brate, iar ea tremura ca zgltita de friguri. Apoi Ana

687

ncepu sa-i sopteasca imputari multe, sa se jeleasca si sa-lroage sa fie cuminte. Ion o asculta linistit, tragnd nsa mereucu urechea spre patul lui Vasile Baciu, care era cu picioareletocmai lnga capul lor. Ii era frica sa nu-l trezeasca soaptele ei si-i astupa gura cu o sarutare.. Apoi, cu o miscare brusca, i ridica pna-n bru camasa. Picioarele fetei erau fierbinti si strnse. si ncolaci bratele n jurul gtului lui, l strnse cu o putere nebanuita, parc-ar fi vrut

688

sa-l sugrume, si-i lihai n ureche, plngatoare dar farampotrivire:

-Ionica... ce vrei sa faci... ce faci?... Nu... nu... O podidira lacramile si plnse cu sughituri, bolborosind ntr-una vorbe rugatoare, n vreme ce Ion o ostoia sarutnd-o: -Taci... taci... taci... Gemetele Anei nsa se nteteau tot mai nestavilite, pna ce se sfrsira ntr-un tipat scurt, surd care o spaimnta ntr-atta casi

689

nclesta dintii n buzele flacaului, svrcolindu-se. Tipatul fetei se nfipse ca o sulita n ntunerecul casei si zbrni mai prelung n urechile lui Vasile Baciu care, desi zdrobit de bautura, se destepta, asculta cu mintea nclcita si, auzind oftarile nabusite n lacrami, mormai nedumerit: -Ce faceti voi acolo? Glasul tulbure ngheta sngele n vinele ndragostitilor. Ana si

690

amuti brusc suspinurile, pierzndu-se n bratele flacaului. Trecu astfel un minut. Baciu asculta, jumatate treaz, jumatate prin somn. Apoi cotrobai cu mna pe lavita de la capul patului, ca si cnd ar fi cautat chibriturile. Creierii lui obositi de betie parca banuiau ce se petrece pe cuptor si ntr-o clipa facu o miscare sa se scoale, sa vaza si sa-i opreasca. Dar n acelasi timp i trecu prin gnd ca trebuie sa fie George si deci poate

691

sa-i 124 lase n pace. Gndul acesta l pravali ntr-un somn mai linistit. Totusi, bigui prosteste pna sa-l copleseasca toropeala: -Apoi... ia seama... nu... vezi bine... rusine... porcaria... asta... ndragostitii nu mai suflara nici o soapta. Stateau mbratisati si neclintiti ca si cnd s-ar fi unit pentru totdeauna. n curnd sarutarile lor fura iar nghitite de sforaiturile din pat...

692

Ion se cobor de pe cuptor cnd cntau cocosii a doua oara si Ana l nsoti pna la poarta. Frigul parea mai vrajmas, iar ntunericul mai posomort. -Tare ma tem sa nu fi ramas grea! murmura fata cu dintii drdind si glasul ei domol se mprastie n tacerea noptii ca un strigat puternic. Flacaul trebui sa-si muste buzele ca sa nu izbucneasca de bucurie. O ciupi usor de obraz si apoi porni multumit, repede,

693

694

lasnd-o n poarta. Fulgii de zapada, mai lenesi, picurau blnd, i se asezau frumospe par, pe umeri, pe obraji; i simtea topmdu-se pe brate caniste sarutari reci si amenintatoare. In clipa cnd nu mai auzi pasii flacaului, Ana vazu deodata ca din santul cellalt se ridicaun om si porneste ntins spre ea.

-George! George! murmura fata fugind ngrozita n casa. Vranita se nchise n urma ei troznind ca o descarcare de arma

695

ucigatoare... George, ascuns acolo de cnd s-a ntunecat, vazuse pe Ionintrnd si-l asteptase pna a iesit. Cuvintele Anei, le-a auzitlimpede parca i le-ar fi spus chiar lui. Carnea i tremura de scrba, iar n sufletul lui se framnta un gol care-l durea. Picioarele-i erau ca de plumb si totusi nu simtea cum le tra. Se pironi n mijlocul ulitii, cu fata spre casuta turtita de povarantunericului. Statu asa, uluit si pierdut, ca un stlp de piatra.

696

Umezeala i patrunse la os. Se dezmeteci. Scuipa larg, dispretuitor si apoi rosti cu o usurare mare: -Scroafa!... 125 CAPITOLUL V RUSINEA Saptamna dinaintea Craciunului, n toate diminetile, satulclocotea de guitari deznadajduite. Porcii ngrasati se prefaceau n muschi si crnati, meniti sa renzdraveneasca pe oameniijigariti de postul care parca nu se mai sfrsia. Cu ct

697

seapropiau sarbatorile, cu att taranii le doreau mai tare, lingndu-si buzele mai dinainte n vederea ospaturilor obisnuite si att de mult asteptate. Caci n vremea postuluimare numai popa si nvatatorul mncau de dulce; Belciug, fiindca avea stomacul afurisit, iar Herdelea fiindca el nu voia sa dea ascultare minciunilor popesti... n alti ani, pe vremea aceasta, Ion se simtea mai nenorocit caoricnd auzind guitarile si se nfuria vaznd ca, n tot satul,

698

numai Glanetasu si tiganii nu sunt n stare sa faca bojotaiacuvenita, ba nca si unii tigani se sileau si izbuteau sa fie n rndul oamenilor si sa taie barem cte un mascur. Atunci si blestema viata care-l sorteste sa ramna de rusinea satului. Acuma, cu toate ca Glanetasu, singurul mester al satului ncasapirea neamului ramatorilor, trebui sa primeasca tot n natura plata pentru taierea porcilor, spre a putea adunacarnariile de sarbatori, flacaul totusi nu-si mai pierdu firea. Fatalui osoasa parca stralucea. Ba chiar ntr-o seara, cnd

699

Zenobiancepu jelaniile, o curma mpaciuitor: -Nu face nimic... n curnd vom avea si noi de toate...

700

Herdelea facea ce facea si n fiecare an ucidea cte doi porci, nti pentru ca lui i placeau foarte mult carnatii si ndeobsteporcaria, si al doilea pentru ca altminteri ar fi trebuit sacumpere din trg untura pentru casa, ceeace ar fi nsemnat o cheltuiala peste puterile pungii lui dascalesti. Dar n ast anbojotaia avea o importanta si mai mare din pricina logodneiLaurei, care urma sa se serbeze negresit n Ianuarie si cu careprilej proviziile de porc erau menite sa aiba un rol fruntas, mai

701

ales ca luau parte si parintii lui Pintea, n fata carora familiaHerdelea voia sa se arate la naltime. Porcii nvatatorului, cumparati n dricul verii si ngrasati cuporumb, de abia se mai miscau n cotet, nct taierea i mntuia de o moarte pagubasa, nabusirea n propria lorgrasime, dupa cum spuse Glanetasu inspectndu-i cu doua-treizile nainte de termenul fatal. n zorii zilei mesterul macelar se nfiinta nsotit de Ion si de Zenobia. Casa Herdelea era n picioare, dar fetele stateauascunse n salon, cu capul n perne si cu degetele n urechi casa nu auza

702

horcaielile animalelor osndite, de teama sa nu lesine de mila. Glanetasu si ascuti cutitul de junghiat cu multa ngrijire, mpartind rolurile tuturor: Ion va lua porcul de urechi, l vatrnti jos pe o rna si-i va tine capul, Herdelea si Titu vorimobiliza picioarele dinapoi. Zenobia va ajuta la picioarele dinainte, iar dascalita va strnge sngele n lighean... Totusilucrurile n-au mers tocmai struna, cum ar fi dorit macelarul

703

satului. Porcii, auzind ascutirea uneltelor, ncepura sa grohaienelinistiti, parc-ar fi simtit primejdia. Degeaba deschise nvatatorul usa cotetului; dobitoacele nu voiau sa iasa n ruptulcapului. Ion trebui sa apuce pe unul de urechi si sa-l tragaafara cu multa cazna. D-na Herdelea, prea miloasa, nu pututine ligheanul unde trebuia, nct sngele se scurse mai mult pe de laturi, facnd o pata mare rosa n zapada proaspata. Guitatul porcului nsa se1 ngrosa mereu, schimbndu-se nhorcairi lungi si din ce n ce mai rare, pna cnd cei ce-l tineausimtira

704

ca nu mai clinteste. Glanetasu si sterse cutitul si minile nsngerate n parul ucisului, iar Zenobia, pipaindu-ispinarea, declara ca slanina e mai groasa de seapte degete... n vremea aceea cellalt porc grohaia att de speriat ca, n clipacnd Ion deschise portita cotetului, se repezi afara cu toata iuteala ngaduita de grasimea-i pretioasa, cautnd sa scape demoarte prin fuga. Cutitul Glanetasului fu astfel nevoit saicurme viata tocmai lnga poarta dinspre ulita. Bojotaia se facu chiar n ograda. Paiele trebuincioase le

705

mprumutase Macedon Cercetasu. Porcii fura prjoliti amndoideodata. Flacarile se naltau vesele n vreme ce Glanetasu le

706

plimba de ici colo pe trupurile victimelor. Ceilalti stateau njurul focului, ncalzindu-si minile, pretaluind

mereu valoarea porcilor, mai aruncnd uneori cte o gluma si tragnd n rastimpuri cte o dusca de rachiu dintr-o ploscaplina. Mai trziu coborara n curte si domnisoarele, compatimira mult pe sarmanele dobitoace si-si primira portiiledin urechile rumenite pe care le mncara la fata locului, potrivit obiceiului ce le ramasese din copilarie la toatebojotaile.

707

Munca mai grea de abia de acuma ncepea cu spintecarea, mpartirea carnii si a slaninii, spalatul matelor, facerea crnatilor... Avura toti de lucru toata ziua si mai ramnea pemine topirea unturii si alte maruntisuri. Totusi dascalita, alegnd carnurile, a gasit vreme sa repeada o tocana grasa sipiparata, si chiar sa rastoarne o mamaliguta lnga ea, spre ncntarea stomacului lui Herdelea, cam prea ncarcat derachiu. Cu toate staruintele nvatatorului, familia Glanetasu nu

708

se ndupleca nici macar sa guste din bunatatea de mncare.

-Am tinut postul attea saptamni... n-o sa ne spurcam acuma, cu cteva zile nainte de sfintele sarbatori, ca doar nu suntem copii si n-om plezni - se lamuri Zenobia nghitindu-sisaliva de pofta. Seara, dupa ce Glanetasu si Zenobia plecara, iar Herdelea adormise mbracat si pe cnd dascalita facea planuri cu fetelepentru a doua zi n salon, Ion, cu limba dezlegata de bautura,

709

povesti lui Titu cum sta cu Ana. Domnisorul l asculta foartesatisfacut, i cerea mereu amanunte si, n cele din urma, l puse sa jure ca i-a spus tot. -Si crezi c-a ramas nsarcinata? ntreba Titu cu ochii stralucitori de curiozitate. -Cum o vrea Dumnezeu, domnisoruleraspunse flacaul. Si de n-a ramas pna acuma, mai are vreme sa rame! adaoga apoicu un rs larg care-i. dezvalea gingiile rosii si-i ntiparea pe fata atta rautate sincapatnare, nct Titu se nfricosa si murmura dojenitor:

710

-Al dracului mai esti, mai Ioane! Chiar n ajunul Craciunului sosi o scrisoare de la parintii luiPintea prin care fixau data logodnei pentru a doua Duminicadupa Boboteaza. Astfel sarbatorile fura n casa Herdelea mai vesele dect de obicei. nvatatorul se aprovizionase din belsugcu rachiu, dascalita facuse niste cozonaci ca aurul, Laura si Ghighi pregatise trei feluri de prajituri ca sa ajunga si pentru atreia zi de Craciun cnd se vor aduna n Pripas prietenele lor, doua oale uriase

711

vechi, legate cu srma, pline de sarmale, forfoteau pe cuptor, n sfrsit ca n toate bunele gospodarii romnesti cu prilejulCraciunului, asa nct puteau veni colindatorii si mosafirii... Cel dinti s-a nfiintat Ion, cntnd o colinda frumoasa sub fereastra luminata si pe urma mai cntnd una n casa, dupace fu cinstit cu bautura si ctiva gologani, cum e obiceiul. Pecnd era feciorul Glanetasului nauntru, un crd de fete ncepuafara Lerui Doamne. Herdelea le pofti n casa, dar fetele fugira rusinate mai ales aflnd ca-i si Ion acolo. Toata searacolindatorii se tinura lant

712

spre nduiosarea dascalitei care, nasemenea mprejurari sfinte, si aducea totdeauna aminte detineretea ei si lacrima. Mai trziu aparura si sotii Lang care, n urma invitatiei lui Titu, venisera sa vaza cum se serbeaza ajunul Craciunuluiromnesc. n realitate Titu, acuma muncit numai de dorul femeii iubite, i poftise pe amndoi ca sa se poata ntlni cu ea, iar Lang primise cu bucurie si ndata, presimtind ca e rost debautura multa si gratuita. Sosirea acestor mosafiri tulburamultumirea doamnei Herdelea, bosumflata ca Titu i-a adus n

713

casa niste jidani sa-i pngareasca sarbatorile, orict se silise tnarul sa-i explice ca sotii Lang, desi el e ovreu, nu sunt jidani, deoarece nu tin legea jidoveasca, ba chiar nici o lege. Profitndde supararea mamei sale, Titu propuse oaspetilor sa-i plimbeputin ca sa auda cum rasuna de colinzi tot satul. Lang dedulcindu-se la rachiu, fireste, se codi, spre bucuria vajniculuindragostit care astfel putu pleca singur cu Roza. Au hoinaritvre-un ceas prin locurile ct se gaseau mai ntunecoase, farasa simta frigul sau sa se mpiedice de zapada rabdatoare.

714

Dupa miezul noptii i-a venit inima la loc si dascalitei n clipacnd s-au amenit cu corul studentilor liceului din Armadia, sosit nadins sa cnte trei Dlinzi parintilor celor mai dragalasedomnisoare dimprejur, cum a spus ndraznet ntr-o cuvntare patetica si cu paharul plin n mna, un elev care iiviniza nascuns pe Ghighi. Veselia lua proportii att de mari nct, mai trziu, uitndnentelegerile >i desparteau de Belciug, se carabanira cu totii sa-i faca o surpriza cu o alinda batrneasca pe care doamnaHerdelea o stia din copilarie si pe care e-aici nimeni n-ocunostea.

715

Preotul, care juca durac cu ctiva tarani fruntasi, icntat de colindatorii neasteptati si distinsi, i primi cu o bucurie rara, puse i bataie o damigeana de vin, nu-i mai lasasa plece pna dimineata, iar n ele din urma si ngadui chiarcteva glume lumesti cu Roza Lang, spre indignarea lui Titu, ngalbenit de gelozie... Dar sarbatorile trecura ca parerea si logodna Laurei batu lausa. Vremea fiind scurta, toti se asternura pe munca, sa se

716

717

prezinte cum se cade n fata mirelui si a cuscrilor. Logodnicatrebuia sa-si ispraveasca o rochie noua,

foarte simpla si frumoasa, n care o sa cunoasca pe viitorii ei socri. Ghighi nu voia nici ea sa apara ca o slujnica si-sitransforma o rochita, facnd-o aproape noua. nsasi doamnaHerdelea consimti ca fetele sa-i lucreze o rochie moderna, desi ea era vrajmasa luxului si se ncapatna sa se mbrace n haine

718

de-acum zece ani si pastrate bine, fiindca le purta cu multasimtire. Herdelea alerga mereu prin Armadia, dupacumparaturile trebuincioase, mai fericit poate dect toti, povestind oricui l asculta, ce noroc are fata lui, laudnd pna-n cer pe Pintea, pe Laura, pe toata lumea... Numai Titu nu seinteresa de nimic, umblnd vesnic pe urmele Rozei Lang, nctprin Jidovita si prin Armadia ncepea sa se sopteasca ici-colo canu poate fi lucru curat ntre feciorul dascalului din Pripas si nevasta noului nvatator din Jidovita. Serile rencepuseradiscutiile n casa Herdelea, uneori mai potolite, alteori maiaprinse.

719

Pricina era tot Pintea, dar acum sub forma zestrei. Adevarat ca George nu cerea nici un ban si nici altfel de zestre. Herdelea se falea chiar ca omul vrea pe Laura si numai peLaura. Totusi fetele adaogau ca fara zestre nu nseamna faratrusou si ca n trusou intra si cele cuvenite pentru nceputultinerei gospodarii, deoarece n-ar fi demn sa-i pretinda omului pna si scaunul pe care sa se aseze n casa lui. Ba chiar bunacuviinta spune ca tatal miresei e dator sa plateascanensemnata taxa de hirotonisire a ginerelui. Batrnii

720

nsarepetau mereu ca orice lux e primejdios la temelia unei casnicii noi, ca si asa sunt destule cheltueli cu logodna si cu nunta, simai ales sa nu uite ca mai ramne n casa o fata de maritat. Argumentele fetelor, fiind stropite si cu lacrami, avura darul saconvinga pe Herdelea care, amanetndu-si si leafa si dobndind girul notarului Stoessi, mprumuta o mie cinci sutede zloti de la Banca Somesana, spre a putea tine pieptdorintelor Laurei.

721

Logodna se facu fara mare ceremonie si fara invitati. NumaiElvira Filipoiu si domnisoarele Spataru, cele mai bune prieteneale Laurei, fusesera poftite n mod exceptional. ncolo nici unstrain, desi Titu staruise din rasputeri sa cheme si pe sotii Lang. George, mpreuna cu parintii, au sosit dupa amiazi. BatrnulPintea avea nfatisare impunatoare. nalt si spatos, se tineadrept ca bradul, cu toate ca se apropia de saptezeci, si fata-i era rumena, parnd chiar aprinsa alaturi de albeata mustatilorce se mbinau cu o barba stufoasa de apostol. n ochii albastri

722

723

cuminti blndetea se mperechea cu sclipiri de vointa sihotarre. Parul mare, nins si zbrlit, parea o coroana de zapadapotrivita pe fruntea lata si putin brazdata. Era preot dinvremea veche, pastor harnic dar si gata sa pedepseasca oile neascultatoare. Alaturi de dnsul preoteasa facea impresiaunui copil oropsit. Mica, ajungnd deabia pna la inimabatrnului,

cu pielea obrajilor scorojita de mii de zbrcituri, cu ochii capruivesnic speriati, cu parul lins, de o culoare nehotarta, femeiase vaita ntr-una, avea sumedenie de

724

junghiuri si vorbea cuglas tremurat si nfricosat, privind des spre stapnul ei, ca si cnd mereu ar fi vrut sa-i implore ngaduinta de-a deschide si ea gura... In Dumineca logodnei, pe la prnz, se nemeri sa pice, nechemata, si mama lui Herdelea, o taranca ndoita de spate, cu fata roscovana si zmbitoare, cu niste ochi vii si cam vicleni. Nendurndu-se sa plateasca zece reitari unei carute de ocazie,

725

a calatorit pe jos din Zagra pna aici, cu dasagii n spinare, ncarcati cu ce gasise mai bun prin casa pentru nepotii ei. Cnd afla ca Laura se marita, o saruta de nenumarate ori si plnsecu mare pofta, compatimind pe sarmana nepoata care ncepeatt de curnd necazurile vietii. si aduse aminte de mosul ei, care s-a prapadit acum trei ani caznd din vrful unei clai de fn pe o grapa de fier si rupndu-si sira spinarii, si care,

726

Dumnezeu sa-l ierte, n fiece zi o snopea n batai, nct demulte ori i venea sa-si iea lumea-Ji cap de groaza lui. Numaide n-ar da si Laura peste un asemenea barbat, c-ar fi vai samar de sufletul ei... Laura rse de temerile bunicii, dar doamna Herdelea se necaji de atta prostie. Dealtfel ea nu seprea mpaca cu soacra fiindca aceasta, ori de cte ori sentmpla vreo cearta, tinea partea nvatatorului, ba-l mai si ndemna sa bea ca doar o viata are omul... Din toata familia,

727

bunica se ntelegea mai bine cu Ghighi careia i povesti iarasicum s-a facut domn Zaharia, fugind de acasa numai cu otraista de prune uscate si nscriindu-se singur la scoala cea mare din Armadia... Dupa ce sosira musafirii, batrna trecu labucatarie; se simtea mai n largul ei acolo mpreuna cu vizitiullui Pintea si cu Zenobia care venise sa dea o mna de ajutordascalitei. Belciug se oferise sa schimbe el inelele logoditilor si saciteasca rugaciunea potrivita. Doamna Herdelea, n clipasolemna, avea un zmbet de fericire pe buze, dar lacramile icurgeau siroae.

728

nvatatorul era att de miscat ca trebui sa dea peste cap un pahar de vin ca nu cumva sa-l podideascaplnsul. n toata casa numai Titu statea ursuz, cu gndurile la

729

Rozica... George Pintea sorbea din ochi pe Laura. Cnd s-au sarutat, dupa schimbarea verighetelor, s-au rosit amndoi asa de tare ca toata lumea a rs de dnsii. Logodna se ispravi cu o masa mparateasca. Popa Belciug tinu

o cuvntare miscatoare pentru fericirea tinerilor, urndu-lecopii multi si viata lunga. George i raspunse printr-o declaratiede

730

iubire pe care preotul se grabi a o transmite Laurei. Astfel solemnitatea facu loc jovialitatii cuvenite. n atmosfera caldaGeorge, cu ochii nflacarati, plimbndu-se prin casa cu minilela 131 spate, ncepu sa-si desfasoare planurile de viitor, despreapostolatul ce-l are de ndeplinit n satul de la marginearomnismului, unde primejdiile sunt mai mari, datoriile maimulte, munca mai grea... Povesti cum n Vireag, comuna din Satmar unde este numit el sa pastoreasca, romnii nici nu stiuromneste, nct sunt

731

siliti sa spuna pe ungureste ca suntromni... Rostul lui e deci sa ntoarca oile ratacite, sa raspndeasca graiul romnesc, sa ntareasca mndria nationala a celor sovaitorLSe poate o chemare mai frumoasapentru un carturar constiincios? Totusi sarcina e att deapasatoare, ca n-ar fi ndraznit sa si-o iea fara o tovarase deviata ca Laura, ea nsasi o romnca entuziasta. mpreuna vor munci mai cu drag si cu mai multa ncredere n izbnda... Vorbind, nsufletirea i mbujora fata, parea ca se nalta. nsasiLaura, careia i ramasese n fundul inimii teama ca viitorul ei

732

sot e prea scund, l vedea acuma mult mai mare ca ea, asemenea unui cuceritor de suflete... La nceput batrnul Pintea fuse mai rezervat si se adnci ntr-odisputa teologica cu Belciug, ca sa aiba ragaz sa studieze nacest timp pe viitoarea sotie a fiului sau, precum si restul familiei Herdelea. Privirea lui se ntlnea din cnd n cnd cu a lui George, care parca-i zicea mereu: Ei, asa-i ca-s oamenifoarte de treaba! ncetul cu ncetul nsa se ncalzi si el, iar mai

733

apoi venind vorba de copiii lui, si dadu drumul de-a binelea. Vorba o aduse preoteasa Profira, care se mprieteni repede cudoamna Herdelea, si i se jelui ca a mbatrnit si s-a trecut attde mult pentru ca a facut treisprezece copii; dascalita ocompatimi ndelung si se fali, la rndul sau, ca si ea a nascut noua, dar bunul Dumnezeu nu s-a milostivit sa-i lase n viata dect pe cei trei carese vad. -Mie-mi pare rau ca-mi lipseste unul singur ca sa avem duzina

734

completa! interveni aici batrnul Pintea rznd jovial, cu ochiinchisi. Noi, ce-i drept, ne-am silit ct am putut, am tras si

735

peste douasprezece, dar tot degeaba -urma dnsul mai vesel, uitndu-se mndru si pe rnd la toata lumea, parca ar fiasteptat sa se bucure toti de multumirea lui; ntlnind nsaprivirea lui Belciug, care zmbea iertator, si aminti ca un preot nu se cuvine sa se piarza n glume usurele, deveni deodataserios si adaoga mngindusi barba: Unsprezece traiesc, treiam ngropat... Domnul a dat, Domnul a luat, fie-inumele binecuvntat! Adaosul raci putin atmosfera, nct Herdelea spre a rensufletiveselia, se

736

apropia cu scaunul de Pintea si-i zise ncntat:

-Ai fost voinic de tot, cuscrule! Hehehe! Cuvntul cuscrule cazu neplacut pentru batrnul Pintea, dar deoarece i se desteptase pofta de taifas, continua fara a seuita la Herdelea: 132 -Unsprezece ne traiesc din mila lui Dumnezeu... Si toti mari, toti zdraveni, toti bine, cu ajutorul lui Dumnezeu. Iata, asta e alnoualea - si arata pe George care soptea ceva Laurei,

737

fiindcalaudarosiile mosneagului i erau cunoscute si putin placute. Amajuns de nici nu mai putem tine socoteala nepotilor... Adica stal o leaca... Alexandru trei, Profira trei, fac sease, Stefan patru, Ludovica doi, iaca doisprezece... ntia duzina-i gata!... Apoi cu gesturi ca si cnd ar predica de pe amvon si cu onfatisare ce nu ngaduia ntreruperi, si nsira toate odraslele, gasind pentru fiecare cte-o lauda bine simtita. Alexandru, celmai mare, e profesor n Romnia, la liceul din Giurgiu; s-ansurat

738

acolo cu fata unui arendas bogat, cu un nume grecesc, dar altfel om cumsecade. Sta foarte bine Alexandru, a luat zestre o mosie de cteva sute de pogoane si crede ca ncurnd o sa ajunga directorul liceului, ceeace ar si merita, fiindun adevarat savant. Al doilea fecior, Stefan, s-a nstrainat putin; tine o nemtoaica din Posen pe care a cunoscut-o la Berlin pe cnd studia stiintele tehnice. Altfel ea e femeie deneam, profesoara la un liceu de fete, iar el inginer la UzineleSkoda. Au patru copilasi, frumosi si cuminti cum nu

739

s-a maipomenit. Pacat numai ca nemtoaica nu stie boaba romneste si, din nenorocire, nici copiii. n fiecare vara vin cu totii depetrec cte-o saptamna n Lechinta, pe cnd Alexandru n-amai fost peacasa de vreo zece ani. Pe urma, dupa vrsta, ntrebaieti, vine Liviu care-i numai de treizeci si doi de ani si e capitan de stat-major, acuma la comandamentul corpului dearmata din Graz, dar are sperante multe sa-l mute n curnd laSibiu, mai aproape de acasa. Stralucit baiat si cu viitor de aur. A terminat ntiul scoala de razboi, iar toamna aceasta si-a

740

trecut cu distinctie examenul de ofiter superior n statul major. O singura meteahna are: i-e groaza de nsuratoare. Nu stiu cui

741

sa semene, caci n neamul Pintea toti sunt dragastosi. Poate cupreoteasa, care n viata ei n-a ridicat ochii asupra altui barbat, macar ca a fost n tinerete ca o floare... Fireste ca n familie se afla si un medic. Este Virgil, stabilit la Sibiu, avnd o clientela strasnica de-l invidiaza pna si strainii. Fiind un romn nfocatsi facnd orice sacrificii pentru cauza nationala, e foarte binevazut n cercurile politice romnesti conducatoare si n-ar fi demirare sa ajunga ca mine deputat n Camera din Budapesta... Cel mai potolit dintre toti este Ionel, contabil la o banca maren Cernauti,

742

strngator, harnic, priceput n socoteli, menit sadevina milionar sau cel putin director de banca... Acuma vinela rnd George, baiat bun si el, mai ales ca s-a dedicat carierei parintesti. Cand va nchide ochii batrnul, George va continuasa calauzeasca turma credinciosilor din Lechinta... Mai ramn doi feciori, Marcu si Vasile. Cel dinti e svapaiat de tot cunationalismul; el a fost, anul trecut, conducatorul grevei studentilor romni din Budapesta, pentru ca un profesor ancercat sa-i opreasca de-a vorbi romneste. Vasile acuma sitermina

743

liceul la Blaj... Dar fetele! Cea dinti, botezata Profira, 133 dupa numele preotesei, e maritata tocmai n Basarabia, lngaChisinau. A ntlnit-o un boiernas basarabean la Giurgiu, pecnd ea era la Alexandru, si ntr-o buna zi primim vestea ca dragi parinti, mi-am gasit fericirea, m-am logodit cu... Atta-i norocul de calator! Pe cea de-a doua, pe Ludovica, a luat-oavocatul Victor Grozea din Cluj si are doi copii, un baiat si ofetita. Si n sfrsit Eugenia, mezina, o frumusete rara,

744

enevasta deputatului Gogu Ionescu din Romnia. Se zice c-a nnebunit saloanele Bucurestilor, toata lumea o rasfata. Adevarat ca e si tnara de tot, mai mica dect George, desiacum se mplinesc trei ani de la cununia ei... Pomelnicul copiilor iubiti stoarse lacrami preotesei, fiindca sunt att de mprastiati n lumea mare si n-a avut norocul sa-i maivaza macar odata mpreuna, desi poate mine-poimine vanchide ochii pentru totdeauna, prapadita si arsa cum este depovara anilor. Pintea i curma jelania cu un gest

745

falnic:

-Lasa, babo, fii linistita si ai rabdare! Mai avem o leaca si apoiputem sarbatori nunta noastra de aur, dac-o vrea siDumnezeu. Atunci o sa-i strngem pe toti, cu catel si purcel, din toate colturile... Ca sa se mplineascavoia d-tale! Gura batrnului acuma toraia ntr-una, nct Herdelea deabia a putut schimba cu dnsul, ntre patru ochi, vorbele serioase

746

cuvenite, declarndu-i ca Laura n-are zestre, dar n schimb are inima si... Pintea l ntrerupse,

747

nemultumit:

-Eu am un principiu: nu ma amestec n casatoriile copiilor. Fiecare sa doarma cum si-o asterne. Treaba lor e sa fie cu ochii n patru... Nici nvatatorul nu fu prea multumit de raspunsul cuscrului, darl nghiti surznd ca si cnd ar fi auzit o gluma nostima. Se hotar ca ziua cununiei s-o stabileasca Pintea, prin scrisoare, dupa ce va fi nstiintat toate neamurile. Deocamdata ramase

748

hotart doar atta ca nunta vor face-o n Armadia, pentru a-iputea da solemnitatea cuvenita. Familia Pintea pleca noaptea trziu spre Lechinta cu trasura. Cum esira din sat, batrnul ncepu sa dascaleasca pe George ca s-a pripit, ca nu-i place ce a vazut aici, ca se baga ntr-oceata de calici care mai umbla sa-si ascunda mizeria prinsforaiala n vorbe ca si n fapte, ca n sfrsit sa ia bine seamapna ce nu-i prea trziu... George se scandaliza ca un tata poate vorbi astfel despre niste oameni asa de simpatici care camine i vor fi rude. Caci

749

nu va renunta la Laura pentru toatecomorile lumei. ntelege ca batrnul ar fi fost mai bucuros sa-lnsoare cu vre-o strmba bogata si ca-l doare o nora fara zestre. Dar orice ncercari de a-l opri, mai ales dupa ce s-au silogodit, sunt absolut zadarnice. Si dect sa-i terfeleascamireasa, mai bine sa-i vorbeasca de altceva... Batrnul, cutropit de oboseala si de somn, a capitulat repede, 134 urmnd pilda preotesei care, leganndu-se n hurducaturiletrasurii, dormita usor cu gura cascata si cu ochii nlacrimati.

750

n casa Herdelea nsa lumina nu se stinse pna spre dimineata. O bucurie mare stapnea toata familia. De abia acum sidadeau seama de norocul Laurei. nvatatorul nsira triumfator si de mai multe ori toate neamurile lui George, ntrebndmereu pe Laura daca n-a avut el dreptate cnd a staruit sa-si alunge gargaunii din cap si sa fie cuminte? Pe fata logodniceise ntiparise, ca o masca, un zmbet de fericire. Fagaduisurorei sale ca o va lua cu dnsa ca s-o mai scoata prin lume, caci nu stie de unde sare norocul omului si mai ales al unei

751

fete. Iata, ea, daca nu se ducea atunci la Sngeorz, n-ar intraazi ntr-o familie att de mare si distinsa. D-na Herdelea tacea, zdrobita de emotii, cu ochii umezi, strngnd buzele punga casa n-o podideasca plnsul, iar Ghighi, una doua, se repezea la Laura si o acoperea de sarutari... Titu nu lua parte la bucuriagenerala. El tocmai acuma framnta n minte o poezie n carevoia sa cnte iubirea herculana. -Norocul Laurei poate sa fie si norocul tau, Titule! i zise Herdelea cautnd sa-l dezmorteasca.

752

-As! Norocul meu sunt eu nsumi! raspunse tnarul cu emfaza.

753

-Bine, bine, nu zic ba - urma nvatatorul. Ma gndesc nsa caacuma, cu attea rude mari n lume, ti-ar fi mai usor si tie sa treci n Romnia, cum a trecut si Cosbuc, sa te apuci mai seriosde isprava... -Las'-ca mai este vreme - mormai Titu scurt, dornic sa schimbe vorba. Herdelea nsa se supara si-i imputa ca-si pierde timpulcu fleacuri n loc sa-si croiasca un rost n viata, ca trebuie sa munceasca daca vrea sa razbeasca... Vaznd ca discutia se ngroasa, Titu sedezbraca si se culca foarte amart ca nici chiar tatal sau nu-i

754

respecta nazuintele, hotart ca a doua zi sa se ntlneascanegresit cu Rozica, singura fiinta n lume care-l ntelege aevea... Numai mama lui Herdelea era ngrijorata si plngea ca Laura, saracuta de ea, e pe cale sa se ntraineze, n loc sa se fimaritat mai pe aproape, cu vreun flacau bogat, poate chiar din Pripas... Spre sfrsitul Cslegilor se raspndi zvonul n sat ca Ana luiVasile Baciu ar fi nsarcinata. Nimeni nu stia de unde a

755

pornitvorba si multi nu credeau. Vestea nsa umbla din casa n casa, n soapta, ca un tlhar. Femeile o mfloreau, o dichiseau cuvoluptate. Cnd trecea Ana pe ulita, nenumarate135 perechi de ochi o pndeau de dupa toate gardurile si din toate ferestrele, n taina masurndu-i mijlocul, pipaindu-i burta, cercetndu-i mersul. Si cele mai sirete spuneau celor proaste: -Nu vezi, lelito, cum umbla sa-si ascunda pacatul, cum sestrnge n bete ca ntr-un chimir?

756

Si cele mai pacatoase o brfeau mai staruitor, ca omul care nupoate avea odihna din pricina paiului n ochiul aproapelui... Ana de altfel, din noaptea aceea, traia cu frica n sn. Se miraca George tace, cnd ea era sigura ca el stie tot. n fiece minut se astepta sa i se dea n vileag pacatul si asteptarea aceastaera mai chinuitoare ca nsasi constiinta greselei. De atuncincoace George n-a mai calcat pragul casei lui Baciu, desi fatade Ana se purta parca nu s-ar fi ntmplat nimic. Vasile Baciu

757

nu pricepea de ce nu mai vine George si, ntr-o seara, s-asfatuit si s-a chibzuit cu fata cum sa afle pricina schimbarei lui? Atunci, din ncurcatura ei, din galbenirea obrajilor ei, dinblbielile ei speriate, taranul si-a adus aminte ca prin vis... si fata i s-a luminat. Banui pricina. Apoi cnd, n cteva nopti, simti ca Ana iese afara pe furis si ramne n frig un ceas doua, se linisti pe deplin, ntelegea tot si era multumit. Patania feteiaducea apa tocmai la moara lui. Ii parea chiar bine ca a

758

pacatuit, caci asa George va trebui sa o iea mai repede, iar elva scapa de o grija. si zicea ca flacaul vine ntr-ascuns, dar

759

curnd are sa vie n petit. De aceea, ntlnindu-l, i arata maimulta prietenie ca n trecut, i facea cu ochiul spre a-i arata castie tot si nu-i suparat, si-l cinstea ca pe un ginere gata, ceeace pe George l zapacea. Fata nsa astepta noptile cu nerabdare din ce n ce mai mare. Zilele scurte de iarna i se pareau nesfrsite si, ndata ce sensera, si pierdea cumpatul, se rosea la fiece vorba a tatalui ei, si facea mereu de lucru pe afara ca sa asculte de n-a sosit cumva Ion, cu frica n inima ca poate n-o sa mai vie, si nu maistia cum sa astearna patul mai repede, sa se culce batrnul sisa stinga

760

lampa. Si flacaul se nfiinta nesmintit, vesnic spremiezul noptii, scrtind putin portita ca sa-i dea ei de stire... n casa nsa n-a mai intrat niciodata. Ana pregati, chiar de-a douazi, un culcus moale ntr-un stog de paie din gradinita. Peste osaptamna s-au mutat n podul grajdului, unde erau maiadapostiti de orice primejdie. Pe la Craciun, Ana a stiut sigur ca a ramas grea si, ntr-ombratisare patimasa, printre vorbe de iubire, sopti lui Ion cade acuma viata ei atrna de vointa lui. Flacaul nu zise nimic, dar de atunci nu mai veni n fiecare noapte...

761

Zvrcolindu-se fara somn pe cuptor, fata l astepta totusimereu, si ascutea urechile sa auda scrtitul portitei, i tiuiaucreierii de ncordare si 136 nu putea nchide ochii pna dimineata. A doua zi i cauta si-igasea ea singura scuze, iar apoi cnd, dupa mai multe noptichinuite, Ion catadixea sa se arate, ea nici nu ndraznea sa-l mustre de teama ca nu va mai veni deloc. Se simtea o jucarie n minile lui si totusi nu-i trecea prin gnd sa-l nvinuiasca. Dealtfel, si zicea, n iubire nici nu poate fi vorba de vina. Ei ddisunt

762

sortiti unul altuia. Ce s-a ntmplat era scris sa sentmple... Cu toate acestea i era rusine de lume nct de abia cuteza sa iasa din ograda. Lumina zilei i ardea obrajii. Cndavea trebuinta sa mearga pe ulita, umbla cu ochii n pamnt, sa nu fie nevoita sa ntlneasca privirile oamenilor. si nchipuiaca rusinea ei trebuie sa rnjeasca de pe toate coperisele caselor. Atunci se ntreba, spaimntata, cum are sa sesfrseasca nenorocirea aceasta? De ce nu mai ncearca Ion s-o ceara de nevasta, s-o scape din ghiarele grijilor? Poate camarturisind tot, tatal ei sar nmuia, daca cumva n-ar omor-o...

763

Sau Ion lasa nadins sa treaca vremea, s-o arate satul cu degetul? Banuiala ca Ion ar fi n stare sa-si bata joc de sufletulei o ngrozea mai mult chiar dect mnia batrnului... Flacaul lipsi o saptamna ncheiata, iar pe urma cnd veni, nu mai vru sa se suie n podul cu fn. Aminti Anei ca, ntr-onoapte, Vasile Baciu a iesit de a dat vitelor nutret si era ct pe

764

aci sari descopere. Fata n-avu curajul sa mai staruie, dar ispuse cu glasul tremurat de lacrimi sa vie mai des, ca sinainte, si sa faca ceva, ce-o crede dnsul de bine, pentru ca ncurnd nu-si va mai putea ascunde sarcina... Ion mormai cine stie ce, si din noaptea aceea nu se mai arata pe la Ana. Trecu o saptamna, doua, cinci... Fata afla ca Ion s-a dus sataie la padure n muntii Brgaului, mpreuna cu alti barbati. sidadu seama ca e pierduta, ca de-acum numai de la Dumnezeu mai poate nadajdui scapare. Se prapadea plngnd amarnic,

765

ca si cnd ar fi avut nevoie de toate lacrimile din lume ca sa-i nece durerea ei cea mare... Fata i se ngalbeni si se mpestritacu niste pete pamntii. Pacatul nu se mai putea tainui si rafuiala se apropia... Deoarece cslegile erau pe sfrsite, iar George nici habar savina sa ceara fata, Vasile Baciu ncepu sa se posomorasca. Adica sa fi vrut flacaul sa-si bata joc de Ana si s-o lase pe urma de rsul satului? Daca ar fi asa atunci... Nu putea sa segndeasca ce-ar fi atunci, caci l cuprindea mnia si i sentuneca mintea. De

766

cteva ori se hotar sa mearga la Toma, sase nteleaga mpreuna omeneste. Dar totdeauna, cnd sa iasa pe poarta, simtea ca-i crapa obrajii. Cum sa se duca el sa-simbie fata, ca un cersetor? Intra la Avrum, se mbata si ocara pe George, singur vorbind n fundul sticlei cu rachiu. Apoi nu mai erau dect cinci-sase zile pna sa intre n postul cel mare. Ana ncepea sa aiba ameteli si uneori chiar varsaturi.

767

Sortul i se rotunjea vaznd cu ochii... Vasile Baciu i vedeasuferintele si o compatimea. Ii fu frica137 sa nu se prapadeasca fata si, nainte de-a chema pe doctorulFilipoiu din Armadia, care e scump si nici nu se uita la om pnanu-i iea banul din mna, aduse pe baba Firoana, mestera maren descntece si moasa vestita n toate satele dimprejur. Firoana, sbrcita la fata, dar sprintena la suflet, schimba numaidoua soapte cu Ana, o pipai usor pe pntece si apoi spuseverde taranului:

768

-Mare mirare sa nu fie baiat, mai Vasile!... Numai sa-i ajuteDumnezeu sa-l poarte sanatoasa... Fata se ghemui pe vatra, ca un cine vinovat, cu ochii n pamnt, asteptnd s-o omoare. Vasile Baciu nsa nu rosti nici ovorba. Statu toata seara cu cotul pe coltul mesei, cu privireanghetata, oftnd des ca un bolnav de moarte... Ghita Pop, singurul copist romn de la judecatoria din Armadia,

769

unul din pretendentii dascalitei de pe vremea cnd jucaumpreuna teatru n Monor, stnd ntr-o zi la un pahar de bere

770

cu Herdelea, cu care era prieten din copilarie, i spuse ca ezarva mare la judecatorie din pricina anchetei ornduite de,, ministrul justitiei, n urma plngerii lui Ion Pop-Glanetasu dinPripas. Judecatorul turbeaza si asteapta dintr-o clipa ntr-alta sosirea unei comisiuni de la tribunalul din Bistrita, trimisa sa cerceteze si sa raporteze fara ntrziere. Toti se ntreba cine i-ofi facut pozna asta judecatorului?

771

-Sa-ti nchipui, draga Zaharie, ce cap are seful! sfrsi zmbind copistul. Nu ca i-ar fi frica. Fiindca vorba ceea: corb la corb nuscoate ochii. Dar rusinea pe el sa se pomeneasca cu asemeneabobrnac. Cred ca mai bucuros ar fi fost sa-i fi tras cineva doua palme tepene n piata bisericii, dect sa pateasca una ca asta. S-a si jurat nsa ca nu se mulcomeste pna nu afla cine andemnat pe taran sa faca jalba si cine i-a facut-o, si pna nu-ibaga npuscarie pe toti! Herdelea simti o sageata prin inima auzind vestea si mai alesamenintarea

772

judecatorului. De frica se gndi un moment samarturiseasca copistului ca el e autorul plngerei si sa-l ntrebecum sa se apere de s-o ntmpla sa-l descopere n cele din urma? Dar si lua seama repede. Orict de prieten i-ar fi GhitaPop, tot s-ar putea sa scape o vorba pe undeva,chiar fara voie, si sa-l nenoroceasca. Apoi, curnd, stiinduse la adapost, omndrie priincioasa i umplu pieptul, care parca-i zicea: Uite ce ai fost n stare sa faci tu, Zaharia 138

773

Herdelea! Vezi ce putere ai? Sa mai pofteasca cineva sa tenfrunte! Rse deci si el, si freca minile si zise copistului, tragnd cu ochiul: -Lasa-l ca bine-i face, fie vorba ntre noi! Sal mai zgltie nitelsi pe dumnealui, ca prea se fandoseste de parc-ar fi frate cuSfntul Petru!... Cum ajunse acasa, striga pe Ion si-i povesti ce-a auzit, avndgrija sa-i reaminteasca foarte grav ca, orice l-ar ntrebacomisiunea, el sa spuna sus si tare ca jalba i-a scris-o un domnde la Bistrita pe care nici nu stie cum l cheama. Dupa ce

774

flacaul se jura si se nchina ca va face ntocmai, Herdeleadeclara cu multa demnitate ca n sfrsit a sosit si ceasul dreptatii. Se credea n sufletul lui razbunatorul nedreptatitilor... Laura si Ghighi mpartaseau mndria tatalui lor mai cu seama pentru ca judecatorul n-avea buna cuviinta nici sa le salute, cnd le ntlnea, desi le cunostea foarte bine. Dascalita ar fi fost mai bucuroasa sa vaza la racoare si pe popa Belciug, pecare nu-l mai putea suferi orict cauta dnsul s-o linguseasca;

775

pe cine a scos ea de la inima, scos ramne n vecii vecilor. -Fii pe pace, nevasta - i zise Herdelea trufas - ca nu scapa nici

776

Sfintia Sa cu mna goala din comedia asta! Are sa mannce siel rusinea cu lingura, n-ai grija! Niciodata n-a salasluit atta mndrie n casa Herdelea, ca n zilele acestea. Viitorul se ntrezarea trandafiriu. Din toate partile nadejdile bune surdeau. Laura, de cnd se logodise, trecuse printr-o schimbare mare. Serioasa fusese ea totdeauna, dar acuma parca seriozitatea isedea mai bine. De unde pna atunci nu se potrivise deloc n

777

pareri cu mama ei, azi vorbeau ca doua tovarase si nu se sfias-o ntrebe mereu, ba cum se gateste cutare mncare, saucum se croiesc pantalonii barbatesti, sau cum se facmuraturile... Era hotarta sa fie o gospodina desavrsita, sa vaza Pintea ca, desi ea n-a avut zestre, are attea alte calitati pretioase nct se poate lua la ntrecere cu orice domnisoaradin Ardeal. Mai ales se gndea ca va iubi foarte mult peGeorge, ca astfel sa-l rasplateasca pentru dezinteresarea lui care, pe lnga ca-i face cinste, e o floare asa de rara n lumeaasta materialista. Dar

778

ndata ce voia sa-si nchipuie cum l vaiubi, se izbea de nedumerire. Nu ca i-ar mai fi pasat de AurelUngureanu. Lasitatea lui o scrbea, ndeosebi de cnd auzise din gura viitorului ei socru pomelnicul neamurilor distinse care, era sigura, o asteptau cu bratele deschise. Totusi se ntreba nsufletul ei, daca tocmai schimbarea aceasta brusca nu e o dovada de egoism interesat din partea ei? La urma urmelor Aurel i-a fost drag. si amintea cu cta tremurare de inima idorea vizitele, cum i se ntiparea n minte fiece vorba a lui, cuce placere dansau mpreuna la toate

779

petrecerile... Amintirile ozapaceau. Daca asta n-a 139 fost iubire, atunci ce-i iubirea?... Adevarat ca pe urma el s-apurtat urt neavnd nici o tresarire de indignare cnd a aflatca Pintea i-a cerut mna, ceeace nsemneaza ca, pentru el, iubirea ei a fost o jucarie fara pret, o simpla trecere de vreme. Poate nsa ca si ea a fost vinovata, ca n-a facut cu el dect exercitii de cochetarie... Dar Pintea? Se roseste gndindu-se lasarutarea lui de

780

logodna, la strngerile de mna, la vorbele lui de dragoste soptite cu o nflacarare stngace. Toate nustrnesc nimic n inima ei, afara de o sfiala aproapedureroasa... Pna acuma cteva saptamni avuseseconvingerea ca iubirea e ceva foarte poetic, eteric si romantic, ceva scaldat n serenade, oftari ascunse si visari la luna; crezuse ca cel care va iubi-o aevea, va rapi-o ntr-o noapte farastele. Iar azi e n pragul cununiei si, n loc de fraze pompoase, mintea ei framnta numai bucatarie, gospodarie, proza, si

781

printre acestea dorinta vaga de-a vedea pe George mare, frumos si bun... Lucrnd la trusou, ramnea deseori cu minile

782

n poala si cu ochii n gol, asteptnd parca un raspuns care nuputea veni. Pintea i scria n fiecare zi si ea primea scrisorile cu

o strngere de inima din ce n ce mai mare. Ii era frica de clipan care vor nceta nchipuirile ce o ngrijorau... Acuma ar fi avut nevoie de un duhovnic sufletesc care sa-i nteleaga tulburarea si sa i-o aline. Mama ei nsa n-ar fingaduit n ruptul capului asemenea zbuciumari. Daca ea, carese credea o martira a casniciei, nu si-a pus niciodata ntrebari

783

pacatoase, cum ar putea sa-si puna Laura care a dat peste unom de seama, nu cum a fost Zaharia Herdelea. Asa ceva ar fi o faradelege nemaipomenita... Ghighi iarasi nu era n stare sa-ipatrunda gndurile. Era prea copilaroasa pentru niste lucruri att de serioase. Laura ncerca sa se sfatuiasca cu ea, dar raspunsurile ei naive si zgomotoase nu-i risipeau sovairile. Cuprietenele ei, orict ar fi fost de intima, tot nu ndraznea sasideschida inima pna n fund. Numai Titu ar fi linistit-o, dar el parca nici nu vrea sa stie de fericirea ei. Niciodata, de cndsoarta ei e aproape sa se

784

hotarasca, n-a cautat sa-i usurezendoiala... El parea nstrainat de nazuintele ei, ca si cnd ar train alta lume... ntr-adevar Titu, cazut n mrejele iubirei patimase, nu mai traiadect pentru Roza Lang. Dupa cteva ntlniri, femeia icucerise toate gndurile si toate simturile. Ea l preocupa ziuanoaptea, tulburndu-l, chinuindu-l si fericindu-l. Restul lumii, pentru dnsul, parca nici nu mai exista. Nu trecea o zi fara sase duca prin Jidovita, sa se faca luntre si punte baremi s-ovaza, sa-i culeaga un zmbet cu nteles sau o

785

priviredragastoasa cu care sa-si mngie dorintele pna se va ivi clipa nepretuita cnd s-o poata strnge iar n brate. Nimic nu-lmai interesa afara de Roza, nici chiar lecturile lui, caci n fiece fraza, printre toate rndurile i rasarea mereu ea si numai ea, 140 ademenitoare si strnindu-i noui pofte. Ceasuri ntregi sitortura creierii sa ; cizeleze cte-un vers sau macar vreo imagine n care s-o nemureasca pe ea... ; Doamna Lang dealtfel se simtea magulita ca a desteptat o iubire att de I

786

puternica n inima tnarului fara trecut, si-i raspundea cucochetarii vesnic noi. Istetimea ei instinctiva nascocea cu usurinta prilejurile dentlnire si de i mbratisare. Pasiunea aceasta o nviora si o nfrumuseta. Trebuia sa faca sfortari sa se stapneasca si sa nu-si piarza capul cu totul. Prudenta femeii i nsa trezea o gelozie furtunoasa la Titu caruiai parea rau de orice privire I aruncata altuia, de orice vorba

787

schimbata cu altcineva, iar mai trziu ncepu l sa-l doara signdul ca Roza traieste ntr-o casa cu Lang si ca chiar se culca

788

n acelasi^ pat. i umbla prin minte s-o desparta de sotul ei sis-o ia el de i nevasta. ntr-un moment de nsufletire i spuse siei ce-a hotart si ea i I multumi cu un uragan de sarutari. Repede si dadura seama amndoi ca, f deoarece el n-are nici un cstig, ea n-ar putea trai nici o zi fara Lang. AtunciTitu i fagadui ca o va duce cu el n Romnia, cnd va fi saplece. Deocamdatansa nu se prea gndea serios sa se arunce n vrtejul necunoscutului. Dupa dibuirile nceputului se ntlneau mai ales acasa

789

la ea n vreme ct I Lang era la scoala. Titu se obisnui curndsi nu-i mai fu frica sa nu-l prinda barbatul. si ntocmi chiar o replica strasnica pentru oriceeventualitate:

-Domnule, ne iubim si te urm! Slobod esti sa iei orice hotarre! Cuvintele acestea i se pareau si demne, si eroice. Din norocire n-avu

790

| nevoie de ajutorul lor. Lang era mai orb ca toti barbatii si nicinu visa macar I sa-i banuiasca. De multe ori, n pauze, repezindu-se acasa sa mai traga o | dusca de rachiu ca sa-si ntareasca energiile pedagogice, gasea pe Titu ntre I patruochi cu Roza. Nu se mira si nu se supara, ci zicea vesnic foartesenin: -Aici erai, amice? Esti dragut ca mai tii de urt nevestei mele, ca eu n-o prea rasfat. Ce vrei, am mbatrnit... Doresti unpaharel? Titu nu se mai ducea nici prin Armadia. De la serata dansantanu vorbise

791

| mai mult de doua ori cu Lucretia Dragu. De cnd puteastrnge n brate pe Rozica, nu mai zicea ca are nevoie de iubiri vaporoase. Oachesa cu ochii verzi, cum o preamarise el odinioara n poezie, nu-l maiinspira ctusi deputin. I se parea o mica ipocrita ncrezuta... De altfel nu maisimtea nici o trebuinta sa povesteasca nimanui cum a cucerit iubirea Rozei. Pasiunea merge mna n mna cu discretia...

792

Herdelea, ncurajat ca una din fete si-a gasit norocul urmnd sfaturile lui ntelepte, se framnta sa asigure si viitorulbaiatului. Astfel nu scapa nici o Ocazie de a reaminti lui Titu cavremurile sunt grele, ca omul trebuie sasi croiasca un drum nviata, ca anii trec ca vntul si cel ce n-a muncit n-are la batrnete, si n sfrsit c-ar fi bine sa se gndeasca si el la ziuade mine. Titu

793

se nfuria ntelegnd, caci orice asigurare de viitor nsemna odespartire de Rozica. Dar iarasi nu putea starui sa seeternizeze n lenevie si deci raspundea morocanos:

-Am zis eu ca nu vreau? Gasiti-mi o slujba, orice ar fi, si iata cama duc! Daca nu sunteti n stare sa ntelegeti talentul meu, amsa ma fac chiar si maturator de strada, ca sa va scapati de mine si sa nu-mi mai bateti capul casunt trntor si nimic mai mult!

794

Supararea lui i mhnea pe toti din casa. Fetele sareau si-i luauapararea. Dascalita, nduiosata, facea semne indignate lui Herdelea sa-l lase n pace, pe cnd nvatatorul, ncurcat, sescarpina n ceafa si, vrnd s-o dreaga, l jignea mai rau. > Vizitele prea dese la d-na Lang ncepura cu vremea sa bata laochii ovreimii din Jidovita. Fetele Lahamului Cahan, batrne si nacrite, neavnd alta treaba si fiind vecine cu Lang, seapucara sa pndeasca de cte ori vine Titu, sa se uite la ceascnd intra si cnd iese. Si, deoarece Roza facea pe mndrafata de ele si le privea de sus, raspndira vorba ca ntre

795

unguroaica lui Lang si feciorul dascalului din Pripas nu poate filucru curat. De atunci ncolo ochii care urmareau pasii lui Tituse nmultira, iar stirea ca Rozica pune coarne lui Lang sentinse, trecu si n Armadia strnind senzatie printre nvatatorii de acolo, si n sfrsit ajunse la urechile lui Herdelea. Batrnulnu era mpotriva unor astfel de pierderi de vreme, dar punndn legatura nervozitatea si nepasarile lui Titu cu zvonul acesta, se temu sa nu izbucneasca cumva vreun scandal care sa pericliteze viitorul baiatului si se puse de acuma cu totdinadinsul sa-i gaseasca mai

796

curnd baremi un loc de subnotarundeva, ca sa-l ndeparteze din bratele iubirii primejdioase. Maiales ca, aproape n acelasi timp, dar pe alte cai vestea sosi si la cunostinta fetelor si a d-nei Herdelea care nu stia cum sa blesteme mai drz pe ticaloasa ce nu se sfiestea-si pune mintea cu un copil... Astfel toata familia se bucura cnd nvatatorul, ntr-o seara, vesti ca a ntlnit n Armadia pe notarul din Gargalau caretocmai are mare nevoie de un ajutor priceput si ar primi cuplacere pe Titu, platindu-i o leafa foartebuna. Titu ngalbeni.

797

-Gargalau? zise dnsul cu glas stins, masurnd n gnddepartarea dintreJidovita si locul surghiunului. -Gargalau... Nu e departe -raspunse batrnul parca i-ar fi ghicit rostul ntrebarii. Al saptelea sat de la Armadia... Notarule un om de isprava. Aveti sa va ntelegeti ca fratii. Si pe urma

798

acolo poti strnge si bani, caci nu vei avea nici o cheltuiala, nct sa poti pleca mai trziu unde te ndeamna inima... Nu-ivorba sa te mpotmolesti n Gargalau. E ceva provizoriu...

Herdelea vorbea att de blnd ca Titu nu gasi putinta sa sesupere. Dar, fiindca voia sa se sfatuiasca mai nti cu Rozica, raspunse n doi peri:

-Bine, bine... Acum sa ma mai gndesc si eu putin, o zi doua...

799

Ca doar nu arde... Roza Lang, simtind ca lumea forfoteste, l povatui sa se duca, dar l puse sa jure ca nu o va nsela si ca va veni ct mai des posibil. n schimb i fagadui si ea ca va merge sa-l vaza, fiindca de acum nu mai poate trai fara iubirea lui, desi trebuie sa fie cu ochii n patru caci o lume ntreaga umbla sa-i sfsie inima... In joia cnd Herdelea vazu iar n Armadia pe Friedman si-l

800

ncunostiinta ca saptamna viitoare Titu va pleca la post, pe la amiazi se ntlni, prin fata liceului, nas n nas cu judecatorul care tocmai iesea de la slujba. nvatatorul saluta respectos, dar baga de seama ca ungurul ncrunta din sprncene fara macar sa miste din cap. Dupa ce se departa ctiva pasi, judecatorul l striga napoi si-l ntreba brusc, privindu-l aspru si cercetator: -Asculta, domnule Herdelea, d-ta ai facut unui taran din Pripas

801

o plngere la minister mpotriva mea? nvatatorul sovai o clipa si pe urma raspunse blbind cu limba de plumb, abia gasind cuvintele unguresti n minte: -Eu? Oo, cum va nchipuiti una ca asta? Eu care... respectul legilor... -Foarte bine - mormai judecatorul ntorcndu-i spatele cu dispret, ntlnirea aceasta i nfipse un cui n inima. Va sa zica ungurul banuieste,

802

poate chiar stie sigur ca el e autorul reclamatiei?... Pna acasa ntoarse si suci toate urmarile posibile ale nenorocitei ntlniri. Dar cum sa fi aflat ungurul? Sau poate chiar el nsusi o fi scapat undeva vre-o vorba tradatoare? Cu neputinta n-ar fi, caci ntre prieteni cam are si el obiceiul sa spuie vrute si nevrute. Apoi fusese destul de nerod sa se ncreada ca l-a pocnit att de urt nct parca-l si vedea destituit, de nu si

803

ntemnitat... Daca nsa se dovedeste acum aevea ca el a facut jalba, atunci ungurul e n stare sa-si mplineasca amenintarea. Vorbele de deunazi ale copistului i rasunau n urechi iarasi, parca mai nfricosatoare... Acasa sosise scrisoarea lui Pintea care hotara cununia pentru Dumineca Tomii. Se sili sa se bucure, ca si ceilalti, dar inima i ramase mohorta. Gasi un pretext si se repezi pna peste

804

drum, la Glanetasu, sa reaminteasca lui Ion ca, daca ar sufla vreun cuvnt, ar fi foarte rau pentru amndoi. Flacaul i se paru

805

cam nepasator, desi jura iarasi ca mai bine sa-l taie dect savnza tocmai pe domnul nvatator care i-a facut numai bine. Juramintele lui totusi nu-l linistira. Din toata purtarea lui Ionparca citea mai lamurit primejdia.

Sufletul i se umplu de o ngrijorare dureroasa. Familiei nsa nuse ndura sa marturiseasca nimic. De ce sa le turbure bucuria? La urma urmelor poate frica l face sa exagereze, poate si

806

constiinta vinovatiei si bate joc de dnsul... Un strop denadejde i picura n inima si porni o lupta vajnica cu presimtirilerele... Vasile Baciu se zvrcoli toata noaptea ca pe jaratec. Baba Firoana parca-i urnise n creieri toate gndurile care acuma nusi mai regaseau locurile. Stinsese lampa brusc ca si cnd i-ar fifost rusine de lumina. Prin ntunerec putea geme mai slobod. Patul i se parea de fier orict ndrepta paiele sub cearceaf ca un bolnav ostenit de zacere. Dupa cuptor, Ana, cu respiratiasupta, si ascutea auzul,

807

ntocmai ca n noaptea cnd sefrnsese ntia oara n bratele lui Ion, pndind nesomnul tataluiei si asteptnd, la fiece miscare, s-o nhate de picioare, s-o traga jos din culcus si s-o zdrobeasca... Spre ziua, fata atipi putin. Cnd se trezi, speriata, n casapatrunsesera zorile albe de iarna si batrnul nu se mai vedea. n sufletul ei groaza se masura cu parerea de rau. Baremi de-ar fi batut-o, ar fi scapat de adastarea aceasta mai chinuitoare caorice durere. Lacramile si vaetele i-ar fi usurat suferinta

808

trupeasca, n vreme ce astfel o piatra de moara i turtestencetul cu ncetul inima, vrnd sa-i stoarca un raspuns la ntrebarea: ce vrea sa faca tata? Ea de mult si nchipuia cabatrnul stie cu cine a pacatuit si se minuna mereu ca tace. Uneori se gndea ca nadins asteapta pna se va rentoarceIon de la munte. Dar acum flacaul era iar acasa si Vasile Baciu se natngea n tacere... Doua zile spalase si fiersese n tinda rufele murdare; azi aveade gnd sa le lae si sa le limpezeasca n Grla Popii ce curge n

809

dosul casei, la capatul gradinii. Se ncalta cu opincile, sisufleca poalele si zadiile, si porni cu toporul subtioara, sasparga ghiata si sa-si potriveasca locul. n gradina zapadardea, alba si sticlitoare, ca obrazul unei fecioare neprihanite. Anei parca-i era mila s-o calce cu opincile-i greoaie si sa stricepojghita de fulgi proaspeti care suspinau dureros sub pasii ei. Din cteva lovituri de topor desfunda o gaura rotunda n ghiatagroasa de-o palma si captusita cu omat. Apa zbucni afara n

810

bolbociri furioase, ca si cnd s-ar fi caznit sa se smulga de subapasarea nvelitoarei de ghiata, nmuind si mnjind fara

811

crutare zapada de prin prejur... Apoi fata se duse si reveni, subtioara cu un cos de rufe ude de lesie,

peste rufe cu scaunul de laut si maiul, iar ntr-o mna aducnd o oala cu apa fierbinte n care sa-si dezmorteasca degetelecnd o va fi razbit frigul... si mpartise lucrurile asa nct sa se poata ntoarce de maimulte ori n casa cu bucatile laute si limpezite, sa vaza daca a venit batrnul. Batea zdravan cu maiul rufa asezata pe scaunullung si cu picioare scurte,

812

ca sa iasa mai nti lesia, apoi odadea n grla, o batea iar si iar o dadea prin apa, pna ceramnea ca zapada de curata; pe urma o storcea bine, o scutura si o punea la o parte... Gerul i drdia carnea sioasele, oboseala o istovea din ce n ce. Nu simtea nsa nimic. Apa fierbinte se raci n oala, uitata. n schimb capul i duduiade aceeasi ntrebare aprinsa: Ce va face? Si cu ct se ntetea, cu att lua parca mai multe ntelesuri: ce va face tatal ei, ca vaface Ion, ce va face lumea...

813

I se statorise n creieri siguranta ca Baciu s-a dus la Ion... Siacuma ghicea mereu, ba ca va fi bine, ba ca va fi rau... n rastimpuri totusi, fara sa-si dea seama, se oprea din lucru, trudita de povara ce-o purta sub inima. Deseori privirea i sescalda pierduta n apa care se zbatea la picioarele ei, cndispititoare ca niste soapte de dragoste, cnd amenintatoare ca un dusman nsetat de razbunare. Dar gndurile de moarte nuse mai puteau apropia de sufletul ei. Ba, aducndu-si amintecum era ct pe-aci sa-si faca seama

814

asta-vara, umblnd pelnga Somes, se mira ce nesocotita a fost si repede se ndrepta din sale, respira adnc si-si mngia burta rotunda, n nestire, cu minile crapate si rosite de nghet... Vasile Baciu plecase n faptul zilei, brusc, dupa o noaptentreaga chinuita de sovairi si chibzuiri. Mintea lui, neobisnuita cu framntarea gndurilor, clocotise nencetat ca o oala plinasi descoperita, uitata pe un jaratec mare. O rusine ametitoare istrngea inima, nu pentru ca fata a ramas nsarcinata, cipentru ca George nu vine s-o ia, daca a pngarit-o. Rusinea l

815

nfuria nsa cnd si zicea ca, deoarece flacaul nu se grabestesa fie om de treaba, va trebui sa se duca dnsul sa se nteleaga cu Toma, sa nu se ntmple sa nasca Ana si pe urmasa nghita toti rusinea cu pumnii. Dar adica de ce n-ar veni George, precum se cuvine? Bine, poate ca nu se nvoieste cuzgrcitul de tata-sau n privinta zestrei... Dar de ce nu trecemacar sa-i spuie lui ca uite asa si asa, ca doar nu e peste nouamari si tari? Ori poate n-o fi dnsul tatal copilului? Gndul acesta, ce se mbrncea uneori n mintea lui, i zdruncina tot

816

sufletul. Atunci se zvrcolea n pat, sufla ca un balaur, njura

817

printre dinti si era gata-gata sa apuce de gt pe Ana si s-ostrnga pna i va stoarce ei dezmintirea. Se potolea nsaalungndu-si din cap asemenea nchipuire si zicndu-si convinsca George trebuie sa-si faca datoria. Si, spre a se convinge deplin, ncerca sa-si reaminteasca amanunte din purtareaflacaului, de pe

vremea cnd venea seara si stateau de poveste mpreuna, cnd el i fagaduia negresit pe Ana si-i zicea mai ginere; maiales se caznea sa retraiasca noaptea aceea cnd, desi dobortde rachiu, parca a auzit gemetele

818

fetei amestecate cu oforaiala aspra si nfundata, caci atunci trebuie sa se fi ntmplat pozna... Se nsela singur silindu-si n urechinchipuirea unor soapte groase care n-ar putea fi dect ale luiGeorge si care-i nlesneau sarcina si-i mulcomeau zvcnirileinimii. n toata framntarea lui nu era nici o ura mpotriva Anei. Nicinu se gndea macar s-o ia n seama serios. O stia supusa si nonvinuia. i era necaz doar c-a fost att de proasta de s-a dat luiGeorge nainte de-a o fi cerut. Era nsa sigur ca a facut-o n

819

credinta de-a asculta porunca lui, care mereu i-a batut capul cufeciorul Tomii. Cum sa-i gaseasca vreo vina, cnd ea habar nare ce-i lumea, cnd ar fi fost n stare sa se marite cu Ion-aGlanetasului, daca nu i-ar fi taiat-o dnsul? n sfrsit, fiindca trebuia sa hotarasca ceva, si zise ca dis-dedimineata se va abate pe la Toma sa zvrle o vorba n treacat, asa ca din ntmplare, sa stiriceasca gndurile lui si pe-aleflacaului... Cum se lumina de ziua, porni spre Toma ca sa-l nimereascanegresit acasa. Iesind pe

820

poarta se gndi ca trebuie sa lase la oparte orice sfiala si sa mearga de-a dreptul, sa-l ntrebe n ceape se scalda... Dupa ce coti nsa pe Ulita din dos si ncepu sa se apropie de casa lui Toma, hotarrea i scazu pas cu pas, iarlocul i-l lua rusinea umflata de mndrie.

-Eu sa-l rog pe Toma sa-mi ia fata? Dar mai bine sa-mi smulglimba! murmura zarind casa de piatra naltndu-se peste coperisele celor dimprejur. Ca doar nici eu nu-s fleandura, c-amfost si primar n sat si, slava Domnului, am ce baga-n gura...

821

Trecu pe dinaintea casei fara sa ntoarca macar capul. Numaicu coada ochiului se uita si vazu poarta mare, cu stlpi nfloriti, acoperita cu cotetul de porumbei, apoi cosarul semet ca o casade om bogat, plin ochi cu papusoi, apoi n ograda o ntreagacireada de vite dintre care unele lingeau la un bulgare zdravande sare, iar altele rumegau alene suflnd fuioare albe de aburi pe nas, apoi nsasi casa cu coperis de tigla, cu ferestredomnesti mpodobite cu chenare late vinete nchise, cu falnice

822

cununi de porumb atrnate de capriori deasupra prispei, cuusa tinzii deschisa unde, pe vatra, ardea o flacaraie uriasa njurul careia se misca o femeie si un barbat, care parca eraGeorge, apoi gradina ct o livada, cu pomi multi, cu stoguri de fn si de paie, cu o claie de lemne taiate...

-Oameni cu stare, ce mai calea-valea -si zise Vasile Baciu ca si cnd acuma si-ar fi dat deabia seama ct de bogat trebuiesa fie Toma. si aduse aminte de niste locuri ale lui, semanate cu gru detoamna, aproape de

823

drumul spre padure, despre care auzise cai le-ar fi stricat saniile ce se duceau dupa lemne. Demult se tot gatea sa mearga sa vaza ce-i cu ele. si iuti pasii. Curnd iesidin sat, uitnd ca pornise la Toma, cuprins numai de gndurilemosiei sale. si afla pamnturile neatinse, asternute cu o pnzagroasa de zapada... Fiindca tot a venit pna aici si padurea era aproape, se duse sa dea o raita, chibzuind car fi bine sa-si maicare cteva sahii de lemne pna ce nu ncepe omatul sa setopeasca, cel putin sa nu mai aiba grija

824

asta pna-n iarnaviitoare. nvrtindu-se prin padure si ochindu-si copacii de taiat, i veni n minte claia de lemne din gradina lui Toma siapoi hotarrea cu care plecase dnsul de-acasa. Atunci senfurie ca s-a lasat nfricosat si se ntoarse grabit spre sat.

-Adica mie sa-mi fie rusine ca n-au ei obraz? mormai el din ce n ce mai suparat. Apoi, daca-i asa, stai ca ntorc eu cojocul... George adapa vitele. Cumpana fntnei scrtia ascutit n

825

vreme ce galeata plina se nalta greoi." Vasile Baciu intra n ograda trntind portita si, apropiindu-se de flacau, zise cu glas rastit: -Bine, mai George, apoi asa te porti tu cu mine? Apoi de-aceea te-am ogoit eu ca ochii din cap si te-am mbratisat si te-am cinstit, ca sa ma faci de rusinea lumii si pe urma sa-ntorci spatele? George, foarte linistit, ridica galeata si o rasturna peste ghiata

826

de cteva degete ce se prinsese n jghiabul de lnga fntna. Apa se rostogoli navalnic, mproscnd boturile care sorbeau cumpatat si speriindu-le asa nct toate se naltara o clipa ca la comanda. -Cum ai zis, bade Vasile? facu flacaul, ntorcnd numai capul si tinnd cu amndoua minile galeata goala. Nepasarea si raceala lui George l scoasera din ttni. Strivi o sudalma ntre dinti si apoi urma, tot dojenitor, dar cautnd sa

827

se stapneasca: -Apoi vad ca nu esti om de treaba, mai baiete, auzi tu? -Apoi de ce? zise George mereu nemiscat. -Apoi pentru ca nu esti de treaba, auzi? Teai legat de fata

828

mea, ai lasat-o cu pntecele la gura si amu te faci ca nici n-o cunosti... Asa ti-i tie omenia, ai? -Eu?

-Vezi-bine ca tu! Flacaul dadu drumul galetii, si sterse minile pe cioareci siveni lnga Vasile, pasind foarte greoi si avnd pe fata unzmbet compatimitor care-ti pleznea obrajii. Se uita drept n ochii lui Baciu si vorbicumpatat, ca si cnd ar vrea sa risipeasca din mintea lui oricendoiala:

829

-Apoi sa stii ca gresesti, bade Vasile, ca eu nu-s de vina! Nu, nu, crede-ma! Eu pot sa pun mna pe cruce ca nici nu m-amatins de ea... Mie mi-a fost tare draga Anuta si am venit pe lad-voastra si m-am silit n fel si chip sa facem cum e mai bine. Apoi daca s-a ntmplat altfel, nu-i vina mea, bade Vasile. Ca eu m-am dat la o parte cnd am vazut cum a iesit altulnoaptea din casa si nca am si auzit ce-am auzit...

830

Vasile Baciu pricepu ndata si simti ca si cnd l-ar fi traznit cu omaciuca n crestetul capului. Ochii i se rosira si ograda ncepu sa se clatine mereu mai tare, apoi sa se nvrteasca parca s-arfi zdruncinat pamntul. Mai asculta multa vreme jalaniaflacaului, imputarile lui, mngierile lui, dar nu le maintelegea. Vazu ca prin vis cum vine spre dnsii mama lui George, o batrna cu ochi veseli si cu glas plngator, carevorbi mult, si frnse minile, se nchina, se uita spre cer... Increierii lui nsa nu mai patrundea nimic. Acolo se zavorsesingur gndul ca George nu-i vinovat si acuma se zvrcolea ca

831

o fiara prinsa n capcana. Se ntoarse acasa, fara sa stie cum, naucit, balabanindu-se pepicioare mai rau dect dac-ar fi baut trei zile si trei nopti. Drumul i se paru nesfrsit. Deabia astepta sa soseasca, sa se izbeasca cu capul de toti peretii, cel putin astfel sa-siastmpere chinul ce-l rodea nencetat. Cnd deschise poarta, vazu pe Ana care venea de la grla cucosul ncarcat de rufe limpezite. Cum o zari, Vasile simti o tresarire apriga. Intr-o clipa mintea i se lumina iar si ngndurile lui rasari Ion al

832

Glanetasului, cu0 nfatisare dispretuitoare si triumfatoare, aratnd cu mnapntecele Anei. Apoi, repede, fata disparu, ramnnd n ochii lui numai burta ei ncinsa cu betele tricolore peste zadiilesumese, o burta uriasa, vinovata, urta, attatoare, n care rusinea se lafaia sfidatoare si trufasa... Cnd daduse cu ochii de tatal sau, Ana se oprise ncremenita de privirea lui rece, staruitoare si salbateca ce-i strabatea ninima ca un pumnal. Groaza

833

1 se trezi n suflet att de sfsietoare ca ncepu sa tipedisperata, cu un glas foarte subtire:

-Nu ma omor, tatuca, nu ma omor, nu ma omor! Cosul i cazu din brate, rufele albe se mprastiara prin zapada, iar minile ei moarte se ncrucisara, ca o aparare, pepntecele-i rotund, n vreme ce tipatul ei se repeta tot maijalnic, mai slab si mai ragusit... ntocmai ca fiara care, cu privirea stapnitoare si-a ametit

834

prada, dar totusi, spre a-si spori placerea sngeroasa, maiasteapta un rastimp nainte de-a o zdrobi, - tot astfel si VasileBaciu statu pe loc sorbind cu ochii148 deznadejdea Anei si ascultndu-i strigatele ngrozite care lntartau ca niste ndemnuri vrajmase... In sfrsit, cu pasi greisi rari, se apropie de ea, si nfipse mna n parul ei si, cu ozmucire setoasa, o trnti jos. Apoi porni sa-i care pumni n cap, n coaste, n burta, cu o iuteala fulgeratoare, gfind simugind: -RapanduloL. Rapandulo!... Amu te omor!... NerusinatoL.

835

Feciorul Glanetasului ti trebuia?... Na, rapandulo!... Tipetele Anei se ntetira iar, mai dureroase si maideznadajduite: -Iarta-ma tata!... Nu ma omor, tata!... Vaietele ei, cu ct mai sfsietoare, cu att pe Baciu l ntartau mai tare si-l faceau sa racneasca mai avan, parca astfel ar fivrut sa-i nabuse glasul. Deoarece nsa strigatele fetei nuslabeau, ci se ngrosau ca si cnd ar izvor acum din pntece, ochii lui umflati de mnie zarira din nou burta batjocoritoare si

836

ndata ncepu sa o loveasca cu piciorul, icnind mai multumit, parca prin fiecare izbitura si-ar racori sufletul. Minile Anei, ncrucisate, se sileau instinctiv sa prinda loviturile crncenecare-i amenintau rodul pacatului. Si cizmele grele cadeau mereu, sfarmndu-i carnea zdrelita de ger, zdrobindu-ioasele. Ca niste pasari speriate alergau tipetele fetei, se risipeauchematoare prin sat, se rasfrngeau peste dealurile zgribulise de frig... Baciu o lovea mereu, parca tot mai nesaturat. Apoi, casa-i nabuse vaietele, o

837

trnti cu capul n zapada care se rosicurnd de sngele ce-o podidi pe gura si pe nas, pe cndpieptul ei tot mai horcaia de gemete neputincioase... Racnetele si strigatele din ograda lui Vasile Baciu sculararepede n picioare tot satul. Femeile de prin vecini sosira ntrun suflet, dar se oprira spaimntate la poarta si numai deacolo ndraznira sa-l roage: -Las-o, bade Vasile, c-ai omort-o... TulaiL. Uite-o ca nu mai sufla!... Vai de mine si de mine c-a ucis-o!... Sariti, oameni

838

839

buni, c-o omoara! Tulai! Drept cel dinti barbat sosi Avrum care, cu curajul dobndit din numeroasele batalii ce s-au desfasurat n crciuma lui, intra ndata n ograda si se repezi la Vasile:

-Destul, omule!... N-auzi?... Ho, ho! Destul! Baciu nsa nu mai auzea nimic, iar cnd Avrum i se agata de bratul cu care lovea, l scutura ca o pana, izbind mai ndrjit pe

840

fata ce acuma zacea nemiscata, cu fata la pamnt, cu minile mereu mpreunate pe pntece, gemnd foarte rar si prelung. Femei si copii, care au vazut sau auzit macar ceva, raspndeau n sat vestea, cu ochii mari de spaima: -Vasile Baciu bate de-un ceas pe Ana si cica vrea s-o omoare!... 149 Ctiva barbati de prin apropiere, ndemnati de nevestele lor,

841

venira si ncercara sa-l ostoiasca, fara nsa a se repezi ca Avrum, fiindca omul, ori ce ar face n ocolul lui, e stapn si strainul n-are ce sa se amestece. Vasile Baciu, plictisit de multimea de gura-casca si spre a scapa de chihaielile din ce n ce mai staruitoare, tr fata n casa, aproape lesinata, ncuie usa si urma bataia mai cu sete. Strigatele ei se auzira iarasi, dar mai nabusite: -Nu ma omor!... Iarta-ma!... Tatuca!...

842

Prin ograda si n ulita lumea adunata si facea cruce, clatina din cap, pe cnd o baba si frngea minile spunnd tuturor: -A nebunit Vasile, oameni buni, si n-are s-o lase pna n-o omoara!... Florica, fata vadanei lui Maxim Oprea, care se nemerise a fi cea dinti cnd a nceput bataia, vaznd acuma ca nimeni nu e n stare sa scape pe Ana din ghiarele tatalui sau, dadu fuga pna la

843

domnul nvatator si-l ruga sa vie degraba sa potoleasca dnsul pe Vasile Baciu, ca de ceilalti oameni nu mai vrea sa asculte, atta-i de pagn. Herdelea sari ndata, si puse palaria si alerga la fata locului, ncredintat ca, orict ar fi de nebun Baciu, tot trebuie sa se rusineze si sa nceteze cnd i va porunci dnsul. Fata nsa trebui sa ramna sa povesteasca din fir n par ce si cum s-a ntmplat. Domnisoarele si doamna Herdelea se

844

crucira de salbaticia betivanului de Vasile sil blestemara si-l ocarra cum se cuvine. Apoi Ghighi iesi n cerdac, urmata curnd de Laura si de dascalita, sa auza tipetele Anei. Degeaba, caci de-aici nu se putea auzi nimic. Pe ulita nsa era mai multa miscare. Oamenii se strngeau plcuri-plcuri si vorbeau aratnd des nspre locul poznei, mirati sau ngrijorati... La Glanetasu n ograda, Ion, cu capul gol, statea ca un par, cu

845

urechile ciulite spre sat, cu fata-i osoasa aprinsa de o multumire stranie; Zenobia, n poarta, cauta parca pe cineva

846

sa schimbe o vorba si sa afle amanunte.

-Ai auzit, Ioane, ce-a facut Vasile Baciu? striga Ghighi dincerdac, cu glasul tremurat de mila. -Auzit, vezi-bine - raspunse flacaul, strngnd nepasator dinumeri. -ngrozitor! murmura Laura nfiorata. -Lasa ca bine-i face! Lasa s-o bata zdravan, ca i se cade! adaoga Ion cu un rnjet rautacios care nnegri toata fata.

847

-Nu ti-e rusine obrazului sa vorbesti asa, afurisitule si spnzuratule! izbucni doamna Herdelea revoltata. Voi nenorociti fetele si le faceti de rs si pe urma va mai si batetijoc de suferintele lor... Ticalosule!... Derbedeule! ... Ion strnse iar din umeri, n semn ca ocarile dascalitei i intra pe o ureche si-i ies pe cealalta. Dar apoi auzi glasul nvatatorului, care se ntorcea acasa vorbind tare cu Macedon Cercetasu, si intra repede n tinda.

848

150 -Da ce-i, domnule nvatator, ce minune s-a ntmplat? ntreba Zenobia nemaiputndu-si stapni curiozitatea. -fntreaba-ti mai bine odrasla, ca el stie mai multe ca toti! zise Herdelea suparat. Pna am ajuns eu, se ispravise bataia povesti dnsul familiei nerabdatoare, urcnd n pridvor. A lasato mai mult moarta dect vie, biata fata. Am vazut-o. Ti se

849

strnge inima. E plina de snge si zdrobita ca o gramada decarne. Vai de sufletul ei, nenorocita!... Acum Vasile s-a mai astmparat. L-am dojenit, dar n zadar. Zice ca Ana e grea n vreo cinci luni cu Ion al Glanetasului si ca de-aceea a batut-o... A doua zi Vasile Baciu se aseza de dimineata n crciuma si bau pna trziu dupa prnz, singur, ncruntat, tacut, izbinddoar n rastimpuri cu pumnul n masa att de strasnic ca Avrum tresarea dupa tejghea si repede se uita daca n-a spartcumva vre-o sticla sau

850

vre-un pahar. Pe urma plati cinstit pnala un ban, trecu acasa si se napusti iar asupra Anei, plina devnatai, si o batu pna ce o scoasera vecinii din minile lui. A treia zi nsa parca se mai potolise. Spre amiazi lua de mnape Ana si-i vorbi foarte linistit, dar cu aceeasi lucire rece siciudata n ochi, cu care o ngrozise alaltaieri: -Aculta-ma, draga tatii, si ia seama bine ceti spun ca-s om batrn si mncat de toate necazurile din lume. Odata nu m-ai ascultat si tare rau ai patit... Acu ce sa mai faci? Ai gresit, vezibine,

851

ca cine nu greseste? Omu-i facut sa traiasca si sagreseasca. Asa-i omul. Dar greseala ndreptare asteapta, altminteri ne-ar mnca toti cinii... Acu mam gndit si eu, sim-am razgndit, ca-s mai hrsit cu viata... Cu pntecele la

852

gura vezi tu bine ca nimeni n lume n-are sa te ia... Vasile Baciu se opri, scrsni din dinti. Dar nu ngadui sa-lcutropeasca mnia, ci, nghitindu-si scuipatul, ntinse gtul siurma mai rar, ndulcindu-si iar graiul:

-Tu ai gresit, draga tatii, tu singura trebuie sa-si ndrepti greseala... Asa!... Ori poate nu zic bine?... Ba zic, zic... Ei, sapoi am socotit ca sa te duci tu la Glanetasu tau, ca tu ti l-ai

853

ales, daca nu m-ai ascultat, si sa te ntelegi cu feciorul... C-asa se cade, fata tatii... Asa! Sa va nvoiti cum o fi mai bine, ca eu n-am ce sa ma amestec... Asa, draga tatii... 151 -Apoi sa ma duc, tatuca - blbi Ana cu glas plns, cu ochii ncremeniti de spaima. < -Apoi sa te duci, draga tatii - zise Baciu mohorndu-se iar. Si Ana porni ndata spre Glanetasu, cu sufletul greu, cu trupul

854

zdrobit. Mintea-i era stoarsa ca un burete uscat. Nici o nadejde, dar nici nencredere. Mergea cum o purtau pasii, ca un cine izgonit. i iutea mersul groaza privirii ciudate a batrnului n care flfia parca moartea ei... Se pomeni n casa Glanetasului, fara sa-si dea seama daca a ntlnit pe cineva n cale, daca afara e vreme buna ori e vreme rea. Si n casa vazu pe Ion stnd la masa, cu un briceag n

855

mna si crestnd o ceapa mare, rosie, iar pe masa vazu o pine de malai abia nceputa, o bucata zdravana de slanina groasa si niste sare pisata ntr-un nod de pnzatura. La vatra clipocea Glanetasu, cu luleaua atrnata n coltul gurii, cu minile n poala, iar Zenobia strngea jaratec sub o cratita cu trei picioare. Fata se aseza nepoftita pe lavita, caci genunchii i tremurau ca

856

piftia, si ramase cu ochii umezi atintiti asupra lui Ion care, linistit, ca si cnd nici n-ar fi zarit-o, taia cu briceagul cte o muscatura de slanina, o potrivea pe o felie teapana de malai, o vra n gura, tavalea prin sare ceapa crestata si apoi mbuca dintr-nsa cu multa pofta. Ana tacea fara sa stie ce asteapta si se minuna de nepasarea lui nenteleasa, atunci cnd n sufletul ei clocotesc durerile numai si numai pentru ca l-a iubit pe el

857

mai adnc dect orice pe lume. n casa se asternu o tacere framntata doar de molfaitul flacaului care, n urechile Anei, rasuna batjocoritor. Apoi deodata glasul Zenobiei, ascutit si mirat, parca o trezi dintr-o aiurare: -Ai mai venit si pe la noi, Anuto? Ana nu stia ce sa raspunda si totusi si auzi ndata vocea ei nsasi, plnsa si fricoasa: -Am venit, lele Zenobie... am venit pentru Ionica...

858

Iar se nteleni tacerea n odaie. Pe urma Ion scrsni dintii,

859

muscnd zdravan din ceapa. Fata ridica speriata ochii spre el, pe cnd falcile lui rontaiau rar si pielea i se ntindea si se ncretea pe obraji. Trecura astfel cteva clipe lungi. Flacaul se rosi nghitind n plin, apoi zise ncet, fara sa se ntoarca la ea:

-Da ce-i porunca, Ano? Ce vrei cu mine? -M-a trimis tata pentru...

860

Dar nu putu ispravi. Raceala ntrebarii i curma repede glasul. Ochii i se umplura de lacrami, se plecara si se oprira pepntecele umflat care, de sughiturile plnsului stapnit, sezvrcolea ca o imputare. Ion se uita la dnsa si-i cntari burta cu o privire triumfatoare.

-Apoi daca te-a trimis pe tine, rau te-a trimis - zise el, avndun surs de mndrie pe buze si stergndu-si briceagul pecioareci cu mare bagare de seama. Asa, Anuto! Asa sa-i spui!

861

Ca eu cu tine n-am ce sa ma sfatuiesc, dar cu dumnealui om vorbi si ne-om chibzui, de s-o putea, ca doar oameni suntem... Dar fara tocmeala cum sa ne nvoim? Cine dracu a mai vazut nvoiala fara tocmeala? Ca nici noi nu suntem cini, nu, nu... Sa-i spui negresit lui badea Vasile c-asa tiam spus, ca sa stie... Ana ar fi vrut sa mai vorbeasca, sa plnga, sa-l roage, sa-i cadan genunchi si totusi se pomeni curnd n ulita, mergnd sprecasa,

862

obosita, suflnd greu. Parca nici n-ar fi auzit ce i-a spus Ion si nici povetele Zenobiei, care se silise so nvete cum sa iacu binisorul pe tatal sau ca sa-l dea pe brazda cea dreapta, sinici tiu se gndea ce are sa pateasca acasa sau macar ceraspuns aduce. Simtea nsa o caldura mai vie n pntece si din cnd n cnd cte-o usoara zvcnire ce-i umplea inima de obucurie mare si o facea sa uite toate suferintele. Deabia n fata tatalui ei si ntlnind ochii lui mici, cu sclipirigalbui, cu albul brazdat de cteva vinisoare rosii aprinse, cu

863

privirea patrunzatoare si stranie, o cuprinse iarasi spaima sibolborosi uluita vorbe fara sir. Vasile Baciu nu ntelese nimic, dar simti tot si se napusti asupra ei racnind: -Uite hotul si tlharul!... Adica vrea sa-l rog eu, sa ma milogesc eu!... O calca n picioare si o umplu de snge, urlnd sijurndu-se ca mai binei pune capul pe taietor, mai bine sa-i arda casa si sa-ltrazneasca dect sa se duca dnsul la Glanetasu... De-aici ncolo nu trecea zi sa n-o bata pna ostenea. Vecinii seobisnuira si cu racnetele lui si cu gemetele ei, nct nici nu maisareau

864

sa o scape, mai ales ca Baciu acuma o snopea n casa, cu usa zavorta, sa nu-l mai poata opri nimeni. Fata se jigari ca o scoaba de attea batai, nct deabia se mai tinea pe picioare. Numai burta i crestea zi cu zi, bombndu-se nencetat, parca

865

n ciuda lui Vasile. Tocmai peste vreo trei saptamni Vasile Baciu se nemeri sa sentlneasca fata-n fata cu Ion, pe ulita, aproape de casapreotului. Amndoi avura o tresarire. Flacaul totusi vru sa treaca nainte, fara sa se opreasca. . 153

-Cum, Ioane, treci asa parca nici nu m-ai cunoaste? i ziseVasile Baciu, neputndu-se stapni, cu un rnjet acru. N-ai tu, baiete, nici un pic de rusine? -Da de ce sa am? se opri Ion rece si sfidator.

866

-Apoi nu stii tu ca fata mea a ramas grea cu tine? -Nu vreau sa stiu nimic! -Nu vreai? -Nu! -Bine, bine - scrsni Vasile - numai sa nu-ti para rau, maiIoane! -Da de ce sa-mi para mie rau? facu flacaul mai ndraznet. Mai bine ia seama sa nu-ti para rau d-tale! -Adica nu vrei s-o iei? Ai? -Nu vreau, bade Vasile! Cnd am vrut eu, nai vrut d-ta... Acu nu mai vreau eu, uite-asa! sfrsi Ion, urmndu-si calea semet

867

si cu nasul n vnt. Vasile Baciu murmura o sudalma cumplita, nclestndu-sipumnii. Lumea ncepu iar sa se clatine n jurul lui, ntocmai caatunci n ograda lui Toma Bulbuc, cnd a simtit ntia oara ca i se naruie sufletul. ntise pasii sa ajunga acasa mai repede, sicum sosi, fara nici o vorba, se repezi la Ana, parca mai furiosca totdeauna. Fata se prabusi sub ploaia de lovituri, tipnddisperata: -Tata, nu ma omor!... Nu ma omor!... Nu ma omor! CAPITOLUL VI

868

NUNTA 154 Notarul din Gargalau, ovreiu ca mai toti notarii comunali dinArdeal, primi pe Titu foarte calduros, deoarece auzise ca e poetsi nu voia sa se creaza ca el nu stie sa aprecieze poezia, mai cu seama fiind dintre notarii cei de moda veche care nu prea stiaumulta carte. i potrivi o odaie de culcare la primarie, ncabinetul unde se oficiau casatoriile civile, ca sa nu-l superenimeni si sa poata lucra n tihna, n afara de orele de biurou, cnd i-ar veni inspiratia.

869

-Poetii au nevoie de singuratate si de iubire - i zise notarultragnd cu ochiul. Aici nsa va trebui sa te multumesti cu muzemai rustice! Hehehe!... Masa o lua mpreuna cu familia Friedman: notareasa, o ovreicahabotnica, grasa, vesnic murdara si cu obrajii ntesati de

870

pistrui, apoi o fetita de vreo cincisprezece ani, care sendragosti de Titu de la prima vedere, nadajduind ca-i va facesi ei poezii, si n sfrsit un baietan de vre-o douazeci de ani, student n drept, care nvata acasa si numai la examene se ducea la Cluj... Totusi Titu se simtea rau aici si, n sinea lui, blestema clipacnd s-a nvoit sa plece deacasa si sa se desparta de Roza. Despartirea aceasta i ranise inima si-i zdrobise chiar dragostea

871

de viata. ncerca sa se mngie ca n fiecare Joi se va duce cuFriedman n Armadia, iar de acolo, sub pretext ca155 vrea sa-si vada parintii, se va repezi n Jidovita sa strnga n brate pe d-na Lang. Dar o saptamna fara Roza i se parea ovesnicie... Apoi mai ascundea n suflet si durerea ca nici naputut macar sa-si ia ramas bun de la ea la plecare. Au fostnevoiti sa se desparta ca doi straini, fara o sarutare fierbinte, fara o lacrima alinatoare, caci Lang se nemerise de trndavisetoata vremea pe acasa, tocmai.n ziua aceea. Doar o strngerede mna tremuratoare si o privire

872

nmuiata n regrete a pututaduce cu sine n satul strain care i se parea mai mohort ca o temnita... Si vina tuturor suferintelor lui cadea numai n sarcina notarului. Daca nu ar fi iesit dnsul n calea lui Herdelea, nici Titu n-ar fi trebuit sa paraseasca pe Roza... De aceea tnarulprivea pe Friedman si toata familia lui ca pe niste dusmani de moarte si-i ura ct se putea n mprejurarile n care se gasea. De cnd ncepuse sa iubeasca pe Rozica, l apucase o dragostedeosebita pentru toti ungurii si ovreii, fiindca ea eraunguroaica,

873

maritata cu un ovrei. Dragostea se manifesta prin placerea de a vorbi ungureste. Venind acuma ntr-un satunguresc, si nchipuise ca, auzind si vorbind numai ungureste, va avea impresia ca e tot n apropierea Rozei si astfel si vamai racori dorul. Si nadpjdea aceasta i se spulbera repede. Taranii care aveau treburi pe la primarie vorbeau mai multromneste, nti pentru ca tuturor le era mai la ndemna siapoi fiindca notarul nsusi nu cunostea limba statului decttocmai ct i cerea slujba, iar acasa sporovaia numai n

874

ovreieste sau romneste, caci notareasa, cu toate silintele, nu fusese n stare sa nvete nici o boaba ungureste. Singur feciorulnotarului, studentul, se prefacea ca nu pricepe romneste; deoarece nsa si dadea aere de gravitate savanta, lui Titu i era scrba de el si-l ocolea. Amart si mhnit, Titu totusi se puse serios la munca ce i-ompartea cu darnicie Friedman care, nefiind sigur cta vremeva sta la dnsul poetul, cauta sa profite de harnicia lui spre a-si

875

face la zi lucrarile ramase si ngramadite de luni de zile. Pe Titul plictisea monotonia acelorasi formule si tipare, dar nu-l

876

mpiedeca de a munci cu rvna n asteptarea zilei de joi, cndva revedea pe Roza. Se simtea chiar mndru ca se jertfestescriind bilete de vite, liste de impozite si alte lucruriprozaice, n loc sa pluteasca n sfere senine, sa faureasca versuri naripate... Joia sosi ntovarasita de o deceptie crncena. Notarul i spusecu parere de rau ca nu-l poate lua cu el n Armadia, ca trebuiesa umble negresit prin comuna, sa zoreasca strngerea birurilor si sa puna sechestre celor ramasi prea mult n urma,

877

deoarece perceptia l ameninta cu amenda daca nu va varsa ntrei zile macar sumele de pe semestrul trecut... 156 Parca nici o zi, n viata lui Titu, n-a fost mai posomorta ca Joiaaceasta. Fierbea, njura si-si blestema soarta vaznd cumpleaca Friedman, pe cnd el trebuia sa stea pe loc. Era ct peaci sa se bata cu baiatul notarului care veni sa-i tie de urt si sa discute politica. Pe urma si zise ca Friedman nu putea sa-ifaca asemenea magarie dect ndemnat de Herdelea si ca sa-lnstraineze de Roza. Spre a se razbuna

878

nu iesi toata ziua dincancelarie, arunca ntrun colt registrele de sechestre si, n schimb, compuse pentru Roza o scrisoare lunga, de nu se maiispravea, nflacarata de patima si udata de lacrami, pe carevoia sa io trimita cu un om tocmit nadins, chiar daca l-ar costa leafa ntreaga pe o luna. A doua zi, recitindu-si scrisoarea, i se paru cam umflata si orupse. Se mai potolise putin cu speranta Joiei viitoare. Cum arabdat o saptamna, va mai rabda cteva zile. Revederea va ficu att mai placuta... Notarul i povesti ca s-a ntlnit n

879

Armadia cu Herdelea si cu Ghighi, care i trimit multe sarutari, si gasi ca a facut foarte bine crutnd pe oameni cu sechestrele, deoarece perceptia i-a mai ngaduit o amnare cu birurile... Joia urmatoare Titu pati la fel si totusi se mhni parca mai putin ca ntia oara. ntre timp cunoscuse pe preotul calvin, ommarunt, slab si cu o mustata foarte carunta, si pe preoteasa, grasa, voinica, nalta ca un jandarm, care erau certati si nici nuvorbeau cu notarul. Cu acestia mpreuna Titu ocara n fiecare

880

seara pe Friedman si astfel se mai racorea si-si uita aleanul... n cele din urma nsa trebui sa plece prin sat, cu strajile, dupabiruri. Atunci de abia vazu dnsul mai bine comuna si oamenii. Si vaznd, i se strngea inima de remuscari si imputari, si-si zicea din ce n ce mai ntristat:

-Uite, ce orb am fost!... Unde mi-a fost sufletul pna acuma? Gargalaul era un sat cam de vreo doua ori ct Pripasul, lipit detarmul stng al

881

Somesului, pe un ses drept ca masa. n mijloc se nalta trufasa, cu un cocos alb n vrful turnului, biserica ungureasca noua, iar n apropiere scoala statului, cu coperisul

882

rosu de tigla, cu doua etaje, severa si poruncitoare ca ostapna nemiloasa. Primprejur se nsirau numai case bune, cele mai multe de piatra, cu ograzi largi, acareturi bogate, vitefrumoase. Pe la margini, ca niste cersetori flamnzi, se razleteau bordeie murdare, umile, nvelite cu paie afumate, sintr-un colt, rusinoasa, se ascundea parca bisericutaromneasca de lemn, darapanata, cu turnuletul tuguiat desindrila mucigaita... Fiindca datoriile mai numeroase erau la marginasi, Titu, povatuit de Friedman, si ncepuse activitatea printrecocioabele pleostite,

883

ntmpinat pretutindeni de dulai latosicarel latrau c-o nversunare att de dusmanoasa ca si cnd ar fi mirosit ca vine cu gnduri rele. Umblnd din casa n casa sirascolind mizeria pna n fund, se simti cuprins, ncetul cuncetul, de o 157 nedumerire mare si att de staruitoare ca-i zgudui toata firea, mai ales amintindu-i ntr-una cladirile mndre din mijloculsatului.

884

-Aici suntem noi, cei oropsiti si saraci, pe cnd dincolo ei se lafaiesc n belsug -se gndi dnsul n sfrsit, intrnd tocmaintr-o casuta foarte hodorogita, cu stresinile asa de joase catrebui sa se plece ca sa poata patrunde n tinda. O baba uscata, ncovoiata rau de spinare, cu o broboada cenusie n cap, l pofti speriata n casa, repezindu-se sa steargacu sortul lavita, ca nu cumva sa se murdareasca domnisorul daca ar vrea sa sada. Spaima nsa i licarea n ochii cu care furacnd pe Titu, cnd pe cele doua straji ramase n usa tinzii.

885

-Apoi sa ne iertati, domnisorule, ca la noi e urt - murmurababa cu glas jalnic. Ne mannca saracia si necazurile, domnisorule, pacatele noastreiTitu o privi lung si se cutremura de o rusine ciudata amestecata cu dezgust. Batrna i se paru o nalucire dinvisurile lui, ntruchipnd mizeria si ntunerecul. Vru s-olinisteasca cu o vorba blnda, dar nu ndrazni sa deschida gurasi-si vr nasul n registrele de sechestre unde o gast nsemnata cu o datorie de peste doua sute de coroane. Cndauzi baba de doua sute, holba ochii uluita, ramase cteva clipecu gura cascata, apoi, ntelegnd, izbucni brusc

886

ntr-un hohotde plns, bolborosind desperata: -Vai de mine, domnisorule! Doua sute!... Vai de mine si de mine! Lacrimile ei glgiau atta durere nct Titu avu onclestare n beregata. Se uita zapacit la strajile din tinda care se scarpinau n cap sub revarsarea de soare primavaratec. Lumina vie l facu satresara, ademenindu-l, simtindo cum i se prelinge usor n

887

suflet, cum i patrunde n toate tainitele, schim-bndu-se ntr-omila din ce n ce mai lamurita si mai stapnitoare. -Ce-s eu aici? Ce caut eu aici? se gndi atunci dnsul n vremece bocetele batrnei i murmurau n urechi ca ecoul unei chemari ndepartate.

-Apoi uite, babo, trebuie sa platesti, ca altfel ti iau zaloage siti vnd tot, tot! vorbi n acelasi timp gura lui cu glas aspru carei se parea att de strain nct de abia l mai recunostea si

888

mirndu-se cum poate rosti asemenea cuvinte. -N-am nimic, domnisorule, afara de sufletul din oase!... Nam!... Dar ia-mi-l, ia-mi-l!... Ca feciorul mi-i n catane de doi ani de zile si ct amarul de pamnt ne-a lasat Dumnezeu, acolo zace n paragine de ma doare inima... Numai sufletul mi-a mairamas... Acu ncaltea ia-mi si sufletul, domnisorule!... In inima lui Titu izbucni o flacara noua, ca dintr-un foc mocnit

889

prea ndelung. In minte i rasari ntrebarea chinuitoare: -De ce sa-i iau eu sufletul? De ce eu? De ce tocmai eu? 158 Statu mult nemiscat, fara sa rosteasca o vorba si fara sa mai ndrazneasca sa ridice ochii la baba care plngea mereu, si sufla nasul zgomotos, se nchina si se jura. Lui i era rusine destraji ca se nduioseaza si totusi n-avea puterea sa-si nvingaslabiciunea. Pe urma deodata se zgudui, se uita iar n registru,

890

clatina din cap si mormai suparat: -Atunci poate ca sunt gresite socotelile? Ori ce Dumnezeu?... Ori nu se poate?... Adica ce greseli, ce...? Se agata ndata de cuvntul greseli ca un necat. Iesi furiosdin casa, urmat de strajile care paseau nepasator, clatinnd din cap ca niste animale trudite. Se duse drept la primarie sispuse indignat notarului ca registrul de impozite trebuie sa fiegresit. Friedman zmbi cu superioritate si-i raspunse cagaranteaza exactitatea socotelilor deoarece au fost lucrate

891

chiar de dnsul si copiate de fiul sau, un matematician demna nti. Dar, daca tine sa se convinga, slobod e sa revadatoate capitolele, desi, dupa umila-i parere, ar fi mai bine sacontinue sechestrele si sa nu piarda vremea degeaba... Titu si dadea seama ca n registru nu poate fi nici o greseala sica-i trebuieste doar un pretext spre a nu fi nevoit sa maicolinde casele de pe la margini. Se simtea mic si ros de oamaraciune care parca-i sarbezea sngele si-i infiltra n suflet o scrba mare de sine nsusi. Zvrcolindu-se sa-si mprastiesimtamntul acesta, se aseza la un birou ncarcat de hrtoagesi, masinal,

892

ncepu sa adune, sa scada si sa combine fel de felde cifre, sa rasfoiasca pentru fiece nume n cte cinci-sase foliante. n ochii lui nsa ramasese ntiparita att de adncbaba cu fata zbrcita de cute si strmbata de plns, nct pe

893

toate paginile tremura chipul ei mustrator, n vreme ce nurechi i tiuia mereu ca o imputare din ce n ce mai aspra: Iami si sufletul, domnisorule!... Dupa un rastimp de bjbiri, rabdarea l parasi. Sari de la masa aproape desperat si porni sa se plimbe de ici-colo princancelaria colboasa, necajinduse sa-si goneasca vedeniababei din minte. ncerca sa fuga cu gndurile la Rozica, lambratisarile ei calde, la soaptele ei dulci. In zadar, caci se pomenea cu nchipuirea iarasi n cocioaba darapanata, n fatabatrnei schimonosite de durere, silit sa-i auda bocetele

894

dojenitoare. Pe urma se rusina ca, n asemenea clipe, mai vreasa se gndeasca la Roza Lang si-l cuprinse chiar un fel de sila de femeia care l-a orbit atta vreme cu iubirea ei zvapaiata, abatndu-l din calea lui. Titu era acuma singur n toata primaria; strajile sforaiau lantrecere pe bancile din tinda. n ferestrele deschise larg primavara zmbea n odaie ca o fecioara ndragostita. Pasiitnarului, apasati, cnd mai rari, cnd mai grabiti, rascoleaupraful dusumelelor tocite, care, n mbratisarea soarelui,

895

159 se legana ca o boare aurita... Deodata apoi Titu se opri la ofereastra, cu minile la spate, ademenit parca de viata noua ceizbucnea atotputernica dincolo de zidurile cancelariei. Privirealui ntlni peste drum scoala ungureasca, trufasa, stralucind ntr-o poleiala de raze. n curtea mare, prunduita, cete de copiizburdalnici se fugareau si se jucau, strignd plini de voiosie, supravegheati de un nvatator tnar si foarte palid, cu ochi attde mari ca de departe pareau ochelari. Zgomotul si veselia

896

ajungeau n primarie mul-comite ntr-un murmur cald, ntretaiat numai rareori de tipete scurte, multumite. Sufletul luiTitu ncepuse sa se mai nvioreze, cnd vazu ca nvatatorulgalben se umfla si se roseste ca un curcan, facnd semn mnios unui grup de copii ce stateau deoparte. Cum copiiiramasera pironiti locului de frica, nvatatorul se duse sprednsii, amenintndu-i cu degetul si strignd. Titu se pleca pefereastra si, prin zarva de glasuri vesele, auzi totusi limpede cuvintele nvatatorului, pline de indignare:

897

-Numai ungureste!... Ungureste!... Trebuie ungureste!... Ungureste!... ntr-o clipire toata fiinta lui Titu se schimba ntr-oura cumplita mpotriva nvatatorului. Simti o pornire navalnica sa se repeaza la dnsulsi sa-i nfunde n inima vorbele amenintatoare... Niste batai de clopot zdranganira nsa atunci si, ntr-un minut, zgomoteleamutira si curtea scoalei ramase pustie. Numai cladirea scaldata n soare privea parca mai mndra, mai batjocoritoare,

898

ca o fiara care, dupa ce si-a nghitit prada, se linge lenesa pe

899

buze. Niciodata pna azi nu bagase de seama ca un lucru mortar putea sa exaspereze pe un om. Acuma vedea cum casaroscovana de peste drum, cu ferestrele mari si sclipitoare, vreasa-l dispretuiasca si sa-l jigneasca. Aceasta l nfuria si-i reamintea iar pe baba speriata si cernita de suferinti.

-Sa-i smulg eu nenorocitei si sufletul din oase ca pe urmacolea sa strige mai tantos: numai ungureste!... Ridica ochii mai sus deasupra scoalei, spre cerul albastru,

900

limpede ca o pnza ntinsa acoperind nemarginirea. Gndurilelui vedeau tot satul ca pe o harta uriasa, patrundeau n caselefrumoase, bogate, ngrijite, adevarate lacasuri de stapnirasfatati de soarta, se plimbau prin ograzile mndre unde ntlneau tarani unguri sfatosi, cu izmene largi ca rochiile, cumustati rasucite, hodorogind n gura mare... Apoi, usoare si iutica nazdravanii din basmuri, ocoleau satul, poposeau ncocioabele necajite, printre alti tarani, mpovarati de nevoi, oropsiti de Dumnezeu si de oameni, sleiti de munca si desaracie...

901

-Si totusi al nostru e viitorul! si zise Titu nseninndu-se. O cetate ncercuita de o ostire desculta! Degeaba ne nfrunta cu scoala amenintatoare, degeaba cnta cocosul n vrfulbisericii... Apasarea noastra nu160 nceteaza o clipa! Multimea noastra nainteaza mereu... Zidurile lor mestesugite se clatina si se farimitesc ndata ce leatinge suflarea vietii noastre ncatusate... Stapnii tremura nfata slugilor!... Slugile! Noi suntem slugile! Al lor e trecutul, al

902

nostru e viitorul!... l gdila un rs de multumire. ncrederea n sine i alungasezbuciumarile si gndurile negre. si aduse aminte cum n Sascuta, acum vre

o zece ani, cnd a trecut spre Bistrita, singur vacarul era romn si statea ntr-o hruba n . capul satului, pe cnd azi, fara scoala si fara biserica,

903

jumatate comuna e romneasca. -Acolo alti stapni sunt cutropiti ncetul cu ncetul de slugile oropsite, dar pline de viata! se gndi dnsul, simtindu- se foarte fericit ca are cinstea sa faca parte din neamul obijduitilor. Cnd fu poftit la masa, era att de bine dispus ca nveseli toata familia notarului care era cam suparata deoarece le pierise o

904

gsca ndopata si ngrijita de nsasi doamna notareasa. Dupa prnz Titu se cufunda ntr-o discutie pasionata cu Friedman si

905

fiul sau asupra romnilor. Studentul ncerca mereu savorbeasca ungureste, dar Titu nu raspundea dect romneste, parca ar fi uitat dintr-odata si cu desavrsire limba cealalta sauparca s-ar fi temut ca si va pierde graiul n clipa cnd ar mai rosti un cuvnt unguresc. Notarul si mai ales feciorul sausustineau cu nversunare ca politica romneasca e gresita dintemelie, fiind pornita dintr-un simtamnt de ura mpotrivastapnitorilor legali ai tarii si ca prin urmare se va sfrsi printrun faliment. Titu critica, din ce n ce mai ndrjit, rvnaungurilor de a ucide prin deznationalizare un neam ntreg cuun

906

trecut ndoliat de suferinte si de vitejie, si dovedeau ca, mpotriva acestei tendinte criminale, romnii sunt siliti sa lupte pe viata si pe moarte.

-Pardon, pardon l ntrerupse n cele din urma notarul, vrndsa-i dea lovitura de gratie. Sunt sigur ca mai curnd sau maitrziu, sovinismul d-tale are sa te goneasca n Romnia, ca si pe ceilalti martiri ai d-voastra, care exploateaza ncredereabietului popor n

907

carturarii sai... Ma rog, n privinta aceasta eunu ma nsel niciodata... -Unde-i norocul sa pot trece si eu n tara! suspina Titu cu mndrie. -Lasa, ca asemenea noroace nu ntrzie prea mult - ziseFriedman ironic. Ei bine, grozav as vrea sa te ntlnesc dupacervei fi cunoscut mai bine Tara Romneasca! Grozav!... Ai sa vezi d-ta acolo libertate si fericire, d-ta care aici crtesti si te revolti nencetat... Chiar te rog sa-mi scrii si mie o cartapostala... Fagaducsti?

908

-Desigur! striga Titu mbujorat de nsufletire. n orice caz mai rau ca aici nu poate sa fie! 161 -Nuuu? Zau?... Crezi d-ta? sari notarul suparat ca n-a izbutitsa-l dea gata. Apoi stii d-ta ca n Romnia d-tale nimic si nimeni nu e stabil? Daca ochii d-tale se ntmpla sa nu-i placaboierului, a doua zi ai zburat... Acolo nu-s legi si niciadministratie ca n tara aceasta blagoslovita pe care dvoastra o calomniati pe toate cararile. Nu, domnule! Acolo bunul plac

909

al ciocoilor dicteaza milioanelor de robi n zdrente... Sa nu-mi vorbesti, te rog, mie de Romnia, ca eu o cunosc mai bine cad- ta!... Trei ani am stat acolo n tinerete, dar n-am sa uit pnavoi nchide ochii ct am ndurat. -n sfrsit, oricum ar fi, bine sau rau, cel putin stiu ca tot eromnesc si numai romnesc! facu Titu cu un zmbet triumfator care pe notar l rcia mai tare dect daca ar firacnit. Si prin urmare nu poate veni orice fleac de renegat sa-ti impuna sa vorbesti si sa simti ca un strain!

910

-Esti un sovinist cum nici nu mi-as fi putut nchipui, nu

911

degeaba esti poet romn! zise studentul, cautnd sa fie ironic, pe ungureste. La sfrsitul discutiei Titu se simti mndru ca un comandant de oaste dupa o batalie cstigata. Era mai ales multumit pentru ca a avut curajul sa-si declare fara nconjur sentimenteleadevarate, ca si cnd ar fi facut-o n fata unor inchizitori fiorosi... n amurg, n loc sa se duca la preotul calvin ca sa brfeasca

912

mpreuna cu preoteasa apucaturile obraznice ale notarului, precum obisnuia, se hotar brusc sa mearga la preotul romn. Acuma i era rusine ca, fiind aici aproape de o luna, a legatcunostinta cu toti surtucarii unguri, dar n-a umblat deloc sa vaza macar pe pastorul turmei desculte si oropsite. Casa preoteasca era n preajma bisericutei, pe o ulita dosnica, n marginea satului. Titu gasi numai pe doamna preoteasa, otaranca secatuita de munca, si trei fete modeste, foarte

913

rusinoase si cam prostute. Toate s-au bucurat si l-au poftitndata n casa dinainte, o odaie mpodobita cu tesaturi sicusaturi taranesti si cu o masa n mijloc, asternuta cu fata alba, pe care tronau o biblie veche, legata n piele roasa, ntre o cruce mica de argint si alta mai mare de lemn. Stngaciile sisfiala fetelor, ca si vorbele apasate ale preotesei, care altadatal-ar fi facut sa rda, acuma i se pareau pline de farmec.

-Dar Sfintia Sa? ntreba dnsul cnd, dupa sleirea banalitatilor

914

de rigoare, fetele amutira, nemaistiind ce se cuvine sa vorbeasca. -E la biserica, are o nunta - raspunse repede fata cea mai mare, slabuta, uscata, cu minile rosii. Au venit adineaori niste unguri sa-i cunune. C-aici asa-i obiceiul. nti se cununa la biserica lor, dar pe urma vin si la tata ca zice ca slujba noastra e mai sfnta... - E mai sfnta - repeta Titu masinal. 162

915

n curnd sosi si preotul, batrn, cu hainele murdare, cu barba nengrijita si cu niste ochi blnzi ca de apostol. Avea fata transfigurata de o multumire mndra. Dadu mna cu Titu, l aseza la masa, porunci fetelor sa aduca un pahar cu vin si apoi, cnd ramasera singuri, i zise cu o imputare usoara, frateasca: -Ma bucur, fiule, c-ai mai venit si pe la noi... Asa se si cade.

916

Caci trebuie sa ne iubim unii pe altii toti cei de-o limba si de-o lege. De aceea m-am mirat si m-a durut ca ne-ai ocolit pna azi... Titu pleca fruntea parc-ar fi asteptat o binecuvntare si rosti domol, ca un vinovat mustrat de remuscare: -Iarta-ma, parinte!...

917

Zvonul si apoi stirea ca Ion nu vrea sa iea de nevasta pe Ana, desi nu tagaduieste ca cu dnsul a ramas nsarcinata, seraspndi, mai ales cu ajutorul Zenobiei, n tot satul. Celor cespuneau ca nu o iea fiindca nu se nvoieste de zestre cu Vasile Baciu, le astupau gura cei ce stiau ca flacaul nici nu vrea sastea de vorba cu tatal fetei si ca deci si-a batut joc de eanadins si numai ca sa se razbune pe Baciu pentru ca nu iadat-o de buna voie, ba nca odinioara la hora, l-a si bruftuluit de fata cu toata lumea. n casa Herdelea nsa purtarea lui Ionera privita ca o ticalosie

918

fara pereche. Bataile ce le suferea Anadin pricina lui strneau zilnic valuri de lacrimi si explozii demila pentru victima prascaului Glanetasului, cu toate ca pna atunci fata lui Vasile nu se bucurase de nici o consideratien familia nvatatorului. De cte ori auzeau ca Baciu bate peAna, amndoua fetele lui Herdelea plngeau cu hohote siblestemau pe Ion, avnd de partea lor fatis si pe dascalita care nu se ostoia pna ce nu striga din cerdac spre casaGlanetasului: Sa va fie rusine obrazului! Desi nu se arata,

919

nvatatorul se indigna tot att de mult ca si muierile, fiind unsentimental fara seaman si avnd oroare de bataie, nct chiar n scoala, cnd se ntmpla sa-l scoata din sarite vreun copil sisa-i traga doua-trei la palma, avea remuscari zile de-a rndul. Laura mai ncerca de cteva ori sa explice flacaului ca nu-isade frumos ceeace face, dar Ion parca nnebunise, tacea si rnjea ca un cine turbat.

-Nici n-am mai vazut asa blestematie murmura Herdelea,

920

clatinnd din cap, seara cnd vorbeau de feciorul Glanetasului. Parca-mi pare rau acuma ca nu l-am lasat sa fi stat n temnita, sa-i mai treaca buiecia. 163 Dealtfel Ion nsusi traia ntr-o tulburare att de ciudata ca aproape nu-si dadea seama ce mai voia si unde vrea sa ajunga. De cnd a nfruntat pe Vasile Baciu i se parea ca toatalumea l dusmaneste si totusi se simtea mai fericit ca

921

totdeauna. Aci era de-o veselie uimitoare, glumea cu cine-iiesea n cale, aci se nfuria si suduia din senin, cautnd oricui cearta si bataie. Mai ales cnd i pomenea cineva de Ana, sesborsea si fulgera; iar n cele din urma vedea un vrajmas demoarte n oricine rostea n fata lui numele ei sau pe al luiVasile. ntr-o Dumineca, tocmai n vremea liturghiei, batu crunt pe tatal sau, pentru ca l sfatuise, foarte pe departe, sa senteleaga cu Vasile Baciu, deoarece ar fi auzit ca acum ar fibucuros sai dea fata si chiar o zestre frumoasa. Avea clipe cnd si zicea ca se poarta ca un prostanac,

922

alergnd dupa cai verzi, n loc sa stea de vorba cum se cuvinesi sa caute o nvoiala cinstita. Se gndea atunci ca Vasile

923

Baciu, ncapatnat cum e, poate sa se razgndeasca, sa lasepe Ana sa nasca si s-o tie acasa cu copilul pna ce va veni altuls-o ceara de nevasta. Au mai fost si alte fete cu copii din floricare totusi s-au maritat, dar nca fata bogatasului Vasile Baciu?... Asemenea nchipuiri l faceau nsa mai drz...

-Mai bine sa ramn tot calic dect sa ma mai frece ei pe mine! si raspundea cu un simtamnt de mare multumire.

924

Cteodata i venea sa izbucneasca, sa strige n gura mare ca si-a mplinit gndul, ca de acum poate avea si pamnt si detoate, numai sa vrea dnsul, caci toate numai de vointa lui atrna. Asteptarea de azi i umplea fiinta de o placerenemaisimtita. Tocmai fiindca i-ar fi fost usor sa puie capat tuturor nentelegerilor, nu se ndura, parca s-ar fi temut ca, ndata ce va fi dobndit ce a rvnit att de vijelios, vor ncepepoate alte zbuciumari, necunoscute si maigrele...

925

ntr-una din zilele acestea fu chemat grabnic la judecatorie n Armadia, printr-un aprod trimis nadins dupa dnsul. Se dusendata, nepasator, fara sa se sfatuiasca cu nimeni, ca siodinioara, cnd cu pra lui Simion Lungu. Nici capul nu-l maidurea de ce i s-ar putea ntmpla acolo, de vreme ce planul lui a izbutit si fericirea e att de aproape, ca doar sa ntinda mnas-o culeaga... Un domn strain, gros si gras, cu ochelari negri, cu fata plina sirotunda ca o luna, l ntreba cine i-a facut jalba mpotriva d-lui judecator? Ion nu statu pe gnduri nici un minut, ci spusendata ca Herdelea i-a facut-

926

o... Numai dupa ce a ispravit si avazut pe preotul Belciug alaturi de judecatorul mnios, mai la oparte, si-a dat seama ca s-a pripit si si-a adus aminte cum a fagaduit nvatatorului de attea ori ca nu-l va vinde nici nruptul capului. De aceea164 cauta s-o dreaga, adaognd ca el n-a lasat pe Herdelea si l-a rugat n genunchi pna l-a nduplecat. Domnul strain nsa nu-lmai asculta, fiind ocupat sa dicteze ceva pe ungureste altuidomn care scria foarte repede la un birou. Dupa un rastimpapoi domnul strain, care vorbea stricat romneste, l ntreba

927

daca s-a gndit bine ce a facut, iar cnd dnsul raspunse ca sa gndit, i zise ca plngerea lui e mincinoasa si prin urmare, nloc de doua saptamni acuma poate sa fie nchis doua luni, denu si mai mult... Ion, cu o nfatisare nepasatoare, tacu. Pe urma un aprod l scoase afara... Pna ce ajunse n ulita, flacaul se mai gndi ca n-ar fi trebuit saspuna pe Herdelea. n ulita si zise ca si n temnite oamenitrebuie sa stea si ca ori o saptamna, ori o luna, tot un drac e...

928

Apoi toata afacerea aceasta fu ngropata sub noianul grijilor cuAna, cu Vasile Baciu, cu pamnturile lor care vor fi ale lui... ,

929

Fiindca Ion, de la o vreme ncoace, nu mai mergea asa de despe la Herdelea ca nainte si niciodata n-a deschis vorba desprencurcaturile lui cu Ana, familia nvatatorului deabia dupa vreosaptamna si ntmplator a aflat cum odrasla Glanetasului nici n-a vrut sa asculte pe Vasile Baciu, cnd a ncercat sa-ldescoase asupra gndurilor lui cu fata batjocorita. Domnisoarele si doamna convinsera lesne pe Herdelea ca el, canvatator si om luminat, e dator sa intervina, sa povatuiasca si la nevoie sa dojeneasca pe destrabalatul care nu mai are fricanici de Dumnezeu si

930

nici de oameni. Magulit, nvatatorulchema ndata pe Ion, care raspunse ca vine, numai sa aruncenti niste ogrinji n ieslele Dumanei.

-Pacat ca nu-i aici si Titu - murmura Herdelea, asteptndaproape miscat sa soseasca flacaul. Am cam bagat de seamaca Titu are multa influenta asupra nebunului... Ei, dar acumasaracul Titu cine stie cum se trudeste n Gargalau! Caci de, pinea cea de toate zilele greu se agoniseste si cu multasudoare!

931

Ion intra, dar de la primele cuvinte se burzului, se rosi, senfurie si curnd i-o trnti, fara rusine, nvatatorului: -Da mai lasati-ma n seama necuratului, ca doar nici eu nu-s copil si stiu bine ce fac si cum trebuie sa ma port! Apoi zauasa... N-o iau, domnule nvatator, pentru ca n-am pofta s-o iau. Si, drept sa va spun, mi-i urta Ana ca mama padurii si nu miar mai trebui sa stiu ca badea Vasile mi-ar pune colea-n palmatot hotarul Pripasului... Ce-s eu vinovat c-a ramas ea cupntecele la gura? Io-s vinovat? Ea-i de vina, ca de nu i-

932

ar fiplacut, nu s-ar fi lasat... Ca doar n-am rugat-o eu, pacatele mele... Herdelea se cruci ascultndu-l si amuti, iar fetele fugira nsalon ca sa nu fie nevoite sa mai auda asemenea vorbe pagne. Numai dascalita nu-si pierdu 165 cumpatul, ci aprinzndu-se de indignare, i zise cautnd totusisa-si pastrezedemnitatea: -Nu ti-i rusine tie, mai baiete, sa vorbesti asa n fata noastra, oameni cumsecade? Astea-s vorbe de om zdravan? Nici tiganiicei mai nemernici n-ar

933

ndrazni sa faca si sa graiasca precumndraznesti tu! Frumos ti sta, n-am ce zice... Noi te-am crezut mai de treaba si mai asezat ca pe altii, dar vad ca n-ai perechen blestematii... Da, da, bine a zis cine-a zis ca din coada de cine nu faci pna-i lumea sita de matase... Foarte bine-a zis... -Lasa-l, draga, lasa-l mai ncet, ca-i tnar si nu stie ce vorbeste- interveni Herdelea mpaciuitor, uitndu-si hotarreaenergica de adineaori n fata ndrjirei flacaului, si ncerca sa-l

934

mblnzeasca reamintindu-i ca, de cte ori ia ascultat sfaturile, numai bine i-a mers, si staruind mai ales asuprapataniei cu Simion Lungu, cnd fusese ct pe-aci sa-iputrezeasca oasele prin cele temnite si cnd numai jalba, pe care i-a facut-o dnsul, l-a scapat teafar... nvatatorul n-apuca sa ispraveasca. Pe Ion, blndetea aceastal sugruma fiindca l silea sa se rusineze. Dar nevrnd sa se deanvins, si aduse aminte de domnul strain de la judecatorie si sari mnios, strignd:

935

-Ca bine m-ai sfatuit, domnule nvatator! Mai bine nu ma sfatuiai si ma lasai n pace sa stau nchis atunci douasaptamni, dect sa stau acu doua luni ori poate si doi ani!... Lasa ca am aflat si noi cum sau ntors lucrurile, ca doar nu suntem tocmai asa de prosti... -Va sa zica asta ti-e recunostinta, mai Ioane? zise Herdelea nfricosat de ndrazneala feciorului. Dupa ce m-ai rugat o seara

936

ntreaga, si tu si ai tai, sa nu te las, acuma ai obraz sa-mi faciimputari? Uiti ca tot plngerea meate-a scapat de temnita. -M-a scapat, cum sa nu ma scape... Zi mai bine ca ti-ai batut joc de nestiinta mea cum nici n-as fi putut crede, ca doar maifrumos cum m-am purtat eu cu d-voastra nu s-a purtatnimeni... Dar acu nu-i nimic! Sa fim sanatosi! De acu oi sti si eu sa ma feresc si sa umblu dupa capul meu... Sa dea Dumnezeu noapte buna!...

937

Iesi repede, trntind usa si bodoganind pna acasa. Atta obraznicie ncremeni chiar si pe d-na Herdelea, nctdeabia ntr-un trziu putu zice: -A nebunit de tot beciznicul! ceeace se potrivi si cu parereadomnisoarelor care, reaparnd, nu mai stiau cum sasiastmpere revolta. 166 Pna noaptea trziu uimirea nu se potoli n casa Herdelea. Asemenea necuviinta din partea unui satean nu li se maintmplase niciodata. i

938

supararea tuturor era mai mare pentruca tocmai Ion dovedea atta nerecunostinta si lipsa de respect. Fiindca toti l-au iubit, acuma toti l ocarau la ntrecere. Familia nvatatorului l privise totdeauna ca pe un om al casei, maiistet si mai spalat ca ceilalti tarani. Herdelea se mndrea ca l-aavut elev si-l lauda pretutindeni. Ce-i drept, si Ion fusese vesnic saritor si nu se codea, daca i se cerea, ba sa alerge pna-nJidovita sau n Armadia, ba sa mai sfarme niste lemne pentrubucatarie... n serile lungi de iarna, cnd plictiseala

939

omoarasatele, cnd de frica ei oamenii se culca deodata cu gainile, feciorul Glanetasului petrecea de multe ori n casanvatatorului, ascultnd sau spunnd basmuri, cntnd ori

940

jucnd loton si durac... nsasi d-na Herdelea, care nu-siascundea dispretul fata de prosti, cum le zicea dnsa taranilor, cu Ion vorbea ca si cu o persoana de seama ei, mai ales ca elramnea mereu cuviincios... Si acuma, acelasi Ion nu se rusineaza sa racneasca si sa ameninte pe domnul nvatator!

-Dac-ar fi fost acasa Titu, sunt sigura ca-l pleznea! zise Ghighi, razboinica. Herdelea nsa mai mult se ntristase dect se mniase. Din

941

toate vorbele lui Ion, l izbisera ndeosebi cele despreplngerea mpotriva judecatorului. Apoi o banuiala i sagetaseinima: dar daca nebunul s-a apucat sa spuie pe undeva cine i-a facut jalba?... Nu mai vazuse de mult pe Chita Pop de lajudecatorie, dar parca simtea ca comisiunea de anchetatrebuie sa fi umblat prin Armadia si deci se prea poate ca sa fifost chemat si Ion... Atunci nenorocirea e pe drum... -Te pomenesti ca mai dam si de belea din pricina reclamatieicu obraznicul asta! vorbi Laura care, de cnd se logodise, mperechiase seriozitatea cu pesimismul.

942

-Nu m-as mira deloc! adaoga dascalita mngindu-si gura si nasul. De la astfel de prosti te poti astepta la tot ce-i mai rau! -Hodoronc-tronc! facu Herdelea. Lasati, ca nu-i nici dracul asa de negru cum se pare... O fi blestemat Ion, dar rau nu-i! Omul o fi avnd cine stie ce necazuri, s-apoi la necaz omul vorbeste vrute si nevrute! n vreme ce sufletul i sngera de presimtirea nenorocirei,

943

trebui sa zmbeasca, sa glumeasca si sa convinga familia canu-i nici o primejdie... Dascalita si fetele, obosite de indignare, dormira ca scaldate. Numai Herdelea se framnta toata noaptea cu ochii deschisi, speriati, cautnd zadarnic sa necen ntunerec vedeniile apasatoare... 167 Preotul Belciug, fiind nnegrit n plngerea lui Ion la fel cujudecatorul, fusese chemat ca informator n fata comisiunei, prezidata de primul procuror al tribunalului din Bistrita.

944

Raspunse surznd cucernic la toate ntrebarile, simtindu-se curat ca floarea spinului si nevrnd sa para ca e cuprins devre-o pornire dusmanoasa fata de nimeni, desi n sufletul luifierbea mpotriva lui Ion care a cutezat sa-l prasca. Dealtfel iveni foarte usor sa se lamureasca, avnd doar sa-si repete declaratiile facute cu prilejul procesului, din care se ntelegeaca feciorul Glanetasului este un element periculos pentruordinea legala n Pripas si ca, n interesul obstesc, trebuienegresit scuturat putin ca sa-si vie n fire.

945

-Nu sunt om de legi si deci nu pot vorbi dect ca un simpluprofan - facu dnsul drept ncheiere. Totusi mi s-a parut si mi

946

se pare ca domnul judecator n-a fost destul de sever cudelicventul. Dealtminteri cea mai buna dovada ca amenintarea pedepsei n-a avut efectul dorit, este nafara de nsasiplngerea aceasta, care constituie o calomnie prea ndrazneata, este, zic, faptul ca chiar acuma reclamantul eeroul unui scandal cum nu s-a mai pomenit nca n satul nostru... Cnd nsa preotul auzi din gura lui Ion nsusi ca Herdelea e autorul adevarat al plngerii, se rosi de mare mnie.

947

-Asta-i culmea ipocriziei! se gndi el. Pe deoparte mi vine lacolindat si ma pofteste la logodna fetei, iar pe de alta parte matraste pe la judecati! n sfrsit bine ca sa facut dovada... De-acuma era dovedit ca nvatatorul i-e dusman si prin urmarese credea ndreptatit sa caute si el sa-l loveasca, si nca tocmaicnd i va fi lumea mai draga. -Daca-i vorba de facut rau, apoi am sa-i arat ca nu e greu deloc! se hotar dnsul.

948

Cu ct i se nradacina n suflet convingerea ca Herdelea emarele vinovat, cu att gasi mai multe mprejurari usuratoarepentru Ion care, la urma urmelor, nu poate fi dect victima intrigilor nvatatorului. II compatimi si-i paru rau ca a fostnevoit sa marturiseasca mpotriva bietului flacau. Se gndi totmai des la dnsul si din ce n ce cu mai multa duiosie. Adica pentru ce l urmarise cu atta nversunare? Acuma, chibzuind mai bine lucrurile si ntmplarile, recunoaste ca s-a pripit cndl-a dojenit n biserica si c-a gresit ndemnnd pe Simion

949

Lungusa-l prasca. Da, da, s-a pripit, caci dreptatea adevarata a fostde partea lui Ion... Deci trebuie sa ncerce sa-si rascumpere 168 greselile si sa faca ceva pentru sarmanul om oropsit. Si, fiindcastia bine nentelegerile dintre el si Vasile Baciu, si propuse saimpace, convingnd pe Ion sa iea pe Ana, iar Baciu sa-i mplineasca dorintele n ce priveste zestrea. De altfel, daca arizbuti, ar mprastia si rusinea ce apasa asupra satului dinpricina lor. Adevarat ca Ana nu-i nici ntia, nici

950

ultima fata carea pacatuit; pe valea Somesului sunt chiar unele sate unde mai toate miresele umbla cu copilasul de mna. n Pripas nsa, decnd e Belciug n fruntea credinciosilor, nu s-au pomenit copiidin flori. Si apoi ceea ce face Vasile Baciu e strigator la cer. Bine, a gresit fata si e vinovata, dar pentru o greseala nu poti sa omori pe om. Atta cruzime nu s-a mai auzit. S-a dus vesteasi prin alte comune cum o lasa n fiece zi vnata si zdrobita debataie... Preotul mai cumpani ctava vreme planul, ca sa nu aiba pe

951

urma sa-si impute iar vreo pripire. Din zi n zi nsa l gasea maimaret. Herdelea are sa ngalbeneasca de necaz cnd va afla ca

952

pna si Ion al Glanetasului, unealta lui nenorocita, tot la' popacauta adapost sufletesc. Apoi, n afara de recunostintaflacaului, va dobndi si ncrederea lui Vasile Baciu, pe carepatania fetei l-a prapadit si care ar fi bucuros acuma s-o vaza maritata chiar si cu feciorul Glanetasului, macar ca s-ajurat sis-a laudat atta ca nu i-o da nici mort. Aici Belciug simtea onoua arsura a constiintei sale, caci si el l asmutise odinioara pe Baciu sa nu-si nefericeasca fata cu un destrabalat bataus si

953

tlhar... n sfrsit preotul mai nadajduia ca din mpacareaaceasta poate sa foloseasca si biserica cea noua ceva. Cacirvna lui cea mai scumpa n viata era sa vaza naltnduse unsfnt lacas de piatra, falnic si frumos, n locul celui vechi si darapanat care i facea necinste att lui, ct si satului ntreg. De vreo zece ani aduna ban peste ban, cu o patima mereucrescnd, contribuind el nsusi cu aproape toate veniturilebisericii si impunndu-si singur toate economiile n favoarea visului sau. Realizarea ncepuse printr-o colecta, facuta de doisateni fruntasi, Toma

954

Bulbuc si Stefan Hotnog, prin toatecomunele Ardealului, cu o scrisoare de nvoire din parteaepiscopului. Trebuind bani multi, Belciug cauta sa insufle si taranilor ambitia de a darui pentru biserica cea noua la toateprilejurile, dar mai ales la nunti, la botezuri, la morti... Dinnenorocire, credinciosii erau mai greoi la punga ca pastorul, nct de abia acuma se putusera ncepe tratative cu ctiva arhitecti vestiti din Bistrita, si nca nu se stia daca suma adunata va ajunge... n reveriile lui cucernice, Belciug vedeanoua biserica

955

triumfatoare, trmbitnd lumii silintele vrednice ale unui preot modest. Ba mai vedea si bisericuta cea veche, asa saraca si umila cum era, mutata n satul Sascuta, unde romnii se nmultisera si, neavnd unde sa se nchine, veneau Duminecile n Pripas sa169 asculte sfnta liturghie... Numai sa-l nvredniceasca Dumnezeusa-si poata continua opera si sa lumineze sufletele oamenilor...

956

Dumineca, nainte de a ncepe slujba, puse pe primar saporunceasca lui Vasile Baciu sa vie la dnsul acasa, dupa amiazi, mpreuna cu Ana, iar straja fu nsarcinata sa-i trimitape Ion, mpreuna cu Glanetasu si Zenobia. Nu voia sa se stiede ce-i cheama si nici sa banuiasca unii ca a poftit si pe ceilalti.

-Cum sunt de ndrjiti amndoi, ar fi n stare sa nici nu vie - si zisese Belciug, frecndu-si minile cu nfrigurare. Pe cnd asa,

957

daca se vor ntlni fata n fata n casa mea, nu se poate sa nucaza la nvoiala! Cei dinti sosira Vasile Baciu cu fata. Taranul era putin cherchelit, fiindca se grabise sa nghita o jumatate de rachiumai nainte de a-i fi spus primarul vorba preotului, iar Ana avea

958

ochii umflati si arsi de plns si ncerca zadarnic sa-si ascundaburta sfidator de rotunda. Pe el l pofti sa seaza, pe cnd earamase n picioare, cu ochii n pamnt, lnga Tisa. Ca sa nu-i dea vreme sa rasufle, Belciug l lua repede, ca face rau de-si stlceste fata, c-a ajuns de rsul lumii, ca omul lanenorocire sa nu-si piarza judecata, ca Ana a gresit, dar oricegreseala se poate ndrepta cu buna vointa, dar ncapatnarea emama tuturor relelor, ca doar nici Ion nu-i tigan, ba nca-i fecior

959

srguitor si istet, desi n-are avere, si poate sa fie un ginere maide treaba ca multi altii... Ana izbucni n lacrami, iar Vasile Baciu raspunsenduiosat si amart:

-Da cum n-as vrea eu, domnule parinte? Nam ncercat eu ntoate chipurile? L-am si rugat, eu, om batrn... Dar nu vrea nicimacar sa ma asculte. Nu vrea si nu vrea. A batjocorit-o si acumne freaca... Apoi ce sa mai stiu eu ce face? D-ta esti om sfnt si drept si ntelept... Invata-ma d-ta si eufac orice!

960

Preotul si petrecu mna prin par, multumit de raspunsultaranului, si tocmai se pregatea sa-l povatuiasca sa nu fie zgrcit, ca doar pentru odrasla lui da, iar nu pentru straini, cnd auzi pasi de opinci n tinda si apoi un ciocanit sfios n usa. -Intra! murmura dnsul repede, ncntat. Glanetasu deschise ncet si cu respect usa si si puse ndata caciula jos lnga cuptor, n vreme ce Zenobia si Ion intrara maicu curaj si dnd buna ziua. Toti trei se aratara uimiti vaznd peBaciu si pe Ana, cu toate ca att ei ct si

961

ceilalti banuisera dece au fost chemati. Belciug dadu mna cu Glanetasu si cu Ion, aruncnd o privire lui Vasile Baciu, prin care parca-l poftea sapriceapa ct de mult i cinsteste,"pe urma vorbi flacaului cu unglas blnd, nvelind dojana n rugaciune: 170 -Aud si nu cred ca tu n-ai vrea sa iai pe fata asta nenorocita, dupa ce vezi bine si recunosti ca esti vinovat si c-ar trebui sa-timplinesti datoria crestineasca... Apoi asa nu-i frumos, maiIoane! Ca fata urta nu-i, de neam rau nu-i, pe drumuri nu-i...

962

Spune si tu, nu vorbesc eu bine?... Tu de asemenea esti unbaiat cumsecade, cuminte, asezat... Cum se poate una caasta? -D-apoi, domnule parinte, baiatul ar vrea raspunse Glanetasu n locul flacaului, scarpinndu-se n cap si cu ochii la VasileBaciu. Cum sa nu vrea, domnule parinte - adaoga iar dupa opauza, dar oprindu-se iar scurt, parca n-ar ndrazni sasfrseasca,-pe cnd Ion pleca fruntea cu o miscare ce vroia sa arate ca da, ntr-adevar el ar vrea. Se lasa o tacere mai lunga si pe urma, brusc, se pornira sa

963

964

vorbeasca n acelasi timp si Vasile, si Ipn, si Glanetasu. Preotulnsa le curma avntul, facnd un semn cu mna, si le zise blajin, cu un zmbet cucernic si mpaciuitor:

-Iaca de-asta v-am adunat! Acu sa va tocmiti si sa va nvoiti ca oamenii, ca vrajba-i buna numai ntre tigani... Belciug se aseza tacticos la masa si apoi ridica ochii la dnsii, asteptnd tocmeala si pastrndu-si pe buze sursul binevoitorpentru toti. Barbatii nsa stateau ncurcati, cu privirile atintite

965

asupra lui, ca si cnd ntr-nsul ar vedea singura lor mntuire. Zenobia ofta des si-si dadea ochii peste cap, vrnd astfel saarate tuturor ca ea e patrunsa de seriozitatea clipei, iar Ana, topita de rusine, plngea nabusit, cautnd sa se faca ct mai mica si sa-si acopere burta cu minile ncrucisate pe carepicura n rastimpuri cteo lacrima fierbinte... Se auzea asprutictacul ceasornicului de pe scrin, acoperit numai cteva clipede uruitul unei carute pe ulita... n tacerea ce stapnea ca o dusmanie muta, zbrnai apoi deodata vocea lui Vasile, gros siragusit, nct toti

966

parca se speriara si ntoarsera capetele sprednsul: -Eu nu ma codesc deloc, domnule parinte... Eu i dau fata... Uite-o! Sa si-o ia si sa fie sanatosi! Vorbele acestea destelenira amorteala asteptarii. Ion se miscape scaun, si drese glasul putin si zise linistit, dar uitndusenumai sub masa, la picioarele preotului, ntinse si aratnd talpile ghetelor pe care se prelingeau vine subtiri de apamurdara din noroiul lipit pe margini:

967

-Nici eu nu ma codesc, ca m-ar bate Dumnezeu, numai ca vreau sa stiu ce iau si ce-mi da... Am dreptate, domnule parinte, ori n-am? Amndoi se adresau numai preotului si nici nu se uitau unul laaltul. Nimeni nu lua n seama pe Ana si deci nimeni nu vazucum nseninarea alunga spaima din ochii ei, pe masura ce cuvintele barbatilor se nmoaie si se apropie. 171

968

-i dau fata acuma, iar dupa moartea mea, lor le ramne tot ceam agonisit, ca doar nam sa duc nimica pe cealalta lume... Ct traiesc nsa nu vreau sa ramn pe drumuri si s-ajung labatrnete sa cer de pomana - facu Baciu mai raspicat, mereucu privirea spre Belciug. -D-apoi cu fata ce sa fac eu, bade Vasile? se ridica atunci si Ion aprins. Spune-mi d-ta, ce sa fac? Am eu avere ca d-ta, am eupamnt?... Ori d-ta vrei sa ne bagam slugi amndoi ca sa nupierim de foame? -Sa munciti si sa va faceti! striga Vasile Baciu.

969

-Oare?... Da pn-acu n-am muncit? Pn-acu nu mi-amsfarmat deajuns oasele? Ca slava Domnului, cu minile n sn

970

n-am stat! Si avut-am oare vre-un folos din toata truda? Am ramas tot ca degetul de gol... s-acu ai vrea sa mai hranesc sipe fata d-tale, ca ti se pare ca dnsii nu-mi sunt pna pestecap!... Arata cu degetul pe rnd, pe tata-sau si pe ma-sa, care daduradin cap foarte posomorti, vrnd astfel sa nduioseze peadversar si sa dea o mna de ajutor feciorului.

-Ct traiesc eu, nu dau nimic!... Asta s-o stii dinainte! Nici un

971

creitar si nici o palma de loc! Mai bine o omor si o ngrop; celputin sa stiu c-am omort-o eu, pentru ca nu si-a tinut cinsteasi nu m-a ascultat pe mine... Asa! Uite-asa! -Apoi daca-i asa, degeaba ne-am mai ostenit si am necajit pe domnul parinte - zise Ion nvrtindu-si palaria n mini sindreptndu-se pe scaun, ca si cnd ar fi dat sa se scoale si sar fi razgndit nainte de-a sfrsi miscarea. Belciug, speriat ca i s-a stricat planul, ar fi vrut sa intervie si

972

sa-i domoleasca, si nu stia cum s-o faca. Tusi de cteva ori n semn ca ar dori sa vorbeasca. Se mpnzi iar o tacere, acumnsa nervoasa si framntata de scrtitul scaunelor... nainte de-a deschide el gura, Vasile Baciu izbucni din nou: -Dac-ai socotit sa-si bati joc de fata ca sa-mi smulgi mosia, apoi rau te-ai socotit, ca nu ti-ai gasit omul... Nu, nu, baiete!... Hm... Stiu ca ti-ar placea... Dar eu... hm... lasa pe mine... Nu,

973

nu, Ioane, sa ma fereasca Dumnezeu si Maica Precista! n clipa urmatoare Ion, Zenobia si Glanetasu protestaraindignati acoperind ndemnurile la cumpatare ale preotului... Deabia acuma se rupse ghiata aevea si se ncinse o vorbariede vre-o trei ceasuri, aci apropiindu-se, aci gata sa se iea de par, ca peste un minut sa se mulcomeasca iar. Numai Anatacea mlc si suspina ca o osndita care-si asteapta verdictul... n sfrsit Vasile Baciu consimti sa dea cinci locuri si o perechede boi, dar pamnturile sa fie scrise pe numele Anei. Ion nsa

974

tinea mortis ca-i trebuie toata mosia, deoarece Baciu nu mai e n stare sa o munceasca, fiind 172 cam batrn, si ncredintndu-l ca, drept recunostinta, i va purta de grija si nu-i va iesi niciodata din cuvnt. Cnd ajunsera aci, Belciug se ridica triumfator. Greu a fost sanceapa tocmeala. Deacuma au sa se dea pe brazda, orict sar mai ciondani. Dar atta vorbarie l plictisi n cele din urma,

975

mai ales vaznd ca se nsereaza si nca n-au cazut la nvoiala. Astfel i trimise sa continue acasa hartuiala si, dnd mna cu barbatii, le zise zmbind cucernic: -Ei, sa fie ntr-un ceas bun si cu noroc! Si la nunta sa nu uitati nici pe Dumnezeu din cer si biserica lui de pe pamnt! Ciorovaiala dintre potrivnici se relua mai apriga pe drum. Se

976

amenintau, se njurau, se opreau, dadeau din mini, si sopteaucine stie ce, dar tocmeala nu mai nainta deloc. Cnd sosira n fata casei lui Vasile Baciu, amndoi se gndira sa lase asa cumvrea cellalt si sa sfrseasca, si totusi se razgndira repede nadajduind fiecare ca amnarea va aduce apa la moara lui. Singura Ana era zorita, tremura si se uita rugatoare cnd latatal ei, cnd la Ion, ngrijorata ca se vor desparti, fara a-ihotar soarta sau a-i fi curmat suferintele. Si ntradevar se

977

despartira jurndu-se, att flacaul ct si Vasile, ca ori ramnecum a spus dnsul, ori nici sa nu se mai ntlneasca... Vasile Baciu, simtindu-se gtuit, pleznea de mnie si, ca sa seracoreasca, gasi un clenciu Anei si o batu iar pna o umplu de snge... Toata noaptea si a doua zi fu crmpotit de gndurinegre. ntelegea acuma lamurit, ceeace banuise de cnd aprins de veste ca feciorul Glanetasului umbla sa suceascamintea Anei. Va sa zica vrea sa-mi iea pamnturile! i rasareau sudori reci pe frunte gndindu-se ca va fi nevoit laurma urmelor sa se ndoaie si sa traiasca din mila calicului... si

978

fierbea creierii cautnd sa nascoceasca un mijloc care sa-lscape din ghiarele hotului si se bucura numai la nchipuirea ca ar gasi ceva sa-l nsele ct mai cumplit... Dar orict se caznea, nu putea stoarce nimic. Poate daca l-ar mai ameninta ca valasa pe Ana sa nasca si ca nu o va marita niciodata? Amenintarea i se parea att de slaba, nct nici el nsusi n-o credea. Cum s-o primeasca atunci cellalt? Mai mult l-arntarta...

979

Ion era vesel si multumit. Era sigur ca pna la urma VasileBaciu i va da tot si-si facea mereu cruce multumind lui Dumnezeu ca l-a ajutat sa izbndeasca. A doua zi n zoricutreiera hotarul sa cerceteze mai bine toate locurile viitorului sau socru, si sa se bucure vazndu-le, fiindca de-acuma sunt ale lui. Pe la amiazi se sfadi rau cu Glanetasu care ncerca sa-l sfatuiasca sa nu ntinda coarda prea tare.

-Dect m-ai nvata pe mine, mai bine-ai pune si d-ta mna peceva, ca mannci

980

pinea lui Dumnezeu degeaba, mai rau ca untrntor! i striga feciorul cu dispret. Seara, nsotit de ma-sa, de Floarea, nevasta lui Macedon Cercetasu, si de soacra primarului, o baba specialista npetituri si tocmeli, se duse la Vasile Baciu care dealtfel l astepta si chiar chemase pe baba Firoanasi pe nevasta dascalului Simion Butunoi, sa poata tine pieptasalturilor. Ana ndulcise o oca de rachiu, caci bautura dezleaga limbile si mblnzeste inimile. Toata trguiala fu

981

reluata dela nceput cu mai multa rvna si violenta, fiecareparte urmarind sa pacaleasca ct mai tare pe potrivnic.

982

Cuvntul nsa l aveau ndeosebi femeile care se certau tiganeste si, drept dovezi si argumente, se ocarau nti unelepe altele, apoi pe Ion, pe Ana, pe Glanetasu, pe Baciu si toateneamurile lor cunoscute si necunoscute... n loc de apropiere, mai rau se nraira si se despartira hotarti sa nu mai renceapaconvorbirile, ceeace, fireste, nu-i mpiedica sa se ntlneascaiar peste cteva zile si iar sa se certefara rezultat... Deoarece, tot ciorovaindu-se, intrasera n postul mare, VasileBaciu se gndi ca cununia nu se poate face n nici un caz

983

pnadupa Paste, se lasa mai greu spre a cstiga timp pentru a gasimijlocul de a-si nsela ginerele. Dar nici Ion nu se grabea deloc si se prapadi de rs cnd Vasile vru totusi sa-l sperie ca nu-imai da pe Ana... Apoi, cu doua saptamni naintea sarbatorilor, se nvoira ntr-o jumatate de ceas, nct si flacaul se mira ct sa facut Baciu de ngaduitor. Primi sa-i dea zestre toate pamaturile si amndoua casele, cernd doar sa fie scrise, dupacununie, pe numele amndurora. Deocamdata, dupa cununie,

984

Ana se va muta la Glanetasu, mpreuna cu o pereche de boi, un cal, o vaca cu vitel, o scroafa cu sapte purcei, un car nou si altele mai marunte ce se cuvin unei mirese si neveste tinere. n aceeasi zi se dusera la notar pentru nstiintarile legale si peurma la preot sa faca strigarile de cuviinta asa fel ca nunta sase serbeze chiar a doua Dumineca dupa Paste... Din clipa aceasta Vasile Baciu trai ntr-o zbuciumare parca el ar fi fostmirele. Toata ziua nu-si gasea locul si nu mai stia cum sa-siascunda nerabdarea. De teama sa nu scape vre-o

985

vorbatradatoare, nu mai dadea pe la Avrum, dar bea mai mult ca de obicei acasa. Acum i se parea ca vremea trece prea anevoie sil rodea frica sa nu-i strice cineva sau ceva socotelile... Dupa ntrevederea cu preotul romn, Titu se simtea alt om, mai luminat, mai curat. Se gndi mult la viata lui de pna atunci si o gasi stearpa si rusinoasa. Parca umblase prin lumecu ochii nchisi, de nu vazuse nimic. Placerea lui de-a vorbi

986

ungureste i se parea acum nespus de caraghioasa. Ce folos camzgalise poezii, cnd sufletul lui fusese ntelenit de nesimtire? Ce folos ca citea tot ce-i cadea n mna, mpuindu-simintea cu gndurile altora,

daca nu cautase sa stie ce se petrece n jurul lui? Ce sa mai nchipuiesti drame si tragedii pentru glorie, cnd n fata ta sedesfasoara tragedia unui popor ntreg, mai dureroasa nmutenia ei dect orice nascociri romantice?

987

-Menirea mea este sa traiesc n mijlocul neamului vitregit de soarta, sa-i alin suferintele, sa-i simt durerile, sa fiu sprijinul lui! si zicea dnsul cu mndrie n clipele de nsufletire.

988

Seara statea tolanit pe canapeaua ce-i slujea drept pat, nuaprindea lumina si facea zeci de planuri de viitor, care de caremai napraznice. Se vedea cnd cu faclia n mna, n frunteaunei multimi imense de tarani, calauzindu-i spre lupta de dezrobire, cnd ratacitor din sat n sat mngind jelaniileoamenilor napastuiti, nvatndu-i cum sa-si usureze traiul siattnd n sufletele lor focul nadejdei de mai bine, cnd ncapul unui grup de soldati cu steagul tricolor flfind n vnt... si zugravea n minte chinurile ce le va ndura vitejeste pentrupoporul lui si foarte deseori se visa n fundul unei temnite,

989

legat n lanturi si totusi fericit n inima, simtindu-se martir careprin jertfa sa trebuie sa smulga izbnda tuturor... Si nchipuirile acestea i umpleau fiinta de placeri sufletesti nebanuite... In lumina zilei nsa zmbea de visurile ndraznete ca de niste aiurari bolnave si-si zicea ca, n locul lor, ar fi mai frumos sa faptuiasca acuma ceva. Toate planurile si hotarrile nu fac doi bani daca ramn nemplinite. l rodea nevoia de a porni ndatasi se necajea ca nu stie ce ar putea face, parca sub

990

aripilesufletului i-ar atrna picioare de plumb... Avu o bucurie cnd idadu prin gnd sa rupa orice relatii cu toti ungurii si sa nu mai vorbeasca dect romneste. Si fiindca la cancelarie trebuia sa scrie ungureste hrtiile oficiale, l cuprinse scrba de slujba ce

o facea... Totusi pe Roza Lang n-o uita si chiar se gndea cum ar putea-o

991

aseza si pe ea n cadrul vietii lui noui, fara sa-si ncurcenazuintele. i era rusine nsa cnd si amintea ca i-a declarat dragoste n ungureste si ca ntia lui iubire patimasa e ounguroaica. Se consola doar zicndu-si ca nu-i imposibil ca Roza sa fie ovreica, precum e si Lang, iar atunci n-ar mai stanici o piedica n fata amorului lor, stiut fiind ca ovreii nu preacunosc sentimentul national... Deoarece trecuse cteva saptamni de cnd se despartise de ea, acuma n-o mai dorea

992

cu atta nversunare, dar era sigur ca, daca ar revedea-o, ariubi-o mai nebuneste. De aceea hotar ca iubirea aceasta nu se contrazice deloc cu planurile lui si ca, n general, ura niciodatanu poate cuprinde pe femeile asupritorilor. Spre a fi cu totul linistit, facu legamnt ca o va nvata si pe ea romneste... Acuma, dupa ce credea ca si-a tras o noua linie calauzitoare nviata, notarul Friedman i era indiferent. n inima lui l privea dela o naltime foarte mare si-l considera mai putin ca pe un bustean de carne. Rau iparea doar ca notarul nu pricepea schimbarea lui. Daca ar

993

fipriceput, i-ar fi facut imputari, ceeace l-ar fi bucurat. Prinse nsa simpatie de vajnicul student care se nfuria ca Titu nu maivrea sa vorbeasca deloc ungureste si care nu-l mai scotea din

994

sovinist si agitator. Avea remuscari ca n-a cautat pna acuma sa cunoasca macardin carti Romnia, tara spre care se ndreapta azi toategndurile lui naripate. Era nenorocit ca nu-si poate procura nici cel putin cteva vederi din paradisul romnesc, cum obotezase dnsul ntr-o discutie cu notarul. Gasea criminali petoti dascalii romni care nu sunt n stare sa nfrunte oprelisteleguvernului unguresc si sa nvete pe elevi a respira aerul patriei lor adevarate. Fiindca Friedman umblase si chiar statuse ani de zile n

995

Romnia, Titu l zgndarea mereu sa-i mai spuna ce e pe-acolo, fara nsa sa se arate ca el nu prea stie bine nici pe harta cum e tara. De obicei suferea auzind povestirile notarului, care nuobosea zugravindu-i tarani storsi de saracie alaturi de boieri cenici nu-si cunosc numarul mosiilor, sate mai mizerabile ca niste colonii de robi alaturi de orase otravite de lux si desfru, clacasi ce se zvrcolesc n bezna, surtucari carora li-e rusine sa

996

vorbeasca romneste si se falesc sporovaind frantuzeste, ciocoi spilcuiti care nu cunosc nici Dumnezeu nici legi...

-D-ta vezi Romnia cu ochi unguresti -zicea totdeauna Titu, ncercnd sa-i opreasca ocarile. -Asa crezi?... Daca vei trece vreodata pe acolo, ai sa-ti aduciaminte de mine si vei recunoaste ca n-am exagerat... Dvoastra, cei fanatici de-aici, nici nu va puteti nchipui ce

997

nseamna Romnia. Eu, sa am puterea n mna, v-as aduna petoti si v-as trimite pe socoteala statului sa stati macar un an nparadisul d-tale. Sunt sigur ca v-as vindeca de iredentism. Caci, domnule, afla ca cei de dincolo nici nu vor sa auda de dvoastra! -Asta-i culmea! sari Titu. -Nu vor sa auda, domnule, si cei mai multi chiar va urasc, fiindca i-ati plictisit cu martirii d-voastra! Dealtfel transilvanenii au pe-acolo o porecla foarte caracteristica. Cnd i zici d-ta

998

frate el ti zice boanghina! Fireste, Titu nu credea nici o vorba din ce-i povestea de raunotarul, ci si nchipuia tocmai contrarul. Iar daca Friedman scapa din ntmplare si cte un cuvnt mai bun, Titu semndrea ca si cnd lauda l-ar fi privit direct pe dnsul. Zi cu zi simtea nsa ca locul lui nu este aici, ntr-un cuib unguresc, mai ales ca e silit sa ndeplineasca o slujba nenorocita, ndreptata tocmai mpotriva celor saraci sinapastuiti. Lipsa lui de zel nu scapa notarului care, n

999

urma ctorva neglijente, i pofti sa faca mai putina politica simai multa treaba, altminteri va fi nevoit sa-si caute un

1000

practicant mai harnic. Aproape de Paste, Friedman i ceru cu energie sa nceapandata punerea sechestrului la cei n restanta cu plata darilor, explicndu-i ca din pricina taraganelilor lui s-a ales cu un avertisment fulgerator, el, notar batrn si constiincios. Titu, jignit, porni prin sat, umbla toata ziua si seara se ntoarse cuun car de zaloage, adunate nsa numai de la unguri. Cnd aflaaceasta Friedman, se rosi de mnie si-i declara, de-abia

1001

stapnindu-se:

-D-ta vrei sa ma amesteci n ncurcaturi politice, mi se pare... Asa nu mai merge, regret... Trebuie sa ne despartim! -Constiinta mea e curata, n orice caz! raspunse Titu cu o demnitate nsotita de un zmbet modest. n aceeasi seara notarul i facu socoteala, i plati patruzeci sicinci de coroane, iar a treia zi, fiind Joi si avnd treburi n Armadia, l duse si pe Titu pna la Beraria Rahova, de unde l

1002

luase odinioara... Macedon Cercetasu, ndata ce iesi din biserica, aduse nvatatorului Herdelea stirea ca popa umbla sa mpace pe Ioncu Vasile Baciu si ca chiar ia chemat la dnsul acasa pentru dupa amiazi sa-i puie fata-n fata. Herdelea nu zise nimica, darn sufletul lui se amar. Purtarea lui Belciug i se parearevoltatoare. Cauta adica sa momeasca pe Ion ca sa-i faca luisnge rau? Sau poate astfel vrea sa rasplateasca flacaului vreo infamie savrsita fata de binefacatorul sau?... i veni n minte

1003

imputarea lui Ion si acum ntelese de unde vine nerecunostintalui: Belciug... Va sa zica popa l-a ademenit sa ma tradeze... Iata pna unde merge murdaria unui carturar! Se solidarizeaza cu un taran mpotriva mea... Dealtfel de cnd l oprise judecatorul naintea liceului si maiales de cnd s-a ntmplat obraznicia lui Ion, nvatatorul eraaproape sigur ca primejdia l paste rau din pricina jalbei nenorocite. Blestema n ascuns ceasul care l-a facut sa se

1004

nduioseze de necazul flacaului ticalos. Toata nadejdea i fusesen ancheta despre care-i spusese Ghita Pop. Daca judecatorulva fi gasit ct de putin vinovat, atunci Herdelea e salvat. Desi licarirea aceasta era att de vagax ca si lui i se parea himerica. Cnd nsa, dupa iesirea lui Ion, a alergat n Armadia si a aflatde la Ghita Pop ca ancheta a trecut si a stabilit impartialitateajudecatorului, dndu-i toata dreptatea pentru felul cum a procedat, nvatatorul a nceput sa se astepte la orice. Copistulnu a fost n stare sa-i spuna prea multe amanunte,

1005

cacicercetarea s-a facut n taina, ca sa nu zdruncine autoritatea justitiei; dar atta tot a putut afla Herdelea ca, printre ceidinti, au fost ascultati Belciug, Ion si Simion Lungu.... Cum nici

1006

unul dintr-nsii nu i-a suflat lui nici o vorba despre ce s-apetrecut, nseamna ca trebuie sa se' fi petrecut ceva raupentru dnsul. Poate ca, daca ar fi vrut ntr-adevar sa stie, Ioni-ar fi marturisit tot fara nconjur. Dar Herdelea, n realitate, nu dorea siguranta. Mai voia sa creada ca pna n cele din urmase vor ndrepta toate n bine. Curiozitatea l atta, iar frica loprea. nchidea ochii si cauta sa amne cel putin lovitura, dacan-o poate ocoli, caci raul nu soseste nici odata prea trziu... Si asa, n loc sa cerceteze la obrsie unde ar fi putut gasi tot ce-lrodea, batea deseori drumul Armadiei, iscodind mereu peGhita

1007

Pop de la care stia ca nu poate culege nimic sigur. Umblnd zadarnic pe la Ghita Pop, ntr-o dupa amiaza frumoasa, notarul Stoessel din Jidovita l striga pe fereastra sa-idea o citatie sosita de vreo trei zile si pe care n-a avut ocaziasa i-o trimita acasa. Herdelea ngalbeni.

-S-a spart buba! si zise dnsul, ncredintat ca citatia e n legatura cu afacerea judecatorului. Mai uluit fu nsa vaznd ca e vorba de o noua ncurcatura. Era

1008

prt sa plateasca o suma nsemnata firmei Bernstein dinBistrita de la care cumparase acum trei ani mobila de salon n rate lunare de cte douazeci de coroane. Herdelea nu fusese de parere sa-si mai ngreuieze leafa cu asemenea datoriizadarnice, mai ales ca avea regulat retineri pentru avansuri sialte ncurcaturi pe urma carora creditorii ncasau ce li se cuvenea direct de la perceptie. El zisese ca, precum au statfara salon attia ani de zile, ar mai putea sta pna se vor maiusura putin. Dar fetele atta l-au cicalit, nct a

1009

trebuit sarecunoasca n cele din urma ca au dreptate si ca e nevoie de o odaie mai draguta unde sa poata primi pe viitorii petitori... Vreo doi ani de zile a si platit ratele la vreme, caci Laura, defrica sa nu ramna iar fara salon, nu lasase niciodata sa se adune mai mult de doua-trei si se ducea chiar ea sa puna banii la posta. De cnd a intervenit nsa bobota maritisului, Laura nus-a mai interesat, iar batrnul, avnd destule alte cheltuieli

1010

urgente, si zicea ca jidanul poate sa mai astepte, si ascundeasomatiile ce-i veneau n fiece luna tot mai amenintatoare, ca sa nu le vaza fetele si sa-si aprinza paie n cap. Pe urma, dupace se adunara multe rate, si gasi scuza ca nu poate plati osuma asa de mare si ca va aranja lucrurile dupa nunta Laurei, cnd va mai scapa de greutati... Acuma iata ca firma a pierdut rabdarea si-i cere sa achite imediat att ratele din urma, ct si pe cele viitoare, conformcontractului, adica peste trei sute de coroane.

1011

-Trei sute de coroane! murmura Herdelea cu un zmbet desperat. Si tocmai azi, n preajma nuntii!

1012

Pna acasa cumpani bine toata nenorocirea. Ca nu poate platiacuma, asemenea suma, era sigur. Va sa zica trebuie sa sesileasca mai ales sa cstige timp pna dupa nunta fetii. De aiciare sa porneasca cu socotelile... nti si nti n-are sa arate acasa citatia si nici sa pomeneasca despre judecata, spre aevita certurile, lacramile, blestemele si spaima familiei. Toateare sa le descurce el linistit, fara zvcniri zgomotoase. Dinnefericire termenul judecatii e nainte de Paste. Asta-i mai greu. Dar fiindca tot nu poate plati si nici alta aparare, afara desaracie, n-are, de ce s-

1013

ar mai duce la judecata? Sa mai deaochi cu judecatorul si astfel sa mai dezlantuie poate si cealaltancurcatura? Pe omul suparat nu-i bine sa-l zgndaresti... Deci nu se va duce deloc la judecata. Lasa sa-l condamne. Polita totnu cunoaste amnari. Pe urma se va nvoi el cu avocatul firmei cumva, poate acoperind cheltuielile de judecata si relundratele... Pna atunci trec sarbatorile, trece nunta Laurei si se mai simplifica lucrurile... Intra acasa vesel, ca si cnd ar fi cstigat la loterie. Desi citatial ardea n buzunar, lua pe dascalita de mijloc, o nvrti decteva ori

1014

tinereste si o pupa zdravan pe amndoi obrajii, strnind rsul fetelor si indignarea d-nei Herdelea care, smulgndu-se din bratele lui, l ocar:

-Ho, nebunule!.... Nu ti-i rusine, om batrn si fara minte, macar de copiii astia care te vad si te judeca!... Cum neplacerile nu vin niciodata singure, n preziua judecatii, pe nserate, tocmai cnd se asteptau mai putin si chiarvorbeau de ct se jertfeste

1015

bietul baiat ntr-o slujba ingratapentru ambitiile unui poet, iata ca se deschide usa si apare nsusi Titu, zmbitor, aducnd si posta din Jidovita mpreuna cu o circulara prin care Herdelea era nstiintat ca inspectorulCernatony, protectorul lui, a trecut la pensie si ca, pna lanumirea titularului, a fost nsarcinat subinspectorul Horvat sa-i tina locul. -Se vede ca s-au ngramadit numai pe capul meu toatenenorocirile! se gndi Herdelea posomort.

1016

Titu ponegri din rasputeri pe jidanul din Gargalau care umbla sa-l faca unealta lui ntru apasarea romnilor din comuna si sedeclara fericit ca scapat teafar din cuibul acela de straini undela fiecare pas trebuia sa ndure jigniri n sentimentele lui celemai sfinte. Dascalita si fetele l laudara ca bine a facut de n-a mai stat n serviciul unui renegat nesimtitor. nvatatorulntelegea nsa numai atta ca tnarul a fost concediat si aramas iar fara pine, ceeace nsemna o greutate mai mult pe capul lui caruntit denecazuri, tocmai acum cnd grijile au nceput sa-l copleseasca

1017

1018

mai aprig. Mai dureroasa era totusi stirea despre retragereabatrnului Cernatony, caci ridica la orizont amenintarea ntregiilui cariere dascalesti. Cernatony a fost om de suflet si i-a trecutmulte cu vederea; Horvat, urmasul lui, nsa e un ungur furios care si pna acuma a ncercat sa-i faca zile fripte, vesnicnemultumit ca copiii din Pripas nu vorbesc ungureste... Anevoie a putut nchide ochii Herdelea n noaptea aceea. Grijile l napadeau ca niste stafii fioroase, l nconjurau si-l chinuiau. Somnul sanatos al celorlalti parca i marea suferinta.

1019

Cumplit e sa-ti porti singur crucea, fara macar sa te potimngia mpartasind durerea cu cei dimprejur, cu cei ce suntasa de aproape si totusi nu pricep nimic... Poate nici odata povara vietii n-a simtit-o mai apasatoare si viitorul maintunecat... Dimineata porni spre Armadia, nu ca sa se prezinte la proces, ci sa fie pe acolo, sa afle cel putin ce se urzeste mpotriva lui. Titu l nsoti pna n Jidovita, unde se opri sa zica buna ziuacunoscutilor si prietenilor pe care nu i-a vazut de aproape doualuni, dndu-i ntlnire la prnz la Beraria Rahova.

1020

nvatatorul senvrti prin Armadia, nerabdator, intra la Banca Somesana, trecu pe la doctorul Filipoiu, care avea sa fie nasul Laurei si cucare mai vorbira despre amanuntele nuntii. Titu n-avu noroc sagaseasca pe Roza Lang si astfel sosi curnd si el n Armadia; iveni nenorocita idee sa faca o vizita Lucretiei Dragu si fu primit foarte rece, deoarecare d-soara era acuma n vorba serioasa cu profesorul Oprea. Mai hoinari prin trgusor, suparat din pricinaLucretiei, si spre amiaza, nemaiavnd ce face, se ndrepta

1021

spreberarie, unde gasi pe tatal sau la o masa,singur, cu o bere dinainte, mohort. Tnarul ncepu sa-i bata capul cu pataniilelui din Gargalu si sa-i declame patetic despre menirea lui, despre planurile lui si despre revelatia ce a avut-o n fataprimejdiei unguresti. Herdelea tacu multa vreme abatut, apoi vaznd ca Titu nu mai nceteaza, l ntrerupse cu o imputaredureroasa:

-Tu parca traiesti n alta lume, dragul tatii!... Tu alergi dupavisuri si nu bagi de seama ca realitatea ne sugruma, gata gata

1022

sa ne doboare!... Titu ramase o clipa cu gura cascata si nesimtind amaraciuneadin vorbele batrnului, urma cu un gest larg, maret: -D-ta niciodata n-ai nteles avnturile generoase!... Si n gnd mai adaoga: Nu degeaba sunt unii oameni prinArmadia care spun ca tata e cam renegat... Cam au eidreptate, cum se vede! -Dar nici tu n-ai nteles greutatile noastre, cu toate ca acuma

1023

esti om n toata firea si ar trebui sa fii ct de ct sprijinul meusi al familiei - zise Herdelea cu aceeasi dojana n glas.

1024

-Ce nseamna grijile noastre marunte fata de nevoile cele mariale neamului! striga Titu cu gura plina. Nu e romn, tata, cel cepune interesele personale mai presus de cele obstesti! nvatatorul zmbi trist si, n vreme ce tnarul si dezvolta teoriile nationale, se gndi ca tot asa a fost odinioara si dnsul, de mult pna ce n-a stiut ce sunt sarcinile vietii, pna ce nu adat piept cu lumea. Desteptarea a fost crncena. Visurile s-au spulberat mai repede ca nchipuirea si n locul lor s-a pomenitcu lupte istovitoare pentru ziua de mine. Si, vorbind parca

1025

cusine nsusi sau cu amintirea trecutului ndepartat, rosti domol: -Ce bine ar fi daca viata s-ar potrivi cu visurile, daca omul ar putea trai din visuri!... n berarie era putina lume. Doar ctiva profesori, carescapasera mai de vreme de la liceu, si vreo doi functionari dela Banca Somesana. Toti ntrebara pe Herdelea cnd e nunta domnisoarei Laura si nu-l scoteau din socrule si din felicitari zgomotoase.

1026

-Atta multumire as fi avut si eu, si acuma iata-o necata ntrun potop de nenorociri! se gndea nvatatorul cautnd sa raspunda ct mai vesel. Se vede ca asa mi-a fost mie scris, sanu am n viata nici o bucurie deplina! n prag se ivi deodata judecatorul, ntovarasit de un avocatungur din Bistrita, reprezentantul casei Bernstein. Cum i zari, Herdelea tresari, se facu ca ceara si, fara sa vrea, batu n masa cu paharul gol, murmurnd: -Chelner, plata!

1027

-Mai stai, tata, ce Dumnezeu, ca doar nu arde! zise Titu surprins ca tatal sau vrea sa plece tocmai cnd ncepe sa vielumea mai buna. Judecatorul si roti privirea prin sala, vazu pe Herdelea si avuun gest de neplacere pe care acesta l prinse, desi numai cu coada ochiului. Pe urma se aseza la o masa aproape, tocmai nfata nvatatorului, continund a se ntretine cu avocatul care nu se sinchisea de nimeni, cufundat cum era sa-i explice ceva. Herdelea nu ndraznea sa ridice ochii, dar simtea ca privirea

1028

judecatorului l sfledereste. Nemaiputnd-o suferi, si lua iniman dinti si se uita drept n ochii vrajmasi, plecnd apoi iar capuln semn de salutare. Judecatorul nu raspunse, ci-l masura cuaceeasi cautatura rece... Si pe cnd dnsul se perpelea astfel, Titu, cu glas mai scazut, isporovaia de poporul nostru, de idealul suprem, de chemareaimperioasa... Vorbele lui rasunau n urechile batrnului ca unbzit obositor. Peste cteva minute judecatorul puse usor mna pe bratulavocatului, ca sa-l ntrerupa, si apoi i zise brusc lui Herdelea,

1029

cu o voce moale dar pe-att mai patrunzatoare:

-Stii ca stiu tot, domnule Herdelea! Tot! Absolut tot! -Cum? ntreba nvatatorul naucit de spaima. -Ia, te rog, nu te mai preface! Din capul locului am banuit canumai opera d-tale poate sa fie... Ei, acuma stiu ca nu mamnselat n banuiala mea... Fireste, nu face nimic. Eu te onoram cu prietenia mea, pe cnd d-ta ma calomniai la minister si

1030

umblai sa-mi zdrobesti cariera. A, desigur nu face nimic... Darnu nteleg de ce ai fost las si m-ai mintit cnd te-am ntrebatdeunazi? Atta curaj puteai sa ai si d-ta!... -Domnule judecator, trebuie sa stiti... va rog... O explicatie sincera, negresit ca va... Caci nu se poate astfel sa... Va rogfoarte mult! blbi Herdelea foarte umil gndindu-se sa seapropie cu scaunul de masa judecatorului si sa-i ceara iertare; dar limba deabia i se mai misca de frica si sub asprimea privirei n care simtea un clocot de ura.

1031

-Lasa, lasa, nu te mai osteni! Explicatiile ai sa le daitribunalului... Sper ca nu te astepti sa fii crutat, cum nici d-tanu m-ai crutat pe mine? Sper! zise judecatorul cu un rs ciudat si punnd iar mna pe bratul avocatului ca sa-si urmezevorba../ Titu ascultase uluit obrazniciile judecatorului si se rusinavaznd umilinta si groaza tatalui sau. -Ce-i, ce s-a ntmplat? ntreba de mai multe ori, tragndu-l demneca, fara a primi vreun raspuns, caci batrnul ramasese cuochii tinta la judecator, asteptnd parca

1032

sa-i mai ntlneascaprivirea, sa-l mai roage, sa-i arate toata deznadejdea si teama, si sa-l mblnzeasca. Judecatorul nsa nu-l mai lua n seama, ca si cnd pentru dnsul nici n-ar mai fi existat un Herdelea. nschimb, dupa un rastimp, se ntoarse avocatul si-i spuse grabit, negustoreste: -A, domnul Herdelea!... Nici nu te vazusem... Avem ceva de vorbit mpreuna... De ce n-ai venit azi la proces?

1033

nvatatorul si croi n minte un raspuns, dar, pna sa deschidael gura, avocatul si reluase convorbirea cu judecatorul, mai aprinsa. Herdelea simti o moliciune mare n tot corpul, iar vederea i setulbura nct i se paru ca e apucat ntr-un vrtej ametitor dincare zadarnic se zbate sa se desprinda. Auzea ca prin vis ntrebarile lui Titu, curioase si nerabdatoare, ce este, ce este? si n acelasi timp vorbele avocatului, topite ntr-o uruialantrerupta din cnd n cnd de glasul judecatorului, att

1034

decunoscut si att de ngrozitor. Clatina mereu din cap cu o nfatisare desperata si cu niste ochi arsi de ntrebarea: Cevreti cu mine? Ce vreti? Ce vreti? Vrtejul nsa vuia nencetat

1035

n creierii lui... ntr-un trziu apoi uruitul vorbelor avocatului nceta, judecatorul disparu si lumea parca reintra n fagasul eiobisnuit. Pe ferestrele mari, n odaia plina de miros de mncari si bauturi, bateau fsii largi de lumina alba prima

varateca, nseninndu-i sufletul. Acuma toate mesele erau ocupate. n aerul cald se ciocneau crmpeie de convorbiri,

1036

rsete zgomotoase, strigate flamnde si znganiri de farfurii side tacmuri... Si la masa lui, lnga Titu, se aseza avocatulungur cu o figura nepasatoare care nsa voia sa parangrijorata si compatimitoare.

-Judecatorul e foarte suparat... Ai intrat n belea mare cu dnsul... Si e o fire cinoasa care nu iarta! Att Herdelea, ct si Titu ncercara sa vorbeasca, dar avocatul, grabit, nu le dadu ragaz, ci continua ndata cu alta voce:

1037

-Pe urma de ce n-ai venit la proces, domnule?... Foarte rau! Foarte rau! Poate c-am fi cazut la nvoiala cu mai putine cheltuieli... Acuma, ca sa nu zici ca-s om fara suflet si ca fug de o ntelegere cinstita, desi sentinta o am n geanta, totusi ti propun sa... Sa-i sechestreze mobila, sa fixeze un termen de licitatie - toate numai de forma, ca sa fie asigurata casa Bernstein ca nu va

1038

pierde banii ce i se cuvin de drept. Pe urma la licitatie se va prezenta numai el, avocatul, va cumpara n numele firmei toata mobila pe pretul ce-i mai datoreaza Herdelea, fara a ridica nsa nimic din casa, iar nvatatorul va iscali o polita noua pentru toata suma mpreuna cu cheltuielile de proces si de licitatie. -Ei, si ca sa vezi ce inima am, iaca, stabilim ziua sechestrului

1039

pentru dupa Paste, Joi, sa faci si d-ta sarbatorile n tihna. Eu tot mai am Joi si alte afaceri n Armadia, asa ca te pot scuti de cheltuiala calatoriei mele... Termenul licitatiei 3 vom fixa atunci. Asa! Aide, da mna! Ne-am nteles, va sa zica... As mai zabovi, dar dupa prnz, la cinci, am o licitatie mare n Bistrita, de la care nu pot lipsi... Va sa zica Joi dupa Paste, pe la noua dimineata... Din partea mea poti fi linistit! Macar de-ar fi

1040

capcaunul de judecator om de nteles ca mine... Ei, la revedere pe Joi!... Dnsul e fiul d-tale? mi pare foarte bine!... La revedere!... Herdelea nici nu apucase sa deschida gura. Dealtfel nici n-ar fi avut ce zice, caci era doar la discretia avocatului care, daca voia, l putea face de rusine tocmai n ajunul nuntii Laurei, vnzndu-i cu toba tot din casa. -Lasa ca-i bine cum a zis ungurul -vorbi Titu vaznd

1041

descurajarea tatalui sau si ntelegnd acuma zbuciumarile lui.

1042

Se pare un om cumsecade... Cum 3 cheama, tata?

-Cum, tu nu-l cunosti pe Lendvay? zise Herdelea, adaogandapoi cu o teama aproape copilareasca: Sechestru, licitatie... vaide capul meu! Ce-o sa zica ma-ta? Ce-o sa zica Laura? -Adica, cum, ce-o sa zica? striga tnarul nflacarat. Dar nu lear fi rusine sa mai zica ceva... Pentru cine ai dta necazurile astea acuma, daca nu pentru

1043

ele?... Ori crezi ca-s asa de proaste sa nu priceapa nici atta? Ma mir ca te mai gndesti la ele... Apoi parca cine stie ce lucrumare-i un sechestru si o licitatie de forma! Ca doar ti-a spus side zece ori ca sunt numai de forma... Mergnd spre casa cu Titu, nvatatorul si mai usura inima povestindu-i ce ntorsaturaa luat plngerea lui Ion si ca desigur chiar Ion l-a prt ca iafacut-o.

-E o canalie si Ion, fireste! zise Titu din ce n ce mai nsufletit,

1044

caci n afacerea aceasta el nu vedea dect ca tatal sau e un martir al iubirei taranului romn. Dar ce are a face, tata! Trebuie sa fii mndru ca suferi fiindca ai aparat pe un romn, chiar daca romnul s-a ntmplat sa fie un misel... E o fapta superba! -Dar tu nu-ti nchipui ce urmari grele poate sa aiba! gemubatrnul putin mai mbarbatat, gndindu-se la cuvintelejudecatorului despre calomnie si tribunal.

1045

-Cu ct vor fi mai grele, cu att te vei ridica mai sus n stimatuturor! zise tnarul invidios ca nu este el n locul nvatatorului, sa se poate lauda pretutindeni cu sacrificiile lui pentru cauzaneamului... Dascalita si fetele, auzind de sechestru si de licitatie, se asternura pe bocete si vaete ca rusinea aceastanemaipomenita are sa prapadeasca norocul Laurei, fiindcaPintea are sa afle si sa-i ntoarca spatele... Ca sa arate ct sunt de convinse ca asa are sa fie, fetele nici nu mai continuara n

1046

ziua aceea lucrul la trusou, lasnd n masina de cusut un cearceaf de plapoma aproape ispravit, cu sumedenie de ajururisi dantele si cu monogramul ei brodat frumos ntr-un colt. Titu se sili toata dupa amiaza si toata seara sa le explice ca suntproaste daca nu vor sau nu pot sa nteleaga ca e vorba numaide o forma. Femeile nsa nu admiteau nici o lamurire si Laura nu se linisti dect zicndu-si ca ea nu va mai fi aici sa-i crape

1047

obrajii de rusine cnd vor veni cu toba sa pngareascasalonasul n care si-a tesut ea visurile ei de fata... Fireste ca, n asemenea atmosfera, nici Herdelea si nici Titu nu mai ndraznira sa le mai puna n curent si cu amenintarile judecatorului, desi tnarul se laudase ca are sa le spuna tot dinfir n par...

1048

Avnd acuma un suflet cu care putea vorbi de temerile ce-lapasau, nvatatorul se simti mai nviorat si mai usurat. Pnauna alta nsa trebuia sa vaza mai deaproape de scoala, caci seputea lesne ntmpla sa-i pice o vizita a subinspectorului care, dupa retragerea lui Cernatony, se va arata desigur si mai zelosca n trecut, n nadejdea ca o sa fie numit el inspector. Deaceea mai citea, nu lipsea de la scoala, ca sa fie pregatitpentru orice mprejurare. Rvna aceasta dealtfel i facea bine risipindu-i putin gndurile mohorte... 184 '.,

1049

ntr-adevar, n ultima zi nainte de vacantele Pastelor, se opri o caleasca falnica n fata scoalei. Era subinspectorul Horvat carenadins venise asa de trziu si pe neasteptate. Statu n clasavre-o doua ore, cercetnd tot, ascultnd pe toti copiii, ncurcndu-i numai pe ungureste si strmbndu-se urt daca nu-l ntelegeau... n sfrsit iscali jurnalulprogram si spuse luiHerdelea, ncruntat:

-Ar fi bine sa te ocupi mai mult si mai serios... ti recomand

1050

chiar sa te ocupi, daca nu vrei sa ne certam!... Trasura pleca cu dnsul n goana, vrnd sa inspecteze n aceeasi zi si scoalele din Jidovita si din Armadia... Herdelea, cu palaria n mna, si facu cruce cnd nu-l mai vazu, mur-murnd necajit: -O, bata-te mnia lui Dumnezeu, ca acru mai esti! Ofta, dadu drumul copiilor si porni spre casa cu capul n pamnt.

1051

-Asta-i rasplata dupa treizeci de ani de munca! se gndi dnsul abatut. Numai cinci ani... numai cinci ani sa-mi mai ajute Dumnezeu! Pe urma ai dracului sa fie toti inspectorii din lume... Din pensioara mea voi trai si eu omeneste cu baba, ca pna atunci poate sa se aseze si copiii, daca o vrea Atotputernicul... El care-si batea joc de dascalita pentru ca bolborosea mereu

1052

rugaciuni, acuma, cnd nevoile si neplacerile se tineau de dnsul ca scaiul de oaie, si punea toata nadejdea n puterea cereasca si-si ntarea inima naltndu-si cugetul fierbinte si umilit spre Dumnezeu... Seara, dupa cina, pe cnd Herdelea povestea amanuntit vizita subinspectorului, se pomenira n casa cu Ion, cu o nfatisare foarte fericita, raspndind parca numai bucurie n jurul lui.

1053

Familia nvatatorului ramase traznita de ndrazneala aceasta. Titu, ncetul cu ncetul, spusese totusi surorilor lui si apoi mamei cum a tradat Ion pe Herdelea si ca urmarea poate sa fie o mare nenorocire. Aceasta, precum si purtarea flacaului n vremea din urma, facuse ca acuma sa fie privit drept cel mai

1054

netrebnic om din sat. Astfel fara a-i raspunde la buna-seara, dascalita, tremurnd de mnie si scaparnd scntei din ochi, se napusti asupra lui:

-Gros obraz ai, beciznicule, daca, dupa ticalosiile pe care le-ai facut nvatatorului, mai ndraznesti sa ne treci pragul!... Ion nsa nu se sfii deloc si zise linistit si supus, dar cu aceeasi fata multumita:

1055

-Acu iertati-ma!... Zau, doamna, iertatima!... -Apoi da, acuma sa te iertam dupa ce ti-ai batut joc de noi cum ti-a placut! striga d-na Herdelea. Ct te-am ajutat noi si te-am ogoit, nu-i vrednic capul tau. Iar drept multumire te-ai dus si ne-ai vndut ca Iuda!... -Ce-a fost a trecut - vorbi flacaul iarasi mai cald. A trecut... toate au trecut... Cte-am patit si-am patimit eu, numai Dumnezeu le stie... am gresit,

1056

vad bine dar... -Greseala ta nsa poate sa ma bage pe mine n temnita si sami pierd tot rodul muncii de treizeci de ani! l ntrerupse nvatatorul care, mai moale ca toti, se si mblnzise putin. -Ai sa vezi d-ta cum oi ndrepta eu tot ce-am stricat... Nu-ti fie frica, domnule nvatator! Am sa stau eu n temnita orict, un an, zece, dar d-tale n-are sa ti se sminteasca nici un fir de par!

1057

Credeti-ma si pe mine astadata!... Ca azi sunt si eu fericit, domnule nvatator! Acu am pamnt, am de toate... Acu numai sanatate sa-mi dea Domnul!... -Sa-ti fie de bine! murmura Herdelea iar mai rece, amintindu-si ca nvoiala dintre Ion si Vasile s-a facut n urma interventiei lui Belciug. Flacaul ntoarse ochii pe rnd spre Fiecare din casa, parc-ar fi cerut ajutor, dar toti taceau ntunecati. Dupa o pauza

1058

ncurcata, tot el trebui sa renceapa: -Apoi uite de ce-am venit acu, domnule nvatator si doamna!... Am venit sa va spun ca nu ma misc de-aici pna nu-mi fagaduiti ca ma cununati d-voastra!... Toata familia protesta ntr-un singur glas, desi toti fura miscati de rugamintea ticalosului. Titu, care, pna aici se facuse ca citeste spre a nu fi nevoit sa vada pe tradatorul lor, acuma

1059

ridica putin nasul, se uita la dnsul si se mira ct era de schimbat la fata. Parea mai smead si mai hotart. Pielea i se lipea si lucea pe umerii obrajilor, iar n ochi avea o lumina mndra de biruitor... Herdelea se codi ndelung ca nasitul nseamna cheltuiala mare, ca tocmai si el are sarcini multe cu nunta domnisoarei, ca de ce nu-l cununa popa... Dar Ion se jura ca mai bine strica toata

1060

nvoiala, dect sa se gndeasca la alti nasi, l ncredinta ca nutrebuie sa cheltuiasca nici un ban si n sfrsit starui att de mult si att de calduros nct nvatatorul fu nevoit sa primeasca:

-Bine, Ioane, bine... S-o facem si pe asta ca multe am mai facut noi pentru tine si de putina recunostinta am avut parte... Dar poate de-acu ncolo sa fim mai norocosi!

1061

Ion, plecnd, saruta mna, nti domnului sapoi doamnei, ceea ce ndemna pe dascalita sa zica mai potolita: -E mare ticalos, dar cel putin are inima buna, saracu! 186 Titu iar patea ca odinioara: umbla dupa Roza si n-o putea ntlni. Doar ca azi parca nu mai era att de nerabdator ca atunci. Acuma avea o emotie stranie care-l facea sa nu se

1062

prapadeasca cu firea pentru a o vedea. Dorea chiar s-o nemereasca, de s-ar putea, ntr-o clipa cnd sa fie si Lang acasa, sau oricine, numai sa nu fie ndata singuri. A doua zi dupa vizita subinspectorului, Titu porni din nou spre Jidovita si batu la usa n fata careia i tremurase inima de fericire de attea ori. Gasi pe Roza singura, plngnd, ntr-un capot murdar de stamba, cu parul vlvoi...

1063

-Asta sa fie femeia pe care am iubit-o cu atta patima acum deabia doua luni? se gndi dnsul sarutndu-i mna foarte jenat. Statu ncurcat cteva clipe, iar femeia plnse mai cu foc parca, revar-sndu-si durerea n fata lui, ar fi cautat sa-i trezeasca mai multa compatimire. Titu nsa nu vedea dect o schimonosire a gurii pe care a sarutat-o, si-si zicea ntr-una uluit: -Si ce frumoasa mi se parea atunci!...

1064

 Apoi d-na Lang i spuse printre siroaie de lacrimi ca ea e cea mai nenorocita fiinta pe lume fiindca, dupa toate celelalte, acuma a ramas si pe drumuri. Subinspectorul Horvat a sosit ieri din senin si, ducndu-se la scoala, n-a gasit acolo pe Lang care sforaia acasa, deoarece venise dimineata de la un chef din Armadia. A trimis dupa el si l-a asteptat aproape un ceas pna ce l-a desteptat ea si l-a momit sa se mbrace si sa plece

1065

la datorie. Dar cum l-a vazut subinspectorul l-a si mirosit ca-i beat si nici nu l-a mai lasat sa intre n clasa, ci l-a izgonit spunndu-i sa se considere suspendat si sa se bucure daca nu va propune ministerului sa-l ndeparteze pentru totdeauna din nvatamnt. -Ce-o sa ne facem acuma! urla Roza frngndu-si minile. Unde sa ne ducem? Si bietul Lang... bietul Lang! D-ta stii ce

1066

suflet nobil are si ct e de bun!... N-a zis nimic, nu s-a plns nimanui, dar eu vad cum sufera... O, Doamne, Doamne! Spune

1067

d-ta daca asta e dreptate!... Ii zicea d-ta si Titu simtea ca asa se cuvenea si parca se bucura ca lucrurile au luat ntorsatura aceasta. Ii spuse cteva cuvinte banale de ncurajare si vorbind se gndea:

-A murit o femeie!... S-a stins o iubire n sufletul meu... Sau poate ca nici n-a fost iubire? De-ar fi fost adevarata, moartea ei

1068

m-ar durea... Nu, nu, n-a fost iubire... Un foc de paie... N-am iubit-o si nu m-a iubit, si cu toate acestea ne-am strns n brate, ne-am jurat credinta, ne-am mintit... Ridicol! Ridicol! Ridicol! Ii venea chiar sa-i trnteasca si ei cuvntul acesta drept mngiere. Numai Lang i scapa din situatia care i se parea mai mult plicticoasa dect trista. Lang era beat si zmbea ca un filozof care a gasit taina fericirii:

1069

-Ai auzit ce mi-a facut magarul?... Ha, ha, si crede el ca m-a turtit pe mine!... El pe mine!... Ce idiot!... Bah, un hot, o canalie, un mizerabil... Gata! Nu-i pot face onoarea nici sa-l njur!... Rozico, mai e cumva vre-un strop de rachiu? Aide, dane cte-un paharel!... Vivat, Titule! Traiasca victimele, jos calaii!... Cnd spuse Titu acasa ce a patit Lang, d-na Herdelea zise cu adnc dispret:

1070

-El ca el, vai de zilele lui... Dar ea-i o blestemata fara pereche... Daca a fost ea n stare sa se tie pna si cu practicantul notarului... Ti-e si scrba! Titu se rosi ca si cnd i-ar fi sfichiuit obrajii cu un biciu de foc. -Va sa zica n vreme ce eu o purtam n suflet si n visuri, ea... n ziua cnd veni avocatul Lendvay cu sechestrul, fetele si d-na Herdelea, ca sa nu fie nevoite a vedea asemenea umilinta,

1071

plecara n Armadia la dna Filipoiu sa se sfatuiasca asupra ultimelor amanunte privitoare la nunta Laurei si sa iea de la tipografie invitatiile tiparite pe hrtie sidefata, sa le trimita din vreme tuturor. Avocatul, de altfel, ispravi toata afacerea n cteva minute, nct Titu se omor de rs seara, cnd femeile se napoiara din Armadia frnte de oboseala... nfrigurarea nuntii stapnea de acuma toata casa... Rochia de

1072

mireasa era gata. O lucrase nsasi Laura si o facuse o minunatie. ncercnd-o ultima oara, nainte de-a o pune n dulap pna-n clipa cea mare, toata familia a izbucnit n aplauze de admiratie, att era Laura de frumoasa ntr-nsa... Tot salonul era alandala de rufele mirosind a nou, de rochiile si hainele mprastiate pe toate mobilele si prin toate colturile... Cu trei zile nainte sosi George Pintea si trase la hotel n

1073

Armadia, dar stnd de dimineata pna seara n Pripas, neclintit de lnga Laura. Amndoi erau foarte miscati si vorbeau cu o placere amestecata cu groaza de ceremoniile care le vor da

1074

dreptul sa nu-si mai ascunda iubirea n fata nimanui.

Laura slabise putin, dar asa i sedea mult mai bine, ndeosebicu ochii vesnic umezi si stralucitori de o nerabdare nelamurita. Acuma toate ndoielile i se parea c-au parasit-o si se simteamultumita vaznd pe Pintea alaturi de ea. Ii tremura inima casub o mngiere blnda.

-Mi-e drag! se gndea dnsa nduiosata. Saracutul! Si cum nu-l

1075

puteam suferi odinioara!... Mare neroada am fost!... Ghighi, bagnd de seama ca-i face placere, i repeta ntr-una ca o invidiaza. -Spui adevarat, Ghighito?... Crezi tu ca voi fi fericita? -O, ct as vrea sa fiu n locul tau! mintea Ghighi care, nsufletul ei, nu ntelegea cum poate sa iea o fata frumoasa sirara ca Laura pe un omulet ce nu stie nici macar sa danseze calumea. Pintea era foarte galant si aducea mereu mai ales bomboanefiindca Laura le

1076

mpartea cu el, dupa ce musca din fiecare cugurita ei, nct ndragostitul mire se jura ca n-a mai gustatniciodata asemenea bunatati. In ajunul nuntii nsa George veni cu niste daruri care i uimirape toti: un inel cu un briliant mpresurat de rubine ca nistevrfuri de ace de foc, cercei de aur cu stropi de diamante, si uncolan de platina cu o cruciulita de aur avnd la fiecare capat cte-o steluta de smaragd. -Pupa-l! striga nvatatorul vaznd bogatiile acesteastralucitoare, iar cum Laura, zapacita de bucurie, stateatintuita locului, o

1077

lua de mna si i facu vnt n bratele mirelui, ndemnd-o cu nsufletire: Pupa-l, Lauro nauzi?... Pupa-l!... n dimineata cununiei sosira parintii lui George si fratii lui maimici, Marcu si Vasile. Ceilalti fiind mprastiati prea departe prinlume, n-au putut veni, dar toti au trimis telegrame de felicitari pe care Balan de la posta din Armadia, avea grija sa letransmita ndata la Pripas prin curieri speciali. Amndoi fratiimirelui ndragira pe Laura, dar facura curte Ghighitei, nct eai gasea mult mai draguti ca pe George.

1078

n fata cuscrilor, care de altminteri nu venisera cu mna goala, Herdelea oferi tinerilor din partea batrnilor un serviciu decafea cu lapte, modest si frumos. Tot atunci Titu darui luiGeorge o tabachera de piele de crocodil, cumparata din banii lui. -Eu va dau ceva ce n-o sa va dea nimeni, caci toti se gndescnumai la mireasa... Ei bine eu m-am gndit la mire, fiinca mi-emai drag ca mireasa! vorbi dnsul mngind pe Laura.

1079

Ghighi se porni pe plns vaznd ca numai ea n-are ce sa leofere, pna ce noul ei curtezan si cumnat Marcu i spuse ca,

1080

dimpotriva, ea poate sa le daruiasca lucrul cel mai de pret sianume cte o sarutare miresei si mirelui,

sau daca i-e rusine, poate sa le dea pe amndoua miresei care nsa sa fie obligata a transmite una mirelui... In Jidovita notarul Stoessel primi pe distinsii nuntasi cu toateonorurile, oficiind mai patetic formele cununiei civile. La sfrsitsi ngadui sa tie si un mic discurs n care spunea ca e fericit c-

1081

a avut cinstea sa mpreune cu articole de lege doua inimi attde tinere si pline de sperante. Cununia fiind ntr-o Dumineca, biserica cu doua turnuri din Armadia se umplu de oameni care nu se mai saturau laudnd frumusetea si gingasia Laurei, dar si nfatisarea simpatica a luiGeorge. Rochia miresei strni entuziasmul cunoscatoarelor. Toate prietenele ei erau n par, mpreuna cu mameleinvidioase, dar mai miscate pareau Elvira Filipoiu si Lenica Spataru, fiind si domnisoare de onoare.

1082

Sase preoti, ntre ei si Belciug pe care Herdelea l poftisenadins ca sa nu mai observe si Armadienii nentelegerile lor, nfrunte cu protopopul batrn, le binecuvntara legatura, iar corul studentilor cnta parca mai miscator ca ntotdeauna. Cnd protopopul le puse ntrebarea solemna, mirele raspunsecu un glas falnic de rasuna biserica; mireasa nsa rosti un da att de mititel si de timid, parca i-ar fi fost rusine sa n-o auda lumea, n clipa aceea d-na Herdelea nu se mai putu stapni siizbucni ntr-un hohot de

1083

plns, ceea ce nduiosa pe toti si facuchiar pe Laura sa lacrimeze putin, ca sa se adevereasca vorbaca nu-i mireasa care sa nu boceasca. Nunta fu serbata la Beraria Rahova, n sala de la etaj pe careberarul o mpodobise feeric si unde se aduna toata domnimeadin Armadia si mprejurimi. Mireasa zabovi putin pna seschimba ntr-o eleganta toaleta de calatorie, culoare cafenie, si

o palarioara foarte dragalasa, caci era hotart ca, ndata dupacununie, tinerii casatoriti sa plece spre parohia lui George,

1084

darcu un nconjur care sa dureze cel putin o saptamna, saptamna de miere... Aici primira felicitarile zgomotoase n cursul carora Laura se rosi pna-n vrful nasului, deoarecedomnii mai ndrazneti i doreau ndeosebi odrasle numeroase. La masa de abia atinsera mncarile si bauturile; muzica faimosului Goghi din Bistrita nsa le sporea amndurora emotia... Apoi George sopti ceva Laurei si amndoi se ridicara. Lautariiintonara un mars nuptial

1085

care-i petrecu pna jos n stradaunde-i astepta cea mai buna trasura din Armadia, sa-i duca la Bistrita, iar de acolo sa-si continue calatoria cu trenul. D-na Herdelea mbratisa lung pe Laura nmuindu-se reciproc de

1086

lacrimi. Fiindca Ghighi plnsese cte putin toata ziua, acumaizbuti s-o sarute fara bocete, desi tremura de durere. Despartirile tinura vreun sfert de ceas, urmnd la rndHerdelea si Titu, apoi familia Pintea de Laura, apoi familia

Herdelea de George, apoi George de parintii si fratii lui... Si tottimpul tiganii cntau marsul nuptial, pe cnd sus, n ferestre, invitatii priveau curiosi si miscati, iar jos, n strada o multime

1087

de lume casca gura si asculta muzica... \ n sfrsit mirii se suiran trasura si vizitiul dadu bici cailor. Batiste multe \ flfira n vnt, noui valuri de lacrami se, revarsara...

-Drum bun!... Sa ne scrieti!... De pretutindeni!... Negresit!... Adio!... Trasura se departa si se micsora repede. ntr-nsa o batista mica alba flutura neobosita ca o aripa speriata. Pe urma soseaua nghiti si trasura si batista... Rudele se ntoarsera la mosafiri. ncepura

1088

toasturile, urmara glumele si veselia pna ce deodata muzica ataca un vals lin, leganat, care ademeni tineretul... Mndru si nduiosat, Herdelea umbla mereu de icicolo, ciocnind cu unii, zmbind cu altii, cautnd sa vaza pe toti multumiti. El era azi omul cel mai fericit de pe pamnt. Ziua de mine cine stie ce-o mai aduce. Grijile si necazurile sunt vesnice, pe cnd fericirea e att de nestatornica...

1089

n vremea aceasta nsa trasura cu tinerii casatoriti alerga grabita, trecu iute prin Jidovita si se ndrepta spre Pripas. Laura sedea buimacita, cu ochii drept nainte, nendraznind sa se uite la barbatul ei. Inima i se topea ntr-o tristete nelamurita. Vedea cum ramn n urma rpele, livezile, lanurile, padurile, dealurile care au fost martorii tineretii ei, care i-au fost att de dragi si pe care i paraseste acuma poate pentru totdeauna. Tot

1090

hotarul se legana si parca-i zicea adio, mut si totusi ntelegator... George i se parea mai strain ca oricnd si se mira cum pleaca ea alaturi de un strain ntr-o lume straina si necunoscuta, lasnd aici lumea care o iubea si pe care o iubea. Prin minte i fulgera ntrebarea nfricosata: Cine-i strainul acesta? n Pripas opri trasura n fata casei parintesti. Cobor si facu

1091

ctiva pasi n ograda, privind nsetata peretii albi cu ferestrele speriate si coperisul crpit ici-colo cu sindrila noua, ca si cnd ar fi vrut sa duca cu sine macar cladirea n lumea ochilor. Cinele casei se gudura la picioarele ei si-i linse vrful pantofilor, parca ar fi simtit ca pleaca departe aceea care nu uita niciodata sa-i arunce de mncare. Laura l mngie ca pe un prieten si sopti cu genele nlacrimate: -Adio, Hector, adio... Acuma plec...

1092

Apoi trasura porni nainte. Peste cteva clipe casa nu se mai

1093

vedea. n porti taranii cunoscuti se uitau mirati dupadomnisoara care se duce cine stie unde, scoteau palaria sirosteau urari pe care ea nu le auzea... n dealul de undedrumul coboara spre Sascuta, Laura ntoarse capul sa mai vaza odata satul ei mprastiat ntre dealuri, ascuns sub o pnzastravezie de fum albastriu. Apoi si ndrepta privirile numainainte... Soseaua alba, serpuitoare se zvrcolea sub picioarelecailor...

Ochii Laurei erau plini de lacrami si sufletul ei att de ncarcatnct i venea sa strige ajutor sau sa sara jos din trasura care

1094

osmulgea din lumea tineretei... Atunci nsa simti cum i cuprinde mijlocul un brat ocrotitor si atingerea aceasta i se paru blndaca o alinare si ca o tovarasie n singuratatea ce o nconjura. ntoarse fata spre George n ochii caruia vazu limpede iubireavie ce-i risipi deodata toate ndoielile. Pe buzele ei nflori un zmbet n vreme ce lacramile aninate n gene i picurau peobrajii mbujorati.

-Te iubesc! murmura barbatul, strngndu-i mai puternicmijlocul.

1095

Cuvntul rascoli adnc sufletul Laurei. Se lipi de umarul luiGeorge, dndu-si seama acuma ca vorba lui e n stare sa-ifarmece o lume noua, tot att de draga si poate mai bunadect aceea care a ramas n urma. Si buzele ei raspunsera ncrezatoare: -T e Iubesc! Din clipa cnd Vasile Baciu, n fata petitoarelor, i fagaduise tot, Ion fu cuprins de o adevarata betie de fericire si de ncredere.

1096

Era att de plin de sine nsusi nct se gndea numai lapamnturile lui, planuia cum sa le munceasca mai bine, cumsa lazuiasca un petec de padure, si habar nu mai avea nici de Vasile si mai ales de Ana, parca ea n-ar fi tinut de zestre... Doarcnd i pomenea numele cineva, si aducea aminte ca si ea maieste pe lume, si se ncrunta usor... n schimb Ana nu se gndea dect la dnsul. Uitate eraurusinea si bataile si suferintele. Ea nu stia nici de planuri, nicide viclesuguri... Sufletului ei, dornic de iubire,

1097

asteptamplinirea visului ca o mntuire si gura ei soptea numele lui cu aceeasi nerabdare placuta ca si n noptile bune de odinioara... Nunta tinu trei zile, dupa obicei... Smbata porni tot alaiul, ncarute, la notar, n Jidovita. n frunte calaretii pocneau mereudin pistoale, pe cnd n caruta nti lautarii si frngeau degetele cntnd si totusi nu se auzea dect grohaitulgordunei. Apoi venea o caruta cu mirii si cu drustele, apoi o

1098

brisca cu nasii avnd pe obraji gravitatea ceruta demprejurari, apoi alta caruta cu parintii mirilor si cteva fetemai spalate, n mijlocul carora Zenobia era cea maizgomotoasa, apoi altele ncarcate cu flacai si fete ce chiuiau si se zbenghiuiau. Deabia acuma ntelese Ion ca, mpreuna cu pamntul, trebuiesa primeasca si pe Ana si ca, fara ea, n-ar fi dobndit niciodata averea. Nu mai 192

1099

schimbase cu ea nici o vorba de cteva luni. I se parea o straina si nu-i venea sa creada ca n pntecele ei seplamadeste o fiinta din sngele lui... O privea si se mira c-aputut el saruta si mbratisa pe fata aceasta uscata, cu ochiipierduti n cap de plns, pe obrajii galbejiti cu pete cenusii, si care, mpo-potonata cum era astazi, parea si mai urta. naceeasi vreme genunchii, lui atingeau genunchii Floricai, pecare Ana si-o alesese drusca ca pe Margareta lui CosmaCiocanas. Florica era aprinsa n obraji, cu buzele rosii, umede si

1100

pline, cu ochii albastri si limpezi ca cerul de vara si avea ntoata nfatisarea o veselie sanatoasa pe care se silea si nuizbutea s-o ascunda. Ion si aduse aminte cum a strnso n brate asta-toamna si mai nainte, ct i-a fost de draga si cum ia fagaduit c-o va lua de nevasta. i era rusine ca acuma sensoara cu alta, si de rusine l bufnea un rs prostesc si nusiputea lua ochii de la Florica. Privirea lui staruitoare pe Florica ozapacea si o facea sa vorbeasca mereu, foarte grabita si aproape nfricosata, ba cu mireasa care lacrima de fericire, bacu Margareta care era

1101

bosumflata, ca totdeauna cnd semarita vre-o fata din sat, deoarece si zicea ca mirele ar fi luat

o pe ea, daca nu l-ar fi momit altele... Dupa ce i nsemna n registru si le citi pe ungureste cele cuvenite, notarul arunca ochii spre burta miresei, zmbi si zise neoficial: -Vad ca v-ati grabit... Nu face nimic, sa fie cu noroc!...

1102

Ion rse cu pofta, ca si ceilalti barbati, dar ndata si lua seama si, parndu-i-se ca notarul a vrut sa-si bata joc de urtenia Anei, se uita repede la Florica ce statea cu ochii n pamnt, stapnindu-se anevoie sa nu izbucneasca ntr-un rs zburdalnic. Cobornd din cancelarie si pe cnd n curte trozneau pistoalele, Ion se gndi deodata: -Adica ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amndoi n lume, sa scap de pocitania asta?

1103

Dat tot att de repede i venira n minte pamnturile si adaoga n sine cu dispret:

1104

-Si sa ramn tot calic... pentru o muiere!... Apoi sa nu matrazneasca Dumnezeu din senin? Belciug, nadajduind mereu ntr-un dar mare pentru biserica ceanoua, facu o slujba frumoasa ca la domni, desi faptul ca cununau sotii Herdelea i cam ciuntise ncrederea. Lui Ion i se paru ca si popa s-a uitat batjocoritor la Ana, ceea ce iar irascoli n inima dragostea cu Florica. Ospatul era la socrul cel mic. Cteva vedre de rachiu ndulcit

1105

naltara curnd veselia oaspetilor. Urarile si chiuiturile sencrucisau si se ciocneau n aerul ngrosat de mirosuri grele. Vasile Baciu se mbata cel dintiu, 193 ncntat ca i s-a mplinit planul, strignd ntr-una ginerelui saucu un glas ciudat $i tragnd siret cu ochiul: -Lasa ca-ti dau eu tie pamnt. N-ai grija... ti dau, ti dau!... Starostele nuntii, Macedon Cercetasu, vorbea numai n versuri, cum sade

1106

bine unui staroste istet, amestecnd nsa n toate nepretuitelelui comenzi militaresti... n casa, n tinda, n ograda jucatoriiasudau, lautarii si alungau oboseala cu rachiu. Bucatareasa mare, mama Floricai, suflecata pna-n genunchi si cu unlinguroi urias n mna, umbla printre mesele ncarcate, laudndu-si mncarile si chiuind la ntrecere cu Zenobia care, de mndra ca e soacra mare, se mbatase tun. Nasii venira la ospat mpreuna cu Titu si Ghighi, si vorbira mult de Laura cufruntasii ce-i nconjurau, ciocnind totusi n sanatatea mirilor

1107

sispunnd tuturor ca tinerii sunt foarte potriviti si o sa traiascabine... Pe la miezul noptii urma sa joace pe bani mireasa. FiindcaAna, cusarcina ei, s-ar fi ostenit prea tare, i tinu locul drusca nti, adica Florica. Mirele o nvrti de cteva ori voiniceste si apoiarunca un zlot de argint n strachina nflorita. Herdelea scoase o hrtie de douazeci de coroane, dar puse pe Titu sa joace. Peurma venira toti oaspetii, pe rnd, daruind fiecare dupa cum llasa inima si punga... n vremea aceasta Ana sedea pe lavita,

1108

rusinata ca n-a putut juca ea, geloasa putin ca Ion ar fi strns pe Florica mai tare ca ceilalti si totusi multumita, plutind parcantr-un nor de fericire att de mare ca se simtea rasplatitapentru toate suferintele. Cnd se ispravi jocul miresei, Briceag ncepu o Ardeleana piparata, n care se amestecara batrnii cu tinerii. Ion juca iarcu Florica si, n valmasagul asurzitor, se pomeni curndaproape de usa, unde era mai ntuneric. Nu deschise gura niciunul din ei; fata chiar nici nu ndraznea sa-l priveasca n ochi;

1109

el nsa fierbea si-si nclestase degetele n soldurile ei pline, uitnd de tot pe Ana, nchipuindu-si ca Florica e mireasa lui...

1110

Deodata apoi i sopti ragusit, cu ochii nflacarati:

-Numai tu mi-esti draga n lume, Florico, auzi tu?... Auzi?... O strnse salbatec la piept, crsnind din dinti nct fata sespaimnta si se uita disperata mprejur... n aceeasi clipa Ana tresari ca muscata de vipera. Simti canadejdile ei de fericire se risipesc si ca ea se pravale iarfurtunos n aceeasi viata nenorocita. Se porni brusc pe unplns amar care sa-i alunge presimtirile 194

1111

nemiloase... Cine iea nsa n seama lacramile unei mirese?... Ion, asezndu-se mai trziu lnga ea, i zise nepasator: -Acu ce mi te mai bocesti? Ca doar nu mergi la spnzuratoare... -Norocul meu, norocul meu! murmura Ana mai ndurerata. -Oare ct s-o fi strns? ntreba apoi Ion ncet, fara sa se maisinqhiseasca de plnsul ei, uitndu-se lacom la farfuria cu banii pe care nasul i numara a doua oara, ca sa nu se ntmple vreogreseala...

1112

Ziua a treia ospatul se muta la socrii mari, unde mireasa seduse acuma cu lada de zestre, urmata de atta amar de vite si galite ca de abia ncapeau n ograda Glanetasului... Vasile Baciu era vesel ca si cnd ar fi scapat de o grija mare. Se uita batjocoritor la Ion, care se umfla n pene simtindu-sebiruitor, si-si zicea mereu mai multumit: -Stai, melenasule, stai sa vezi tu cine-i Vasile Baciu!... 195 CAPITOLUL VII

1113

VASILE -Cnd mariti o fata e parca ti-ar arde casa! ofta Herdeleancheind socotelile nuntii. Acu numai sa fie cuminte si fericita!... Casa parea pustie fara Laura. Toti vorbeau mereu de ea, ghiceau pe unde o fi ajuns si ce-o fi facnd, iar dascalita siGhighi lacramau cnd dadeau peste vreun lucrusor ramas de ladnsa... Viata nsa si relua chiar de-a doua zi mersul ei obisnuit, nepasatoare nici de dureri si nici de bucurii. O scrisoarerecomandata de la avocatul

1114

Lenday vesti data licitatiei de careavea groaza d-na Herdelea orict i explica Titu ca e o simplaformalitate. nvatatorul, ngrijorat n taina ca si nevasta-sa si doritor de compatimire si ncurajari care sai risipeascatemerile, cauta si gasi un prilej sa povesteasca si lui Belciugtoata ncurcatura. Desi staruia ntre dnsii raceala, amndoi se prefaceau ca nu stiu nimic, iar Herdelea tragea nadejdea acum sa-l nduioseze si sa netezeasca drumul spre.o mpacareadevarata, din ce n ce mai nfricosat sa nu-i faca vreo pozna

1115

cu locul casei. Belciug se mira, l compatimi cu o plpirestranie n ochi si pe urma i spuse ca va veni si dnsul lalicitatie sa-i dea o mna de ajutor, daca va fi nevoie. nvatatorul era multumit ca l-a mblnzit si astfel l va ndupleca mai lesne de-acuma sa faca actul de donatiune alocului, cum i fagaduise cnd s-a apucat sa-si cladeascancrezator casa. Totusi nu ndrazni sa se

spovedeasca nevestei sale care ramnea neclintita n antipatiaei fata de pamatuful viclean. Dealtfel ndata

1116

intervenitaraboiul cu nunta lui Ion, aruncnd iar valul uitarii vremelnice peste necazurile zilei.. n Vinerea fixata, avocatul sosi de dimineata, dar se opri numai

o clipa, sa comunice nvatatorului ca, avnd o afacere urgentan Armadia, sa-l astepte nspre amiazi, la ntoarcere, pentrudescurcarea formalitatii... Acuma Herdelea se vazu nevoit sa spuna si familiei, cu multenconjururi si menajamente, ca Belciug, pentru

1117

oriceeventualitate, are sa vie la licitatie... Dascalita ntelese numaidect ca nu poate fi la mijloc lucru curat. -Ai sa vezi, barbate, ca pamatuful umbla dupa vreo potlogarie! zise ea catranindu-se. Ai sa vezi! Pe cine nu sufera inima mea, sa stii ca-i suflet de cine! nvatatorul se ncurca, ndruga protestari timide ca doar n- o fi nici el asa de hapsn, ca-i popa si ar fi rusine... Acestea nsantarira mai mult nencrederea d-nei Herdelea, nct, desi

1118

facuse planul sa se duca cu Ghighi prin sat sa tocmeasca douafemei pentru sapatul gradinii si una la rufe, se razgndi si ramase acasa. -Baremi sa fiu aici si eu, ca tu, ct esti de papa-lapte, ai fi nstare sa nchizi ochii la toate nerusinarile! Belciug zarise trecnd trasura avocatului, se grabise, dar ajunse totusi prea trziu. Nepricepnd, intra n casa zmbitor. Herdelea i explica lucrurile foarte zapacit, tragnd mereu cuochiul spre dascalita care

1119

bufnea fara sa fi raspuns macar labinetele dulcege ale preotului. Spre a ocoli o ciocnire primejdioasa, nvatatorul se aseza cu Belciug n cerdac lataifas, pna se va ntoarce ungurul. Era o zi de primavaraminunata, cu miresme de flori de cmp n aer, cu un cer ca ooglinda fermecata. Peste drum, Hristosul de tinichea statea ncremenit pe cruce, cu ochii plecati, ca si cnd ar fi simtit cadurerea lui nu se potrivea cu pofta mare de viata ce respira dintoti porii firei redesteptate. Preotul se gndea mereu c-ar fi mai bine sa plece, si cu toate

1120

acestea sedea parca l-ar fi tintuit pe scaun. Vorbea, dar glasulamndurora suna att de rece ca nu se puteau privi n ochi. Ca

1121

sa-l mai ncalzeasca, Belciug aduse vorba de Laura si defamilia Pintea cu care i placea lui Herdelea sa se faleasca.

-Tu trebuie sa fi cunoscut pe batrnul Pintea mai demult, cadoar ai fost nvatator n Lechinta odinioara? ncepu preotul. -Apoi stai, frate Ioane - zise Herdelea ntradevar nseninat - can lumea asta sunt mai multe Lechinte. A mea a fost un satulet nenorocit prin fundul Vaii Diugului, iar a cuscrului e un orasel ntoata forma... n vremea aceasta d-na Herdelea si Ghighi, n salon, revoltate,

1122

njurau si blestemau pe Belciug, asteptnd sa vie Titu care serepezise cu noaptea n cap pna-n Armadia sa ridice de la perceptie un avans pe leafa nvatatorului, deoareceramasesera fara un gologan n casa. Avocatul nsa sosi mai curnd, nsotit de un copist batrn, de lajudecatorie, foarte plictisit ca va trebui sa se ntoarca pe jos n Armadia. Ungurul urca sprinten n cerdac, ncepnd vorba dinulita:

1123

-Norocul mi iese-n cale pretutindeni... Am ispravit mai repededect banuiam, asa ca acuma sper sa fiu acasa n Bistrita la vremea prnzului. Nevasta-mea tine grozav la ora mesei si encntata cnd mncam mpreuna. Iata un mijloc ieftin de-aferici o femeie! D-na Herdelea cu Ghighi, auzindu-l, iesira din salon. Lendvay, foarte reverentios, le ntmpina cu complimente la care nsa, fiind spuse pe ungureste, dascalita nu raspunse, ci se multumisa strnga din buze, cu o nfatisare jignita, nct Herdelea

1124

segrabi sa observe, ca sa nu se supere avocatul: -Nevasta-mea nu stie ungureste... -Aa? Se poate? Si cu toate astea ziarele dvoastra tipa ca dingura de sarpe ca sunteti asupriti, terorizati, ungurizati... Interesant!... Ei bine, crezi d-ta ca n Germania sau n Franta sar tolera un nvatator al statului a carui sotie sa nu cunoasca limba oficiala? Nu ti-o spun ca o imputare, caci pentru minepolitica nu exista. Raspundeam nsa unui coleg romn

1125

careadineaori, n Armadia, se plngea ca de pe-acuma au nceput presiunile si samavolniciile fata de sarmanii romni n vedereaalegerii de deputat... HahaL. Foarte curios... Vorbea foarte repede, rotindu-si ochii ca un uliu, spre a nu-sineglija ntre timp afacerile. Lui Belciug i se paru ca avocatul vrea sa-l loveasca si pe dnsul, si raspunse romneste, umflndu-si gusa: -Altele sunt mprejurarile n Germania si aiurea, domnuleavocat!... Noi aici suntem o natiune bastinasa, despuiata de

1126

drepturi si mpovarata numai de datorii... -Cine-i domnul? ntreba Lendvay mirat si atins ca i s-a raspuns

1127

romneste. Ce zice? Ce zice? adaoga apoi, desi ntelesesefoarte bine. Herdelea, nfricosat sa nu se nvenineze lucrurile pe spinarealui, cauta si izbuti sa schimbe vorba, si conduse pe Lendvay n odaia nti unde erau doua paturi lnga perete, o masa desufragerie, o canapea de lemn, toate vechi si hodorogite.

-Aici n-avem nimic de seama, nu-i asa? zise avocatul trecnd, fara sa se opreasca, ntr-o odaita ngusta si lunguiata, cu o

1128

fereastra spre ulita si un geam spre gradina. Va sa zica sa ncepem aici!... ncepem, stimate domn! 198 striga catre copistul care se aseza ursuz la biroul lui Herdelea si scoase dintr-o geanta roasa niste hrtii. Din mobila mpricinata, aici se afla o masa lacuita, cu picoarele strun-guite, acoperita cu o fata tricolora, lucrata de nsasi d-na Herdelea pe cnd era fata, si un pat frumos, perechea celui din salon n care dormisera fetele.

1129

Pna sa-si aranjeze copistul hrtiile, avocatul se uita banuitor la Belciug care zmbea blajin si speriat putin de privirile dusmanoase ale dascalitei din odaia dinti. -Amator, amator? ntreba deodata Lendvay ironic. -Si prieten! murmura preotul. , -Desigur, prieten care cumpara ce poate de la prietenii n nevoie! facu avocatul dispretuitor, i apoi, ntorcndu-se spre copist: Ei, merge?

1130

-Gata... Va sa" zica avem... - mormai functionarul ntrebator. -Masa si patul - sfrsi Herdelea putin ragusit si cu ochii la Lendvay ca si cnd i-ar astepta aprobarea. -Una masa de nuc, douazeci si trei coroane! citi copistul n hrtoagele lui, cu glas mai raspicat. Da cineva mai mult? -Dauazeci si patru! zise avocatul, facndu-i semn sa scrie. Belciug nsa se apropie de masa, ridica fata, o pipai si apoi rosti candid:

1131

-Douazeci si sase! Toate privirile l izbira ca niste sageti, iar dna Herdelea, n celalta odaie, bolborosi ceva, rosindu-se. Lendvay, dupa o clipa de sovaire, striga: -Treizeci! -Treizeci si doua! zise preotul cu ochii lipiti pe masa. -Depuneti banii imediat, nu-i asa? bufni acuma avocatul ntartat. -Da, da, fireste - facu Belciug scotnd portofelul din reverenda

1132

botita. -Atunci eu renunt! spuse Lendvay strngnd din umeri, cu o privire nedumerita spre Herdelea care, uluit si spaimntat, avea fata strmbata de un surs amar...

1133

Preotul statu pna la capat, ca o amenintare, pipaind siciocanind toate mobilele, dar fara sa se mai amestece. Cnd se sfrsi, avocatul puse pe Herdelea sa iscaleasca politele si platicopistului diurna cuvenita.

-Cel putin de-aci nainte sa fii exact cu ratele, domnule Herdelea! zise strngndu-i mna. E pacat de cheltueli, desi partea leului o bag eu n buzunar... Ei, la revedere! Buna ziua,

1134

doamna si-mi pare rau ca nu stiu romneste! rse apoi catre nvatatoreasa care, ntepnd cu o privire furioasa pe Belciug, raspunse: -Mai bine sa nu stii romneste si sa fii om de treaba! 199 -Ce zice, ce zice? ntreba avocatul pe Herdelea iesind nsa fara sa mai astepte talmacirea. n cerdac preotul se desparti de nvatator zicndu-i ncet:

1135

-Apoi mine o sa viu sa-mi iau masa, Zaharie... -S-o iai?... S-o iai... da, da -blbi Herdelea. -Vad ca doamna-i suparata foc, dar n-am nici eu ncotro, ca tocmai mi lipsea o masa ca asta! Ei, servus, Zaharie! Iesind n ulita ochii lui ntlnira chipul lui Hristos pe cruce care acuma se zvrcolea plngator. Belciug se nchina si trecu cu pasi masurati, cu privirea n jos ca totdeauna, si cu o

1136

multumire adnca n suflet ca n sfrsit a putut da o lectie buna si meritata Herdelenilor... Deabia acuma se revolta si nvatatorul, dar totusi fara.a mai spune n casa ca Belciug vrea sa ridice ntradevar masa. Dealtfel credea ca popa umbla doar sa-l sperie, fiindca nu se poate sa mearga asa de departe cu nerusinarea. A doua zi nsa, pe cnd el era la scoala, iar Titu nca n pat,

1137

batu la usa Belciug. D-na Herdelea deschise si vazu la spatele preotului un tigan batrn, barbos, cu palaria n mna. -Pentru masa! murmura Belciug aratnd spre tigan. -Bine... bine., poftim! bolborosi dascalita perplexa. ncepu sa goleasca sertarul mesei, aproape fara sa-si dea seama ce face. Numai minile i tremurau, ncolo parca i fulgerase toata judecata... Cnd nsa dadu sa puie la loc

1138

sertarul gol, si reveni brusc si, ca trezita din vis, ntreba pe Belciug: -Ce vrei sa faci d-ta cu masa? Preotul statea razimat de uscior, zmbind nevinovat. -Apoi asa m-am nteles cu Zaharia - zise dnsul domol. Dna Herdelea sovai. Se facu o tacere scurta. Belciug ridica privirea, vazu pe dascalita apropiindu-se cu ochi stralucitori, si ndata si pierdu zmbetul.

1139

-Cum s-ar zice, vii sa-mi furi lucrusoarele din casa? striga deodata d-na Herdelea. Sa iesi afara de-aici, hotule, c-altfel ti

1140

sucesc gtul! Afara, tica-losule!... Nu ti-e rusine obrazului sa-ti fie! Asa-s popii, porcule?... Esi, esi!... Afara!... Dascalita racnea ca scoasa din minti, cautnd cu ochii ceva sa sparga capul omului care vrea sa-i fure mobila. Belciug, spaimntat, iesi afara fara sa spuna o vorba. Atunci femeia zari matura si se repezi cu ea n ceardac unde tiganul statea nedumerit. Fiindca preotul nu-i era la ndemna, croi pe tigan,

1141

tipnd:

-Mars!... Afara de-aici, tlharilor!,.. 200 Tiganul o zbughi pe poarta n vreme ce d-na Herdelea striga ntruna, amenintnd cu matura pe preotul ce pasea grabit: -Mutule!... Am sa te nvat eu omenie daca n-ai nvatat la tatal tau! Pamatufule! Pamatufule!

1142

Zenobia, peste drum, auzind galagia iesi n prag si ntreba: -Da ce-i, doamna! Ce-i cu domnul parinte? -Sa se bage dracu-n pielea lui de hot!, zise dascalita cu ochii rosii de mnie, dar totusi, mai racorita... Doua saptamni, dupa nunta, multumirea stapni trufasa n sufletul lui Ion. Se simtea omul cel mai fericit din lume. n fiecare seara tinea sfat cu Glanetasu, cu Zenobia si cu Ana. Ce sa cumpere din banii strnsi la nunta? Un juncan? Ar fi bine,

1143

caci, mpreuna cu vitelul ntarcat adus n zestre de Ana, peste doi-trei ani ar face o pereche de boi... Ion nsa ar fi vrut mult sa cumpere pereche calului, daca s-ar ajunge banii... n aceeasi vreme i-ar mai fi placut sa pastreze si ceva gologani la chimir ca sa aiba la ndemna de s-ar ivi cumva pamnt bun de vnzare, sa-si mareasca mai mult mosia si gospodaria... Sfaturile acestea l naltau si-l ncntau, mai ales ca toti bateau

1144

n struna lui si-l linguseau ca pe un stapn... Dealtfel si fata de sateni cauta sa-si arate greutatea pe care i-o dadea simtamntul bogatiei. Pe ulita umbla cu pasi mai rari si cu genunchii ndoiti. Vorbea mai apasat cu oamenii si vesnic numai de pamnt si de avere. I se parea ca chiar casele si gradinile l priveau acuma altfel, mai supuse si mai zmbitoare. Toata firea se mbracase n haine de sarbatoare parca nadins

1145

pentru a praznui biruinta lui. O primavara mai frumoasa ca totdeauna se statoria pe hotare. Copacii nmuguriti, verdeata ce rasarea zi cu zi mai vie ca un vestmnt fermecat cobort sa acopere goliciunea neagra si galbuie a pamntului batrn, padurile care se ncoronau cu frunzisuri noui, mirosul aspru, mbatator si nviorator de glie, plutind mereu n vazduh ca respiratia sanatoasa a unui urias desteptat dintr-un somn greu

1146

-toate mprastiau voiciune n suflete, tinerete noua si o noua pofta de viata. Dimineata plugurile scrtiau trecnd pe ulita, urcau coastele naclaite si apoi brazdau ziua ntreaga ogoarele

1147

batute de rugina iernii. Pe alocuri vitele se cazneau sa pascantile firicele de iarba si, mncndu-le, le curgeau balele deplacere...

Ion iesea deseori n hotar sa-si desfete sufletul n privelisteapamnturilor lui. I se umflau narile sorbind aburii primaverii siprivea brazdele lucitoare cu o dragoste patimasa, mormaindmndru de multumire:

-Acuma avem si noi pamnt, slava Domnului, numai sanatossa fiu sa-l muncesc!...

1148

Nu se grabea nsa cu aratul si semanatul de primavara... sifacuse socoteala ca nu va putea lucra singur attea locuri, ci va trebui sa tocmeasca ajutoare, iar oamenii sunt mai ieftini pela sfrsitul muncilor. Fiindca mai avea ragaz o saptamnadoua, se gndi sa ispraveasca mai ntiu cu socrul sau, sa facahrtiile de ntabulare pe numele lui, cum se nvoisera... Ii spuse si Anei ca Smbata seara vor merge mpreuna la Vasile Baciuca sa iea ntelegere pentru Dumineca. Femeia aproba maidinainte tot ce zicea el. Nu pricepea

1149

dnsa planurile lui si nicinu cauta sa le priceapa. Era multumita ca poate trai lnga omul iubit si numai nalucirea mbratisarii cu Florica, la nunta, o rodea n fundul inimii, fara nsa a ndrazni sa-si marturiseasca temerea. Vaznd-o plecata si supusa, Ion se mira cum poate fi asa si-i era parca mai urta ca nainte. Noaptea, n pat, simtea oraceala alaturi de ea, iar soaptele ei dragostoase l suparau casi respiratia ei obosita de femeie nsarcinata.

1150

O rabda totusi sinici n-o bruftuluia, dndu-si seama ca numai printr-nsa s-a ridicat din saracie. n inima i rasarea nsa deseori Florica, nnebunindu-i sngele... Joi se dusera cu totii la blci n Armadia sa cumpere juncanul, iar Vineri horobai pe-acasa, mai mult ca sa piarda vremea. Vasile Baciu i primi nepasator, stiind bine de ce vine Ion. l lasasa vorbeasca si numai cnd Ion pomeni de ntabulare, sarifript, se nfurie, scuipa si apoi striga:

1151

-Cum, ginere, apoi tu vrei nadins sa ma lasi pe mine pe drumuri? -Pe care drumuri, socrule? Nu ne-am tocmit asa? ntreba Ion cu ochii ct pumnul, simtind deodata ca o izbitura drept nfrunte. -Ne-am tocmit, vezi bine, daca mi-ai pus mna-n beregata. Dar tu nu te gndesti ca nu-i drept? Apoi daca ti-oi da eu tie sipamnturile si casele amndoua, mie ce-mi mai ramne si dince sa traiesc? Ori ai avea pofta sa ma vezi intrnd sluga la

1152

batrnete? -Ba sa stai la noi fara munca si cazna, sa-ti mai odihnesti

1153

ciolanele, ca te-ai trudit destul - blbi ginerele nabusit. C-asane-a fost vorba...

-Adica sa-ti fiu eu sluga tie? Ai? racni iar Baciu sculndu-se cu o privire vicleana si batjocoritoare. -De ce sluga? -Mai Ioane, eu stiu una si buna ca ce-i n mna nu-i minciuna! facu Vasile Baciu apasat. Nu zic ca nu-ti dau. ti dau, dupa moartea mea. Atunci o sa faceti voi ce stiti. Ca nici n groapanu mi-oi duce averea si nici altora n-oi lasa-o... Ct traiesc nsa

1154

nu scriu nimic pe numele vostru! Asa!... -Nimic, nimic? sopti Ion, nspaimntat. -Nimic, baiete. Ori tu n-auzi bine?... Dar, ca sa nu zici ca-mi hranesti tu fata ori ca ti-am dat-o goala pusca, macar ca nu tiam dat-o eu, ci ai luat-o tu cu viclenie, te las sati alegi cincilocuri care-ti plac, si sa bagi plugul n ele chiar mine, daca vrei. Luati-le, munciti-le, sunt ale voastre. De scris nsa nu le scriu. Lasa sa ramie pe numele meu, ca nu cer de mncare.

1155

Eu unul n-am sa va scot din folosinta lor, cum te-ai falit tu, ca ai sa ma scoti pe mine... Alege-le! Cinci!... Am trei holde cu gru de toamna. Poti sa le alegi semanate gata. Nu ma supar. Ori altele... Cum ti place tie... Cinci! Sa nu zica nimeni ca fatalui Vasile Baciu s-a maritat ca o tiganca... -Daca ti-i asa vorba, socrule, bine... Sa vedem ce-or mai zice si altii! raspunse acum Ion mai linistit si cu amenintare n glas.

1156

-Sa vedem, cum nu... Da sa vedem ce-ar zice oamenii si de mine, daca mi-as lasa eu batrnetele pe mna ta!... S-apoi cinema poate sili sa-ti dau, daca nu vreau, ori sa ma scoata din averea mea?... Hehe, Ionica! Credeai c-ai sa ma nvrtesti tu pe mine! Nu te-ai gasit, copile, hehe! -Bine, socrule, bine!... Noroc bun! zise Ion strngnd din umeriprostit. -Noroc, noroc, ginere!... Si ramnem asa: cinci, auzi? strigaBaciu batjocoritor. Mi-a venit si mie rndul, ca tu m-ai frecatdestul...

1157

Ion iesi, urmat de Ana, care nu rostise nici o vorba si pe care nici n-o luasera n seama potrivnicii. Barbatul pasea greu, tacut, nct femeia nu ndraznea sa se apropie... Roza Lang lasase o dra de tristete n sufletul lui Titu. ncercas-o ascunda sau s-o nabuse, dar simtea ca totusi se ntinde mereu, staruitor, ca apa n pamntul nisipos. Nu se dumereacum putuse o iubire att de furtunoasa sa sfrseasca att deneasteptat si de urt. Aventura aceasta, cum i zicea dnsulcu mndria

1158

tnarului care ncepe sa aiba un trecut, parca-i rupsese un val de pe ochi. Un crmpei de realitate crudapatrunsese n inima lui plina de nchipuiri trandafirii. l

1159

cuprinsese ncetul cu ncetul un dezgust

de viata, ca si cnd nu i-ar mai putea suporta povara. Lumea ise parea lipsita de farmec. In minte i ncoltea din ce n ce mai des ntrebarea:

-Ce sunt eu?... De ce traiesc? Si drept raspuns i se ivea n fata o pnza nemarginita ntesata de semne de ntrebare ce nu gaseau n sufletul lui dect un gol chinuitor.

1160

si dadea seama ca trebuie sa aiba o tinta hotarta n viata si se ngrozea neputnd descoperi nici un sprijin n jurul lui. Se uita n urma si nu vedea nimic, iar naintea lui se nfatisa acelasi nimic rece si nfiorator. -Asa sa mi se depene oare toata viata?... Atunci ce rost mai am n lume? si zicea desnadajduit, seara mai ales, n patul din salon, unde se mutase el de cnd s-a maritat Laura, fiindca Ghighi se temea sa doarma singura.

1161

Toate zilele hoinarea prin Jidovita si prin Armadia, creznd sa-si alunge din suflet nelinistea. Dar ntrebarile l nsoteau pretutindeni, tot mai nesaturate, n fata lor i se pareau copilarii si versurile lui si pozele de poet, si iubirea lui ucisa de gelozie, si nflacararea lui nationala... Peste acestea se ridicau mereu zbuciumarile: -Unde merg? Unde vreau s-ajung si de unde vin?

1162

Ca sa poata raspunde se gndi sa citeasca, sa nvete si sa afle din carti ce nu gasea singur. -n mintea mea e un haos... Numai haosul arunca la suprafata ntrebari dureroase. Cteva saptamni se cufunda n carti. Tatal sau avea, din vremile de demult, o biblioteca foarte mica n care se ratacisera cteva volume de stiinta de teologie, de pedagogie. Titu se repezi la ele cu att mai multa lacomie cu ct pna

1163

acuma le ocolise. Mai aduna si de prin Armadia, de pe la prieteni, ce se nemeri... Le sorbi grabit, ca si cnd ar fi cautat leacul unei boli necunoscute, dar simti curnd ca haosul n loc sa se limpezeasca, crestea mai mare. n mijlocul framntarilor singura raza de mngiere i era credinta ca el este cel dinti om chinuit de asemenea gnduri. n cele din urma nsa o oboseala stranie l lua n stapnire. n

1164

inima nu-i mai ramasese dect o nemarginita parere de rau: -De ce nu-i aici Roza, indiferent daca ar fi so mpart cu practicantul de la Stoessel? Apoi parca si creierii i se oprira n loc, coplesiti de o apa stravezie din care tsneau raspunsuri ca niste flacari mici, izbavitoare: -Adica ce-mi pasa mie de unde vin si ce-o fi mine? E nerozie

1165

sa te perpelesti cu ntrebari fara sfrsit... Unde te duce viata, acolo trebuie sa mergi si ce-ti porunceste ea, trebuie sa faci! Numai nebunii umbla sa-i stavileasca mersul, s-o abata din calea ei, sa se mpotriveasca vointei celei

mari care e una si milioane de milioane, care e oarba si totusi urmareste o tinta sigura, necunoscuta de infima pricepereomeneasca... Vointa cea mare, sunt eu, precum e si vaca lui

1166

Ion sau cinele nostru, ori viermele ce se aseaza singur subtalpa mea ca sa-l strivesc, sau chiar bolovanul pe care-l izbesticu piciorul, precum tot ce este si cerul, si ceea ce este dincolode cer si de stele, si dincolo de acest dincolo, mereu, pna-n nesfrsitul nesfrsitului... Atunci? Viata singura stie ce vrea saupoate pentru ca nu stie nici ea, mi se pare mie ca stie... Undemerge ea e bine, caci merge tot nainte, pestej>rapastii, pestemunti, mereu nainte... Cine cade din carul vietei e pierdut... nainte! nainte! nainte!...

1167

Se bucura parc-ar fi gasit piatra filosofala. Zambi de ntristarilelui zbuciumate. Acuma le ntelese obrsia.

-Atta neliniste pentru ca Roza Lang a plecat si mai ales pentru ca, n lipsa mea, s-a consolat cu cine a putut!... Si dinpricina asta credeam ca miam zdruncinat rostul vietii!... n aceeasi noapte scrise o poezie care i se paru cea maifrumoasa din tot ce-a facut pna atunci. O dragoste noua de viata i mpodobea sufletul. Nu se mai plictisea prin Armadia. IIinteresau si-i

1168

placea toate, parca s-ar fi sculat dupa o boala grea. Schimba priviri amoroase cu gstele de odinioara. Vorbea iar cu entuziasm de romnii oropsiti, de planurile lui marete... ndeosebi spunea deseori, cu superioritate, ca o sentinta faraapel: -Daca n-ar fi necunoscutul n lume, viata omului n-ar mai avea nici un farmec!... Dealtfel, n vremea aceasta, n Armadia se ntmplase uneveniment extraordinar:

1169

murise Ion Ciocan, deputatulcircumscriptiei. Ciocan fusese multi ani directorul liceului romnesc, cochetase cu ungurii, le facuse concesiiintroducnd, mai ales pe usa din dos, limba ungureasca nprogram, iar n schimb crmuirea l rasplatise cu un mandat dedeputat. Se alegea totdeauna sub firma independenta, dar era dintre independentii care sunt cei mai vajnici Sprijinitori aituturor guvernelor. Independenta i-a mai cstigat pe urmacatedra de literatura romna la Universitatea din Budapesta sii-a pastrat reprezentanta Armadiei n parlament pna a nchis

1170

ochii. Fusese om tacut, ursuz si deci nu tulburase multa apa nCapitala. Rautaciosii povesteau cu mare lux de amanunte cum,

1171

n cincisprezece ani, Ciocan o singura data a cascat gura, cnd, ramnnd deschise doua usi, ar fi strigat nervos: Usadomnilor, ca trage ngrozitor aici! pentru care improvizatieoratorica toata Camera l-ar fi aplaudat frenetic. Prin testament ntreaga

avere si-a mpartit-o ntre liceul din Armadia si Astra din Sibiu, caci sotia i murise de ctiva ani, iar alte rude nu avusese,

1172

afara de doi frati tarani, morti si ei mai de mult. Pe scaunul lui Ciocan se ncingea o lupta crncena ntre doicandidati: Victor Grofsoru, avocat foarte cautat din Armadia, sustinut de toata rom-nimea, si bancherul Bela Beck, svab ungurizat din Budapesta, care se auzise ca vrea sa cheltuiascachiar o suta de mii de coroane si, fiind guvernamental, maiavea la dispozitie, cu o discretie eficace, concursul autoritatilormari si mici. n Armadia fierberea crestea zi cu zi. La Beraria Rahova

1173

discutiile si pronosticurile nu se mai sfrseau. Grofsorudesfasura o activitate strasnica, secondat fireste de toti intelectualii, care-si luasera nsarcinarea de agenti electorali. Izbnda ar fi fost asigurata daca s-ar fi putut rupe voturileovreilor din Jidovita, presupunnd ca preotii si nvatatorii si vorface cu totii datoria. Titu, vindecat, se avnta cu trup cu suflet n valmasagul luptei. De dimineata pna seara era n Armadia, agitndu-se,

1174

discutnd, mereu mbujorat de entuziasm. Care nu-i fu nsamndria si mirarea cnd, ntr-o zi, la berarie, Victor Grofsoru veni glont la dnsul, cu mna ntinsa:

-Poete, dragule, vreau sa-ti cer un serviciu!... Pentru d-ta e nimic, pentru cauza noastra e colosal! Fiindca beraria era plina de lume ce-l privea ca pe un erou, Titu se simti n culmea fericirii si striga nflacarat: -Domnule deputat, cere-mi orice! Pentru cauza mi dau

1175

bucuros si viata! -Bravo! Uite omul! zise candidatul, cuprinzndu-l prieteneste de mijloc. Dar ceea ce vreau nu-ti pot spune aici... Trebuie sa vii pe la mine, sa-mi faci onoarea si placerea!... Deci spune-mi repede: cnd? Nu-ti nchipuiesti ct mi sunt de mpartite toate minutele!... -Imediat... sau dupa prnz... E bine? facu Titu, deodata grav, vazndu-se parca initiat n secretele zeilor.

1176

-Perfect! Atunci azi dupa prnz, draga poete!... Grofsoru, ca toti care-l sprijineau era convins ca, ndata ce va ajunge el n parlamentul de pe malurile Dunarii, poporul romnesc va fi liber si scapat de orice griji. -Daca ma aleg eu, vom putea respira toti, vom avea aer

1177

romnesc! spusese dnsul din capul locului, nct frazaaceasta devenise lozinca lui electorala.

Titu se nfiinta exact la ntlnire si asculta introducerea avocatului cu ochii lucitori de admiratie, aruncnd numai din cnd n cnd cte o aprobare ntovarasita de domnuledeputat care pe candidat l magulea.

-Ne lipsesc ovreii din Jidovita, poete! Fara de ei suntem

1178

pierduti! sfrsi Grofsoru, oftnd cu o figura ntrebatoare sintristata brusc. Tnarul nu vru sa auda de asemenea oportunism. Succesultrebuie sa fie curat romnesc, nepatat de nici un ajutor strain: -Vom goli satele de oameni si-i vom aduce pe toti la urna, sadovedim lumii ntregi vointa noastra, porunca noastra! -Da, da, dar n satele noastre sunt putini cu drept de vot, pecnd ovreii sunt toti alegatori! observa avocatul care, chiar n vrtejul visurilor nationale, nu uita realitatea.

1179

Apoi si complecta gndul: pentru a ne asigura voturile dinJidovita, e nevoie de concursul lui Herdelea care e iubit de toti ovreii. Daca Herdelea ar vrea sa faca putina propaganda ovreiasca, ar fi imposibil sa nu izbutim! -Stiu, stiu n ce situatie gingasa se afla tatal d-tale -se grabiGrofsoru sa adaoge, ca si cnd s-ar fi asteptat la vre-o obiectiea lui Titu. El, ca nvatator al statului, trebuie sa urle cu lupii, vorba ceea.. Dar cu dibacia lui, n mod discret... Ce zici, poete?... n mod foarte discret?

1180

-Pe fata, domnule deputat! striga Titu aproape indignat. nchestia aceasta nu pot exista rezerve si compromisuri. nainte de a fi nvatator, tata e romn!... -Da, negresit, romn... Cine se ndoieste?... Dar greutati sunt, si eu le nteleg si le apreciez... Totusi, cu bunavointa, s-ar puteanlatura piedecile, stii, discret, foarte discret... n asemenea mprejurari discretia are mare importanta. Guvernul conteazape ovrei si e sigur ca-i are n mna. Noi trebuie sa lucram cumulta prudenta, altfel se pot ivi noui rezistente... Vezi, n Pripase mai usor. Acolo suntem ntre noi. Belciug lucreaza, d-ta i vei

1181

da o mna de ajutor la nevoie, iar tatal dtale n-are sa ni sepuna de-a curmezisul... Nu-i asa?... Dar n Jidovita e delicat, e greu, e... e... Din Armadia pna-n Pripas, de obicei, Titu facea jumatate ceas pe jos. Acum n mai putin de un sfert fu acasa. Alerga sa spunamai curnd ce cinste mare au hotart tatalui sau fruntasii miscarii nationale. -Tata, iata clipa cnd poti dovedi lumii ntregi ca esti adevarat

1182

romn! racni dnsul din usa, speriind pe toti cu fata-i aprinsade entuziasm si de oboseala.

1183

Herdelea, n fundul sufletului, se bucura ca un copil chiarnumai nchi-puindu-si ca Armadia ar putea trimite la Budapestaun deputat romn, dar romn adevarat, pe fata, nu ca Ciocan desi Ciocan i facuse lui pe ici pe colea mici servicii, Dumnezeusa-l ierte. Totusi se ferea sa-si arate sentimentele, de frica sa nu-l prasca cineva... Apoi acuma, tocmai pe cnd Titu vorbeamai cu foc, si aduse aminte, nu putea sti de ce si cum, de ultima vizita a subinspectorului si de amenintarile lui ascunse...

1184

-Eu cred ca cel mai bun lucru ar fi sa nu se amestece deloc, nici ntr-un fel, nici ntr-altul - rosti d-na Herdelea serioasa si cu putin dispret n glas. Dnsul e om batrn si trebuie sa-si vaza de necazurile lui, iar nu de nebuniile celor buiestri. Parca mare isprava o sa faca si Grofsoru... i stim noi ct le plateste pielea!... Daca pe urma ungurii vor prinde pizma pe dnsul si se va pomeni fara slujba, crezi c-o sa-i dea Grofsoru ceva? Titu

1185

sari revoltat de atta egoism: -Adica cum! Pentru o leafa mizerabila, ungurii au pus lacat pe sufletul omului?... Lasitatea asta ar nsemna tradare nationala, ar nsemna sa-si dea singur certificat de renegat!... Cu ungurii traim noi aici, ori cu romnii?... Crezi ca vom mai scoate noi capul n lume, daca nu vom face nici macar atta pentru cauza romneasca? ; Ghighi mpartasea din inima parerile fratelui ei, mai cu seama

1186

gndindu-se ca nu va mai avea cavaleri la baluri si poate nici petitori mai trziu. -Ba n loc sa umbli dupa cai verzi, mai bine ti-ai cauta si tu vreun post pe undeva, ca esti ct muntele si vezi bine cte greutati avem pe cap! zise d-na Herdelea suparndu-se. -Apoi d-ta numai atta stii, mama, greutati si iar greutati! mormi tnarul oparit.

1187

-Atta da, ca eu am minte! se nfurie dascalita. Practicant de notar nu-ti place sa fii, nvatator nu-ti place, dar la mncare te mbulzesti! Apoi asa-i usor sa ai fumuri! Mai pune osul si tu, dragul mamii, ca cu lenevia ai sa rami de rsul lumii! Numai Herdelea tacea. Cu cotul razimat pe coltul mesei, cu capul n palma, se uita n nestire la ghiata din piciorul stng. Lumina lampii atrnata de grinda i cadea drept n crestet, pe

1188

parul alb-argintiu... i venea mereu sa ofteze si se stapnea. Si, n vreme ce d-na Herdelea se hartuia cu Titu, i se perinda n gnd toata viata lui alcatuita aproape numai din umilinte, sperante vesnic spulberate, necazuri necurmate, viata ntreaga care si-a batut mereu

1189

joc de dnsul, impunndu-i mereu compromisuri, din pricinacareia niciodata nu si-a putut asculta glasul sufletului, viatacare i-a ngramadit n inima amaraciunea otravitoare... Doualacrami se zvrcoleau n ochii lui blnzi, plecati regretul unei vieti cheltuite ntr-o truda sisifiana...

-Oh, oh! suspina dnsul n sfrsit, cnd se facu o clipa taceren casa. Cumplita-i viata, cumplita-i zau!... Viclesugul lui Vasile Baciu cazuse att de neasteptat pe capul

1190

lui Ion, ca n seara aceea s-a culcat tacut si a dormit ca si cnd nu s-ar fi ntmplat nimic. Dumineca dimineata nsa, iesind dincasa si aruncndusi ochii pe cmp, si aduse aminte devorbele socrului sau, si-l patrunse un fior de groaza, caci n minte i rasari ndata gndul ca toata truda lui a fost zadarnica, de vreme ce a ramas tot fara pamnt... Se aseza pe prispa, cutropit deodata de mnie, de frica, de nedumerire, dedeznadejde... nti si zise car fi trebuit sa-l bata mar pe Baciu,

1191

sa-l nvete cinste. Pe urma recunoscu ca nici cu mnia, nici cu bataia nu va putea face nimic n mprejurarea aceasta. Vinaeste numai a lui nsusi, fiindca n ultimul moment si-a pierdutmintile de bucurie si s-a cununat nainte de-a vedea hrtiile date la cartile funduare... ntorcndu-se de la biserica si gasindu-l tot pe prispa si abatut, Zenobia banui ceva rau si, ca sa-i deschida gura, ntreba: -Dar tu ce stai asa, neprimenit, n loc sa dai o raita prin sat,

1192

dupa lucratori, ca azi-mine numai pamntul tau o sa ramienearat! -Adica d-tale ce-ti pasa? Ca de dat, slava Domnului, mi-ai datnumai saracia si necazul, tsni Ion ursuz. -Apoi ce sa-ti mai dam noi, ca doar socrutau ti-a dat de-ajuns -zise Zenobia cu ochii de vulpe. -Cum sa nu-mi dea, vezi bine ca mi-a dat mormai omul amart. Nu vezi d-ta ca m-am si grbovit de ct mi-a dat? Zenobia nu-l mai slabi pna nu afla tot si apoi izbucni nafurisenii care se ntetira

1193

cnd Ana aparu n ograda, speriatade gura ei. n vreme ce soacra si blestema nora mai cu foc, nsufletul lui Ion patrunse o fsie luminoasa: 209 prin Ana trebuie sa-si ndrepte gresala. Deocamdata nu stiacum si n ce fel, dar simtea ca numai ea poate sa-l scape. -Si urta, si calica!... Bine ai nimerit-o, dragul mamii! striga Zenobia n gura mare. -Ho, cotoroanto, ho! racni Ion deodata la ma-sa. Ce te vri ca

1194

musca-n baligar? Potracani stiti sa fiti, dar sarac m-ati lasat, ai?... Ea-i de vina?... Ce-i ea de vina?... Apoi atunci de ce terastesti la dnsa?... Piei d-aici ca uite-acu

1195

vezi pe dracu! Ana se uita la barbatul ei cu o dragoste de cine huiduit si ochiii se umplura de lacrami, simtindu-se vinovata fata de dnsulfiindca n gnd l-a banuit cu Florica, pe cnd el e att de bun si

o iubeste att de mult ca bruftuluieste chiar pe mama luipentru ea. Lacramile i curgeau calde, mngetoare, dar fata eitoata zmbea de o fericire mare, mai ales ca Ion veni la ea si-i zise blnd:

1196

-Ia nu mai plnge, Anuto... Tu n ochii mei sa te uiti si ncolo sanu-ti pese de nimeni!... Seara, n pat, Ion i se jelui apoi cu deamanuntul, i spuse ca ea ar putea sa-l nduplece pe Vasile cu blndete sa fie omcumsecade si sa le dea ce le-a fagaduit fata de attia martori. Femeia se simtea magulita de ncrederea lui, dar gndindu-sela bataile suferite de la tatal-sau, n-avea sperante sa-l poata nmuia. Cnd nsa barbatul o nvata cum sai vorbeasca,

1197

credinta lui o cuceri si pe ea, si se jura ca se va duce chiarmine dimineata si de buna seama nu se va ntoarce cu mna goala... Ana pleca ntr-adevar cum se crapa de ziua. ncrederea icrescu cnd, ajunsa n ulita, nevasta lui Macedon Cercetasu iiesi n cale cu o donita plina de apa. Vasile Baciu tocmai njuga boii sa porneasca la plug. Vazndusi fata, o ntmpina nepasator: -Da ce, te-a alungat?

1198

-Cum sa ma alunge, taica? se mira nevasta, ncepnd sa-i povesteasca ce vnt o aduce, dupa nvatamintele lui Ion. Baciu se holba la ea o clipa, ca un taur care vede rosu, searunca si-i nchise gura cu o droaie de pumni, urlnd: -V-ati pus acu amndoi sa ma jefuiti si sa ma lasati cersetor?... Apoi stai ca am eu leac de pielea ta, rapandulo, stai!... 210

1199

Pna ce se nvrti dnsul sa apuce biciul s-o croiasca, Ana o luala sanatoasa fara sa fi avut vreme sa tipe ori sa plnga de durere, desi obrazul stng i se rosise, iar din nas i curgea un firde snge. De-abia cnd se apropie de-acasa si mai veni n firesi se ntreba: Ce-a mai fost si asta?... Avai de mine!... Ion o astepta n ograda, cu inima arsa de nerabdare. O zari de departe venind cu pasi iuti si stergndu-si mereu nasul cumnecile camasii. -M-a batut, Ionica, nici nu m-a lasat sa-i spun nimic! Uite cumm-a umplut de snge! bolborosi nevasta parca i-ar fi cerut lui

1200

s-o razbune. Barbatul nsa simti deodata o apasare grozava n ceafa. Se uita

1201

la Ana cu ochii goi si reci, ca si cnd ar fi vazut o aratarevrajmasa. Pe pometele obrajilor pielea statea sa plesneasca, iar pe tmple i se umflara vinele ca niste lipitori satule. Mintealui speriata i striga ca toata nenorocirea i se trage numai din femeia aceasta cu buza de sus murdara de snge si cu privireade-o umilinta attatoare. Bratele si pulpele i zvcneau faravoie n vreme ce unghiile i taiau pielea groasa si aspra npodul palmelor.

-Asta s-a nteles cu tatal ei sa ma nsele! i fulgera prin creieri,

1202

si gndul l duru att de rau parca l-ar fi izbit cu parul n moalele capului. Atunci, cu o pofta nenfrnata, ridica mna si o lovi greu peste obrazul drept, si apoi cu dosul palmei, repede, peste obrazul stng. Durerea stoarse din pieptul femeii un tipat att de ascutit ca Ion auzi cum zanganesc geamurile casei. O mai trazni nsa si peste ochii ce-l priveau cu spaima, dar care chiar

1203

spaimntati si pastrasera o licarire de bunatate... Ana cazu pe prispa, ametita si leganndu-si corpul din mijloc n sus ca sa-si aline suferinta. -Si tu ma zdrobesti Ionica? gemu dnsa. Nu ti-e mila nici tie de mine?... Ion scuipa spre ea, racorit, si intra n casa, caci de peste drum venea ntr-un suflet nevasta lui Macedon, pe cnd n cerdac la Herdelea parca iesise cineva sa vada ce se ntmpla?

1204

Ana suspina si, suspinnd, pntecele mare i se zbatea ca o mustrare. Naframa i alunecase din cap, parul i se nclcise si pieptul i se frngea de plns. In inima nchipuirile ei de fericire se topeau ntr-un noian de amaraciune din care rasarea numai ntrebarea ngrozita: -Doamne, ce ti-am gresit de ma pedepsesti asa de rau? Nevasta Iui Macedon Cercetasu se aseza lnga ea, i ndrepta

1205

basmaua pe cap, o mngie pe obrajii udati de lacrami si-i zise cu mila, cautnd s-o ostoiasca: -Taci, draga lelii! Taci si rabda, ca femeia trebuie sa sufere, dac-asa a lasat-o Dumnezeu... Taci mulcom, taci!... 211 I Glasul ei era att de blnd ca sufletul Anei se ncalzi putin. Apoi si ascunse fata n poala femeii si plnse mai usurata,

1206

murmurnd nsa ntr-una, ca si n seara nuntii: -Norocul meu, norocul meu!... Pna sa convinga pe tatal-sau, Titu nu vru sa stea cu minile n sn si porni din casa-n casa, ndemnnd pe taranii, alegatori sau nealegatori, sa mearga cu totii la o ntrunire n Armadia, unde Victor Grofsoru avea sa-si lamureasca programul. Fiindca alegerea de deputat se apropia, prin sat umblau acuma mai

1207

des patrule de jandarmi spre a prentmpina tulburarile siagitatiile mpotriva statului. Titu nu se'sinchisea de dnsii. Dorea chiar un conflict sau poate o arestare, nchipuindu-si caastfel va dovedi lumii ntregi barbaria stapnirii unguresti si va contribui mai eficace la izbnda candidatului romn. Vorbea taranilor de jugul unguresc, de datoria nationala, de limbastramoseasca, se izbea nsa mereu de aceleasi raspunsuri:

1208

-Bine, domnisorule, asa o fi... Dar n-avem pamnt si darile-s multe si grele... nti se supara de atta nepricepere. Pe urma totusi le dadu dreptate. -Adevarat! Pe ei i strivesc sarcinile vietii si eu le bat capul cu fraze! Nici macar sperante nu le aduc!... Apoi fireste, daca eu nsumi nu stiu bine ce vrem! El banuia ce vrea, dar dorintele lui nu se potriveau cu ale

1209

batrnilor. El cu ctiva studenti si profesori mai tineri visau unirea grabnica a tuturor romnilor. Nu se gndeau daca se poate ori nu se poate. Ei se uitau fermecati spre Romnia, asteptnd de-acolo mntuirea. n fata lor nsa stateau mai toti fruntasii recunoscuti, ntre care nsusi Grofsoru, care spuneau ca acestea sunt idei primejdioase, ca prin asemenea vorbe goale, bune numai pentru discutii de berarie, se poate

1210

compromite toata lupta. -Mijloacele noastre trebuie sa fie legale! i spuse Grofsoru. Numai prin legalitate se obtin lucruri trainice! Politica serioasa nu se poate ntemeia pe aventuri, ci pe realitate!... ce ascunde viitorul, nu se stie... n suflet putem nutri orice sperante, dar visurile nu trebuiesc amestecate n lupta politica!... Titu sa zapaci si fu cuprins de o sovaire din care deabia cu

1211

sfortari se putu smulge. Se cobor iar ntre tarani, si, cu toata oprelistea batrnilor, le vorbi de fratii nostri, de stapnirea romneasca ce va veni n curnd. Si tresari 212 de bucurie cnd Stefan Hotnog, bogatas din sat, n loc de tnguirile obisnuite, raspunse acuma n numele tuturor, ridicndu-si chimirul pe burta: -Sa te auda Dumnezeu, domnisorule! -Oportunismul si lasitatea ucid avnturile! se gndi Titu

1212

multumit. Cu jumatati de idealuri nu poti lupta si nici nu poti fi nteles de nimeni!... Stradaniile lui Titu au ramas totusi zadarnice, deoarece ntrunirea, ndata ce s-a anuntat oficial, a fost oprita de catre prefectul judetului n urma raportului solgabiraului Chitu care se temea de tulburari. Tocmai cnd Titu veni pleostit cu vestea aceasta din Armadia, batrnul Herdelea primi citatie de la tribunal n procesul ce-l

1213

1214

pornise judecatorul pentru ultragiu. Desi, ntre timp, ungurul semutase din Armadia ntr-un orasel din Ungaria, fiindca cumspusese dnsul la plecare - nu se putea aclimatiza n atmosferanepatriotica de-aici, sarcina lui Herdelea se agravase, caci acuzatia judecatorului s-a parut att de ntemeiataprocurorului, nct si-a nsusit-o din oficiu si deci procesultrebuia sa continue negresit, chiar daca partea civila sar fi retras. Herdelea striga pe Ion, care de asemenea primise citatie,

1215

vrnd sa se sfatuiasca mpreuna cum sa abata nenorocirea ce-iameninta deaproape. Ion nsa, n bobota necazurilor lui cusocrusau, cauta mereu sa se plnga ce a patit si cum a fost nselat, iar de procesul, care-l durea pe nvatator, parca nici nui pasa.

-Aveti sa vedeti ca beciznicul asta are sa ma bage n temnitasi sa ne nenoroceasca pe toti! zise nvatatorul pe urma dobort de ngrijorare. Tineti minte ce v-am spus eu azi! Ion efatalitatea noastra... El se

1216

ciorovaieste cu Vasile Baciu pentruniste zdrente de pamnt si nici nu vrea sa stie n ce pozna m-anfundat!... Titu, vaznd spaima batrnului si ca sa mai schimbe vorba, gasi ntelept sa povesteasca pe un ton de gluma, cum azi, ntlnindu-se n Armadia cu Belciug, i-a spus ca e foartesuparat si ca nu va lasa fara raspuns insultele d-nei Herdelea, pentru care va trebui sa dea seama n fata justitiei... Efectulpovestirei lui nsa fu tocmai contrar celui asteptat de dnsul,

1217

strnind o cearta care nu se ispravi pna noaptea trziu. -Apoi da, ca atta-mi mai lipsea, sa umblu acuma pe la judecati si pentru dumneaei, ca n-am eu destule necazuri - zisenvatatorul amart.Mai bine-l lasai dracului si tu, n loc sa-mi mai aprinzi paie-n cap si cu el!... D-na Herdelea se nfurie repede, facu pe sotul ei mamaliga nesarata, pentru ca ar fi n stare sa se lase calcat n picioare detoate natafletele din lume, si declara mereu ca ea prefera saplateasca orice amenda si chiar sa stea la

1218

puscarie, dect sarabde mojiciile pamatufului... Ziua urmatoare aduse nsa o nadejde buna sub chipul uneiscrisori de la subinspectorul Horvat care-l invita colegial peHerdelea sasi puna n cumpana toata influenta pentru alegerea desavrsitului patriot ceeste candidatul de deputat Beck. Am toata ncrederea npatriotismul d-tale ncercat si fii sigur ca oboseala d-tale va fiapreciata cum se cuvine, sfrsea subinspec-torul. Mai ales sfrsitul i se parea nvatatorului plin de mari fagaduinte.

1219

-Uite ce om de treaba, bietul subinspector! striga dnsul

1220

nviorat. Ei, degeaba, sa nu judeci niciodata pe nimeni dupa aparente!... Iata barbatul care-mi place si mie!... Bravo! Bravo!... ndata si nsemna pe toti alegatorii din Pripas n numar de unsprezece, si chibzui ndelung pe cei care ar vota cum i va sfatui dnsul. Apoi si freca minile cu ncredere:

1221

-Vezi, Dumnezeu ti trimite ajutorul cnd nici nu te astepti! Titu aflnd seara planurile tatalui sau, sari pna n tavan de indignare si striga de nenumarate ori tradare si rusine. Dar Herdelea ramase neclintit. -Pentru mofturi n-am sa-mi las cu batrnelele pe drumuri... Aivazut tu ce-mi scrie subinspectorul?... Citeste bine! Poftim! zise aruncndu-i mndru scrisoarea. Tnarul nu vru sa citeasca nimic si facu juramnt ca va luptadin rasputeri mpotriva

1222

acestei tradari nemaiauzite. Herdelease ntrista ca feciorul lui se gndeste mai mult la strainii de la care nu va avea niciodata nimic, dect la dnsul, a carui soarta atrna de bunavointa celor mari si puternici. -Nu-ti nchipui tu ca Horvat, daca-i vom mplini dorinta, poatesa-mi fie de mult folos? N-ai vazut citatia de ieri si nu stii ca ma paste afurisitul de judecator? O vorba a subinspectoruluicntareste greu la tribunal. Cnd va spune subinspectorulprezidentului ca uite-asa si asa, Herdelea e omul meu,

1223

adica alnostru, crezi ca prezidentul are sa mai crcneasca? Asa se lucreaza n lume, baiete... ntelegi ori nu ntelegi? -Nu vreau sa nteleg nimic! raspunse Titu cu att mai ndrjitcu cl socotelile acestea i se pareau si lui cuminti. -Atunci sa-ti fie rusine obrazului, ca esti cal batrn si ai putea ntelege atta lucru! striga Herdelea adnc jignit. Rusine sa-tifie, magarule! n seara zilei cnd Ion batuse ntia oara pe Ana, pica n casa,

1224

deabia trndu-se, Dumitru Moarcas, o ruda ndepartata de-a Zenobici, cernd adapost pna s-o ndura Dumnezeu sa-lstrnga din lume. Zenobia, 214 aflndu-se n toane bune pentru ca feciorul si-a mustruluit nevasta, l primi fara a se burzului, multumindu-se doar sa-ldescoase putin: -Da ce-ai patit, bade Dumitre? De ce nu stai la Paraschiva, ca-ibine acolo? -Parca de bine fuge omul - murmura Moarcas, mototolindu-sepe vatra. Era un mosneag trecut de sasezeci, pipernicit

1225

siprapadit de sa-l sufli depe picioare. Nu mai avea nici un dinte n gura si vorbea greu, scuipnd n toate partile. n tinerete a fost barbat frumos si custare si se bateau fetele dupa dnsul, dar, n loc sa se nsoare

1226

si sa se potoleasca, i-a placut sa zboare ca albina, din floare-nfloare, nct multi oameni si-au ciomagit muierile din pricinalui, caci de el nu ndrazneau sa se lege, fiind voinic si iute caun lup. Carausia ia fost mai draga dect pamntul si tot carausia i-a mncat capul, ntr-o noapte, venind de la Dej, oceata de laesi a tabart pe dnsul, l-au stlcit si i-au furat caii. A zacut vre-o doi ani si-a ramas beteag de picioare. Boala i-anghitit averea. Ramas numai cu casuta si gradina, s-a aciuit pe lnga Paraschiva care era vaduva tnara si rvnea mai mult lacasa lui, creznd ca nu mai are de trait cine stie ct. Dumitru

1227

nsa se ncapatna sa nu moara si o duse douazeci si doi de aniasa prapadit cum a scapat, nct Paraschiva a avut vreme sa se obisnuiasca cu slabiciunile lui. S-au nteles ei totusi destul de bine pna acum cteva luni cnd Dumitru s-a apucat si avndut lui Avrum casa si gradina, fara stirea Paraschivei. Degeaba i-a dat o suta de zloti de argint, femeia nu s-a multumit. Ea era convinsa ca a luat mai mult si a ascuns banii undeva sau la cineva. Si cum Dumitru nu mai putea sa aibazile multe, Paraschiva se

1228

nfuria ca banii vor ajunge n mnaaltora, iar ea, care l-a ngrijit attia ani, se va alege cu nimica. Fiindca Avrum nu voia sa-i spuie lamurit ct i-a dat, Paraschivase puse pe mosneag, nti cu sudalmile, apoi cu bataia, pnace n sfrsit azi l-a izgonit sa nici nu-l mai vada... Batrnul povesti ce-a patit cu Paraschiva, dar fara s-o ocarasca, ba chiar cu o mare parere de rau ca a fost nevoit saplece de la ea si sa moara poate prin case straine.

1229

-Apoi lasa c-ai trait destul - i zise Zenobia drept mngiere. Ion, mbufnat cum ramasese toata ziua dupa ce pleznise pe Ana, nu zise nimic ci se uita doar uneori cu ura la noul mncau care-i cade n spinare din senin. Credea totusi ca Dumitru se vantoarce acasa mine-poimine, stiindu-se ca nu poate trai faraParaschiva, singura femeie - se zice -pe care a iubit-o el cu adevarat si care, de aceea, l-a si nvrtit cum i-a placut.

1230

Dealtfel gndurile lui erau att de fripte de grija pamnturilor, nct tot restul lumii i se parea ca nu face un ban gaurit. Senfuria cnd vedea pe Ana care, pe ct 215 fericita. l alinta att de staruitor ca, n cele din urma, se minuna ct de blnda si ademenitoare i se nfatiseaza, ca un liman unde nu mai sunt nici dureri si nici nadejdi... Deodata

1231

nsa simti o zvcnire n pntece, trezind-o din aiurare. - Cum semisca, sarmanul! si zise dnsa uitndu-si toate necazurile si ntelegnd ca trebuie sa traiasca, fiindca ntr- nsa o fiinta nouabate la poarta vietii. A doua zi Ion se mulcomi. i paru rau ca s-a facut de rsul lumiisi ca s-a hartuit cu socrul sau tocmai n casa nvatatorului, desi

1232

era convins ca Herdelea s-a dat de partea dusmanilor lui. Trecudrumul, la Macedon Cercetasu, si aduse acasa pe Ana, dar farasa auda macar povetele Floarei ca sa fie mai milos cu biatafemeie, ca mine-poimine i soseste ceasul si cine stie ce se poate ntmpla daca o huiduiesc toti si n-o cruta putin... Apoi fu cuprins de desperare. Simtea un gol dureros n cap, care totusi voia nencetat parca sa-i sparga teasta. Numaibuzele i sosaiau ntr-una.

-Nu-i bine asa... Nu-i bine... nu-i bine...

1233

Se ducea prin Jidovita, se mbata si se ntorcea maiposomort... Dupa o saptamna ploioasa si murdara, care-l tinuse mai mult n casa, rasari o zi aurita, calda, stralucitoare, cum nu se pomenesc dect n tinuturile muntoase n dricul primaverii. Iesind n ograda, Ion se opri ca traznit si, fara sa vrea, sorbilacom mirosul de verdeata, salbatec si umed, ce plutea n vazduh, ca si cnd peste noapte tot pamntul s-ar fi spalat cuapa fermecata, att se nfatisa de mndru n verdele

1234

deschispe care stropii de roua licareau n toate culorile curcubeului, caniste diamante presarate nadins de o mna nevazuta. Privelistea aceasta l zgudui ca dintr-un somn greu si-i umpludeodata creierii de gnduri... Si porni, luminat, spre casapreotului Belciug, mpins de o ncredere mare. Numai popapoate sa-i arate calea, precum tot dnsul l-a dat pe brazda si odinioara. Dar acest odinioara era asa de departat, parca arfi trecut ani si ani de zile, desi deabia ieri se mplinisera cincisaptamni de la nunta... Belciug privea din cerdac cum adapa caii vizitiul, un taran

1235

somnoros si plin de baliga pe haine. -Ce mai veste-poveste, Ioane? zise dnsul vazndu-l intrndpe portita, cu palaria n mna. 218 -Apoi mai mult rau dect bine, domnule parinte - raspunse Ionvrnd sa zmbeasca dar izbutind numai sa se strmbe si sa-si arate dintii galbeni, ca un cine care mrie neputincios. -Am auzit... De, baiete, daca uitati pe Dumnezeu, cum sa nu va pedepseasca? mormai Belciug putin nnourat si intrnd ncasa urmat de Ion...

1236

Dumnezeu nsemna acuma n Pripas biserica cea noua sipreotul simtea mna Cerului n nentelegerile dintre ginerele si socrul care nici nu s-au gndit macar sa daruiasca ceva pentrulacasul Domnului. Milostivenia cereasca i se arata dealtminteri preotului n toatechipurile. Boclucul lui Herdelea cu judecatorul era o pedeapsa grabnica si cuvenita pentru ca a uneltit mpotriva slujitorului luiDumnezeu. Mai astepta nsa manifestarea mniei divine fata

1237

de d-na Herdelea, care l-a ocart pe dnsul, si apoi o lovituradeosebita pentru Herdelea fiindca chiar ieri a aflat ca umblasa-i smulga ctiva alegatori n favoarea candidatului dedeputat ungur, desi stia bine ca el doreste sa arunce un bloc, mic dar solid, n cumpana reprezentantului romn. Rasplatatuturor neplacerilor o gasea nsa mai ales n hotarrea de ancepe, nca n vara aceasta, lucrarile noii biserici. Cazuse lanvoiala cu un arhitect din Bistrita, care avea gata un plan foarte frumos. Arhitectul trebuia sa soseasca n curnd si, cu

1238

materialul adunat, sa aseze temelia. Pna la toamna zidurile vor fi ridicate, iar n toamna viitoare ntregul locas va putea fisfintit cu toata solemnitatea. Belciug se gndea de pe acuma Ia programul sfintirei si inima lui bolnavicioasa tremura debucurie. Dar, deoarece tot mai lipsea putin din suma prevazutala cheltuielile cladirii, stradaniile lui nu erau sfrsite. De aceea nu pierdea credinta ca, pna la urma, si Ion va deschide punga si deci se sili sa-l cstige prin bunavointa.

1239

-Acuma spune, Ioane, ce te doare! murmura dnsul aseznduse, batndu-si genunchii cu palmele si privind drept n ochii luiIon, pe care-l lasase n picioare. Ion se spovedi prelung, cu glas nfundat, cu ochii n pamnt, iarpreotul l asculta cu bagare de seama si fara sa-l ntrerupa. Apoi cnd ispravi, Belciug se scula, se plimba de cteva ori deici-colo cu pasi mari, uitndu-se odata cu mirare n odaita de culcare unde patul era nca tot nefacut, si nsfrsit se oprilnga masa, se razima de

1240

dunga cu palmele ncrucisate laspate si vorbi privind mereu ntr-un colt al tavanului: -Stiu eu ce sa te sfatuiesc?... Greu... Prea greu... Numai un avocat te-ar putea lumina bine... Dar cu raul si cu bataile nu sempaca oamenii niciodata, asta-i de cnd lumea. Dumnezeu alasat judecatorilor mpartirea dreptatii pamntesti... Am patit sieu deunazi, stii bine, ca m-a ocart dascalita tiganeste. Puteam sa ma apuc de bataie?... Nimeni sa nu-si faca singur219

1241

dreptate... N-am zis nimic si nu m-am nfuriat... Dreptatea-i dela Dumnezeu... Mam plns si eu n Armadia la judecatorie si, daca-i bine si drept sa fiu hulit de pomana, hulit sa ramn... Tunsa vei face cum crezi de cuviinta. Numai atta sa stii: pumnulnu-i dreptate... ntreaba un avocat, roaga-l sa te nvete si facum te-o ndrepta el... Eu n-am nici o putere... Ion pleca multumit. Bine-a zis popa: legea sa hotarasca... Ajunsacasa, . chema pe Ana si-i vorbi foarte blnd: -Tu trebuie sa te duci la tatal tau, Anuto, ca eu nu te mai pottinea, vezi bine si tu, ca-s sarac si abia ne trm si noi zilele...

1242

Dumnealui are destula avere... Acu, ca m-a nselat, nu-i nimic. Dumnezeu din cer vede si judeca. Dar eu trebuie sa ma

1243

gndesc la pielea mea. Cu minile-n sn n-oi sta de buna seama, poti sa-i spui!... Pe urma o duse de mna pna la poarta si nchise poarta dupa ea... Ana se mai uita napoi, dar el nu mai ntoarse capul.

-Are dreptate... toti au dreptate - sopti femeia podidita deplns. Numai eu n-am nici un rost n lume... 220 CAPITOLUL VIII

1244

COPILUL Cu ct se apropia alegerea de deputat, cu att Herdelea, tatalsi fiul, se ciorovaiau mai mult, ca si cnd toate necazurile si toate nadejdile, ba chiar nsasi soarta lor ar fi atrnat de izbnda romnului sau a ungurului. Batrnul, care purta nsuflet groaza procesului cu judecatorul, credea din ce n ce maitare ca, contribuind la alegerea candidatului guvernamental, va scapa teafar din ce-l ameninta. Se gndea n taina ca, n

1245

preajma judecatii, va ruga pe ocrotitorii sai, subinspectorul sideputatul, sa puna o vorba buna pentru dnsul acolo undetrebuie. Vazndu-l cu asemenea sprijinitori, judecatorul vatrebui sa se mblnzeasca, iar tribunalul sa nceteze urmarirea... Si, fiindca n cele din urma Titu rdea nencrezator de sperantele lui, Herdelea zicea convins: -Cine rde la urma, rde mai bine, baiete! Dascalita, desi nu putea suferi neamul unguresc, ramase totusi neclintita n parerea ei ca, mai presus de orice, omul trebuie saaiba grije de pielea

1246

lui. Dealtfel ea si cu Ghighi nu sesinchiseau atta de mofturile alegerii, ct se framntau ca, nafara de cteva carti postale ilustrate, n-aveau nca nici o scrisoare de la Laura, macar ca acuma se mplineau aproapedoua luni de la nunta. si faceau fel de fel de nchipuiri, cautauexplicatii care sa le potoleasca nelinistea, dar care mai mult lentristau... 221 Titu se mistuia si se chinuia de nsufletire. Dorea cu atta nversunare izbnda lui Grofsoru, ca l durea chiar numai

1247

gndul ca ar putea cadea, ncepea aproape sa urasca pe tatal sau, mai ales pentru ca punea vesnic nainte interesulpersonal. -Daca nu vrei sa facem nici o jertfa, cum crezi c-o sa triumfamvreodata? striga dnsul desperat, crsnind din dinti si smulgndu-si parul. Egoismul acesta, de care se izbea dealtminteri pretutindeni, lhotar sa se gndeasca sa plece, oriunde, n lume, ncredintatca aiurea oamenii vor fi mai voiosi sa se sacrifice pe altarul

1248

unei idei. Desi striga ntr-una ca activitatea e mama succesului, continua sa petreaca zilele prin Armadia, la Beraria Rahova sau

1249

la Grivita, unde, mpreuna cu alti tineri entuziasti, se mbataucu vorbe mari, visau nchipuind planuri ndraznete si puneau lacale soarta poporului. Fiind siguri de succes, i umflau mereuproportiile. Li se parea ca alegerea lui Grofsoru va revolutiona nu numai tara, ci toata Europa. Stiau dinainte discursurile zdrobitoare cu care Grofsoru va ului Parlamentul si vedeau limpede clipa cnd Ardealul se va ridicabrusc n picioare si va cadea, ca un copil pierdut si regasit, n bratele Romniei, cnd cei oropsiti de attea veacuri si vor lualocul ce li se cuvine

1250

ntre popoare, ca niste urmasi vrednici aistapnilor lumii... Dupa asemenea naripari, intrnd seara n atmosfera mbcsita de realitate de-acasa, Titu simtea ca se pravale din naltimi sise zvrcolea neputincios. -Trebuie sa plec de-aici, altfel am sa ma nabus! si zicea dupace se certa cu tatal sau care nu voia nici sa-i mai asculte argumentele. Cu toata sila ce i-o facea slujba de subnotar, si gasi singur unloc n Lusca si, ntr-o seara, aproape de alegere, n urma uneidiscutii

1251

mai violente, declara ca are sa se duca ndata ce va afla rezultatul luptei, fiindca s-a saturat de viata aceasta faranici un ideal, mnjita numai de noroiul maruntisurilor zilnice. Declaratia voia sa fie o razbunare mpotriva tatalui sau, carensa se bucura auzindu-l si-l felicita chiar ca ncepe sa se cuminteasca... n ajunul alegerii trecura prin Pripas doua companii de honvezicare aveau sa dea o mna de ajutor jandarmilor concentratidin tot judetul spre a pastra ordinea.

1252

-Uite ce sustineti d-voastra, cei cu prudenta! zise Titu catreHerdelea, aratndu-i soldatii ce deabia-si trau picioareleobosite. Drept argumente ne dati baionete! n sfrsit ziua cea mare rasari frumoasa... Armadia fierbea ca un stup n ceasul cnd roieste. Toata lumea era stapnita denfrigurare. Din sus si din jos soseau mereu cete de tarani, cupreotii si nvatatorii n frunte, unii222 pedestri, plini de praf si de sudori, altii n carute, toti veseli sistrignd mereu traiasca...

1253

De la biserica cu doua turnuri, de-a curmezisul pietii, pna laprimarie, unde era biroul electoral, n dreapta si n stnga strazii se ntinsesera cordoane de jandarmi cu baioneta laarma, cu penele de cocos agitate n palarii, rastindu-se lamultimea ce se nghesuia la spatele lor, racnind deseori napoi si amenintnd cu pustile. In mijlocul pietii, lnga crucea ngradita cu uluci, ungrup de elevi de liceu din clasele superioare, ncadrati de

1254

ctiva profesori tineri si de studenti ndrazneti, cntau Desteapta-te Romne, ntrerupndu-se din cnd n cnd casa strige n cor: Traiasca deputatul Victor Grofsoru! Grupulajungea pna la cordonul de jandarmi; cei din fata aplaudau pe alegatorii romni si huiduiau pe ovreii si ungurii care sendreptau spre primarie. Aici, chiar n spatele unui jandarmvoinic, cu mustati mari si sclipitoare de pomada, statea si Titu, rosu de entuziasm si ragusit de ct a cntat si a racnit. Toata

1255

piata gemea de tarani nealegatori, adusi nadins samanifesteze, urlnd traiasca sau rusine... Belciug veni mai devreme, urmat de vre-o douazeci dePripaseni, dar n fata bisericii un ofiter de jandarmi trimise n dosul cordonului pe cei ce n-aveau carti de alegator, nctpreotul defila numai cu sase insi nspre localul de vot, zmbindamar la multimea care-l aplauda. Titu striga nsufletit bravo, Belciug, iar popa i raspunse magulit si trist:

1256

-Nu-i vina mea ca suntem numai attia, stii bine!... Soarele ardea. Caldura crestea nencetat. Oamenii, osteniti ct au stat n picioare, asudau, se ndrjeau, se mbulzeau spre cordoanele de jandarmi fara sa stie de ce, iar jandarmii se strmbau, racneau si izbeau ici-colo cu patul pustii, njurnd... Pe la amiazi Grofsoru, nsotit de ctiva prieteni, trecu pe strada, spre biserica, sa-l vaza multimea. nsufletirea izbucni ca

1257

o flacara dintr-un jaratec peste care ai turnat ulei. Cntecele, uralele, tipetele se topeau ntr-un zgomot napraznic. Lumea se napusti peste cordoane sa-l vaza mai bine. Uraa!... Traiasca Victor Grofsoru!... Jos renegatii!... Jandarmii se zbateau, nvrtind armele, sa stapneasca valurile de oameni. Unul, cuprins de mnie fiindca norodul nu-l lua n seama, mpunse cu baioneta n multime, ntepnd pe un taran batrn, care tocmai

1258

se lupta sa iasa din vltoare si care deodata ncepu sa se vaete. -Rusine!... Huo!... Jos cu ei! urla gloata repezindu-se mai drza asupra cordonului. -napoi!... napoi! tipau jandarmii lovind cu arma n cei care se avntau peste linia oprita. 223 Grofsoru, care tocmai vazuse cum a mpuns jandarmul, se repezi la taranul ranit si-l mbratisa furtunos, n vreme ce

1259

multimea vuia de entuziasm si multi ntrebau: Ce este? Ce s-a ntmplat? Apoi, revenind n mijlocul strazii, si scoase palaria, si sterse naduseala si ncepu cu glas vibrator: -Cetateni! A curs sngele nevinovat! Teroarea... Nu izbuti sa continue, caci un ofiter de jandarmi l opri scurt, declarndu-i ca nu e voie sa atte lumea. Grofsoru se ciondani un rastimp cu ofiterul, protestnd cu gesturi largi, pe cnd

1260

1261

partizanii l sprijineau staruitor:

-Traiasca!... Traiasca!... n clipele acestea sosi n piata Herdelea, urmat de cincialegatori, cu fata luminata de un zmbet sfios, uitndu-se putin speriat n dreapta si n stnga. Ctiva strigara traiasca, dar ndata un glas gros racni: Rusine! Renegatii!... Jos! sirepede toti izbucnira n huiduieli, iar printre baionetelelucitoare pumni nclestati se scuturau amenintatori. Herdelea,

1262

nfricosat, simti un tremur n genunchi, dar zmbetul nu-idisparu de pe buze, ca si cnd ar fi fost vopsit... Grupul deliceeni porni sa cnte batjocoritor Vesnica pomenire, cuglasuri ascutite si false de mascarada, n timp ce altii urlau nencetat rusine. Titu, cuprins deodata de o mila mare, se piti la spatelejandarmului, uitndu-se ngrijorat dupa tatal sau mbatrnitprea nainte de vreme, a carui fata acuma era alba nct deabia i se mai vedeau mustatile mici si carunte. -Renegatule!... Rusine!... Tradatorule! Jos! tipau zeci de voci njurul lui Titu care ridica

1263

minile, coplesit de emotie, parc-ar fivrut sa opreasca ocarile necrutatoare. Grofsoru, care nu mai ispravea discutia cu ofiterul, cum zari peHerdelea, se ntoarse sil apostrofa indignat: -mi pare rau, domnule Herdelea, ca tocmai d-ta... nvatatorul se opri fara sa poata scoate o vorba. Ofiterul nsa interveni: -Pardon!... Va rog sa nu terorizati pe alegatori! Aici nu sepermite nici o presiune! zise punndu-se ntre Grofsoru siHerdelea si

1264

apoi adaognd catre acesta: nainte, nainte, domnilor!... -Protestez mpotriva acestei noui ncalcari de lege! strigaGrofsoru, deschiznd o noua ciorovaiala cu ofiterul. n fata primariei solgabiraul Chitu strnse mna lui Herdelea sil prezinta unui domn scurt si gros, cu ochelari de aur si cu omustata galbena rara: -Domnule candidat, iata unul din prietenii nostri!... mi dativoie? Candidatul dadu mna nvatatorului, zicndu-i masinal:

1265

-mi pare foarte bine... Voi fi totdeauna la dispozitia d-tale... Totdeauna... Herdelea, nviorat, primi cuvintele ungurului ca o usurare, si intra n biroul notarului unde, la o masa lunga, sedea unjudecator de la tribunalul din Bistrita, uscat, cu nasul foartesubtire, cu niste ochi mici, rautaciosi si cu un creion n mna. nvatatorul l cunostea. Alaturi alti doi, tot de la tribunal, scriau

1266

voturile n formulare tiparite. Odaia era plina de oameni caremasurau pe alegatori cu priviri banuitoare.

1267

Herdelea se apropie de masa cu palaria n mna, cu zmbetulpe fata. Judecatorul, presedintele comisiunii electorale, l privintrebator.

-Votez pe domnul candidat Beck! zise nvatatorul rezimnduse cu minile de dunga mesei si uitndu-se n ochii judecatorului parc-ar fi vrut sa-l roage sa-l tina minte si sa-l apere cnd va veni la proces. Cei cu formularele i nsemnara numele, iar presedintele rosti,

1268

indiferent si obosit: -Altul? nvatatorul se dadu putin la o parte, sa faca loc tovarasilor sai. -Tot din Pripas - murmura dnsul catre judecatorul care parea ca nu-l aude, ci se scarpina dupa ureche cu creionul si se uita la cei ce scriau voturile... La sase seara comisiunea declara ales pe candidatul Bela Beck, cu o majoritate de cinci voturi. Rezultatul se ,raspndi pe afara, prin multimea obosita care-l

1269

primi cu strigate de indignare si cu cntece nationale. Piata totusi se goli curnd. Crciumile nsa se umplura, adapostind pna noaptea trziu comentariile aprinse, felicitarile, amenintarile. Herdelea povesti acasa ncntat cum i-a strns mna deputatul si cum i-a fagaduit sprijinul pentru orice mprejurare, cum i-a zmbit judecatorul ncretind fruntea ca sa-si ntipareasca n creieri numele lui.

1270

-De acu nu mai am nici o grije cu procesul... De-acu pot dormi linistit! zise dnsul cu mndrie. Vezi acuma ce nseamna sa stii sa te porti cu oamenii? adaoga apoi biruitor catre Titu. -Am vazut... am vazut! sopti tnarul istovit. Auzindu-l si vazndu-l nsa si amintea racnetele multimii n piata, cnd a trecut Herdelea, paloarea lui de atunci, si mila aceea dureroasa ce-o simtise si care i-a ramas n inima parca mai adnca. Era

1271

trist si abatut ca si cnd ar fi pierdut orice nadejde n lume. -Iata de ce atrna nfaptuirea ideii! se gndea dnsul. Cinci voturi! Adica tocmai voturile tatii... ca sa-si usureze procesul! Daca nu era procesul, triumfa ideea... Si baremi procesul de-ar iesi bine!... Iata ce hotareste soarta unui popor: un fir de tina... Si totusi ideea nu poate muri! Ideea e sufletul omului... 225 I

1272

Profitnd ca notarul din Lusca era n Armadia, cu alegerea, a doua zi pleca. -Dac-as mai sta mult aici, ar trebui sa ma scufund de tot n noroiul realitatii! si zise Titu despartindu-se.

1273

-M-a alungat, tata - sopti Ana att de ncet ca nici ea nsasi nusi auzi bine glasul cu groaza ncuibata n ochi, asteptndu-se so zdrobeasca. Vasile Baciu prnzea. Avu o tresarire, vaznd-o galbena si trasa, cu burta la gura. Mai sorbi din lapte odata, mbuca ocoaja de malai, pe urma se uita lung la Ana si raspunsemolfaind: -Bine... Stai aici ca ai unde... Vezi ca eu ma duc pna n Zahata, ca am niste oameni la sapa... Sa ici seama pe acasa...

1274

Vorbea att de linistit ca femeia se zapaci, creznd ca n-a auzitbine si nu ndrazni sa se aseze pna nu-l vazu plecnd aeveacu carul... Baciu stia ca Ion are s-o izgoneasca dar nu-i pasa. Lasa sa viefata, nu-i nimic. Acuma, ca-i maritala n lege, poate sedea siacasa. Mai bine asa, dect sa se plece el n fata tlharului si sai dea mosia. La urma tot va trebui sa vie barbatul si s-o ia, multumindu-se cu ce-o capata, caci n-are ncotro. Acu e vorbade rabdare. Care o rabda mai lung, ramne deasupra. Iardnsul poate astepta orict, ca nu-l doare...

1275

Ana era umilita si tacuta ca un cine. Nu crcnea naintea batrnului si doar uneori l privea rugatoare cu ochii eiscufundati n cap si vesnic rosii. Zilele i se pareau nesfrsite nasteptarea omului pe care inima ei l dorea cu att mai mult casuferise greu pentru dnsul. Ion, chiar n ziua cnd o alungase, se dusese n Armadia laVictor Grofsoru, de care stia ca-i avocat strasnic, mai tare ca multi din Bistrita. Avocatul era foarte ncurcat atunci cu alegerea de deputat si, aflnd ca Ion nu-i alegator, vru sa-l

1276

amne pentru alta data. Ion nsa, ncapatnat, nu s-a lasatpna nu i-a povestit cu deamanuntul toata buba. Mirosind cevamai de pret, Grofsoru ntreba mai nti: -Martori ai? -Am, domnule avocat, cum sa n-am... Am pe...- se grabitaranul, nsirndu-i pe toti cei ce au fost la tocmeala si careauzisera fagaduielile socrului sau. 226 Avocatul se nsarcina sa-i scoata toate pamnturile, dar i cerunainte jumatate din onorar. Dupa ce Ion numara banii,

1277

Grofsoru i nchise ntr-o casa de fier, l sfatui sa aduca napoipe Ana, ca sa nu poata spune Vasile Baciu c-a alungat-o, dar sa potriveasca lucrurile astfel nct sa nu se bage de seama caare nevoie de ea... Ion si facu cruce de multumire. Daca i-a luat avocatul banii, nseamna ca trebuie sa cstige. Ana are sa se ntoarca ea singura... Numai cnd trecura doua saptamni ncepu sa intrela griji sa nu cumva sa se primejduiasca procesul din pricina

1278

femeii care nu vine acasa... Cnd afla Vasile Baciu ca Ion l-a tras n judecata, se ntuneca. iera frica de judecati deoarece nu mai avusese nici o data sivazuse la altii ca procesele nghit zadarnic mosiile oamenilor. ncepura ndoielile. Sa nu se ntmple ceva si sa piarda tot. Avocatii cte suruburi nu nvrtesc. Te baga n temnita cudreptatea n mna. La urma urmelor poate ca tot mai bine ar fisa-i arunce cinelui jumatate locurile si casuta cea veche, sa scape de o grije... Se uita mai chiors la Ana si ar fi fostbucuros sa-i gaseasca vre-o

1279

pricina s-o goneasca napoi, latlharul pe care si l-a ales ea si de care acuma nu mai stie cum sa se scuture... n Dumineca a treia, Vasile Baciu, ca s-o poata alunga, sehotar sa se mbete. Dupa amiaza crciuma era plina, cadeobicei. Avrum, negru de suparare din pricina unei afaceri cunotarul, servea totusi rachiul mai prompt chiar dect alte dati. Vasile n-apuca sa se afume bine si se pomeni cu Toma Bulbuclnga dnsul, foarte vesel si multumit ca pusese temelia caseide piatra ce o cladea pentru George pe care

1280

avea de gnd sa-lnsoare la iarna. Din vorba n vorba Baciu se plnse ct de rau a nemerit-o cu maritisul fetei, cum sta acuma acasa la dnsul parca nici n-ar avea barbat... Toma clatina din cap si apointreba binevoitor:

-De ce nu va mpacati voi, Vasile?... Oamenii trebuie sa se nvoiasca... -Da cu cine sa te mpaci, omule? facu Baciu, trntind paharulpe masa si povestind iarasi ce-a patit cu ginerele si cum vreasa-l lase pe drumuri, cersetor.

1281

Atunci intra si Ion n crciuma. Venea nadins, stiind ca e si socrul sau, sa ncerce o apropiere, daca s-ar putea, ca s-si iaacasa nevasta. Se aseza nsa la alta masa, strignd cu unoftat: -Jupne!... Mai jupne!... Da-mi si mie o leaca de stropseala!... Pna sa vie Avrum cu rachiul, Toma se ntoarse repede: -Ia vino ncoace, Ioane! Vino, vino, ca nu te mannca nimeni... Ion trecu greoi Ia masa lor, rostind ca din gura altuia: -Noroc bun, socrule...

1282

-Ce socrule, ma! sari Vasile, jumatate glumet, jumatate furios. Eu sa-ti zic tie socrule, ca vad ca nevastata-i mai mult la mine dect la tine! -Vina mea-i? facu Ion, ndoindu-se de spinare ca un caraghios. -Eu as zice sa va mpacati ca oamenii de treaba, sa nu va maifaceti de rsul lumii! vorbi acum Toma, tragnd cu ochiul nti unuia, pe urma celuilalt. Ca zau asa!... Ia sezi, Ioane, sezicolea!...

1283

Ion se aseza, asternnd pe o banca o batista rosie cu floriverzi, ca sa nu-si murdareasca hainele. Toma puse ndata lacale tocmeala. Altadata s-ar fi aprins, s-ar fi njurat, ar fi ragusittipnd; acuma amndoi erau linistiti, chibzuiti si reci ca doi negustori patiti si nselati. Vasile sfrsi mbiindu-i jumatatelocurile si casa cealalta, pe care poate sa le scrie oricnd penumele lor, sa nu mai fie nentelegere. Ion raspunse ca maibine sa hotarasca judecata, daca nu vrea sa-i dea ce s-au nteles cnd a luat fata; totusi Ana poate sa vie acasa oricnd,

1284

caci el cu ea n-are nimic... Toma i ndemna sa mai lase fiecare cte ceva si-i sili sa dea mna.

-Bine, asa sa fie cum ziceti - mormai Ion cu ochii aprinsi. Dar procesu-i proces... Acu, deocamdata fie dupa voia d-voastra, dar judecata sa-mi dea dreptul meu deplin! Daca d-ta mi dai de buna voie ct zici, ne-om judeca pe mai putin! Vasile Baciu nu vru sa auda de proces si se supara. Toma nsa l

1285

facu sa dea mna a doua oara, zicnd blajin: -Lasa, lasa cum zice el, ca-i mai tnar si mai fara minte! Lasa... Pna la judecata mai trece vreme si cine stie ce-o mai aduce Dumnezeu!... Baura aldamasul mpreuna pna pe noptat. Ion pleca acasa cu Ana de mna. Era beat, dar nu-si arata totusi multumirea. Doar n suflet se bucura c-a spart ghiata. A doua zi dimineata Vasile Baciu veni, dupa cum se

1286

ntelesesera, si se dusera n Jidovita, la notar, sa le faca hrtiile de ntabulare. -Da sa scrii acolo, domnule notar, ca procesul merge nainte! zise Ion ca o amenintare. Vasile Baciu ncerca sa raspunda, dar Ion se scula n picioare: -mi trebuie tot pamntul, socrule, stii bine... Tot pamntul!... Dupa plecarea lui Titu, casa Herdelea se linisti. nvatatorul se mai lauda din cnd n cnd cu lovitura lui de la alegerea de

1287

deputat, dar d-na Herdelea si Ghighi se gndeau tot mai mult la Laura. Ca sa se mngie, dascalita, ndata 228 ce ispravea lucrul, se aseza n salonas si citea rugaciuni, singura, cu glas tare, din carticica rupta, zdrentuita pe care i-o daruise odinioara, de mult, unchiul ei Simion Munteanu... ntr-o seara, tocmai aproape de cina, Hector ncepu sa latre n ograda, portita scrti prelung, n cerdac se auzira pasi grei si

1288

apoi un ciocanit n usa. -Scrisoare de la Laura! sari Ghighi aprinsa si batnd din palme, n vreme ce Herdelea zise gros: Intra! Era ntr-adevar straja Cosma Ciocanas si aducea posta din Jidovita: o scrisoare pentru Herdelea, vre-o doua pentru sateni de la feciorii ostasi, apoi cteva ziare ale lui Belciug.

1289

nvatatorul citi toate adresele, dadu scrisoarea Ghighitei si vrusa opreasca gazeta popii.

-Nu pot, domnule nvatator, zau nu pot blbi straja rusinat. Mi-a poruncit domnul parinte sa nu mai las la d-voastra nici o gazeta ca altminteri ma probozeste n biserica... -Bine, Cosma, sa fii sanatos! raspunse Herdelea rcait decuriozitate. Sezi putin si te odihneste, ca pna atunci vad eurepede ce mai spune n ele...

1290

De la alegerea de deputat Belciug rupsese orice legatura cuHerdelea; nu-si mai vorbeau, nu se salutau, erau ca niste straini. Prin Armadia mai erau multi care l ocarau, ndeosebi nsa Victor Grofsoru care spunea pretutindeni ca numai din pricina renegatului din Pripas o circumscriptie romneasca atrimis n Parlament un deputat ungur... Pna sa rasfoiasca Herdelea ziarele, dascalita ncerca sa citeasca scrisoarea de la Laura, mpreuna cu Ghighi care,

1291

nerabdatoare, se silea sa urmareasca si ea rndurile marunte, cu litere ascutite si drepte. Dar emotia lor era asa de mare canu izbutira sa descifreze nimic. -Ia dati-o-ncoace! zise Herdelea dupa ce si astmparase setea gazetei si expediase pe Cosma. -Da, da, citeste-o d-ta tare! striga Ghighi. nvatatorul si puse ochelarii, se scula n picioare, ntinsescrisoarea lnga lampa atrnata de grinda si citi rar, apasat, batrneste, cu glasul tremurat putin pe alocuri:

1292

Mult iubitii si doritii nostri! Nu m-as mira sa credeti ca cine stie ce ni s-a ntmplat de nu v-am scris pe ndelete de cndne-am despartit, n, fata Rahovei si cu lacrami n ochi. Eu nsami ma ntreb cum am putut fi att de neglijenta, cacidragostea mea pentru dvoastra nu s-a micsorat, desi s-ampartit. Numai punndu-va n situatia noastra, ne vetintelege si ne veti ierta. Sper nsa ca ati primit multele carti postale ce vi le-am trimis de pretutindeni pe unde am umblat? Pna sa ne ncropim gospodaria noastra229

1293

mica si draguta, am tot amnat scrisul, ca sa va pot povesti din fir n par viata noua n care am intrat. n sfrsit iata-ma maisloboda... Nimeni nu-si poate nchipui cart amar mi strngea inima nclipa cnd am pornit la drum. mi sngera sufletul si nici nu puteam plnge macar, caci George ar fi nteles poate gresitlacramile mele... Totusi calatoria din Ar-madia pna aici mi varamnea vesnic neuitata si placuta. George a fost asa de bunca repede mi s-a risipit tristetea si mi-a cstigat, mai mult dect

1294

iubirea, ncrederea...

1295

Am stat doua zile n Bistrita, fiindca eu mam mbolnavit usor si George n-a vrut sa ne urcam n tren pna ce nu voi fi zdravanade tot. Ct a fost George al meu de delicat si de nobil, nici nam cuvinte sa va spun. (Nu v-as scrie complimentele acestea, daca n-as fi sigura ca el nu le va afla niciodata;altfel ar fi nstare sa-si ia nasul la purtare dragul meu drag!) A doua seara; nviorata si gatita cu rochia cea albastra ca cerul, care Georgezice ca-mi sade admirabil, am cinat la Gewerbeverein. A fost o

1296

minune. Cnta muzica militara. Era lume imensa si eleganta. SiGeorge era asa de dragut si de vesel. Ma sfiam putin, fiindcamereu mi saruta minile peste masa, desi pe de alta parte, stiam ca acuma avem dreptul sa ne iubim fara zgarda, cum spune mereu George... n sfrsit am petrecut splendid si ne-acostat aproape douazeci de coroane, caci George cheltuianebuneste, zicnd nencetat ca numai o saptamna de miere en viata. Mie nsa mi era frica sa nu ajungem fara bani n Vireagul nostru si sa ramnem de rsul lumii.

1297

Miercuri am plecat din Bistrita hotarti sa nu ne mai oprimdeloc pna-n Satmar. Totusi n Dej iar am poposit o noapte si ozi. George era neastmparat si voia sa-mi arate toate orasele pe unde trecem, ca sa avem amintiri comune de pretutindeni. Si la Gherla am stat o zi si am vizitat Episcopia, ntlnind chiarsi pe Prea Sfintitul nostru Episcop care a glumit cu noi si neabinecuvntat. Mi-a placut mult Clujul, oras mare si frumos, dar mi s-a parut straniu ca n-am auzit nici o vorba romneasca. Amfost gazduiti la sora lui George care-i maritata cu un avocat

1298

deseama, Victor Grozea; trebuie sa va aduceti aminte, ca ne-a vorbit de Ludovica, la logodna noastra, socrul meu. Am fost si la teatrul unguresc unde se juca nu mai tiu minte ce comedie. N-am putut nsa rde deloc, nti ca nu pricepeam mai nimicdin ce sporovaiau pe scena, si apoi mai ales pentru ca era atreia seara de cnd ne oprisem n Cluj si George tocmai mi marturisise ca drumul nostru nici nu trece pe aici si ca m-aadus numai ca sa ma distreze pe mine si sa-mi faca placere.

1299

Am plns si l-am certat ca m-a nselat astfel si cu deosebire caa cheltuit attia bani de nici nu ndraznesc sa va spun, ca v-ati spaimnta. De aceea n-am putut rde

la comedia ungureasca. George nsa zice ca n-am rs fiindcaera prea proasta. La urma urmelor poate sa aiba si el dreptate... Si asa a trebuit sa ne ntoarcem iar pe la Dej, sa mai petrecemacolo o noapte si pe urma sa o luam la miaza-noapte, spreStmar. Adevarat nsa ca nici nu ne-am mai clintit din tren

1300

pna la Stmar, unde ne asteptau de multisor bagajele si lazilemele si mai multe ale lui George. n oras doar ca ne-am odihnit

1301

cteva ceasuri si ndata am pornit la Vireag cu trasurile ce ni letrimisese notarul caruia George i telegrafiase din Dej ca sosim. Pe aici e numai ses si iar ses, ct vezi cu ochii, neted ca-n palma, cu lanuri nesfrsite de gru. Soarele frige napraznic, iar nourii de praf dupa carute ramn n vazduh parca le-ar fi lenesa se mai scoboare pe pamnt... O fi frumos cui i place. Miensa mi-i dor mereu de dealurile noastre de la Pripas, de muntiinostri albastri si mareti!... Vireagul e sat romnesc, dar numai cu numele. Oamenii spun,

1302

ce-i drept, ca-s romni, dar o spun pe ungureste, caci altalimba nu pricep. Te si doare inima cnd i auzi. De altfel suntharnici, saritori, crestini buni. Nu-i de mirare ca si-au uitat graiul stramosesc bietii oameni, caci Vireagul e tocmai nmarginea neamului romnesc. Dincolo nu mai gasesti dectunguri si iar unguri, cu izmene largi ca poalele tarancelornoastre si cu niste tichiute de palarii n cap de-ti vine sa rzi. Ghighi s-ar omor de rs pna s-ar obisnui cu dnsii... Notarulde aici e ungur si, fireste, n-are de unde sa stie romneste.

1303

Chiar si nvatatorul vorbeste foarte stricat, desi scoala e confesionala, sustinuta din banii bisericii. George i-a facut ndata imputari, dar dnsul s-a scuzat ca aici asa-i obiceiul, casi raposatul preot numai ungureste vorbea, ba ne-a maiasigurat ca si noi va trebui sa ne dam pe brazda. AtunciGeorge s-a legatuit ca, orice s-ar ntmpla, nu se va abate de la ndatoririle nationale si i-a spus nvatatorului ca trebuie sane silim sa readucem la matca pe sarmanii rataciti; a vorbitatt de miscator George al meu ca nvatatorul a plns, precumam plns si eu...

1304

nvatatorul e vaduv, iar notarul are o nevasta batrna si artagoasa cu care n-am sa ma pot mprieteniniciodata. E mai bine, caci astfel, singura, voi putea fi mai defolos barbatului meu n marea opera de redesteptare a acestorromni nenorociti. Am nceput sa cunosc putin si eu viata, sa nteleg ct este de apasatoare. Ne-am asezat frumos casa. Amcumparat o mobila foarte draguta, din Satmar, cam ca aceeadin salonasul nostru. Suntem multumiti si fericiti, si ne rugamlui Dumnezeu sa ne miluiasca tot asa si pe viitor. Ne gndim cu

1305

drag ca poate la anul vom avea un baietel. Eu cred mult cavom avea si chiar am nceput sa-i pregatesc scufitele... 231 I -Tulai! O fi apucat-o durerile facerii! striga Zenobia, ndreptndu-se de spinare, cu secera ntr-o mna si n cealaltacu un snop de spice, si uitndu-sc spre marul paduret. Da, da... asa-i cum zic! Uite-o cum se mai zvrcoleste! -Afurisita muiere! bombani Ion, fara macar sa se ntoarca. Stie

1306

ca-i soseste ceasul si vine sa fete pe cmp! Bata-i Dumnezeu

1307

socotelile ei de toanta!

-Taci, Ioane, ca tc-o trazni Dumnezeu din senin ca pe popa din Runc! murmura Glanetasu cu glasul necat de mila. -D-apoi c-asa-i - facu barbatul, totusi mai blnd. Zenobia alerga la Ana care se zbatea si se legana, cu fata n sus, cu minile pe pntece ca si cnd ar fi vrut sa nabuse

1308

vlvataia napraznica ce o ardea. Prin umbra subtire a marului lumina alba pndea tremurndu-si petele stravezii pe corpul chinuit al femeii. -Da ce-i, Ano?... Vai de mine, ca si tu, zau... Nu puteai sedea acasa dac-ai simtit ca te ncearca durerile? zise Zenobia miloasa, ngenunchind lnga ea si cautnd sa-i aline suferinta. Ca mai toate batrnele de la sate, Zenobia se pricepea la

1309

mosit, fara sa-l fi nvatat. i desfacu betele, i scoase zadiile si-i freca usor pntecele de sus n jos. Gemetele Anei se ascuteau n ssituri prelungi, iar buzele-i uscate sopteau n rastimpuri: -Soacra, soacra, mor... Moor!... MoorL. -Taci ca nu mori, maica, taci, taci... Mai rabda si taci ca uite acu scapi! Barbatii secerau nainte. Glanetasul tresarea la fie ce tipat al Anei; Ion hrsia mai aprig tragnd nsa mereu cu urechea si mormaind

1310

mnios ca sa-si alunge mila ce i se furisa ncetinel n inima. -Of, saracuta, saracuta! se cutremura batrnul auzind deodata un racnet mai patrunzator. -Ei, asa-i soarta femeii! zise Ion vrnd sa para linistit, dar cu glasul nmuiat. Clipele se stingeau anevoie, ca ceasurile de groaza. Caldura parca clocotea acuma n vazduh. Hotarul nsa era amortit sub

1311

sarutarea patimasa a soarelui. Primprejur nici tipenie de om; numai dincolo de sosea, pe lunca dinspre Saracuta furnicau razleti ctiva viermusori albi. Frunzele porumbului sfriau rasucindu-se n arsita, iar spicele holdelor se leganau ametite, ca si cnd ar fi cautat sa se fereasca de atingerea razelor aprinse... Gemetele Anei ncetara, nct bodoganeala Zenobiei se auzea limpede:

1312

-Rabda, puica, rabda si taci... nca olecuta... -Te pomenesti ca moare! se gndi deodata Ion. Gndul l spaimnta. Vru sa se scoale, sa alerge la ea, dar pna sa se hotarasca, vazduhul parca se zgudui din temelii de un urlet nfiorator, urmat ndata de niste

1313

tipete subtiri ca oracaiala de broaste speriate sau ca scncetulunui catel strns cu usa. Copilul! zise Ion cu inima oparita, auzind glasul necunoscutcare vestea intrarea unei vieti noui n lume. Suspinele Anei se mulcomira, din ce n ce mai usurate, pe cndtipetele cele noui se nteteau, se ndrjeau tot maiporuncitoare. Deodata Zenobia se apropia n goana, cu minile rosii de snge, cu fata desperata, strignd furioasa:

1314

-Foarfece... Dati-mi un briceag ca n-am cu ce taia buriculcopilului!... Fuga, fuga!... Smulse custura Glanctasului si se ntoarse grabita sub mar, caci plnsul copilasului i se parea mai necat si-i era frica sa nuse ntmple vre-o nenorocire. Amndoi barbatii stateau nemiscati, n picioare, cu capeteledescoperite, cu ochii spre locul unde fiinta noua si cerea dreptul la viata. Amndoi aveau n suflet uimirea si smerenia nfata minunei care se petrece zilnic sub privirea oamenilor si pecare lotusi omul n-a ajuns nca s-o nteleaga n toata maretia eidumnezeiasca.

1315

Glanetasu se nchina cucernic, iar dupa dnsul si Ion, simtindu-se ca si cnd s-ar fi naltat, si facu repedecruce de trei ori... Peste cteva clipe va/ura pe Zenobia cobornd n vale cucopilul n palme. -Ma duc sa-l scald n pru... Mai luati seama de nevasta pnaviu! striga ea spre barbati cu fata mbujorata. -Ce-i, mama!... Ce-i? ntreba Ion ntinznd numai gtul ntr-ungest instinctiv spre copilasul care plngea n minile batrnei,

1316

scuturnd nervos din piciorusele-i de papusa. -Baietel, baietel! raspunse Zenobia disparnd printreporumbisti, spre Grla Popii ce curgea aproape, la poalelecoastei... Ion pasi n nestire lnga nevasta-sa. Alaturi de ea o pata marenegricioasa parca se strmba la barbatul naucit; pamntulnsetat sorbise lacom sngele. Ana se trse anevoie spretrunchiul marului si se razima cu spatele. Era alba si uda de sudori n obraji. In colturile gurii ramasesera doua buburuze despuma, dar buzele crmpotite si nvinetite se strngeau ntrunzmbet de fericire.

1317

-Mult am suferit, Ionica! murmura femeia blnd. -E baiat! raspunse Ion zapacit, cu ochii holbati la fata eiistovita si totusi stralucitoare de bucurie. -Soacra zice ca seamana cu tine! relua Ana mai ncet, n vreme ce pe obrajii ei tremura un ochi argintiu de lumina, nfrumusetndu-i.

1318

n sufletul barbatului tsneau remuscari de abia stapnite. Privirea i se naspri. Vru sa njure si vorbele i se stavilira n gtlejul uscat. Statea stngaci, cu secera n mna, iar sudorile i curgeau de pe tmple pe umerii camasii... Zenobia reveni curnd cu coilasul mototolit n zadia ei dinapoi.

-Uite-ti odorul! l vezi ce dolofan e? zise ea descotosmanindu-l

1319

si aratndu-l lui Ion. Acu sa va tie Dumnezeu sa-l cresteti mare! Ion se uita lung si aproape nfricosat la omuletul ct un pumn, foarte rosu, cu ochii nchisi din pricina luminii, cu buricul negricios legat cu o ata murdara. ntinse bratele sa-l ia, dar se opri deodata uimit, ntrebnd: -Da oare de ce-o fi avnd cap asa de lungaret? -Nu-i nimic... Asa-i la copiii mici! rse Zenobia apasnd usor teasta moale s-o mai rotunjeasca.

1320

-Da-mi-l ncoace, soacra, sa-l vad si eu! zise Ana cu o privire lacoma, ntinznd minile. -Lasa c-o sa te saturi de el, n-ai grije! i raspunse batrna asezndu-i copilul pe brate. Un rastimp statura toti tacuti, ascultnd tipetele speriate ale noului nascut. Glanetasu si stergea mereu naduseala cu mnecile camasii, oftnd si mormaind de emotie... Pe urma

1321

mncara grabiti si se apucara iar de lucru, lasnd pe Ana cu copilasul, sa se odihneasca pna diseara ca sa poata merge acasa... Ion se posomori, fara sa nteleaga de ce. Gndurile i se zbateau n minte, ncurcate ca ntr-o plasa. Plnsul copilului sau l suparau si-l bucurau n acelasi timp. Simtea o mndrie ca odrasla lui racneste asa de poruncitor, dar apoi ndata i se

1322

lamurea ca de-acuma, prin fiinta aceasta gngava, e nlantuit pentru totdeauna de Ana. Atunci se nfuria si i se nfatisa n suflet chipul Floricai, rumen, ademenitor, care l chema si apoi se stingea brusc, ca o speranta pierduta fara scapare. n locul ei i tiuia n urechi scncetul amenintator, staruitor, n care se amestecau mereu ostoirile Anei, molatece, dragastoase: -Ssss... Taci cu mama, puiul mamii, taci, taci... Ssss... Ssss...

1323

n Lusca, sat mare si bogat, cu pasuni grase si vite multe, Titu sosi amart profund, ntocmai ca n vremea cnd i se zdrobise n inima Roza Lang. Se arata el vesel n lume, dar sufletul i era ranit de nu mai stia cum sa-l vindece. Fu primit bine de toti surtucarii comunei, toti romni si careauzisera ca-i poet. Notarul Cntareanu avea locuinta n cladirea mare si veche a primariei si pregatise pentru Titu o odaita buna, cu intrare

1324

1325

separata, mpodobita dragut de nsasi domnisoara Eugenia, care-l cunostea de pe la balurile si seratele din Armadia. D-naCntareanu, o femeie scunda, grasa, cu obrajii negri si cufalcile atrnate ca niste pungi, i dadu din prima zi sa nteleaga ca i-ar placea sa-l aiba ginere, daca s-ar hotar sa faca cursulde notar ca sa vie n locul batrnului care, surd de-o ureche si lenes, ofta mereu dupa pensie, mai ales ca nu era n stare sanvete ungureste si se temea sa nu-si piarza slujba. Eugenia, isteata si cocheta, i placea lui Titu, totusi planurile notaresei ise pareau caraghioase.

1326

i venea sa rda singur gndindu-se cael poate fi privit candidat de nsuratoare, el care de abia sestraduieste sa-si deschida o prtie serioasa n viata... Titu se ferea nsa acuma de oameni ca sa poata trai numai cuvisurile lui. Simtea o nevoie mare de singuratate, sa-si macineamaraciunea. Cntareanu se minuna vazndu-l att de harnic la munca si lasa bucuros n seama lui toata cancelaria. Si Titu, de dimineata pna seara, mplinea slujba pe care o ura,

1327

nemiscat de la birou, fara a raspunde ciripirilor si trcoalelordomnisoarei Eugenia. Tocmai peste o saptamna facu cunostinta cu nvatatoarea Virginia Gherman, care venise la cancelarie ntr-o afacerescolara. Auzise de ea nainte de a sosi n Lusca. Se vorbea pretutindeni ca e o fata foarte cuminte si devotatanvatamntului. Nimeni n-a vazuto niciodata la vreun bal sau la vreo petrecere... Era de vreo douazeci si cinci de ani. Sembraca totdeauna simplu, dar ori ce haina i sedea bine. Aveaniste

1328

ochi mari visatori si o gura mica cu un zmbetfermecator.

-Ct esti de frumoasa! i zise Titu, cucerit ndata de dragalasiaei si nsotind-o pna-n ulita. -Nu-mi plac complimentele, domnule Herdelea, mai ales celebanale! raspunse nvatatoarea, ntepata. Credeam ca d-ta esti mai... Titu i saruta mna respectuos, ccrndu-i parca iertare. DarVirgina pleca indiferenta, fara sa se arate impresionata deizbucnirea lui...

1329

ntlnirea aceasta puse capat mhnirilor sufletesti ale lui Titu. Se gndi mult la Virginia Gherman, la sursul ei dulce si totugrece, la ochii ei lucitori si totusi potoliti. Se bucura aflnd casunt prietene bune cu Eugenia si ca vine deseori n familia notarului. Iar peste cteva zile, cnd Eugenia i spuse ca seduce la nvatatoare, Titu se oferi s-o ntovaraseasca. Virginia Gherman avea doua odai, mobilate dupa gustul ei, cu multe scoarte lucrate de mna ei, cu multe maruntisuri de arta

1330

adunate de ea, si cu o biblioteca n care se mndreau numai

1331

carti romnesti, colectii de reviste, toate legate frumos, cuinscriptii si initiale aurite. In fata casei o gradinita de flori, ngradita cu uluci subtiri, si sub ferestre o banca pe care stateaseara nvatatoarea visatoare. Se mprietenira curnd. Cu ct o cunostea mai bine, cu attTitu se simtea mai acasa n Lusca. Virginia i marturisi rosindca, n orele libere, ncearca si ea sa faureasca stihuri. Le citira mpreuna si Titu se scandaliza auzind ca a batut cu ele la poarta tuturor revistelor, zadarnic. Ea nsa se mngia siaproape se falea ca nu e

1332

nteleasa... Se bucura nsa ca celputin poetul i apreciaza modestele cntece. Cnd apoi Titu, mai trziu i destainui framntarile visurilor lui, nvatatoarea dragalasa dadu trist din cap, semn ca aceleasi zbuciumari suntsi n sufletul ei. n serile cu luna Titu se ducea glont la Virginia Gherman si, pebanca din gradinita adormita, si depanau mpreuna nadejdile n asteptarea zilei cnd romnii vor fi stapni pe pamntulstramosilor, cnd toata lumea va crede ca dnsii, cnd... Vorbele i mbatau pe amndoi...

1333

-Ce fiinta extraordinara! si zicea Titu ntorcndu-se acasa. Daca nazuintele noastre au patruns pna n sufletul femeiloralese, nfaptuirea e aproape! Intra n casa cu pasi de lup, ca sa nu destepte pe Cntareanucare dormea vara cu ferestrele deschise. n odaita lui apoi continua visurile cu ochii mari, lacrimati. Pe geamurile date laperete luna argintie l ncuraja. Se zbuciuma ca si cnd chiarmine ar astepta izbndirea finala... O zugravea de pe acumasi nchipuirea l ducea pe aripi furtunoase... Iata-l n Cluj, unde

1334

a fost o singura data cu ctiva ani n urma. Pretutindeni numaigrai romnesc... Si ce grai! Parca toata lumea vorbeste cantara, mai dulce ca inginerul Vasile Popa din Vararea, care acolindat Romnia ntreaga... Firmele magazinelor, strazile, scolile, autoritatile... tot, tot e romnesc... Statuia lui Matei Corvinul zmbeste catre trecatori si le zice: Asa^i c-a venit ceasul dreptatii?... Si soldatii... cu caciuli... ntocmai cumauzise el ca sunt dorobantii... Judecatorul, care a fost att de obraznic cu Herdelea n Armadia, scoate palaria pna lapamnt dinaintea lui... Titu

1335

vrea sa fie marinimos, sa-i arate castapnii romni sunt nobili si iertatori... i ntinde mna... Darvalul l goneste mereu nainte... Uite-l n Sibiu, n Brasov, n Oradea-Mare, n Arad, n Timisoara!... Steaguri tricolore flfiemarete pe toate palatele din bas-muri... Jandarmii cu penele decocos s-au topit... Dar ce-i asta? Plutonierul, seful postului dejandarmi din Lusca, vine tantos spre dnsul, cu o caciula

1336

neagra de dorobant pe o ureche, cu cocarda tricolora nfrunte... Titu si aduce aminte cum umbla odinioara plutonierulsa se mprieteneasca si cum s-a obraznicit pe urma cnd avazut ca un poet mic romn nu se njoseste sa dea mna cu un jandarm ungur. Unde-ti sunt penele de cocos, cinstitule? lntreaba acuma cu mndrie. Ce pene? Ce cocos? se rosesteplutonierul. Eu sunt romn! Nu ma cunosti? Romn am fosttotdeauna, dar viata-i grea si slujba... Renegatule! striga

1337

Titu indignat. Atunci plutonierul se nfurie, ncepe sa njure peungureste si-i zvrle cocarda tricolora n obraz. Tnarul, scandalizat, se repede orbeste sa-i puna mna n gt... Piciorulnsa i aluneca si cade gramada... >

-Ce-i cu mine? Aiurez? se ntreba Titu scuturndu-se deodata si sarind n picioare. Luna rdea pe fereastra deschisa. Pe ulita glasuri aspre se apropiau trufase. Titu paseste la geam. Razele i albesc fata.

1338

Doua siluele negre trec bocanind. Baionetele strafulgera n lumina, penele de cocos se clatina trufase, cu sclipiri de argint. -Oooh... patrula de jandarmi! blbi Titu ndurerai parca i-ar fi rupi o bucata din inima, si adaoga trntind fereastra: Visuri... visuri... Totusi aceleasi visuri l cuprindeau ndata iar n mrejele lor si dnsul nu li se mai putea mpotrivi. Ele l adormeau, ele l

1339

desteptau si-l dezmierdau apoi toata ziua, ndreptndu-i pasii mereu spre Virginia Gherman, singura fiinta care i ntelegea deplin nazuintele si asteptarile... -Poate c-o iubesc? se gndi dnsul ntr-o zi cnd l chinuia mai tare dorinta de-a o vedea. nti se spaimnta, parca s-ar fi prins singur asupra unei fapte rele. Dar apoi se linisti. Iubirea are totdeauna un scop egoist. De aceea, la sfrsit, ti lasa un gol n suflet. si reamintea pe

1340

Roza. De abia acuma si da seama bine ct de falsi au fost amndoi. Rvneau mbratisari, numai mbratisari. Toate vorbele umflate, cautate, numai acolo tinteau... Pe cnd Virginia parca nici n-ar fi femeie frumoasa. De-ar fi urta, sentimentele lui n-ar fi mai putin vii. Asta este prietenia. Adevarata prietenie, ntemeiata pe o comunitate de idealuri... Ca un doctor, care observa o boala asupra lui nsusi, Titu si

1341

compara bataile inimrrde astazi cu ceea ce a simtit cnd a fost ndragostit de Ro?a Lang sau de Lucretia Dragu. Si conchidea mndru ca aici nu poate fi vorba de o iubire, ca toate iubirile, ci de un sentiment mult superior, zicndu-si ncntat: -Nu exista pe lume nimic mai pretios ca prietenia adevarata ntre un barbat si o femeie! Astfel, cnd ntr-o buna zi, Eugenia, mncata de o gelozie

1342

1343

ascunsa, l nvinui c-a venit n Lusca numai pentru ca iubestepe Virginia Gherman, Tituraspunse cu superioritate:

-O, nu... nu e iubire, domnisoara! E mai mult dect iubire... E prietenieizvorta din aceleasi nazuinti altruiste! Si se supara ca Eugenia zmbi mhnita si necrezatoare... n ziua de Sf. Petru au botezat copilul si l-au numit Petre. Si au facut veselie mare de s-a mbatat pna si Dumitru Moarcas...

1344

Pe urma nsa toate au reintrat n fagasul lor. Nici o saptamnan-apuca sa treaca, si Ion gasi pricina sa-si snopeasca iar nevasta... Fericirea ce umpluse sufletul Anei durerile nasterii se stinserepede ca aburii n vnt. Acum trebui sa-si dea seama n sfrsitca Ion o uraste si deodata se mira cum n-a nteleso pana azi? Daca nici copilasul nu l-a mbunat, ce sa mai nadajduiasca? Se uita n urma si se spaimnta ct a fost de oarba. De ce s-a maiagatat de el, cnd el numai zestrea i-o cerea? A nselat-o decum s-a apropiat de ea. I-a simtit slabiciunea si a

1345

urmarit-o caun lup hain. si aduce aminte ct i vorbea de dulce la hora cnd umbla sa-i suceasca mintea... Prefacatorie a fost dulceata, precum prefacatorie a fost pna si mbratisarea luicea dinti, n culcusul ei de pe cuptor, pna ce a lasat-onsarcinata... pna ce i-a mncat norocul si toata viata... Acuma degeaba s-ar mai cai. Acuma e prea trziu... Simtamntul ca ea e de prisos n lume ncepea s-o urmareascapretutindeni. De mult o batea capul c-ar fi mai bine sa nu maifie, dar speranta copilului i oprise pna azi pornirile,

1346

ndemnnd-o sa rabde. Mai cauta azi mngere n dragosteade mama, dar n-o gasea deplina nici aici. Cnd se ntreba dece mai traieste, valuri-valuri de gnduri negre o copleseau, dincare numai gngavelile blnde ale copilasului ce se adapa la pieptul ei, o mai smulgeau cte un rastimp. n curnd nsa sidragalasiile lui i se parura un ndemn plin de durere, facnd-osa-si zica desperata: -Baremi de ne-ar strnge Dumnezeu pe amndoi deodata!... Totusi necunoscutul mortii o ngrozea fara sa-si dea seama.

1347

Privelistea satului, cu hotarul ncarcat de rod, cu paduriletainice, cu casutele mprastiate ca niste jucarii printre pomiigradinilor parca-i spuneau ca toate chinurile vietii sunt de o mie de ori mai usor de ndurat ca taina nfricosatoare a beznei n care te arunca durerea mortii. Vointa ei sovaia n fata portii de arama, zavorta cu mistere, care a nghitit attea milioane de vieti, fara ca omul sa fi izbutit a arunca dincolo macar o privire fugara...

1348

1349

Vremea nsa trecea nepasatoare peste framntarile ei. Vara se sfrsea si lucrul cmpului se mbulzea. Cu leaganul n spinare, suia zilnic dealurile, carnd de mncare muncitorilor, rasplatita mereu cu ocari si batai... Apoi Dumineca nti din Septemvre, dis-dedimineata, Ana, dupa ce mulse vaca si tocmai cnd strecora laptele n oalele de prins, auzi din tinda, unde era, glasul lui Macedon Cercetasu, sugrumat de spaima:

1350

-Domnule nvatator, fa bine si osteneste nitel ca s-a spnzuratAvrum!... -Nu mai spune! rasuna raspunsul nvatatorului care se spala ncerdac, cum avea obiceiul. -S-a spnzurat, s-a spnzurat! repeta Macedon parca maisperiat. Femeia se cutremura, simtind un fior ciudat n spinarenct i raci inima. Ion plecase adineaori n sat... Deodata, suflecata si

1351

neprimenita cum se gasea, porni fugind spre crciuma ca sicnd ar fi fost vorba de ceva unde ea nu putea sa lipseasca nruptul capului. n poarta ograzii lui Avrum vazu de departe uncrd de oameni care se mbulzeau, dadeau din mini si ntindeau gturile. Ajunse gfind si cauta sa-si faca loc prinmultime, sa vaza mortul. Se izbi nsa de Ion care o ntmpinamnios: -Da tu ce-ti mai bagi nasul? N-ai de lucru acasa? Ia sa te carabanesti de-aci, toanta dracului! Ana nici nu-l lua n seama. Se prelinse ca o soprla prinvalmasagul de lume si se pomeni ndata n ograda...

1352

Poarta surii era deschisa larg. O caruta deun cal, cu rotile pline de noroi uscat, ncremenise lnga un perete,cu oistile ridicatedrept n sus. De cellalt perete era rezimata o scara, cupicioarele ntinse pna la inima carutii, iar cu vrful ngropatadnc n fnul nou si foarte mirositor care atrna din gura podetului si se nalta pna n capriori. n latul facut dintr-uncapastru vechiu, legat de al saptelea fustei, atrna Avrum, cuobrajii rosii-sfecla, cu barba galbena zbrlita, cu parul ciufulit silipit pe fruntea si tmplele lucitoare de sudori, ntors cu fata

1353

spre ograda, privind parca necajit cu ochii iesiti din orbite spreoamenii ce se gramadeau n poarta sa-l vada, nendraznind sase apropie. Gura i se strmbase n coltul drept, iar limba, crmpotita ntre dinti, era vrstata cu dungulite alburii. -nca nu-i mort!... Unde-i Rifca?... Sariti de-i taieti streangul! racni Trifon Tataru frngndu-si minile, dar fara sa se miste. -Ia taci, omule, ca-i rece! rasunara cteva glasuri ostoitoare.

1354

ntr-un semicerc de vre-o cinci pasi, locul n jurul lui Avrumramasese gol. Pe jos, sfarmaturi de fn si de paie, gainati de

1355

gste si palaria spnzuratului, cu fundul nafara, aratndcaptuseala lucioasa de soioasa... Ana tremura ntre oistele carutei si nu-si putea lua ochii de laAvrum. Nu mai vazuse niciodata om mort, att de aproape. Nu simtea nici groaza, nici mila, ci doar o dorinta apriga de a citipe fata lui taina care o mpiedeca pe dnsa. Se mira cum iaramas neclintita pe ceafa tichiuta de catifea neagra, si mai alesca picioarele i atrnau pe pamnt, cu genunchii ndoiti, iar cu

1356

mna stnga se tinea de scara, si numai dreapta se ntindea cudegetele resfirate, parca umblnd sa se agate de ceva... -Faceti loc!... Hai, dati-valaoparte! izbucnira deodata mai multeglasuri, pe cnd o mna grea facu vnt Anei aproape s-o trnteasca n bratele spnzuratului.

-Da cum de nu i-a taiat nimeni funia? Ca doar nu-i cine, ce Dumnezeu! striga Herdelea, zbatndu-se printre oameni cu fata palida.

1357

nvatatorul se duse drept la scara, pipai pieptul lui Avrum si ndata striga poruncitor: -E cald!... Iute!... Taie tu, TrifoneL. Tinetilbine sa nu se pravaleasca!... Ctiva tarani, ncurajati, se repezira mprejurul lui Herdelea si,.peste un minut, Ana vazu capatul capastrului balabaninduse usor ca o limba de ceasornic.

1358

Femeia nu mai pricepea ce se ntmpla, caci mortul nu se mai zarea dintre oameni. De abia ntr-un trziu deslusi, uimita, ca doi flacai, ndemnati de Herdelea, miscau picioarele si bratele spnzuratului parc-ar fi vrut sa-l nvieze. Si ea se gndi cu tristete: -Ce l-or mai fi necajind degeaba? Dac-a murit, baremi sa se odihneasca omul!...

1359

Taranii glumeau si rdeau de ncercarile nvatatorului care, dupa un rastimp, zise suparat: -Parca nici nu sunteti crestini, mai oameni! L-ati lasat sa moara n fata voastra n loc sa-i fi taiat ndata funia!... S-a prapadit numai de groaza mortii, ca doar picioarele-i ajungeau pe pamnt... Bietul Avrum!... -Apoi cnd ti-e scris sa mori, mori si din senin, c-asa a lasat

1360

Dumnezeu! striga primarul Florea Tancu, uitndu-se semet la ceilalti, ca si cnd el ar fi fost sigur ca Dumnezeu nu-l va lasa sa moara niciodata. Toata lumea se nghesui acuma n jurul nvatatorului care

1361

trebuie sa stie de ce s-a spnzurat Avrum. Mortul ramase uitatsub scara, cu fata n sus, cu picioarele spre poarta, cu ungenunchiu ridicat si cu camasa descheiata la piept, privind cuochii reci spre podul surii, nepasator de-acuma de toate.

! George Bulbuc, mai curios ca toti, mbulzindu-se mereu, calcape gheata noroioasa a spnzuratului, se sperie, si facu cruce si, zicndu-si ca-i semn rau, iesi n ulita...

1362

n sfrsit Herdelea trebui sa povesteasca pe ndelete ce stia. Notarul Stoessel ncurcase pe Avrum sa cumpere mpreunaPadurea Domneasca din hotarul Jidovitei. Afacerea parea buna deoarece notarul spunea ca gasise un musteriu caruia sa-irevnza ndata contractul cu un cstig mare, nct ei n-au sascoata nici un ban din punga, ci doar sa iscaleasca si sa iadiferenta. Dupa ce au iscalit nsa, Stoessel a nceput sa o lase mai domol. Musteriul cu cstigul se evaporase. n schimb datacnd ei trebuiau sa depuna pretul padurii se apropia. Cu cinevorbea Avrum, i spunea ritos ca

1363

afacerea e nenorocita, catoata padurea nu face nici a cincea parte din ct au cumparato... Astfel ovreiul vedea ngrozit ca va fi nevoit sa-si vnda totsi sa ramna n sapa de lemn spre a putea plati. De vre-o douasaptamni era ntr-un hal de desperare nemaipomenit. Ieri, Smbata, a fost la sinagoga n Jidovita, unde toti batrnii i-au spus ca Stoessel l-a ruinat nadins. Avrum sa dus la notar, anceput sa racneasca, nct la urma Stoessel l-a dat afara npumni, strigndu-i: Du-te si te spnzura daca esti

1364

prost! Avenit din Jidovita nverzit. Herdelea a vorbit cu dnsul, caci tocmai avea sa-i plateasca contul pe luna August. L-amngiat, i-a spus sa aiba ncredere... Zadarnic. Avrum o tinealant ca, dect sa-si piarza pamnturile si averea pentru care amuncit cu atta truda si dect sa ajunga iar gol cum a fost cnd a venit n Pripas acum cincisprezece ani, cu caruta cuzdrente, mai bine se spnzura. Herdelea, fireste, nu credea cavorbeste serios si-l ndemna sa aiba rabdare ca nu se stie ce poate aduce ziua de mine. Am sa ma spnzur! Am sa ma

1365

spnzur! raspundea nsa Avrum necontenit... Si s-a tinut decuvnt...

-Cnd ti vine ceasul, te duci la moarte cum te-ai duce la nunta! murmura straja Cosma Ciocanas, nchinndu-se cucernic. Ana asculta nfrigurata povestirea nvatatorului, dar mai alesvorbele strajei o zguduira. Se uita deodata la mortul parasit sin minte i rasari ca o lumina gndul: -Ce iute moare omul cnd i soseste ceasul!...

1366

Cu doua saptamni nainte de sorocul procesului de la tribunal,

1367

Herdelea munci o noapte ntreaga sa faca doua scrisorifrumoase, una subinspectorului Horvat, iar alta deputatuluiBela Beck, istorisindu-le pacostea cu judecatorul

si rugndu-i sa puna o vorba buna unde cred dnsii catrebuieste, fagaduind n acelasi timp ca-si va mplini si peviitor, cu un devotament ndoit, datoriile patriotice. Era foarte linistit si sigur ca scapa. Astepta raspunsurilerabdator, fara grija. Pentru orice eventualitate tocmise siavocat, fireste ungur, ca sa faca impresie mai buna,

1368

peLendvay, cel cu sechestrul si licitatia. Peste o saptamna, n locul raspunsurilor nadajduite, primi o nstiintare de la avocat, ca s-a interesat deaproape, afacerea pare destul de grava si arfi bine sa puna pe cineva sa mblnzeasca pe presedinteletribunalului.

-Mare pisicher ungurul! zmbi Herdclea citind scrisoarea luiLendvay si ntelegndu-i ndoielile. Umbla sa ma mulga de banict o putea mai bine! Hehe, avocatul tot avocat... Sapte piei tiar

1369

jupui... Siguranta i era de otel. Cnd nu-i veni nici un raspuns de laprotectorii lui pna n ajunul procesului, si zise multumit catrebuie sa fi vorbit amndoi cu presedintele, altfel desigur l-arfi prevenit sa-si caute de necazuri cum va sti. Se ntelese cu Ion sa mearga mpreuna la Bistrita, cu caruta luide un cal ce-a capatato n zestre. Seara l dascali iarasi ce saspuna la tribunal, ca sa iasa toate bine. Ion nu se prea

1370

sinchisea de grija nvatatorului.Te el l durea procesul cu socrulsau, care ntrzia nsa mereu. Totusi asculta sfaturile lui Herdelea si se jura din cnd n cnd ca are sa stea el n temnitan locul dumnealui, ceea ce pe nvatator l supara, caci i se parea o prevestire rea. Hotarra ca Ion sa declare cum ca ngenunchi a rugat pe Herdelea sa-i scrie jalba, si ca Herdelea larefuzat de cinci ori. Atunci Ion s-a apucat si a facut-o el singur, cu mna lui, si s-a dus apoi din nou la domnul nvatator sa i-o scrie numai pe ungureste, caci el nu stie, dar Herdelea nici asan-a vrut. n sfrsit,

1371

fiindca nu putea sa ndure n ruptul capuluinedreptatea de-a fi pedepsit fara de vina, ntr-o seara a venit laHerdelea cu o sticla de rachiu tare ca spirtul si au nchinat si au baut pna ce nvatatorul s-a ametit bine; atunci apoi iar a scosjalba si a cazut n genunchi si l-a rugat cu lacrami n ochi sa iofaca pe ungureste. Astfel Herdelea amagit de bautura si farasa-si dea seama, i-a tradus plngerea catre domnul ministru, neavnd nsa nici atta vina ct e negru sub unghie.

1372

-Ca doar chiar asa este, Ioane, nu? zise Herdelea, la sfrsit, cu o privire blnda si rugatoare. -Asa-i, asa-i! aproba Ion, dnd din cap. Ce-i drept, e drept. Mar bate si Dumnezeu sa zic altmintrelea... t Pornira n miez de noapte ca sa soseasca din vreme n Bistrita. Calul lui Ion alerga binisor, desi era istovit de munca cmpului. Cnd rasari soarele, urcau tocmai Dealul Dumitrei, la pas. Ion mergea pe jos, pelnga caruta, povestind cu

1373

Herdelea despre necazurile lui cuVasile Baciu si cu Ana, linistiti, parca ar fi si uitat de tribunal... Deodata o brisca sprintena i ajunse din urma suind panta ntrap buiestru de-i sfriau rotile. Era preotul Belciug, citat camartor n procesul nvatatorului. Ion si scoase palaria, respectuos, dar preotul se uita n alta parte, mbondorit pna peste cap ntr-o blana de vulpe. Brisca disparu curnd lacotitura cea mare din vrful dealului.

1374

-Rau om! murmura Herdelea acuma, simtind deodata ca ncrederea si siguranta i se clatina putin n suflet. Ion nu raspunse. Amndoi tacura apoi multa vreme. Calul seopintea, iutea pasii cte o postata buna, pe urma se opreasingur sa rasufle, pornind iarasi singur nainte. Taranul, pemarginea soselei, mergea cu pasi masurati, nvrtea biciul deasupra capului si ndemna calul din cnd n cnd cu cte un hi, cinos,hi!, dar fara sa se mai uite la nvatatorul care, cu un

1375

zmbet nghetat pe buze, clipea des din ochi, cuprins de onedumerire apasatoare. Parca un nour de ntristare s-ar fi cobort peste dnsii, amutndu-i si uluindui... Din vrful dealului se deschidea o priveliste mareata. ValeaBistritei, ocrotita subt o pnza fina de ceata argintie, sedestepta din somn n mngierile calde ale soarelui tomnatec. Jos, n fata, razimat pe o spinare de padure cu frunze verzi siruginii, orasul batrn parea plapnd ca o jucarie de copii, iarturnul bisericii sasesti un paznic urias si ursuz,

1376

mbracat nstraie stravechi, cenusii, mncate de vreme. -Uite Bistrita! zise Herdelea nviorat, ntinznd bratul. -Bun pamnt. Si bine muncit! adaoga Ion rotindu-si privireapeste cuprinsul vaii bogate care parea o gradina imensafermecata. n racoarea diminetii nemarginirea firii se nfatisa maicoplesitoare si patrundea adnc n sufletul nvatatorului. n fatalumii mari ce se ntindea n ochii lui, se simti att de mic ca-l cuprinse o neliniste dureroasa. Ce nseamna el, cu temerile si

1377

sperantele lui, cu toata viata lui n vrtejul ametitor al vietiicelei mari? Nici ct un fir de nisip pe care ntmplarea l arunca

1378

de ici-colo. - Dumnezeu are grije si de pasarile cerului si de nisipul marii se gndi dnsul vrnd sa-si mngie turburarea si cautnd dinochi, n noianul de case din vale, cladirea tribunalului. Acolo se hotareste soarta viermilor! ofta apoi gasindu-l tocmai ntrebiserica romneasca si cea saseasca.

-Uite, finule, uite colo-i tribunalul! l vezi? striga aratnd cu degetul o casa greoaie, cu doua etaje si cu ferestre mici ca

1379

niste ochi vicleni. Si de-acuma, cu ct se apropiau de oras, cu att ncrederea i se topea. Sufletul i tremura si totusi pe buze i flutura un zmbet umil, nflorit parca 245 de mustatile-i albe, retezate. n coltul ochilor i licarea cte-un bob de lacrime, care se clatinau, dar nu se rostogoleau pe obrajii ncrustati cu multe cute marunte si subtiri ca niste

1380

desenuri maestrite... Gndurile i alergau prin creieri, neobosite, mereu mai grabite. Se mira cum a putut crede ca va scapa teafar din asemenea bocluc? Si, cu toate acestea, nu-si facea imputari si nu-i parea rau ca a nadajduit. Ce-ar fi omul daca nu l-ar ajuta nadejdea n viata? -Mi se pare, Ioane, ca o patim urt de tot astazi! zise Herdelea cnd trecura vama de la intrarea orasului, cu un glas glumet, dar care astepta o

1381

mngiere. -Acu, ce-o vrea Dumnezeu! rse Ion gros si nepasator. Pe coridoarele ntunecoase si ntortochiate ale tribunalului valuri de oameni forfoteau, grabiti, vorbind tare, sau soptind tainic, plngnd si rznd, ngrijorat fiecare de durerea lui si nesimtitor de suferinta celorlalti... Egoismul omenesc nicairi nu se rasfata mai sfidator ca n fata dreptatii. Tarani, oraseni,

1382

batrni, tineri, femei si chiar copii alergau, se opreau, se certau, se rugau... Si toate glasurile se adunau ntr-un zgomot monoton, apasator, ntrerupt n rastimpuri de cte^un tipat ascutit de clopotel care chema pricinasii n salile de judecata... In mijlocul lumii framntate nsa avocatii, cu gentile umflate de acte, paseau siguri, mndri, ca niste bondari ntr-un musuroi de furnici speriate...

1383

Herdelea se opri ametit n valmasagul de oameni, nfricosat cai fuge pamntul de sub picioare. Din norocire dadu curnd cu ochii de avocatul Lendvay care, zarindu-l, se apropie strignd: -Abine ca sosisi!... Buna ziua!... Esti al saselea... Scapam repede... Curaj! Cred ca iesim bine!... Ai pus pe cineva sa vorbeasca cu prezidentul? Speranta profesionala din vorbele avocatului l umplu deodata

1384

de o noua ncredere. ndata se simti iar om de seama, de a

1385

carui soarta atrna mersul lumii. De aci ncolo parca nu maivedea pe nimeni pe coridor, ca si ceilalti. Vorbea tare cu Ion, rdea si se supara ca nu-i vine rndul mai degraba... , n salade sedinta se ntari si mai mult vaznd la dreapta presedintelui tocmai pe magistratul care fusese la alegerea de deputat dinArmadia. Trecu mai n fata si nu se ostoi pna ce nu-si ncrucisaprivirea cu judecatorul care, descoperindu-l, avu parca unzmbet n ochi. nsusi presedintele, desi nu-l cunostea, se uita la dnsul de cteva ori si privirea lui parca-i spuse: Fii linistit!

1386

E bine! N-ai frica! n tot timpul procesului nu-si mai pierdu stapnirea nici o clipa. Vorbi ungureste mai bine ca oricnd, explicnd amanuntit ct e de nevinovat si adaognd mereu ca el e bun patriot. Judecatorul reclamant nefiind de fata, Herdelea era sigur ca na venit nadins, ca^sa nu-l apese. Procurorul parea246 nversunat, dar Herdelea, chiar n asprimea lui, simtea multabunavointa. Belciug a fost marinimos, declarnd sus si tare canu stie

1387

nimic de plngerea mpricinata. Se vede ct de colo caocrotitorii mei si-au facut datoria cu vrf si ndesat, saracii! si zise Herdelea n vreme ce Lendvay perora cu foc si cu gesturilargi. De altfel toata afacerea n-a tinut mai mult de o jumatate deceas. Pe urma presedintele s-a sfatuit putin cu magistratul din dreapta, s-a sculat n picioare si, n numele regelui, a anuntatca Ion Pop-Glanetasu este condamnat la o luna nchisoare si osuta de coroane amenda, iar Zaharia Herdelea, nvatator n Pripas, la opt zile nchisoare si cincizeci coroane amenda.

1388

Herdelea a ascultat zmbind mereu si numai dupa ce si-a auzitosnda s-a uitat mprejur parc-ar fi vrut sa ntrebe pe toti: ce-iasta?

-Facem apel, nu-i asa? i Sopti avocatul. -Negresit... apel... fireste - blbi Herdelea cu aceeasinedumerire pe fata. n coriddr nsa, n mijlocul multimii zgomotoase, l prididideodata o slabiciune grea. Trebui sa se aseze pe o banca, lnga o femeie batrna care plngea cu sughituri. I se parea catoata lumea se clatina si-i era frica sa nu se

1389

prabuseascatribunalul peste dnsul. Auzea nsa foarte lamurit plnsulfemeii si, pe cnd se ntreba de ce-o fi plngnd, auzi si glasul lui Ion, care se tinea dupa dnsul ca un cine, dar nu puteantelege ce spune. -Nu-i nimic... apel... desigur... ce nedreptate - raspunse totusilui Ion, fara sa-si dea seama ce zice si fara sa-si auda vocea. Apoi se scula anevoie, cutremurndu-se si agatndu-se deumarul taranului.

1390

-Am ispravit, Ioane... Hai sa mergem! murmura dnsul ragusit. Atunci se pomeni iar cu avocatul Lendvay, care-i vorbi repede, prefacnduse suparat si vrnd sa-l ncurajeze: -Nu fii deloc nelinistit, domnule Herdelea! Deloc! Fii sigur ca la apel rami numai cu amenda. Bine c-a fost cum a fost. mi era frica de mai mult. Presedintele asta e un ticalos fara suflet... Trebuie sa te astepti nsa ca sentinta, desi neexecutorie, sa fie

1391

comunicata autoritatii d-tale superioare, adica inspectorului. Asta nseamna ca vei fi suspendat din slujba. Dar fireste, provizoriu. Pna la judecarea apelului... Asa ca sa n-ai nici o grija, o sa fie bine, caci numai sfrsitul conteaza totdeauna... De, ce sa faci? Greutatile pentru oameni sunt... 247 -Da, da... nimic... fara grija... Suspendat! bolborosi Herdelea trndu-si picioarele de plumb spre iesire.

1392

n strada surdea trist soarele de toamna. Dupa galagia din coridoarele tribunalului, ulita parea tacuta si pustie, iar trasurile rare parca duceau morti, numai morti... -Haidem acasa, Ioane!... Suspendat! Vezi? Suspendat! zise dnsul simtind deodata pe obraji doua siroaie fierbinti, usturatoare. Lacramile i se prelingeau prin mustata carunta. Un strop i picura pe buzele uscate, nmuindu-le ca un balsam

1393

sarat. Ion se uita ncurcat la Herdelea. Voia sa-i vorbeasca si nu stia ce. Se scarpina n cap, njura, bodoganea neputincios. -Suspendat... Suspendat... - mormaia mereu nvatatorul si cuvntul acesta rasuna att de jalnic ca Ion, desi nu-l ntelegea, nclesta pumnii si ameninta furios cladirea greoaie, cu doua etaje si cu ferestre mici ca niste ochi vicleni... 0 CAPITOLUL IX

1394

SARUTAREA 248 -Nu le-ar ajuta Dumnezeu si Maica Precista! Bata-i mnia si urgia cerului, cum te-au batjocorit ei pe tine! blestema d-na Herdelea cnd afla osnda. -Vai de mine ce-o sa zica lumea ca tata va sedea n temnita ca si Laurent din Brgau! Cum sa mai scot eu capul n lume, Doamne! se vaita Ghighi, sigura ca la serata din Octomvre vor ocoli-o toti dansatorii.

1395

nvatatorul ncerca dintru nti sa se arate nepasator si sa se faleasca chiar ca are sa nvete el pe domnii de la tribunal cum se mparte dreptatea... Dar subt zmbetele lui silite, n privirea lui trista, ca si n toata nfatisarea lui umilita si ndurerata se vedea o nfricosare att de stapnitoare ca nsasi d-na

1396

Herdelea, ct era de procleta la suparare, l cruta instinctiv, varsndu-si focul numai asupra celor ce au judecat asa deticalos n Bistrita.

-Te pomenesti ca ma mai suspenda si din slujba! gemu Herdelea, dar deabia a treia zi. Asta ar pune capac tuturor mrsaviilor! -O sa ajungem pe drumuri, vad eu bine ca acolo o s-ajungem, din pricina unui taranoi misel caruia i-ai facut numai bine!

1397

izbucni mai revoltata dascalita, mpartindusi de acuma afuriseniile ntre Ion si ungurii de la tribunal... 249 Vestea condamnarii lui Herdelea s-a raspndit ca pacatul prin Armadia si de-acolo mai departe, prin toate satele dimprejur. Multi l compatimeau, dar mai multi spuneau n gura mare: -Iata cum bate Dumnezeu pe renegati!... Vaduceti aminte

1398

cum a umblat contra lui Grofsoru, la alegere? Acum uite rasplata ungurilor! Sa-i fie de nvatatura!... Cnd l vazura nsa prin Armadia, adus putin de spinare, cu parul mai alb, cu ochii blnzi si sfiosi, catnd un locsor unde sa munceasca daca s-ar ntmpla sa fie suspendat, chiar si Grofsoru i strnse mna iertator si ntrebndu-l ce mai face Titu...

1399

Herdelea nu mai nadajduia acum nimic bun. Era sigur ca va fi suspendat si ca nici de nchisoare nu va scapa. Se obisnui cu gndul acesta, cum se obisnuieste omul cu orice durere n viata. Numai ceea ce va urma dupa acestea l ngrozea si-l gonea pe drumuri nencetat ntru dibuirea unui adapost de vreme rea. n asteptarea suspendarii si venind mereu acasa cu mna goala, cu sufletul amart de umilinte, cauta sa fie vesel

1400

si ncrezator; povestea cu amanunte ct de bine l-a primit cutare si cutare, cum i-a oferit tot sprijinul si ct e de sigur ca toata nenorocirea aceasta e spre binele lui. Ceasuri ntregi se sfatuia cu dascalita cum ar fi mai potrivit sa faca: sa se mute n Armadia, sa intre la cutare avocat sau n cutare biurou, ori sa ramna pe loc pna i se va ridica suspendarea, ceea ce nu poate dainui mai mult de doua, maximum trei saptamni, n

1401

cazul cel mai rau, o luna de zile. Dar pe cnd d-na Herdelea se nsufletea cu ncredere, inima lui se zbatea ca o bucata de carne vie pe tocator, gndindu-se cum a batut pna acuma zadarnic la toate usile... ntr-una din zilele acestea sosi pe neasteptate Laura, singura, caci Pintea nu putea lipsi nici un ceas din Vireag, fiind tocmai vremea nceperii anului scolar pe care voia sa-l inaugureze cu

1402

mare pompa romneasca.

1403

-M-am repezit pentru o saptamna...mi era dor de toti! ziseLaura dupa 'ce schimba cuvenitele mbratisari si lacrami cufiecare n parte. Din primele ei cuvinte nsa simtira toti ca Laura nu mai este cea de odinioara. Mai era ea buna, blnda la vorba, dar fara a mai fi pasionata de micile nevoi si preocupari care cimenteazasi nvedereaza unirea familiei. Stirea despre rezultatulprocesului n-a miscat-o att de mult ct se temeau ei. nainte ar fi jelit si s-ar fi chinuit saptamni n sir; acuma clipi doar dingene de cteva ori.

1404

-Greu va fi daca te va suspenda, tata... Eu tiam spus, ada-tiaminte, de multe ori, sa nu te tot amesteci n treburile altora si sa-ti vezi mai bine de necazurile d-tale... Acuma, ce-o sa se aleaga de casa asta, bunul Dumnezeu250 stie! zise ea cu un glas att de rece nct Herdelea se simti mai rusinat ca n fata unui strain si nici nu-i mai raspunse. De altfel ea ncepu ndata sa vorbeasca de George, laundndul pna n cer, de greutatile lor, de planurile si sperantele lor...

1405

Cnd si aduse iar aminte ca-i n Pripas, la parintii ei, cauta pricina lui Herdelea pentru ca n-a votat pe Grofsoru, spunndca si George a aflat-o si e suparat ca socrul sau e un renegat. Ba mai trziu, aprinzndu-se mai rau de indignare, gasi ca binei-au facut ungurii de lau osndit si c-asa trebuie sa pateasca toti renegatii... Herdelea avu o clipa de mnie, dar si-o stapni repede. Asa-scopiii cnd cresc mari si se nstraineaza. Parca el n-a fost asa? S-a dus la nmormntarea tatalui sau, dar nu s-a deranjat

1406

niciodata sa-l vada ct a zacut, sapte saptamni. Si doar eranumai colea, al patrulea sat. Pe ma-sa, de cte ori vine pe aici, o cinsteste cu rachiu dulce. ncolo parca nici n-ar fi. Grijile sidragostea le pastreaza cu zgrcenie pentru caminul lui. Atunci ce sa se mire ca pe Laura n-o mai dor durerile lui? Asta-i viata. E trista. Cine sa-i schimbe rostul? Viata trece peste cei batrni, peste cei slabi. Viata e a celor tineri si puternici. Egoismul etemelia vietii...

1407

Laura era nsarcinata si se lauda ca are sarcina grea. Strmbamereu din nas, se vaita ca-i vine rau si cerea povete dneiHerdelea cum sa se pregateasca pentru nastere... Ghighi sesfia n fata ei si-si potolea anevoie avnturile zburdalnice. -Mult te-ai schimbat - i zise cu o foarte usoara imputare nglas. -Da, simt si eu - raspunse Laura cu mndrie neascunsa. N-asmai putea trai acuma cum am trait nainte. Ma si mir cum am putut trai aici, fara a cunoaste pe George atta vreme! -Si cnd te gndesti ca nici nu-l iubeai si ca tata si mama

1408

1409

aproape te bateau sa nu-l respingi!

-Fiindca aveam gargauni n cap si-n inima... ' - Dar Aurel? ntreba Ghighi deodata. -Copilarii de care rdem deseori cu George zmbi Laura. O, mult m-am schimbat, bine spuneai tu. Fata nici nu traiestepna se marita. De aceea trebuiesc strpite fumurile dinmintea fetelor... Altceva e viata! adaoga ea cu o nsufletiresubita, cu minile ncrucisate pe pntecele ce i se rotunjea

1410

usor subt capotul de lna, rosu si cu broderii negre. Si copilul! murmura apoi. Copilul! Parca de-abia acuma am si eu o tinta nlume! Se duse o singura data n Armadia sa vaza familia Filipoiu, nasii ei. Pe urma, de-a treia zi, ncepu sa se plictiseasca si sa-i fiedor de George. A cincea zi se carabani, lund si pe Ghighi, casa fie alaturi de ea cnd i va veni ceasul. Ghighi umplu deplns trei batiste la plecare. Laura nsa nici nu mai lacrima... 251

1411

Batrnii rasuflara usurati cnd au vazut-o dusa. -Nu mai e a noastra, am pierdut-o! zise Herdelea ramas singurcu baba lui. -Asa-s copiii cei rai si nesimtitori - mormai dascalita, strivindntre genedoua lacrami de amar. n vatra ssiau lemnele verzi puse ca sa tina focul. De afara, pe geamurile ude, strabatea lumina cenusie, ploioasa, aducndn casa privelistea cmpului zgribulit si plesuvit, a satului oplosit sub pavaza

1412

bolbocirilor de fum albastriu. Ceasornicul, agatat n perete subtportretul mparatului, tacanea aspru, aproape amenintator. Herdelea, pe canapeaua veche, se uita gnditor pe fereastra, cu pipa stinsa n coltul gurii. Dascalita, lnga cuptor, pe un scaun cu speteaza nalta, cu bratele strnse pe piept, ascultadusa vjitul vntului de toamna. Si amndoi parca auzeaucum trece vremea peste ei, fara a se putea mpotrivi, cutremurndu-se doar uneori ca si cnd ar fi frig n odaie. -

1413

Urta vreme! sopti ntr-un trziu nvatatorul domol, nfricosatparca sa nu destepte sau sa nu tulbure zgomotul surd sinendurat al unei masini ce nu se opreste niciodata. Glasul lui nsa paru d-nei Herdelea att de dulce nct zmbi. Locul negru al unui dinte pierdut acum doi ani o nfrumuseta nochii nvatatorului carei raspunse tot cu un surs blnd, resemnat. Si zmbetele lor, unite, nveselira ndata casa raspndind prin toate colturile o caldura nvioratoare. Se pomenira

1414

vorbind de lucruri vechi, uitate, din tineretea lor. Prezentul, cu nevoile si desertaciunile lui, se topi ca un vis urt n vraja

1415

amintirilor... Herdelea se apropie de vatra, si dogor minile lafoc, mngia obrajii zbrciti ai femeii lui, o saruta usor pefrunte si zise oftnd:

-Ei, babuco, babuco, tot noi batrnii... , Un ciocanit aspru n usa facu pe Herdelea sa sara fript, ca unndragostit surprins de mama iubitei... n odaia plina de calduratrecutului intra, ca o vijelie care striveste tot n cale, IonGlanetasu cu vestea c-a primit sentinta... Ion cerea mereu nvatatorului sa-l ndrepte cum sa faca sa iaasupra lui cele opt zile de nchisoare. El era mpacat si nu-ipasa de

1416

condamnare. Se bucura chiar c-a scapat de o grije sise va putea tine numai de necazul lui cu Vasile Baciu. Fiindca se fixase ziua nfatisarii lor la judecata, Ion ncepea sa aibavisuri urte: ba ca s-a batut cu socrul sau si a ramas dedesubt, ba ca 252 Grofsoru l-a parasit si a trecut de partea lui Vasile, ba ca Ana acerut despartenia sl s-a mutat la tatal ei, cu copil cu tot, lasndu-l pe el cu buzele umflate... Mai ales cel cu Ana i senfipse n cap ca un surub. Iar cnd Herdelea i spuse c-ar fi rau

1417

daca Ana s-ar desparti de dnsul, si schimba purtarea fata deea, trecnd deodata de la batai la mngieri si rasfaturi, nctsi vecinii se ntrebara: ce-o mai fi planuind feciorulGlanetasului? Pe Ana nsa dragostea lui n-o mai putea ncalzi. ntre dnsiiparca se ridicase un zid de piatra asa de nalt ca nici o mnaomeneasca nu l-ar mai fi putut darma. Acuma era patrunsapna-n maduva oaselor ca ea nu e dect o unealta n minile barbatului n care-si pusese toata iubirea si chiar viata.

1418

Constiinta aceasta o facea nepasatoare. Traia, dar fara nici onadejde, privind viata ca o povara. Muncea din greu, nencetat, ca o masina stricata care se nvrteste singura, duduie si se mistuie pna ce ntr-o clipa neasteptata se sfarma zgomotos... Era sfrsitul toamnei, cu lapovite friguroase, cu fulguiri dezapada din ce n ce mai dese. Zenobia pierdea vremea prin sat, pe la femei, brfindu-si nora ori pe alti oameni de treaba.

1419

Glanetasu si petrecea veacul pe la crciuma, mai cu seama decnd a murit Avrum, caci ovreica i dadea rachiul pe datorie. Ion, din pricina hartei lui cu Vasile Baciu, mai mult se gasea pe drumuri dect acasa. Astfel Ana ramnea mereu singura, cucopilasul care era rau, si cu Dumitru Moarcas, care-i mai dadeacte o mna de ajutor si se plngea ca Paraschiva nu-l cheamaacasa si ca va pieri printre straini. Cu Dumitru se nvoiau. Nu schimbau nici trei vorbe toata ziua. Batrnul era ursuz, boscorodea

1420

singur, vrajmasea gainile si le hsia de zeci de ori din

1421

tinda n ograda. Iubea nsa patimas copilul si-l legana si-lgiugiulea ca o doica. Ba de cteva ori ct p-aci sa se bata cuAna ca sa-l lase sa-l nfese dnsul. De altfel, de cnd se adapostise n casa Glanetasului, slabise mai tare, tusea si mocnea ca un taciune gata sa se stinga. ntr-o zi nsa Dumitru prinse atta chef de taifas, ca Ana nu maistia cum sa se cotoroseasca de el.

-Ce-i, vjule, de-ti umbla gura ca o moara stricata? i zise

1422

nevasta n cele din urma, scaldnd copilasul. Ia seama ca nu-ia bine. Ti-o fi venit ceasul mortii... -Mi-o fi venit, de ce nu? rnji batrnul la picioarele albiei, gdilnd cu degetul talpile copilului care glgia multumit, cu ochii nchisi, n apa caldicica. Las sa-mi vie ca am trait destul... -Ia mai lasa-n pace copilul, mosule, si da-te la o parte ca tot testropesc! Dumitru se aseza pe lavita, tacu si apoi se porni saipovesteasca din fir

1423

n par patania lui cu tiganii, pe care-i placea mult s-opovesteasca oricui l253 asculta. Ana nu-l lua n seama, dar aceasta nu-l mpiedica sa-i mai spuie si alte ntmplari din viata lui, rznd copilareste, parca, istorisind, s-ar fi rentors aevea n tineretea-i vesela sifara griji. Dupa amiazi, cu toate mpotrivirile Anei care se necajea ca o ncurca n casa de nu-si poate vedea de treburi, i trazni princap sa se rada. Atrna o oglinjoara, patata de muste nca deazi-vara, de bumbul cercevelei de la fereastra, lua

1424

apa caldantr-un blid, l puse binisor pe lavita; agata cureaua de la cioareci n ttna geamului si petrecu prelung briciul ruginit, ncer-cndu-l n cteva rnduri pe niste fire de par smulse dedupa ureche. Pe urma, cu sapunul ce-l ntrebuinta Ana lascalda copilului, si mngia usor barba si ncepu sa se frece aprig prin parul aspru si rar ca tepusele... Si toata vremea gurai toraia verzi si uscate cu atta voiosie ca mai trziu si Ana se nsenina si, dnd tta copilului, ntoarsa cu spatele spre el, sentinse la vorba.

1425

-Acu ce te mai tot razi si d-ta, ca doar esti batrn si nu mai umbli dupa fete - l ntrerupse femeia cu mila. i -Eu nu mai umblu, dar dupa mine umbla una... una cu o coasamai ascutita ca briciul asta... Umbla si umbla, si numai un semn asteapta ca sa faca hrs! si sa ma duca drept n fata luiDumnezeu, sa ma judece cum si ce am dres n lumeapamnteasca - mormai Dumitru putin ciudat, ca un dascal careciteste la prohod. -Si nu ti-e frica de moarte, mosule? ntreba Ana ntorcnd fata

1426

spre el.

1427

-De ce sa-mi fie frica, fata mosului?... Omul traieste ca sa moara. Si cum traieste, asa moare. Daca traieste rau, moarteai buna si blnda ca o sarutare de fata mare. Daca traieste bine, ehehe, atunci si moartea-i rea si coasa nu taie si te chinuieste si te suceste mai dihai ca-n pntecele iadului... -Avai, cum vorbesti - facu nevasta asezndu-se pe marginea patului si legannd copilul adormit.

1428

Seninatatea cu care vorbea Dumitru despre moarte, o nedumerea. Satul trebuie sa fie de viata cine e att de pregatit de moarte. Pe ea gndul mortii si azi o mai spaimnta si-i amintea pe Avrum, n sura, cu fata-n sus, parasit si chinuit chiar dupa ce a trecut n lumea cealalta. -Te doare rau cnd mori? ntreba ea iarasi, cu ochii mari. Dumitru si clabucea mereu barba. Acum se opri si se uita lung la Ana.

1429

-Nu stiu - raspunse apoi ridicnd din umeri. Poate ca nu doare... -Dar cnd te nasti, de ce suferi? -Cnd te nasti?... Da cine stie daca suferi? Apoi asa nu stie nici omul cnd moare. Numai Dumnezeu stie! murmura batrnul sculndu-se n picioare si ncepnd sa-si rada falca stnga ncetinel, caci i tremura tare mna. 254 Ana ramase gnditoare, cu minile n poala. I se pareau att de

1430

stranii s totusi att de adevarate vorbele mosului, nct i era rusine ca pna azi de abia l-a luat n seama. n odaie nu se mai auzea dect hrjitul briciului si ssitul focului n vatra... n tinda porni deodata sa cotcodaceasca o gaina mnioasa. Ana tresari, se gndi ca are sa se trezeasca copilul, apoi c-ar trebui sa vaza cte oua s-au adunat n cuibar, pe urma c-ar fi bine sa mearga sa dea drumul gainei, caci usa tinzii e nchisa. Dar nu

1431

se misca din loc. Cu ochii pironiti n spatele mosneagului, asculta scrtitul briciului si-i placea zgomotul acesta asa de mult ca ndata nu mai auzi nici gaina, nici vntul care zgltia ferestrele, nici picurii de ploaie care pliceau n geamuri... Dumitru se ntinse brusc din sale si se ntoarse spre ea cu fata jumatate rasa, jumatate umflata de clabuci albi. -Anuto, Anuto... mor! blbi dnsul lasndu-se pe lavita, cu

1432

briciul deschis ca o furca n degetele dreptei si cu un surs blnd n privire. Femeia sari nauca n picioare, fara sa nteleaga bine. -Lumnare... - sopti mai ncet mosneagul. Gura i ramase deschisa, neputndu-si sfrsi gndul. Ana i vazu toti dintii de deasupra si gingiile goale dedesubt, strnse parca ntr-un rs nepasator. -Mosule... vai de mine! bolborosi nevasta zapacita si

1433

fulgerndu-i prin minte: Zice ca moare si parca rde!... Apoi deodata fugi afara, n ograda, n ploaia batuta de vnt, lasnd usile deschise larg si frngndu-si minile, se porni satipe desperata:

-Tulai!... Sariti!... Tulai!... Moare!... Tulai!... Gaina zbucni afara din tinda, cotcodacind speriata, si se repezi tocmai n vrful gunoiului din dosul casei... Floarea lui Macedon Cercetasu, de peste drum, auzi tipetele Anei si veni ndata

1434

creznd ca iar a batut-o Ion. -Moare... moare badea Dumitru! striga Ana mai potolita putin la apropierea unui suflet omenesc. Gasira pe Dumitru rece, rostogolit jos de pe lavita. Mna dreapta cu briciul o tinea n sus parca, n clipa cnd a cazut, sa ferit sa nu se taie. n ochii holbati, cu lumina nghetata, ramasese nscrisa o dorinta mare, iar pe buzele ntredeschise parca mai flutura soapta lumnare... Floarea se cutremura,

1435

se nchina si zise: -Aprinde fuga o lumnare!... Doamne fereste! A murit ca un pagn, fara lumnare!... Pna aprinse Ana o lumnarica de ceara, cealalta se cazni sa-l ridice pe lavita. Nu izbuti. -E greu ca bolovanul, Doamne iarta-ma! murmura ea facndusi cruce. 255 Peste cteva clipe sosi si soacra primarului, din vecini. i luara

1436

briciul din mna ntepenita si apoi, toate trei, l asezara pe lavita, cu lumnarea aprinsa la capati. Macedon Cercetasu, picnd mai trziu, se grabi sa rada obrazul pe care mortul nu mai apucase sa si-l rada singur. Pe urma ncetul cu ncetul casa se umplu de femei si barbati. Tocmai cnd se sfatuiau cu totii cum sa-l scalde si sa-l mbrace, navali Paraschiva, o femeie c-o fata ce parca mereu rdea, desi

1437

vesnic era mnioasa si trntea si rabufnea ca un voinic. -Va sa zica-i adevarat c-a murit, ai? zise ea nghesuindu-se printre oameni. Nu degeaba i-am spus eu co sa-l trazneasca Dumnezeu, nu, nu! Uite-l, ca s-a prapadit ca cersetorii, de ncurca lumea si dupa moarte!... Dar oare cum o sa-l duc eu de-aici, pacatele mele! n fata mortului ncepu sa boceasca foarte jalnic, fara lacrami

1438

ca sa arate lumii durerea ei mare. Boci astfel cteva minute, frecndu-si ochii cu pumnii pna-i rosi, si strmbndu-se ca o maimuta indignata. Apoi deodata se opri, ofta cu pofta si zise n gura mare: -Vai de mine ce-am mai plns!... Uf! M-a apucat si durerea de inima!... Si pe urma ndata pasi lnga mort si-l cauta prin buzunarele pieptarului

1439

de oaie. Gasi basica de tutun de care atrna scobitoarea pentru luleaua ce se ascundea n cellalt buzunar. Ridicapieptarul si deschise chimirul, dar nu-si putu vr mna. ldescinse ncet, puse serparul pe masa si, scormonin-du-l bine, dadu peste un bilet de cinci zloti, nvelit ntr-o" hrtie botita. Rasturna chimirul, l ntoarse pe dos si, nemaidescoprind nimic, sari tipnd:

1440

-Uitati-va, oameni buni, cum si-a batut joc de mine care l-am strns de pe drumuri si l-am spalat si l-am ngrijit ca pe-un om de omenie!... Uitati-va! Cinci zloti! Vedeti?... A vndut jidovului bunatatea de casuta, a bautbanisorii si eu am ramas cu cinci zloti pentru toata truda mea cea mare!... -Taci, lele Paraschiva, ca-i pacat... Paraschiva se aprinse mai avan si, zarind pe Ana, se napusti la ea:

1441

-Sa tac, ai?... Sa lac, ca voua ce va pasa, daca i-ati luat ce-a fost mai bun!... Nu va satura Dumnezeu, de rvniti si la saracia altora, dare-ar Dumnezeu sa va ngropati cu ce i-ati luat!... Ana rosi si nu putu raspunde, ndrjind mai rau pe Paraschiva care racni: -Mi-ati furat banisorii, tlharilor! Mi-ati mncat sudoarea batrnetii, nu v-ajute Maica Domnului si... Intra Ion, venind din Armadia, necajit, caci Grofsoru l gonise sii

1442

spuse sa nu mai calce pe la dnsul pna-n ziua procesului; pe drum aflase c-a murit Dumitru si se suparase mai tare gndindu-se ca va trebui sa cheltuiasca cu nmormntarea. Paraschiva deschise gura sa-l ocarasca si pe dnsul. 256 -Iesi afara, beciznico! mri Ion scurt, apucnd-o de spate si repezind-o tocmai n usa. Paraschiva se opri si n tinda, si-n ograda, sin ulita, si se racori

1443

afurisinIdul n toate chipurile, dar n sfrsit se carabani, nnodnd bancnota n coltul naframei si punnd-o bine n sn, multumita totusi c-a putut salva macar atta si ca i-a njurat cum se cuvine. Ion nnegri de necaz aflnd ca Paraschiva a gasit cinci zloti n chimirul mortului si era mai sa plezneasca pe Ana c-aJasat-o sa-i sterpeleasca. Dar Ana nu se mai sinchisea de amenintarile

1444

lui. n urechile ei rasunau vorbele mosneagului si-n ochi pastra numai nfatisarea lui senina si multumita din clipa mortii... Iarna veni brusc ca o furtuna. Tot pamntul se albi ntr-o singura noapte. Pe urma dadu un ger cumplit de priau gardurile nghetnd, iar focul n vetre troznea si scuipa scntei... Zapada cadea mereu, cnd n fulgi grei, lenesi care ntunecau vazduhul, cnd n bobite marunte, aspre, vltorite

1445

1446

de viscole napraznice... Cnd ningea mai vrajmas, pe la prnzul cel mic, Vasile Baciu, mbracat cu cojocul alb de oaie, cu caciula alba de mielnfundata pna pe ochi, iesi din casa, hotart sa sfrseasca cu Ion. n viata lui, desi era om aproape de cincizeci de ani, n-aumblat pe la judecati; sacuma poimine are nfatisare cugineresau. S-a tinut, s-a mpotrivit, ca doar-doar l va nmuia. Cu ct se apropia nsa sorocul, cu att frica i se ncuiba n

1447

inima. S-ajunga el la batrnete sa-l mannce procesele siavocatii! I se parea o rusine nesuferita. Numai derbedeii batdrumurile judecatoriilor. Mai bine sa-si dea si sufletul din oasedect sa mai mearga asa nainte... Se opri n poarta Glanetasului si, oftnd odata greu, striga:

-Mai Ioane!... Ioaneee!... Acasa esti?... Nu-i raspunse nimeni. De sub coperisul de paie care gemea de povara zapezii de doua palme, de sub stresinile tivite cu turturi

1448

sclipitori de ghiata si prin crapaturile usii nchise rabufnea un fum vnat ce se mprastia repede n suerele viscolului. Trecu un rastimp bun. Apoi n usa tinzii se ivi Ion cu capul gol, ntrebnd: -Cine-i? 257 -Eu, eu -facu repede Vasile. Ia hai cu mine, Ioane, pna-n Jidovita! adaoga pe urma, dupa o scurta sovaire, cu un glas parca vorbele l necau.

1449

Ion statu cteva clipe nedumerit. -Da ce-i n Jidovita? grai dnsul, privindu-l banuitor. -Vii ori nu vii? se rasti atunci Baciu peltic din pricina mustatilor nghetate. Ca n-am vreme acum sa ma sfadesc cu tine... -Bine, socrule, stai ca viu! raspunse Ion disparnd un minut, n vreme ce batrnul se ntepeni n mijlocul drumului, razimat n batul ce nici nu se vedea de sub cojoc. -Hai ca-s gata! murmura ginerele, revenind cu sumanul ntre

1450

umeri. -Hai! Se masurara o clipa cu priviri dusmanoase. Apoi pornira vajnic, ca doi oameni care se duc ntr-o batalie pe viata si pe moarte. Ninsoarea aspra i pleznea peste obraji, i ntepa n ochi, iar vntul le ssia n urechi, amenintator. Mergeau alaturi, cu pasi ntinsi, pndindu-se cu coada ochiului parca s-ar fi temut unul de altul. Zapada scrsnea mnioasa sub opincile lor. Hotarul

1451

ntreg era alb ca un giulgiu curat; numai icicolo cte-un pom paduret nnegrit de frig si frngea trupul cernd ajutor... Cismeaua Mortului se facuse o ncolacitura de ghiata peste care o vinisoara verzuie de apa se prelingea totusi nfruntnd gerul. Padurea Domneasca, gtuita de omat, cu copacii

1452

desfrunziti, goi si subtiri, plngea si gemea implornd parcamila celor doi barbati ce mergeau suflnd greu, tacuti, cufetele napadite de promoroaca... Ion ghicise ca socrul sau cauta o nvoiala si se gndea mereu sa nu-l biruie cu vre-un nou viclesug. Ar fi vrut sa-l descoase, dar ngrijorarea nu-i dadea ragaz sa gaseasca cuvintelepotrivite... Apoi Vasile Baciu tacea si uneori mormaia ca un ursscormonit din somn. Acum lui i parea rau ca s-a pornit sa-si dea averea de buna voie si, apropiindu-se de Jidovita, l bateagndul tot mai staruitor

1453

sa se ntoarca acasa si sa lase sahotarasca judecata. Vntul sufla din fata si-l zgltaia parcanadins si-l ndemna sa-si ia seama pna mai e vreme. Sosira la ultima cotitura de drum. Se iveau coperisurilcncarcate de zapada si mai ales casa cea dinti pe mnadreapta, nalta, cu ferestre mari, cu peretii galbeni. Era casanotarului si cancelaria comunala. Vasile Baciu simti o strngere crunta n inima si se opri brusc. Din hornul nalt, subtire, acoperit, se ridica un nour de fum gros si negricios pe care niciviscolul nu-l putea mprastia, ci trebuia sa-l nvrteasca

1454

mainti si apoi sa-l trnteasca, uluit, pe coasta de mesteacani ce pornea piezis chiar din spatele casei. Vasile258 sufla pe nari, se uita furis la Ion care-l ntrecuse cu vre-o doipasi, fara sa bage de seama ca s-a oprit, si porni iar nainte bombanind furios. Cnd sa intre n Jidovita, ginerele ntreba cuglas foarte ragusit:

-Da unde ne ducem, socrule? Vasile Baciu mai facu ctiva pasi, fara a-i raspunde, si pe urma

1455

coti n curtea cancelariei, urmat de Ion. Urcara scarile de piatra scuturndu-si opincile. n coridorul larg vntul adunase un noian de omat. La usa cu geam Vasile se opri. Vru sa ridice mna sa apese clanta, si parca mna-i era moarta ori clanta aprinsa. si scoase caciula si o batu pe genunchi. Se linisti si deschise totusi. Intrara n biuroul practicantului, care servea si drept cancelarie

1456

pentru tarani; n odaia notarului nu se primeau dect domnii si fruntasii satelor ce tineau de circumscriptie. Ramasera amndoi lnga usa, scuturnduse ntr-una de zapada. n biurou era numai practicantul Hornstein, ncovoiat peste un registru n care scria cu o gravitate solemna si cu obisnuita-i tremurare din cap, si straja din Saracuta, lnga soba de teracota, ncalzindu-se cnd n spate cnd n fata.

1457

-Trebuia sa va scuturati afara, nu sa umpleti cancelaria de omat! mormai practicantul ntr-un trziu, strmbnd mndru din nas si fara a ridica ochii din registru. Vasile Baciu vru sa vorbeasca, dar nu stia cum sa nceapa,

1458

ncurcat mai rau de dojana functionarului. Taceau toti. Seauzea scrtitul chinuit al penitei practicantului si bzitul uneimustemari, trezita din somnu-i de iarna, care zbura speriatade pe un perete pe altul, negasindu-si locul.

-Ce poftesti? vorbi Hornstein dupa o pauza lunga, mngind cu tamponul si privind cu admiratie ceea ce scrisese. Pe urma ntoarse pagina cu bagare de seama si o netezi cu palma.

1459

Capul i tremura mereu, buza de jos, mai groasa si scoasa n afara, se subtie o clipa, muscata de niste dinti foarte albi, n vreme ce, dupa ureche, tocul ameninta ntocmai ca o sulita gata sa strapunga. Iute, iute, ca eu n-am vreme sa astept pna diseara! Trebuia sa va socotiti de afara ce vreti! i grabi practicantul, lund tocul de la ureche si potrivindu-l ntre degete.

1460

-Domnul notar nu-i acasa? ntreba Vasile cu o licarire de nadejde ca poate lipseste notarul si astfel nu va mai da nimic. -Domnul notar are de lucru... Puteti sa-mi spuneti si mie ce vreti - zise Hornstein, jignit ca taranii mai ntreaba de notar, desi l vad aci pe dnsul care cunoaste lucrarile de birou tot asa de bine ca si Stoessel. . 259 Se facu iar tacere. Vasile Baciu se muta de pe un picior pe

1461

cellalt, muncit de gndul sa iasa afara, sa lase toate balta, ntmple-se ce s-o ntmpla. Totusi zise pe urma: -Am face un contract, domnisorule... asa... un contract... -Bine. Stati jos! pufni practicantul suparat. Du-te, mai straja, cheama pe domnul! Spune-i ca-i un contract! Auzi?... Se asezara pe o banca, unul lnga altul. Si amndoi se uitau gnditori la Hornstein, a carui penita scrtia parca mai aspru,

1462

pe cnd musca bzia acuma multumita, lipita pe soba calda, ca o pata de cerneala pe o coala ministeriala. -Ce contract vrei Vasile? zise notarul intrnd repede, cu palaria moale pe ceafa, frecndu-si minile si trecnd drept la soba sa se ncalzeasca. Iar vrei sa mai dai ceva ginerelui? adaoga apoi cu un zmbet, vaznd si pe Ion. Stoessel era un barbat de vre-o treizeci si cinci de ani, cu ochii

1463

mici, negri si vioi, care se nvrteau sireti n orbite, cu nasul gros si cu urechi mari. Avea totdeauna o vorba buna sau o gluma pe buze si de aceea taranii l iubeau macar ca era ovreiu. Vasile si Ion se sculasera n picioare. Zmbetul notarului alungase parca deodata toata mohoreala din inima lui Vasile. Vorbi deschis, cu fata nseninata, ca si cnd ar fi fost vorba de un bilet de vite.

1464

-Apoi ce sa facem, domnule notar? Trebuie sa ne nvoim, casas vremurile... Ce sa mai cheltuim cu judecati, cu drumuri...

1465

-Da, da, prea bine - aproba Stoessel scotnd palaria si asezndu-se pe un scaun n fata practicantului care scria netulburat. -Acu eu am mbatrnit si cine stie cte zile m-o mai tine Dumnezeu... Am muncit destul si m-am trudit. Acu-i rndul tineretului... Noi am ispravit cu lumea... Nu zic bine? -Bine, bine! -Asa ca m-am gndit sa le mai dau si ce mi-a mai ramas, sa

1466

stiu cel putin ca am dat tot si nu mai am nici o grija - sfrsi Vasile cu un surs trist, privind drept n ochii notarului. -Am nteles... Si cte locuri sunt? -Apoi opt ar mai fi, domnule notar! interveni brusc Ion. E porumbistea cea mare din Lunci, apoi patru delnicioare cu ovaz n Zahata si apoi trei holde de primavara n hotarul Sascutii... Dar mai e si casa, si... -Iaca, dnsul le stie mai bine ca mine - zise batrnul cu acelasi

1467

zmbet trist, dar cu glasul mai aspru. 260 -Da tu din ce-o sa traiesti? ntreba notarul scobindu-se n dinti cu unghia lunga si ngrijita de la degetul mic. -Oi trai si eu cum o vrea Dumnezeu murmura Vasile cobornd ochii n pamnt. -Asta-i ceva problematic... Opreste-ti si tu baremi folosinta pna la moarte... Ce-i n mna, nu-i minciuna! zise Stoessel acuma serios.

1468

-Apoi doar nici noi nu suntem pagni, domnule notar -sari Ion, dar, ntlnind ochii batjocoritori ai notarului, se opri scurt parca i-ar fi retezat glasul c-un fir de ata. -Tot, tot... sa se ispraveasca! zise iar Vasile nabusit. Stoessel ceru practicantului formularele trebuincioase, puse pe Ion sa iscaleasca pentru el si pentru Ana, iar Vasile, nestiind carte, apasa cu degetul pe cruce. -De buna voie, Vasile? mai ntreba notarul nsemnnd ntr-un

1469

carnet. -De buna voie, vezi-bine ca de buna voie! zise Baciu nfuriat deodata si deabea stapnindu-se. -Asa... Peste cteva zile e gata - ncheie Stoessel frecndu-si minile. Apoi, batnd pe Vasile pe umar, adauga glumet: Si uite-asa, ai venit aci om bogat, si acuma pleci cersetor! Haha!... Amndoi taranii se ntunecara. Gluma notarului i izbise drept

1470

n inima. Iesira si se abatura la crciuma Zimalei. Mai ales Vasile simtea o sete usturatoare, care-i rascolea sngele... Crciuma era goala, caci afara vifornita fierbea mai mnioasa. Baura un rastimp tacuti, Ion apoi, vazndu-l tot nepotolit, ncepu sa-i spuie sa n-aiba nici o grija ca vor trai mpreuna ca-n

1471

rai. Vasile asculta multa vreme, iscodindu-l nsa nencetat. n ochii ginerelui biruinta stralucea att de attatoare ca ncurnd Vasile o simti patrunzn-du-i n creieri si clatinnduitemeliile.

-Tlharule, tlharule, m-ai lasat pe drumuri! izbucni deodata Vasile Baciu, otravit de furie, si-si nfipse minile n gtul ginerelui. Ion, linistit parca ar fi asteptat demult atacul, se smulse din

1472

strnsoarea batrnului s-apoi i trnti numai un pumn n piept, dar att de zdravan ca l dobor de pe scaun. -Mi-ai furat pamntul, hotule! M-ai omort, hotule! urla Vasile furios si neputincios, tavalindu-se pe podelele murdare. nfierbntat de multumire, Ion plati si pleca acasa prin viscol, nepasator. Batrnul nsa se aseza la bautura, amart de moarte, povesti Zimalei ce a patit cu lllftrul si sfrsi jalnic: -Am ramas cersetor...

1473

261 I Fiindca suspendarea ntrzia, n sufletul lui Herdelea se furisa ncetul cu ncetul iar o raza de ncredere. Optimismul omului nu e n stare sa-l strpeasca nici o cruzime a vietii. Se gndea ca desigur subinspectorul Horvat, primind nstiintarea tribunalului, si-a adus aminte de serviciile patriotice ale lui si a pus la dosar chestia suspendarii pna la pronuntarea apelului care l va

1474

spala de orice vina... -t Cu att mai mare i fu uimirea si durerea cnd, pe la sfrsitul lui Noemvre, i se aduse nstiintarea oficiala ca, n urma deciziunii tribunalului, este suspendat din serviciu pe timp nelimitat si ca domnul Nicolae Zagreanu l va nlocui cu ncepere de la nti Decemvre. -Ei, nu-i nimic... Parca nu ma asteptam? zise Herdelea ngalbenit si tremurnd. Eram doar sigur... Ma mir c-a ntrziat

1475

atta... Dascalita plnse amarnic. Ea avea presimtirea ca au sa moara de foame, acuma la batrnete. Se mngiau numai ca nu sunt acasa copiii, care desigur s-ar topi si de rusine. Herdelea, ca so linisteasca, minti ca chiar mine, daca vrea, poate sa ia o slujba de avocat sau oriunde. Apoi se racorira njurnd pe Zagreanu, parca numai el ar fi pricina nenorocirii lor. l

1476

cunosteau. Era baiatul unui taran-caraus din Armadia, absolvent al scoalei normale de stat din Deva. l lauda toata lumea, caci avusese bursa de la stat si iesise totdeauna ntiul n clasa. Se zicea ca-l protejeaza mult subinspectorul, caruia i-a fost recomandat special de catre directorul scoalei normale, si i-a fagaduit sa-l propuna ministerului n cel dinti loc vacant, deoarece taranul nu voia sa se nstraineze de judetul lui. l

1477

1478

cunosteau si fetele. ncercase chiar sa faca curte Ghighitei si-itrimisese de la Deva cteva ilustrate. A doua zi Herdelea se repezi n Armadia sa caute neaparat oslujba. Seara se ntoarse acasa vesel, cu un teanc de hrtii la subtioara. i daduse Stoessel sa-i faca niste contracte ramase n urma.

-Vezi, baba, ca nu ne lasa Dumnezeu? striga nvatatorulnsufletit. Foarte de treaba notarul... El singur mi-a oferit cnd

1479

a vazut c-am fost suspendat... S-apoi sa mai zica lumea caovreii nu-s oameni de inima! Dintr-attia romni gnditu-s-avre-unul la mine? La nti Decemvre dimineata, Zagreanu batu la usa. Venea sa ia scoala n primire. D-na Herdelea l masura cu o privire attde dojenitoare, ca tnarul se ncurca, si ceru mii de scuze, cael nu-i de vina si-i pare foarte rau, dar... Era de abia dedouazeci si doi de ani, subtirel, cu obraji de fata, putin palizi, cu ochi albastr.} sfiosi si cu o frunte deschisa, cuminte... Nu-lpofti262

1480

nimeni sa seaza. Tocmai fiindca parea simpatic, dascalita l ur mai mult, zicndu-si ca, dupa ce a scos pe Herdelea din pine, acuma se mai si preface... Herdelea, ca un coleg mai batrn, ncerca sa glumeasca cu dnsul, desi n suflet era zdrobit. Numai de clipa cnd va trebui sa se desparta de scoala, i-a fost frica. Si iata c-a sosit si clipa aceea... Pornira mpreuna spre scoala. De ce se apropiau, de aceeaHerdelea parea mai vesel si de aceea inima lui gemea

1481

maisfsiata. Spunea rznd ct se bucura ca mai scapa putin de povara scoalei, dupa ce si-a tocit plamnii treizeci si attia deani cu attea sute de copii nebunateci, si n gnd si zicea canici o meserie nu-i mai frumoasa pe pamnt ca aceea de-adesteleni mintea tinerelor vlastare omenesti... Cnd intrara n scoala galagia zburdalnica amuti si copiii sariran picioare. Herdelea i cuprinse pe toti sasezeci ntr-o privireduioasa, parca toti ar fi fost trup din trupul lui. Apoi, ntr-otacere ntrerupta doar de cte-o soapta speriata sau de vreun

1482

rs nfundat, Herdelea predete tnarului cheia dulapului cubiblioteca si arhiva scoalei. Si, n vreme ce Zagreanu rasfoi princondici, batrnul, cu inima strnsa, si mai arunca ochii la copiiinedumeriti, la peretii mpodobiti cu tabele colorate, la bancile murdare si crestate de minile strengarilor care au trecut prinele, la masina de socotit, pna si la ulcica albastra de bautapa, asezata pe cofita cu capac n dosul tablei de scris... sipetrecu mna prin paru-i argintiu. Trebui sa faca sfortari sa nu-l

1483

podideasca lacramile... Pe urma si lua palaria si dadu mna cuZagreanu care striga sever, pe ungureste:

1484

-Sculati! Mergnd spre usa nu mai avu puterea sa se uite la copii. Zagreanu l nsoti n capul gol, pna afara... Herdelea ramasesingur n curtea scoalei. Auzi zgomotul sederii elevilor. n ulita se opri iar, cu ochii la harabaia cea lunga si alba pe care acrezut-o a lui si n care a lasat mai mult de cincisprezece anidin viata lui... Glasul ascutit, poruncitor al noului nvatatorrasuna acuma ntr-nsa, stergnd urmele straduintelor lui... Nu se mai putu stapni. Lacramile i ardeau obrajii...

1485

Cteva zile parca avu o piatra pe suflet. Mai cu seamadimineata, cnd clopotul chema copiii la scoala, l cuprindea undor chinuitor. Statea n fereastra, cu privirea spre locul unde era scoala, si i se parea ca aude sosind copiii veseli, galagiosi, si-i vede batndu-se cu cocolosi de zapada, cu obrajiimbujorati... Apoi deodata se cutremura. Pe ulita trecea grabitZagreanu, cu palaria pe ochi, venind din Armadia^ deacasa, cu un pachetel n mna, merindea pentru dejun. Tnarulnvatator se uita foarte ngrijorat la casa batrnilor, sa-i

1486

saluterespectuos daca ar zari pe cineva. Herdelea nsa se263 Grofsoru simti toata emotia acestui suflet muncit si bun, si fu cuprins de compatimire adevarata. i apuca mna dreapta si i-ostrnse calduros cu amndoua minile. Apoi l batu frateste peumar, soptindu-i nduiosat: -Curaj! Curaj!... Romnul nu piere!... Pna-n Pripas alerga mai mult dect merse, ca s-ajunga mairepede, sa spuna babei" lui vestea cea buna. Si pe drum vorbilui Ion numai despre Grofsoru cu atta nsufletire parc-ar fi

1487

vorbit despre Dumnezeu. -Nu exista n toata Europa alt om ca Grofsoru, auzi tu Ioane? istrigadupa fiecare replica. D-na Herdelea l puse sa-i povesteasca de cinci ori din fir n partot, tot: ce i-a vorbit, cum i-a fagaduit, cum era mbracat... Apoiplnse cu hohot de bucurie si numaidect zise o rugaciunespeciala, pe care si-o mai amintea din copilarie, pentru oamenii binefacatori, implornd fierbinte pe Atotputernicul sa-iharazeasca lui Grofsoru

1488

sanatate, noroc si mplinirea tuturordorintelor. -Si tocmai pe omul asta l-am combatut eu la alegere, de dragul unor unguroi blestemati!... mi vine sa ma izbesc cucapul de toti peretii! se vaita nvatatorul, ros de remuscari. -Mare prost ai fost, barbate, asa este! zise dascalitastergndu-si gura cu dosul minei. N-ai vrut tu sa ma asculti pe mine... Dar Dumnezeu a auzit rugaciunile mele si nu ne-alasat...

1489

Viata i se parea un vis lui Titu n Lusca de cnd se apropiase deVirginia Gherman. Cu nimeni nu se ntelesese nca att debine, nici cu prietenii din Armadia, nici chir cu surorile lui, cumse ntelegea cu nvatatoarea aceasta desteapta si ncntatoare. Fata notarului Cntareanu l plictisea fiindca erageloasa, dovedind astfel ca nu e n stare sa aprecieze olegatura ideala dintredoua suflete cinstite... Pe la nceputul toamnei, ntr-un amurg, alergnd nsufletit laVirginia, Titu gasi n casa pe plutonierul de jandarmi. Ramaseuimit. Ce cauta plutonierul ungur la

1490

o romnca att demndra? Seful postului de jandarmi ncercase din prima zi sa se mprieteneasca cu dnsul, dar el se ferise ca de foc. Prietenia cu un jandarm ungur i se parea cea mai marerusine... S-acuma iata-l la Virginia Gherman, tovarasa lui devisuri, la fiinta care-i mpartaseste nazuintele!... nvatatoarea rosi si zise ungureste: 266

-Nu va cunoasteti?

1491

-Ba foarte bine - raspunse ungurul ntinznd mna lui Titu. Plutonierul nsa mai statu doar cteva minute si apoi pleca, sarutnd degetele, foarte reverentios, Virginiei Gherman. Titu, care nici nu deschisese gura, izbucni ndata ce se nchise usa: -D-ta primesti n casa pe calaul nostru? -E un om cumsecade... De ce exagerezi? Fiindca-i ungur? raspunse nvatatoarea atinsa.

1492

-D-ta... vorbesti asa? -Fugi ca esti ridicol - se indigna Virginia. Visurile noastre sunt una, iar oamenii sunt alta. Cunoaste toata lumea sentimentele mele, dar asta nu nseamna ca nu vad realitatea... Titu facu o ncercare timida de a-i lamuri ca nepotrivirea dintre sentimentele si faptele omului e o crima fata de ideal, dar trebui sa se dea batut repede, nvatatoarea cadea din ce n ce mai jos n sufletul lui.

1493

-O deceptie mai mult! si zise dnsul ntorcndu-se acasa ca un soldat nvins ntr-o batalie hotartoare. Se pare ca viata toata e un sir lung de nentrerupte deziluzii, o lupta crncena ntre vis si realitate... Domnisoara Eugenia, vazndu-l indispus si aflnd pricina, i spuse rznd ironic: -D-ta esti att de ndragostit de Virginia ca trebuie sa fii singurul om din sat care nu stie ca plutonierul i face curte, si

1494

nca dinaintea d-tale... Toata noaptea o petrecu pe gnduri, cu ochii deschisi, cautnd

1495

sa-si patrunda sufletul. si zicea ngrozit ca, daca ar iubi-o, dacaar fi adevarat ce crede fata notarului si ce cred poate si altii, atunci s-ar fi lafait attea luni ntr-o minciuna respingatoare, murdarindu-si pna si visurile lui... Atunci poate ca nici visurile nu-i sunt sincere, sau nu sunt mai sincere ca ale nvatatoarei care le potriveste prea lesne cu prietenia ungurului?... Durereace o simtea i se parea izvorta din gelozie, ca si odinioaracnd, din pricina Rozei Lang, a crezut ca s-a darmat lumea...

1496

Si totusi, cum s-o fi iubit daca niciodata n-a dorit aevea nici macar s-o mbratiseze?... Ori poate tocmai aici e greseala? El ivorbea de nazuintele neamului, pe cnd ea rvnea iubire... Da, da!... Si deodata vaza ct a fost de nepriceput. El n-a iubit-o, dar ea l-a iubit. Si, fiindca el umbla prin stele, ea s-a ntlnit cuungurul pe pamnt... Se potoli chiar de-a doua zi. Se ntlni cu Virginia Gherman sirosi ca un vinovat. Ar fi vrut sa-i spuna o vorba dragalasa, dar

1497

nu izbuti, ca si cnd s-ar fi rupt firul ce-i lega mpreuna... Era ostraina pentru dnsul si nici baremi nu-i parea rau. 267

-Uite dovada ca n-am iubit-o si n-am fost mincinos fata de mine nsumi! se gndi dnsul multumit... Apoi vrtejul vietii l smulse brusc si pe el din lumeanchipuirilor si-l zvrli n mijlocul realitatii. ntr-o dimineata, intrnd n cancelarie, o gasi plina de tarani furiosi care

1498

nconjurau pe vreo zece sasi din Paunis si-i njurau dinrasputeri. n ulita o cireada de boi grasi parca asteptau unverdict... In cteva cuvinte primarul i povesti ce s-a ntmplat. Luscanii sunt n conflict cu sasii din Paunis din pricina imasului. De cincizeci de ani se judeca si tot n-au ajuns la o hotarredefinitiva. Astaprimavara Paunisenii au dobndit o sentinta nfavoarea lor, dar Luscanii au atacat-o, caci ei au folosinta imasului din mosi stramosi... Acuma sasii au intrat cu boii n

1499

imasul buclucas, c-ar fi al lor. Luscanii au adus n sat toata cireada si vor sa amendeze pe sasi pentru ca au patruns pemosia lor... Titu, ntrebat, spuse ca dreptatea e de partea romnilor si astfel sasii, dupa o ciorovaila nversunata de doua ceasuri, plecara bodoganind si amenintnd, nsotiti dehuiduielile Luscanilor care se bateau cu pumnii n piept ca nuvor da drumul boilor... Peste vre-un sfert de ora nsa Paunisenii revenira mpreuna cu plutonierul de jandarmi. Se ncinse o

1500

noua discutie de alte doua ceasuri, caci ungurul dadeadreptate sasilor. n cele din urma Titu, suparat ca tocmaiplutonierul l combate, i zise ntepat: -Nu nteleg ce te amesteci d-ta? D-ta n-ai dreptul sa judeci n asemenea pricini!

1501

-Cum, cum? sari jandarmul nfuriat. -N-ai dreptul si nu e de competinta d-tale! repeta Titu rece. -Sunt dator sa pastrez ordinea, domnule! striga plutonierul. Iar d-ta esti dator sa respecti ordinea, altfel voi face rapoartele de cuviinta ca sa fii pus la locul d-tale!... n curnd sasii plecara cu boii, ceea ce n Lusca strni o fierbere mare. Si, peste cteva zile, primaria primi stirea ca cineva a mpuscat un bou sasesc pe imasul cu pricina. n

1502

aceeasi noapte plutonierul facu sumedenie de perchezitii prin casele oamenilor mai galagiosi, cautnd arme. Fiindca nu gasi, se nfurie, batu crunt pe doi-trei tarani, la ntmplare, si n sfrsit aresta pe Vasile Lupu, om voinic si ndraznet, care statea n capul satului dinspre Paunis si care, pe vremea cnd s-a petrecut pozna, nu fusese acasa. Dupa interogatoriile si bataile obisnuite, l trimise sub escorta la parchetul din

1503

Bistrita... Pe urma ncepu goana dupa dovezi. ntr-o odaie goala de la cancelarie defilau pe rnd banuitii. Titu i vedea intrnd, auzea racnetele plutonierului, apoi zgomotul de lovituri grele, gemete nfundate... A treia zi, tnarul nu se mai putu stapni, navali nlauntru: -Ceea ce faci d-ta e revoltatori De ce schingiuiesti oamenii? 268 -Ce te priveste? se strmba plutonierul sfidator.

1504

-Nu pot suferi nedreptatea! striga Titu. Nam vazut de cnd sunt atta brutalitate fara rost... -Da?... Acuma nteleg fierberea satenilor! facu jandarmul. Acuma stiu de unde porneste attarea. Foarte bine. Am luat nota. Dar aici sunt n exercitiul functiunii si te poftesc sa parasesti odaia imediat! Peste o saptamna veni n Lusca un locotenent de jandarmi, chemat de raportut plutonierului, ca n comuna a izbucnit o

1505

razvratire care ameninta sa ia proportii. Ofiterul sosi la opt dimineata, iar la noua Titu se pomeni cu un jandarm care-l poftea ndata la cazarma. -D-ta esti agitatorul? l ntmpina locotenentul. Titu auzea ntia oara imputarea pentru care au suferit attia oameni n Transilvania. Se simti deodata mndru si puternic. De cnd tot viseaza el sa faca o jertfa pentru ideea cel,

1506

stapneste? Acuma e momentul... Zmbi batjocoritor si nu raspunse. -Te poftesc sa raspunzi! se rosi ofiterul sarind n picioare. Ce nseamna indolenta aceasta? -Care indolenta? ntreba Titu foarte calm. -Esti obligat sa raspunzi la ntrebarile ce ti le pun, altminteri... -Altminteri? repeta tnarul cu acelasi surs nepasator. -Te voi da n judecata, ai nteles? Te voi baga la puscarie!... Nu

1507

permit sa zmbesti cnd ti vorbesc eu si sa ma iei pestepicior! Nu permit! urla locotenentul asudnd de mnie.

-Domnule ofiter, vad ca ai fost rau informat - zise Titu mereu linistit. Altfel ai sti ca nu sunt surd, ci, dimpotriva, aud prea bine. Furia locotenentului se ndoi. Casca gura sa njure, facu doi pasi spre Titu, se opri, se ntoarse si batu cu pumnul n masa...

1508

Apoi se aseza brusc pe scaun si, cu un glas nabusit, zise: -Domnule... Te rog... ia loc!... -Multumesc! raspunse Titu serios, seznd pe sofaua din fata biroului. -Da... da... adica... - murmura locotenentul fara sa-l priveasca. n raportul acesta d-ta esti desemnat ca instigatorul tulburarilor de-aci... Te rog sa spui ce ai de spus! -Cu placere, domnule locotenent! vorbi Titu blnd si

1509

respectuos, raspunznd astfel schimbarii de ton a ofiterului care tot mai mormaia, cu nasul n hrtiile de pe masa. Dar, nainte de-a spune ceva, da-mi voie sa ntreb despre ce tulburari e vorba? -Tulburarile din comuna Lusca... Ori nu suntem aici n Lusca? 269 -Eu nu stiu sa fi fost vreo tulburare aici, domnule locotenent, desi, prin modesta-mi slujba, stiu tot ce se ntmpla n sat.

1510

-Raportul e precis, domnule... -Raportul da, desigur. De ce nu vrei sa vezi nsa daca raportul e si adevarat? -Crezi ca e mincinos? -Nu stiu, domnule locotenent, caci nu-l cunosc. Dar tulburari, n Lusca...? Tulburare ar fi ceva asemanator cu revolta, nesupunerea, dezordinea... Cnd jandarmii bat si tortureaza zeci de oameni de toate vrstele, dintr-un simplu exces de zel

1511

sau dintr-o trista pornire de-a descoperi cu orice pret dovezi, complici sau agitatori - nseamna oare aceasta tulburare? Locotenentul potolit, l privi acum cu ochi mari. i zise deodata aproape amical: -Vorbesti foarte bine ungureste? -Da, cnd nu pot vorbi romneste -raspunse Titu plecnd capul. Ofiterul l mai privi cteva clipe, apoi se ridica, se plimba de doua ori n

1512

odaie si se aseza lnga Titu pe sofa, ntrebnd cu glas domol: -De ce esti d-ta indignat, domnule? Ce nemultumire ai? -Ma doare nedreptatea! zise Titu adnc, din radacinile inimii. Locotenentul zmbi si-l batu pe umar. -Domnule, domnule, tnar esti si neframntat de viata. Te

1513

ncnta vorbele ca si cnd ar fi realitati... Dar bine, vorbele sunt numai vorbe. Vorbele tocmai ascund fata realitatii. E copilarie sa cladesti ceva pe vorbe... Nedreptate, dreptate!... Nu vezi d-ta ca astea-s numai vorbe, fara nici un cuprins pozitiv?... Si pentru asemenea lucruri goale ma silesti pe minesa mzgalesc coli ntregi de procese-verbale, rapoarte, prostii... Iti spun prieteneste ca-mi pare rau! Mai ales ca vorbesti asa defrumos ungureste... Cnd esti inteligent si vorbesti bine

1514

ungureste, ce nevoie ai sa te amesteci n daravere care nu teprivesc? Jandarmii au fost salbatici, au maltratat ctiva tarani admis. Cred ce spui d-ta, desi rapoartele de colo mar obliga sanu te cred... Ei bine, ce-ti pasa dtale de nimicurile astea? De ce nu-ti ntrebuintezi desteptaciunea pentru lucrurifolositoare?... Dar asa sunteti dvoastra degeaba. Si pe urmatipati, va plngeti de nedreptate, dejug, de asuprire... Crezi dta ca dreptatea e buna la ceva? Nu observi dta ca dreptatea

1515

trebuie sa fie totdeauna a celui ce o mparte, altfel s-ar ducedracului orice stapnire, orice ordine... N-am eu dreptate, spune?

-Ai, de vreme ce reprezinti stapnirea zmbi trist Titu. La despartire locotenentul i strnse mna spre mirareaplutonierului care si facuse pregatirile sa-l gazduiasca la arestcel putin o noapte... 270 Trecu o saptamna si satul si relua nfatisarea obisnuita parcanu s-ar fi

1516

ntmplat nimic. Oamenii batuti salutau mai curespect pe plutonierul care pasea tantos pe ulita, ca un cocosbiruitor. -Cine stie? Poate ca ntr-adevar are dreptate locotenentul - sizicea umil Titu, vazndu-l si simtind ca se duce la VirginiaGherman. Un taran batrn, dintre cei snopiti de jandarmi, cu mustata alba pleostita si cu niste ochi caprui cuminti, venind ntr-o zi lacancelarie si povestind ct a patimit, sfrsi totusi cu o clipiredrza: -E, domnisorule... ne-au zdrobit ei, ne-au chinuit, au dat

1517

dreptate sasilor, dar imasul tot al nostru a ramas si azi nu maicalca picior de Paunisan pe pamntul nostru! Lui Titu i veni deodata sa-l mbratiseze. ncapatnarea ce-osimtea n glasul taranului parca-l nalta si-n acelasi timp i adncea picioarele n pamnt ca niste radacini pe care nici oputere nu le poate nimici. -Aici e nadejdea! se gndi Titu. Nici eu, nici Virginia, niciGrofsoru, nici unul n-avem radacini adevarate si nu suntem n stare sa ne ndrjim si sa suferim. Pe noi vnturile ne aruncade ici-colo. De-aceea tot ce facem e papuserie. Numai ei stiu

1518

1519

sa se jertfeasca pentru pamnt, caci numai ei simt capamntul e temelia... Din clipa aceea nsa se simti fara rost si strain n Lusca. Ce maicauta el printre luptatorii acestia tacuti, neobositi? Aici nu e loc pentru visatori. Nici aici, nici n Pripas, nicairi n toatamprejurimea... n batalie e nevoie numai de oameni oteliti. Ceilalti sunt amenintati sa traiasca din compromisuri, sa-sirupa ncetul cu ncetul cte-o bucatica din suflet ca sa se potriveasca nevoilor zilnice... Si deodata dorinta de a pleca ntara i rasari poruncitoare. Acolo e locul lui... Teama

1520

denecunoscut, care-i strnsese inima pna acum, cnd segndea sa treaca dincolo de Carpati, i disparuse...

-Am sa plec n Romnia, domnisoara - spuse n aceeasi ziEugeniei. Curnd, foarte curnd o sa plec... Doar sa-mi strngceva banisori de drum... De-aci ncolo trai numai cu speranta aceasta, mngind-o si mpodobind-o zi cu zi. si facu socoteli de cti bani i trebuie, sinu mai cheltui nimic, punndu-si la o parte toata lefsoara ce oprimea de la Cntareanu. Astfel se apropie Craciunul...

1521

Numarndu-si economiile vazu nsa ca nici n trei ani nu va putea aduna aici suma trebuincioasa. Atunci, aflnd ca nMagura a fost ales notar Alexe Caldarar, un prieten al lui dinliceu, i scrise cteva rnduri. Raspunsul veni prompt: conditiiincomparabil mai bune ca n Lucsa. nainte nsa de-a trece n Magura, l lovi dorul sa se duca pe-acasa. Nenorocirile tataluisau le cunostea si simtea nevoia sa le mparteasca macar cuvorba. n ziua plecarii din Lusca domnisoara Eugenia i spuseca Virginia 271

1522

Gherman s-a logodit cu plutonierul de jandarmi. Titu se dusetotusi la dnsa sa-si ia ramas bun. Si, felicitnd-o cu glas banal, se gndi: -Cine stie? Daca n-as pleca, poate ca m-as nsura n cele dinurma si eu cu o unguroaica... Titu sosi acasa tocmai cnd batrnii i simteau nevoia ca sa le dea o solutie ntr-o chestie pe care o dezbateau de mult fara a putea cadea la nvoiala. Herdelea avea sa nceapa slujba laGrofsoru la nti Ianuarie. Dar cum sa mearga dnsul din Pripaspna-n

1523

Armadia, n fiecare zi, fie ger, fie ninsoare, fie vremebuna, sa stea acolo pna dupa amiazi trziu si sa se ntoarca iar acasa? Negresit, Zagreanu asa facea, dar Zagreanu e unbaetandru de douazeci si doi de ani, pe cnd Herdelea a batutcincizeci si alergatura aceasta l-ar dobor, n cteva luni, de tot. Sa se mute singur n Armadia si sa lase pe dascalita singura n Pripas, ar nsemna cheltuiala dubla. Daca sar muta cu totul nArmadia, cum ar ramne casa aici? Pamatuful" poate ca

1524

numai att asteapta, ca sa puna mna pe ea, fiindca Herdeleas-a ncrezut n cuvntul si prietenia lui, si a cladit-o pe locstrain.

-Ce mare chibzuiala! zise Titu ndata. Nu mai sta pe gnduri deloc, ci du-te chiar astazi la Belciug, arata-i mprejurarile sicere-i sa faceti hrtiile trebuincioase! Nu-mi nchipuiesc sa fieatt de hain sa te refuze tocmai acum cnd esti la aman... Herdelea se codi putin, ca nu mai vorbesc mpreuna de-atta

1525

vreme, ca n-are sa faca nici o isprava, ca mai bine ar mergeTitu pe care-l iubeste ponihosul... Dascalita nsa tabar cu guraasupra lui si trebui sa-si ia inima n dinti sa porneasca... Belciug traia acuma ntr-o bucurie continua. Temelia noii biserici o pusese asta-primavara, precum nadajduise. n cursulverii s-au ridicat peretii si turnul, iar pna sa dea ploile detoamna sa pus si acoperisul de tinichea lucitoare. Visul vietiilui se mplinea vaznd cu ochii. Era o izbnda mare, datorita numai straduintelor lui neobosite. Multumirea nemarginitaparca-l

1526

nzdravenise si trupeste: mai facuse putina carne, obrajii i se mai colorasera... De Herdeleni nsa nu mai voia saauda. i stersese din suflet, ca si cnd nu i-ar fi cunoscut niciodata. Doar trecnd pe dinaintea casei i se reaprindea ura, amintindu-si cum l-au jignit. Mai astepta procesul pentruinsulta, care 272 sa pedepseasca si pe dascalita, caci pe Herdelea mna luiDumnezeu l-a ajuns cum nu se poate mai rau.

1527

Se mira si se nfurie cnd i batu nvatatorul la usa, dar l primitotusi cu zmbetu-i obisnuit, zicndu-i cucernic: -Ce-i Zaharie? Ai mai venit pe la mine? -Bine, Ioane, bine, tot bine - raspunse Herdelea rusinat. Vorbira nti de noul nvatator pe care Belciug l lauda mult, desi nu-i placea fiindca nu era atat de cuviincios cum s-ar fi cazut sa fie un tinerel fara nici un merit deosebit, afara ca a nvatat ceva carte. Cnd Herdelea pomeni de casa, popa tacu,

1528

puse ochii n pamnt si-si manca unghiile cteva minute. -De ce te pripesti, Zaharie? zise pe urma tot blnd. Mai e vreme... Parca fugim noi din Pripas? -Nu-i lucru mare si pe mine ma scapi de o grija... -Daca ar atrna numai de vointa mea, n-as sovai, Zaharie, vezi tu bine... Dar locul e al bisericii, stii. Pot eu sa mpart averea bisericii? -Tu sa vrei, Ioane, ca biserica...

1529

-Mai ngaduie, Zaharie, mai ai rabdare!... Ce-ti pasa tie, dacaeu nu zic nimic si nchid ochii? facu Belciug cu o privire n care Herdelea citea o amenintare ascunsa. Nu ma pot obliga... mi-epeste putinta, frate Zaharie!

1530

Se despartira tot zmbind, dar cu mai multa ura n suflet. Preotul si zicea ca mai bine daruieste locul oricarui tigan, dect sa ramna n stapnirea familiei dusmanilor lui ticalosi. Herdelea ar fi fost n stare sa-i dea cu parul n cap omului care umbla sa-i fure rodul muncii lui de ani de zile... Boboteaza risipi orice nadejde de apropiere. Familia Herdeleaastepta sa vie Belciug cu crucea si cu Iordanul, dupa

1531

datinacrestineasca. Preotul, ncepnd din cellalt capat al satului, ajunse dupa amiaza n Ulita Mare. l vazura intrnd la primarulFlorea Tancu, apoi la Glanetasu, apoi ocolind casa nvatatoruluisi ndepartndu-se iar...

-Uite ca nu vine la noi - murmura d-na Herdelea speriata nti. O indignare fara margini se ncinse n casa nvatatorului. -Asta-i nemaipomenit! se cruci Titu. Un preot cumsecade nicin-ar visa asemenea murdarie!...

1532

-Acuma nsa nu-l mai iert! se legatui Herdelea furios. Nu-l iert nici mort! Chiar azi am sa-l reclam la episcopie... n toiul veriiare sa vie cu crucea afurisitul!... De minunea lumii am sa-l fac!... 273 nvatatorul se aseza ndata sa scrie plngerea. Ochelarii itremurau pe nas de mnie. D-na Herdelea si Titu ocarau cunversunare. -Lasati-l pe mna mea! striga Herdelea de la masa de scris.

1533

Ne-a facut el pocinogul, dar si eu am sa-l joc sa mapomeneasca... Si sa pofteasca sa se atinga de casa, ca-i arateu lui cine-s eu! Sa pofteasca mortaciunea! nchid, pun lacatesi sigilii, si sa ndrazneasca sa intre n lipsa noastra, sa ndrazneasca! Porcul si cinele de pamatuf!... -Uite viata! se gndi Titu vaznd necazurile ce se gramadeaupe capul tatalui sau, gata sa-l striveasca. Groaznica-i viata sinenduratoare! Parca de abia azi ntelegea aevea chinurile si zbuciumarilemarunte care, amestecate, nsirate si neasteptate, alcatuiseratotdeauna rostul parintilor lui-n

1534

lume. ncrederea lor, vesnicnoua si nezdruncinata, i se parea eroica si totusi l umplea de mila. Lupta aceasta umila, spinoasa, necontenita si fara nici otinta, cu aceleasi pocnituri si aceleasi sperante, l spaimnta. Se gndea ce-ar fi daca, ntr-o buna zi, tatal sau ar vedeadeodata limpede, ar patrunde zadarnicia sfortarilor lui istovitoare? Se desparti ndurerat, sarutndu-le mna cu evlavie ca unorpastori neprihaniti. Iar ei erau multumiti ca feciorul pornesteserios pe calea vietii.

1535

Pleca spre Magura cu caruta lui Ion, o caruta noua, cu doi caibuni, primiti de curnd de la socrul sau. Pe drum, Ion i povesti

1536

cu mare mndrie cum a biruit pe Vasile Baciu.

-Daca nu m-ai fi nvatat d-ta domnisorule, ramneam mai rau ca tiganii! sfrsi taranul ntorcnd capul spre Titu cu o privire recunoscatoare. -Adica cum te-am nvatat eu? facu tnarul uimit. -Vai de mine, mi se pare ca d-ta ai uitat de tot? zise Ion. Nu tiiminte cnd mi-ai spus, ehe, acu-s doi ani aproape, ca trebuiesa silesc pe badea Vasile sa-mi dea pe Ana?

1537

Titu tresari. Niciodata nu se gndise ca o vorba aruncata lantmplare poate strni o ntorsatura n viata unui om. Purtarealui Ion fata de Ana si Vasile Baciu i se paruse urta sinenteleasa. -Dar socrul tau?... l lasasi sarac? ntreba dnsul, simtindu-se complicele tuturor nesabuintelor lui. 274 -Tot pamntul e al meu, domnisorule! rnji Ion cu o multumire patimasa. Ct pamnt!... Numai sa-mi dea Dumnezeu sanatatesa-l stapnesc, ca-i al meu!...

1538

Patima din glasul lui nfiora pe Titu. ndrjirea, egoismul sicruzimea cu care omul acesta a urmarit o tinta, fara sa se uite n dreapta sau n stnga, l nfricosau, dar l si miscau. Se gndila sovairile lui din vremea aceasta, la zigzagurileneputincioase, la alergarile lui dupa teluri deabia ntrezarite, sise simti mic n fata taranului care a mers drept nainte, trecnd nepasator peste toate piedicile, luptnd neobosit, mpins de opatima mare. El se framnta cu dorinte nelamurite, fauresteplanuri peste puterile lui, traieste cu visuri fermecate, si alaturide dnsul viata

1539

nainteaza vijelios. Un simtamnt de slabiciune i strnse inima. -Numai o pasiune puternica, unica, nezdruncinata da pretadevarat vietii! murmura dnsul ntristat si dndu-si seama ca el n-a fost n stare sa urmareasca fara preget o singura tinta. Vremea se dezmortea. Iarna, istovita ca o baba rautacioasa, se zgrcea mereu, simtind apropierea primaverii din ce n ce maidezmierdatoare.

1540

Haina de zapada se zdrentuia dezvelind trupulnegru al cmpurilor... Ion deabia asteptase zilele acestea. Acuma, stapn al tuturorpamnturilor, rvnea sa le vaza, sa le mngie ca pe nisteibovnice credincioase. Ascunse sub troenele de omat, degeabale cercetase. Dragostea lui avea nevoie de inima mosiei. Dorea sa simta lutul sub picioare, sa i se agate de opinci, sa-i soarbamirosul, sa-si umple ochii de culoarea lui mbatatoare... Esi singur, cu mna goala, n straie de sarbatoare, ntr-o Luni. Sui drept n Lunci, unde era porumbistea cea mai mare si mai

1541

buna, pe spinarea dealului... Cu ct se apropia, cu att vedeamai bine cum s-a dezbracat de zapada locul ca o fata frumoasa

1542

care si-ar fi lepadat camasa aratndu-si corpul gol, ispititor... Sufletul i era patruns de fericire. Parca nu mai rvnea nimic sinici nu mai era nimic n lume afara de fericirea lui. Pamntul se nchina n fata lui, tot pamntul... i tot era al lui, numai al lui acuma... Se opri n mijlocul delnitei. Lutul negru, lipicios i tintuiapicioarele, ngreunndu-le, atragndu-l ca bratele unei iubitepatimase. i rdeau ochii, iar fata toata i era scaldata ntr-o sudoare calda de patima. l cuprinse o275

1543

pofta salbateca sa mbratiseze huma, sa o crmpoteasca nsarutari. ntinse minile spre brazdele drepte, zgrunturoase si umede. Mirosul acru, proaspat si roditor i aprindea sngele. Se apleca, lua n mini un bulgare si-l sfarma ntre degete cu

o placere nfricosata. Minile i ramasera unse cu lutul cleios ca niste manusi de doliu. Sorbi mirosul, frecndu-si palmele. Apoi ncet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa n genunchi,

1544

si cobor fruntea si-si lipi buzele cu voluptate pe pamntul ud. Si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor... Se ridica deodata rusinat si se uita mprejur sa nu-l fi vazut cineva. Fata nsa i zmbea de o placere nesfrsita. si ncrucisa bratele pe piept si-si linse buzele simtind nencetat atingerea rece si dulceata amara a pamntului. Satul, n vale, departe, parea, un cuib de pasari ascuns n vagauna de frica

1545

uliului. Se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme care a biruit, n lupte grele, o ceata de balauri ngrozitori. si nfipse mai bine picioarele n pamnt, ca si cnd ar fi vrut sa potoleasca cele din urma zvrcoliri ale unui dusman dobort. Si pamntul parca se clatina, se nchina n fata lui... CAPITOLUL X STREANGUL 276

1546

Herdelea gasi o locuinta buna si ieftina n Armadia, cu cerdac sicu gradinita, n casa lui Ghita Pop, scriitorul de la judecatorie, si astfel ndata dupa Boboteaza se mutara cu tot calabalcul, seara ca sa nu mai vaza strainii toate boarfele", cum zicea dascalita. Casuta lor din Pripas ramase goala si parasita ca unsarman cadavru necunoscut... Pna se obisnuira putin, se visau mereu n Pripas si se ntristau destep-tndu-se ntr-o odaie straina. Li-e erau mai dragi taraniidin Pripas care se

1547

abateau pe la dnsii cnd veneau prinArmadia. i ntrebau nesatiosi de noutatile de-acasa si ascultau cu pasiune: ca feciorul cel mai mare al lui Trifon Tataru, care sa ntors asta toamna din catanie, umbla sa se nsoare, ca George al lui Toma Bulbuc s-a si logodit cu Florica vadanei lui

1548

Maxim Oprea, ca copilul lui Stefan Ilina si-a scrntit piciorul pelunecusul de la poarta, ca dascalul cel nou pune pe copii savorbeasca numai ungureste si-i snopeste rau daca-i auderomneste, asa ca bietii de ei stau ca mieii prin ograda scoalei ca nu pot vorbi... Chiar si d-na Herdelea, careia nu-i placea sase coboare ntre prostime, acuma i primea cu inima deschisaca pe niste neamuri scumpe, rdea cu ei, i poftea sa seaza pescaunele cele bune, nu se uita ca-i murdaresc scoartele cu opincile lor naclaite de noroaie, se plngea277

1549

si ocara Armadia si pe cei ce au silit-o sa-si paraseasca eaodihna si linistea din Pripas... Herdelea avea cam mult de lucru, dar muncea bucuros caci, n afara de leafa, Grofsoru i trecea si unele venituri mai mici, nct nu se pomenea zi sa nu soseasca stralucitor de la birou sa arunce pe masa banii cstigati, strignd cu mndrie:

-Na, babuca!... Esti multumita?

1550

Multumirea lor cea mare nsa era Grofsoru. Herdelea nu mai contenea cu remuscarile ca s-a purtat att de rau cu cel mai bun om din lume. De altfel si Grofsoru l ndragi aievea, maiales convingndu-se ca e un muncitor priceput si harnic. Uneori nsa, mai n gluma, mai n serios, tot i zicearenegatule", ca o imputare pentru trecut. -Lasa, domnule avocat, ca mai sunt alegeri! Nu mori d-ta pnanu te facem deputat! raspundea Herdelea cu cainta sifagaduinta.

1551

Grofsoru atunci zmbea magulit caci ntradevar astepta mult alegerile viitoare. Era altminteri suflet milos. Nenorocireanvatatorului, dupa ce l cunoscu mai bine, l misca adnc. ncepu sa povesteasca tuturor patania lui, nflorita, mpodobita, nationalizata. Herdelea deveni curnd martirul", inimosul aparator al taranilor", victima razbunarii unguresti". Multi lopreau pe strada, i strngeau mna puternic si-i popteau: -Am auzit, mi-a spus Grofsoru ce-ai tras... Of, cinii, cinii!...

1552

Se bucura el, dar totusi clatina trist din cap, caci toate acestea nu-l mpiedicau de-a fi suspendat din nvatamnt, de a fi nevoitsa-si lase n voia soartei casuta lui, de a munci din greu pentru o bucatica de pine si de a-si vedea primejduita linisteabatrnetelor... Cnd sosi noul termen de judecata cu Belciug, Herdelea vru saiea iarasi un certificat medical precum ca prta d-na Herdeleae bolnava si nu se poate prezenta. Grofsoru nsa, caruia ipovestise si nerusinarea de la Boboteaza, l sfatui dimpotriva,

1553

strignd: -Lasa-l sa ne judecam, sa ti-l scutur de sa te tie minte!

1554

Si, ntr-adevar, Grofsoru l suci si-l nvrti pna ce Belciug facufete-fete, nghitind n sec, iar n cele din urma declara singurca-si retrage plngerea. Apoi cnd avocatul arata pe reclamantca o fire razbunatoare care, n ciuda obligatiilor sale preotesti, nu s-a dus cu sfnta cruce n casa unor buni crestini, pentrucare fapta de alfel va trebui sa dea socoteala autoritatilorbisericesti competente, d-na Herdelea se aprinse att de multca nu se putu stapni sa nu murmure chiar n fata judecatii:

-Pamatuful! 278

1555

Grofsoru ndemna apoi pe Herdelea sa naiba grija nici nprivinta sentintei de la tribunal. Se nsarcineaza el sa-l scoata ca lamura. Suspendarea e un moft. Ba e si onoare sa fisuspendat pentru ndeplinirea unei obligatii nationale, cumeste apararea taranului oropsit. A avut noroc judecatorul ca s-atransferat, altminteri o patea urt de tot pna la sfrsit, caci prea a fost ticalos si voise s-o iea razna, ungureste. Si fiindcaHerdelea, ca omul patit, se ndoia si nu credea, Grofsoru senfuria, se jura si striga ca sa-i taie mustatile daca n-are sa-lfaca achitat de orice pedeapsa". nsemnatatea acestei

1556

promisiuni lua proportii stiindu-se n toata Armadia ca Grofsorutinea la mustata mai mult dect la lumina ochilor, ca n fiecare zi venea acasa la dnsul barbierul sa i le spele, sa i le unga cupomaduri, sa i le frizeze si sa le rasuceasca... La vreo luna dupa ce se stabilira n Armadia, sosi si Ghighi dinVireag, de la Laura care nascuse o fetita. Ghighi se nduiosaputin c-a ramas pustie casuta din Pripas, dar apoi se mpacarepede. Aici si vedea zilnic prietenele de sindrofie, se ducea pe la ele, veneau ele pe la ea; de asemenea tinerii Armadiei oputeau vedea mai des, o nconjurau, o complimentau, i maidadeau

1557

cte-o serenada... La serata dansanta de la sfrsitul lui Februarie se duse mpreuna cu batrnii si petrecu admirabil. Zagreanu i dadu trcoale toata vremea si, macar ca la nceputea a fost rece cu dnsul, ca unul care e vinovat n nenorocirea familiei, n cele din urma se convinse ca e baiat cult, asezat, dragut si cavaler, ceea ce recunoscu si d-na Herdelea... De cnd sosi Ghighi ncepu dealtfel si Zagreanu sa vina maideseori pe la Herdelea sa-i ceara sfaturi si ndrumari nchestiuni de

1558

scoala si, fireste,la sfrsit, nu uita sa mai stea de vorba si cu domnisoara, devenind foarte melancolic si suspinnd n rastimpuri. Dealtfel Ghighi, ct statuse la sora ei, se schimbase, se facuseadevarata fata mare, desi nca n-avea douazeci de ani. Crescuse, se mplinise, pierduse copilaria sisi pastrase veselia comunicativa. Ochii ei albastri nsa luceau mai puternic siparca ascundeau dorinte nelamurite... Povestea batrnilor cu

1559

mare nsufletire viata fericita si armonioasa ce o duce Laura cu Pintea. n patru luni si jumatate nu i-a auzit niciodata certnduse, nici baremi nen-voindu-se. George e delicat, iar Laura nu-iiese din vorba, si a ajuns sa-i ghiceasca si gndurile. Fetita le-a botezat-o protopopul din Baia-Mare; i-au zis Maria, dupanumele d-nei Herdelea. La vara au sa vie negresit prinArmadia, ca pe urma sa mearga cu totii la bai n Sngeorzunde e vorba sa soseasca si rudele din Romnia...

1560

Mndru si multumit ca orice nvingator, Ion simtea totusi un golciudat n suflet. Se gndea si planuia cum sa-si munceascamosia, si n aceeasi vreme inima i umbla parca aiurea, cercetnd, adulmecnd, nelinistita... Apoi, cnd prinse de vesteca se marita Florica vadanei lui Maxim cu George Bulbuc, lzgudui un fior de durere.

-Cum se marita si de ce? si zise furios, ca si cnd cineva i-ar fi furat cea mai buna si mai mare delnita de pamnt.

1561

n.valmasagul goanei dupa mosie nu se mai sinchisise denimeni si de nimic n lume. I se paruse ca nici nu se poatentmpla altceva si ca tot satul trebuie sa stea n loc, sa ia parte sau cel putin sa priveasca la lupta lui cumplita. Acuma semira si se mnia vaznd ca oamenii si-au catat de nevoile lor precum si-a catat el de-ale lui, ca lumea si-a urmat mersul eiparca el nici n-ar fi fost!... Se cutremura ca desteptat dintr-un vis. si aduse aminte ct i-afost de draga odinioara Florica si nu pricepea de ce vrea dnsasa se marite cu altul, cnd el e aici si o iubeste ca si atunci? si

1562

reamintea cum i-a spus, n noaptea nuntii, ca tot ea i-e draga s-apoi totusi nu s-a mai gndit pe urma la ea, ca si cnd ar finghitit-o pamntul... Pareri de rau i rodeau inima. i treceaprin creieri sa alerge la Florica, sa-i spuna ca tot draga i-aramas si sa-i porunceasca sa nu se marite... Dar se dezmeticea rusinat. Om nsurat, cu copil, l-ar huidui lumea si l-ar alungaFlorica... Ei, daca n-ar fi Ana... Drustile si colacarii venira sa-i cheme la nunta si el fagaduibucuros ca vor merge de buna seama...

1563

nsuratoarea feciorului lui Toma cu o fata saraca lipita strnisede altminteri vlva n Pripas. Mai ales tocmai calicii l ocarau caia o calica si spuneau n gura mare ca George are sa paperepede averea batrnului. Toma auzea zvonurile si raspundea nentrebat: -Eu nu ma bag, nu ma amestec... Parca eu am sa traiesc cuea? Eu i-am spus totdeauna: Dragul tatii, fa ce vrei si ce-ti cereinima. Ca noi la avere nu ne uitam, c-avem, slava Domnului, si nu suntem muritori de foame... Daca-i place lui fata si i-edraga, sa fie sanatosi. Ca dect sa traesti cu o ciuma-n casa,

1564

1565

mai bine sa te arunci n Somes cu capul n jos... George nu-si mai ncapea n piele de mndrie. Aveamultumirea, ce-l magulea grozav, ca a cucerit pe Florica, sinsuratoarea i se parea ncoronarea unei biruinti nemaipomenite.

De cnd se cununase Ion Glanetasu cu Ana, el ramasese fruntea flacailor, ceea ce-l rasplatise putin pentru nfrngerea

1566

ce o suferise atunci. Desi ar fi fost vremea sa se nsoare si dnsul, nu se putea hotar. Tatal sau l zorea, iar el amnamereu ca sa se bucure n tihna de placerea de-a fi calauzatineretului n bine si n rau, la petreceri si la batai. Dealtfel spunea cu fala ca nici o fata din sat nu-i destul de vrednica dednsul. Fara sa-si dea seama, vorbea chiar adevarat. Caci ca sa-i placa lui vreuna, trebuia nti sa vaza ca place si altuia sica, lund-o, pricinuieste necaz cuiva... Toamna trecuta nsa George primise o lovitura n mndria luide cap al tinerimei.

1567

Atunci se ntorsese de la oaste NicolaeTataru, feciorul lui Trifon, voinic, aspru la nfatisare si blnd lainima. Era baiat cu nvatatura: umblase doi ani la liceul din Armadia si nu continuase fiindca repetase de doua ori clasa adoua. Din scoala ramase totusi cu dragostea de carte si, cnda crescut mai mare, s-a abonat la Foaia Poporului", saptamnala, din care citea Dumineca, pe prispa, parintilor si vecinilor dornici de a afla ce se mai petrece prin lume. Inarmata a naintat sergent si se falea ca i-ar fi propus nsusicapitanul sa se

1568

reangajeze. Venise mai dezghetat din catanie, vorbind mai raspicat, parc-ar fi comandat mereu, umblnd ca bradul si avnd mereu pe limba cte-una&o si cte-un marssau mic, prin care uimea pe flacaii si chiar pe barbatii din sat. Macedon Cercetasu l mbratisa n fiecare Dumineca la crciuma si se plngea ca feciorul lui a fugit de trei ori de la ostire de-l face de rsul lumii... Cu toate acestea Nicolae era

1569

asezat, potolit si se gndea sa se nsoare cat mai curnd, deoarece cei de vrsta lui aveau si copii. Dar, pentru ca aveavreo sase frati mai mici ca dnsul, cauta o fata cu zestre, la care sa se poata muta, ca sa-si usureze parintii. Pna sagaseasca ce dorea, se tinea de Florica vadanii lui Maxim cucare-ti

era mai mare dragul sa te arati la hora, fiind frumoasa si desteapta, desi ca degetul de golasa...

1570

George simti curnd ca i se ntuneca steaua din pricina luiNicolae. Si atunci, ca sa-i dea o lovitura zdravana, vazndu-l ca umbla cu Florica si zvonindu-se chiar c-ar fi vorba s-o iea de nevasta, se hotar repede, o peti si facu ndata tocmeala, veselca i-a suflat-o...

1571

Florica se topea de fericire. Nu nadajduise ea niciodata noroculs-o iea feciorul unui bocotan" ca Toma Bulbuc. Cum mplinisedouazeci de ani si, afara de niste boarfe, zestre n-aducea, s-ar fi agatat bucuroasa de oricine, numai sa se vada la casa ei... Nunta se facu n casa cea noua a lui George, zidita anumepentru dnsul. Trei popi slujira la biserica, iar Toma nu s-a lasatpna nu i-a oprit pe toti si la ospat, izbutind chiar sa mbeteleuca pe cel din Saracuta cu bere, caci cumparase nadins trei butoaie pentru fetele spalate. Nas mare a fost Stoessel281

1572

care, ca notar, desi ovreiu, i se paruse tot ce se poate maidistins. Stoessel a venit cu brisca lui cea noua, galbena, mpreuna cu notareasa si cu toti copiii, si a stat toata noaptea, iar n talgerul miresei a svrlit o hrtie de o suta coroane, nu capopa din Saracuta care a pus un biet zlot de argint si ncavaitndu-se ca biserica lui e cea mai saraca de pe valea Somesului... George era foarte vesel si mndru, si se uita din cnd n cndla Nicolae Tataru sa-l surprinda ct e de suparat. Rotindu-sinsa privirea la oaspetii prea cinstiti, ntlni deodata ochii lui

1573

Ion Glanetasu nfipti ca niste lipitori n Florica. Ochii acestiadrji, aprinsi si tulburi l spaimntara si parca i spusera cadintr-nsii porneste primejdia. ncerca sa se bucure ca Ion irvneste pe Florica si vru sa simta o razbunare pentru cele ce a trebuit sa nghita dnsul odinioara din pricina lui. Dar nuizbuti sa-si mprastie teama nici dnd de dusca un pahar derachiu. Numai ntorcndu-se la Florica se mai linisti putin, caciea sedea cu ochii plecati si plnsi, cum se cuvine unei mirese, si doar pe buzele subtiate si rosii i juca un zmbet de placere.

1574

Se gndi sa nu se mai sinchiseasca de Ion si totusi ndata sepomeni iar pndindu-l. Si Ion nu-si lua ochii de la mireasa, ca sicnd i s-ar fi lipit de ea ntr-o sarutare att de patimasa ca nici

o putere din lume sa nu-i mai poata desparti... Alaturi de el, George descoperi ntr-un trziu pe Ana, galbejita si uscata laobraji, seznd ca pe ghimpi si surznd rusinata. Ea ntlnindprivirea mirelui, spuse ceva la ureche lui Ion care, fara a ntoarce capul, mri aratndu-si dintii, ca un dulau gata samuste. Zmbetul pe fata

1575

femeii se sterse o clipa, pentru areveni nsa ndata mai nghetat. Ana simtise de la nceputul ospatului ca Ion pofteste pe Florica. Odinioara s-ar fi prapadit de durere; acuma numai o rusinecrncena i ardea sufletul, ca toti oaspetii o vad batjocorita... Si, ncetul cu ncetul, rusinea se schimba ntr-o gheatanabusitoare. I se parea ca toata lumea, cu tot ce e ntr-nsa, se scufunda n niste ape tulburi, att de murdare nct scrbasingura pluteste deasupra ei ca o iazma otravitoare. nchidea

1576

ochii si totusi vedea nencetat apa spre care o mpingea omna grea, ca spre un liman care spala urmele si parerile de rau...

n zori, mergnd acasa, cu picioarele de plumb, cu cizmele noua plngnd pe zapada nasprita de ger, un frig nfricosatori ngheta inima. Ion pasea rar, suflnd pe nari ca un taurlacom, cu capul n vnt pe care caciula statea tantosa ca ocreasta neagra de cocos. Mergea parca pe ea nici n-ar

1577

cunoaste-o, fara sa-i arunce o privire... Amaraciunea osugruma. Se pomeni zicndu-i tare, fara voia ei, nct seminuna singura auzindu-si glasul:

-Am sa ma omor, Ioane! 282 Barbatul nu se uita la ea. Se nfurie nsa deodata ca si cnd l-ar fi trezit dintr-un vis dulce. -Da omoara-te dracului ca poate asa am sa scap de tine! mormai dnsul nepasator, scotnd pe gura si pe nas fuioare

1578

albe de aburi, ca un balaur ntartat. Ana se cutremura. Se opri o clipa sa rasufle. Pamntul se nvrtea si se legana, ca zguduit brusc din temelii. Si parca apa tulbure, gretoasa de adineaori se ntindea peste tot, amenintnd s-o smulga si pe ea, s-o arunce n vrtejuri fara fund. ntinse minile cautnd un reazam care s-o apere de cutropire. Vru sa strige ajutor si buzele ei soptira desperate: -Am sa ma omor...

1579

Dar nici nu-si mai recunoscu glasul... -A$ fi putut cstiga si mi-ar fi venit usor s-o pedepsesc chiar cu temnita... Dar cum sa-mi pun eu mintea cu o muiere? Ajunge c-am speriat-o bine de tot, sa se nvete minte - si zise preotul Belciug dupa procesul lui cu d-na Herdelea, observnd ca nu e furios, desi a iesit nfrnt. Dealtfel, de cnd s-au mutat Herdelenii n Armadia, mnia lui mpotriva lor parca scazuse, facnd loc unei lncezeli pe care

1580

nu putea s-o nteleaga. Pna atunci toate nenorocirile nvatatorului i se parusera bine meritate si se simtise mndru c-a contribuit si dnsul la strnirea lor, adaognd, ca o culme egala cu excomunicarea, refuzul lui de-a intra cu sfnta cruce n casa unde s-au urzit ticalosiile mpotriva slujitorului Domnului. Acuma nsa ncepea sa-si dea seama ca nentelegerile dintre ei au pornit din desertaciuni marunte,

1581

aproape copilaresti, si-si zicea ca pedeapsa a fost poate prea mare pentru greselile savrsite. -Poate c-am fost prea aspru, dar lectia o meritau - se mngia dnsul n noptile lungi de iarna, cnd se zvrcolea fara somn n asternut. si amintea serile placute de-acum ctiva ani. Herdelea venea

1582

si jucau durac sau sedeau de vorba pna trziu, ca niste frati. Alteori se ducea el la Herdelea si jucau loton'cu toata familia, pna dupa miezul noptii, pe nuci, sorbind cu pofta numeroaseceaiuri cu mult rom. Cnd s-a ntors din Cluj dupa operatia de rinichi, fiind slabit si avnd mare nevoie de mncare mai buna, d-na Herdelea trimitea n fiecare zi pe Ghighi, care era mititica, cu supa de gaina si cte alte bunatati...

1583

Amintirile bune i le ntunecau nsa, nu uneltirile de mai trziu ale Her-delenilor, ci nvatatorul cel nou pe care Belciug a ajunsfoarte repede sa-l numeasca n sinea lui baiatul viclean sirenegat al unui taran de treaba"... Preotul vorbise numai de vreo cteva ori cu Zagreanu, dar l si catalogase. Tinerelulzmbise parca ar fi vrut sa-l ia de sus... Cu Herdelea facuseBelciug o ntelegere sa-si adune ntr-o singura dupaamiazatoate orele de religie, iar cnd navea vreme, sa lasa pe cte un baiat mai marisor sa citeasca din Catechism si sa pazeascalinistea n clasa. n

1584

cea dinti Miercuri dupa prnz, venind lascoala, Belciug gasi la masa pe Zagreanu, cu ceasorniculdinainte, ntmpinndu-l cu ai ntrziat binisor, domnule parinte". Ba mai statu n spinarea lui toata vremea, ascultndcum face lectia, ca un controlor. Preotul se supara, nverzi, asuda, se gndi mereu sa-l iea de guler si sal scoata afara, darse stapni si doar la plecare nu-i dadu mna. Peste cteva saptamni, avnd o ntrevedere cu arhitectul noii biserici, Belciug uita de ora de religie. Spre seara se pomeni acasa cuZagreanu care-l ruga politicos sa nu mai lipseasca... Cnd maiafla

1585

apoi ca veneticul vrea cu orice pret sa sileasca pe copii sa vorbeasca numai ungureste si ca pune la gloaba grea peparintii care nu-si pot trimite odraslele la scoala, preotul ncepusa regrete pe Herdelea. Totusi Zagreanu si Herdelea nu-l preocupau dect n unele ceasuri de plictiseala, caci altminteri traia niste vremurifericite. In Ulita Mare, pe locul cel mai frumos din sat, aproapede casa lui, zidurile noii biserici asteptau doar primavara ca sarenceapa lucrul, sa se nfaptuiasca deplin visul lui. Pna atunci

1586

avea dese ntlniri, sfaturi si chiar certuri cu arhitectul, un om ncapatnat, cu o barba lunga, stufoasa, care voia sa stie maibine ca dnsul cum sa mpodobeasca iconostasul si interiorulsfntului lacas... Ca o minune cereasca, tocmai n clipele de greu zbucium, venise la dnsul o deputatie de tarani din Sascuta sa cumperebisericuta veche, s-o mute la ei. Belciug se cutremura demndrie, caci astfel dobndea mai mult dect i trebuia spre a acoperi toate cheltuielile cladirii celei noui.

1587

-Mult m-am straduit si Dumnezeu nu m-a lasat! murmura el

1588

nchinndu-se cucernic. O, daca toti ar face ct mine, daca fiecare ar face macar atta, cum s-ar nalta neamul nostru n lume si n fata Atotputernicului! Belciug era romn nflacarat, dar fara parada si nervnind mariri. mi fac datoria n cuibul meu", si zicea cu o modestie bisericeasca n care dormea poate si o parere de rau. Sentimentele nsa si le pastra mai mult n suflet, ferindu-se saaiba ciocniri cu

1589

stapnirea. Numai la petreceri si dadea drumul uneori, desi a doua zi se caia ca n-a pus lacat gurii, cum scriedealtfel si n cartile sfinte. 284 Pna a nceput cladirea bisericii, avusese obiceiul sa spuna ca, dupa ce o va vedea sfintita, va muri bucuros. Acuma si maideschidea un termen: sa-i dea Dumnezeu zile sa poata vedeasi dnsul Romnia, mama visurilor noastre", pe urma va murimpacat. n asteptarea mortii nsa se cntarea de cteori

1590

umbla prin Armadia si, cnd se plngea ca n-are sa maitraiasca mult, se supara daca i bateai n struna. n schimb sensenina cnd i se spunea ca e rezistent si ca are sanmormnteze tot satul pna sa-i vie lui rndul. Atunci si mngia barba sbr^ita si ofta cu ochii spre cer:

-Sperante desarte, vai, prea desarte! Viitorul e n mna luiDumnezeu... Noi sa vedem prezentul!... Prezentul lui erau socotelile bisericii cu arhitectul, grijile

1591

gospodariei, slujba bisericeasca, Zagreanu, Herdelea, satenii... Se necaji cnd si dadu seama ca prea a nceput sa segndeasca la Herdelea si sa ntrezareasca chiar putinta dempacare, daca ar avea norocul sa se mai rentoarca n Pripas... -Atta mi-ar lipsi acuma - se mnie cautnd sa-si mprastiegndurile acestea. Asta-mi lipseste, vezi d-ta... Parca dempacari mi arde mie azi... Numai dorinta de a strnge banii de drum l nviora pe Titu n Magura. Deaceea muncea din rasputeri, silindu-se sa-sigrabeasca plecarea...

1592

Dealtminteri nici n-ar fi putut face altceva n satul acestaaruncat pe o vale strmta, n creierii muntilor, cu casele razlete pe coaste. Cu Caldararu a vazut repede ca nar fi chip sa legenici un fel de ntelegere sufleteasca. Au fost ei tovarasi debanca n liceul din Armadia, dar de-atunci nu s-au prea vazutpna acuma cnd Caldararu era notar, nsurat, nstarit, iar Titu un visator cu capul plin si cu buzunarele goale... ApoiCaldararu se schimbase de nerecunoscut. Mititel, voia sa paragrav si serios, ca sa-l respecte taranii, ntrebuinta sumedeniede pomazi ca sa-i creasca mustatile si era nenorocit ca, fiind

1593

spn, deabia avea ici-colo cte-o tepusa. si scotea burtanafara si, pentruca din fire ramnea cam supt, si facea vesta

1594

si pantalonii largi n bru ca sa para mai gros si pntecos. Ochiimici, vii, negri i se nvrteau n orbite ca la veverita.. Vorbeatare si apasat si se ferea ca de foc sa rda n fata oamenilor. Era nsurat de curnd cu fata subprimarului din sat, taran bogat care pusese umarul pentru alegerea lui Caldararu, desirivalii lui, mai batrni, fusesera sustinuti de nsusi solgabiraulChitu. Toata familia socrului sau l

privea ca pe un fenomen rar si l lauda pretutindeni, speriinduse

1595

mai ales ca e numai de douzaci si sase de ani si e notar...", parca mai trziu ar fi fost menit sa ajunga cel putin fispan... Titu i spuse din prima zi ca vrea sa plece n Romnia si ca a venit aci numai sa-si adune cheltuiala de calatorie. Caldararu tinu ndata sa-l pova-tuiasca sa nu faca prostia de a plecanicaieri, ci sa stea la dnsul, sa cstige0 practica buna, apoi sa-si dea examenele ce-i mai lipsesc si sa se nscrie la cursul de notari de pe lnga Universitate. ipreamari apoi profesiunea

1596

de notar comunal, neuitnd a se dadrept pilda pe sine nsusi care a ajuns asa de bine prin muncasi staruinta. Titu se simti micsorat ca prietenul sau vrea sa-i pozeze n ocrotitor, dar nu-i facu imputare, ci si nteti doarhotarrea de-a pleca mai repede... n sufletul lui zbuciumarile se linistira sub priveghereasperantei. Din clipa cnd dorinta vaga de-a trece dincolo s-a transformat n pasiune, viata1 s-a usurat, ascunzndu-si parca toate maruntisurile urte.

1597

Visurile care pna ieri clocoteau ntr-nsul, cautnd saizbucneasca neaparat si sa schimbe realitatea, sa cucereasca pe toti si sa-i faca sa tresalte la fel, acuma stateau sfioase ncoltul cel mai cald al inimii lui, ca astmparate de un farmecatotputernic. Acolo le mngia n clipele de reculegere, lerasfata si le ferea cu grija de ochii lumii nentelegatoare. Si astfel, nazuintele lui i se pareau mai pretioase si mai dragi, ca

o comoara nestimata...

1598

Odata Caldararu, vazndu-l retras si ursuz, vru sa-l descoase. Titu i raspunse verde: -Ce sa pricepi tu? Ce ideal sa nutresti tu? Teai nsurat, esti notar, ce-ti mai lipseste? Copii? Ai sa faci, ca doar nu-i asa mare lucru... Pe urma? Idealul tau, draga, e sa fii apreciat de domnul solgabirau. De-aceea nu scapi nici o Smbata fara sa-i trimiti daruri, de-aceea te ndoiesti pna la pamnt cnd l vezi,

1599

de-aceea te iscalesti Kaldarar", de-aceea pui pe nevasta-ta sa nvete ungureste si ai fi n stare sa nveti ungureste si pe bietul tatal-tau... -Te rog, te rog - se umfla notarul. Eu sunt om cumsecade... -De ce te superi?... Apoi parca eu ce-ti spun? Tocmai pentru ca

1600

esti prea cumsecade, faci ce faci. Si poate ca bine faci... Dardaca eu nu sunt n stare sa fiu ca tine si ca miile de altii ca tine? Nu sunt dragul meu, si nu pot... Si, vezi, de aceea eu nam ce cauta nici aici, nici n alt judet, nicaieri n tara asta, ci trebuie sa-mi iau lumea n cap...

Dupa aceasta si altele, Caldararu se cai ca sa ncurcat cu unasa zapacit care nu stie sa-l stimeze. I-ar fi cautat vreo vina si s-ar fi cotorisit de dnsul, dar Titu muncea ct sapte si-i ducean spinare toata

1601

cancelaria, nct n-ar fi fost usor salnlocuiasca... Spre primavara Titu primi o scrisoare de la Laura care-l umplu de bucurie. Ii spunea n scrisoare ca la vara vor veni laSngeorz negresit si rudele din Romnia ale lui George. Sesimti acuma att de aproape de fericire nct i venea santinda mna s-o strnga n brate... De la nunta lui George Bulbuc, n fiinta Anei se statori o silagrea pentru tot ce o nconjura. Zilele i se pareau nesfrsite situlburi, asemenea apei care o ispitise atunci si al carei mirosnabusitor i

1602

ramasese n nari, ca o ispita. Simtea mereu ca-i lipseste ceva si rvnea din ce n ce mai mult o liniste mare. Seoprea deseori pierduta, cu bratele moarte, cu ochii aiurea, farasa vaza si fara sa auza. Zenobia, cnd o surprindea asa, oocara ca doarme pe picioare si ca pute locul de lene pe unde trece... Nici o bucurie nu mai gasea n lume. Copilul ncepea a gangurisi semana att de bine cu Ion nct ea, care azi se ngrozea debarbatul ei, i ocolea privirea de frica sa nu vada nrnsa ochii

1603

din noaptea ospatului, cei ce-au patruns ca niste sageti aprinsen carnea celeilalte femei. Apoi si Petrisor era rau, plngeamult, pna nvinetea, iar cnd i dadea tta n gura muscasfrcul cu gingiile parc-ar fi vrut sa se razbune ca ma-sa n-a sarit mai curnd. Mngindu-l si hranindu-l, Ana si zicea demulte ori:

-Numai Ion e pricina... si simtea inima seaca si goala ca o punga zvrlita ntr-o margine de drum de un trecator nepasator. ncetul cu ncetul simintea i se stinse, parca

1604

toate cutiutele s-ar fi desertat spre alasa locul slobod numai pentru doua chipuri tot mai mari, deslusite, care i se plimbau de ici colo, greoaie, apasatoare si dureroase, silindu-i sufletul sa se mpace cu ele si chiar sa lendrageasca: Avrum si Dumitru. Si amndoi se aratau vesnicasa cum i vazuse ultima oara: ovreiul cu streangul de gt, cuparul umed de sudoare, cu genunchii ndoiti sub scara din sura, iar mosneagul cu briciul deschis ca un compas si ridicatsus ca sa nu se taie, si cu o falca alba de spuma de sapun.

1605

Chipurile acestea o spaimntau si i strneau o ntrebare pecare n-o putea mbraca n cuvinte si nici macar n-o putealamuri bine. Vedea doar limpede ca oamenii, care au

trait si au suferit ca si dnsa, au pastrat n ochii reci attaliniste si mpacare nct i era parca necaz ca nu poate dobndisi ea nepasarea lor alinata... Cnd se desprimavara, Ana si facu obiceiul de-a se duce n fiecare zi pe la tatal ei, pe-acasa. Nu-si dadea seama de ce seduce si n-o ntreba nimeni. Ion era bucuros ca nu-i mai zbiara

1606

copilul n creieri si ca nu mai e nevoit s-o vada vesnicbosumflata, ca o prevestire de rau... Vasile Baciu rareori schimba cte-o vorba cu dnsa; o afurisea nsa ca din pricinaei a trebuit sa ajunga averea lui pe minile unui tlhar care azimine poate sa-l scoata din casa... De la Glanetasu pna la tatal ei, o postata bunisoara, Ana, cu copilul n brate, mergea ca o naluca, fara sa se uite n dreaptaori n stnga, trecnd pe lnga oameni fara sa dea binete sibolborosind cine stie ce... Cei ce o ntlneau si faceau cruce;

1607

prin sat se soptea ca s-a smintit la minte sarmana femeie, iar unii mai milosi ocarau pe Ion si pe Vasile cau batut-o pna aunaucit-o de tot... Ea intra n casa, se nvrtea putin, ca si cndar fi cautat ceva pierdut demult, apoi se aseza pe o lavita, sialapta copilul, muta, cu ochii n gol, pe urma deodata se scula si pleca precum venise... Odata nsa, mergnd spre casa parinteasca, un glas blbit sihodorogit o trezi din aiureala:

-Ana!... Ana!... Stai... vino-ncoa!...

1608

Femeia se opri speriata. Savista-Oloaga, n poarta ograzii lui Trifon Tataru, i facea semne desperate cu mna. Ziua era calda, alintata de soare. Noroiul pe ulita se sbicise. Ramurile pomilor, spalate de rugina iernii, si nverzeau mugurii... Ana se mira vaznd pe Savista. -Aici esti? o ntreba. -Aici... Venit dinadins pentru tine... Sa-ti spun - clefai oloaga rnjind, dar cu privirea mnioasa si dnd din mini parc-ar fi

1609

vrut sa se ridice n picioarele ei subtiri si corcite. Nevasta stia ca Florica, de cnd s-a maritat, luase pe Savista la dnsa. Ba auzise cum George s-ar fi laudat catre oameni ca oloaga are sa-i poarte noroc n casa; asta drept raspuns celor ce, voind sa-si bata joc, spuneau ca Florica n-are zestre, afara daca n-o strnge pe Savista ca sa-i cerseasca pomana trecatorilor...

1610

-De ce s-o fi ntors oloaga napoi la Trifon Tataru? se gndi Ana apropiindu-se. Savista i spuse ceva cascnd gura ct o sura, gfind si

1611

silindu-se n acelasi timp sa-si mulcomeasca glasul sa n-o audacumva cineva, desi nu se zarea tipenie de om prinprejur sinumai n santul de peste drum scormonea

grohaind un mascur legat de-un picior cu sfoara de un par dingard. Ana asculta si nu pricepu nimic.

-Mai rar, Savisto - murmura ea rugatoare. Oloaga rosti rar doua vorbe, dar apoi urma mai repede si mai blbit. Din ce n ce nsa i lucea mai aprig privirea si n

1612

colturile gurii i clabuceau spume galbui. -Nu vie Ion... Pozna mare... Florica nu... George omoara - urla dnsa foarte iute, amenintnd cu pumnii si nvrtind n orbite ochii aproape albi de holbati. Apoi deodata Ana pleca, lasnd pe Savista cu gura plina, zvrcolindu-se n lamuriri aprinse. n urechile Anei patrunse Ion, Florica, George" din care ntelese deajuns. Oloaga nsa se nfurie mai rau vaznd-o ca se departeaza, si racni dupa ea

1613

scuturnd pumnii: -Si pe tine omoara, trfo... Tu lasi pe Ion... Facu o sfortare mare sa se repeaza n urma Anei, dar picioarele betege i ramasera tintuite pe loc si doar cu fata se pleca pnan pamnt, tipnd mai gros: -Ion vrea Florica... George omoara... Toti, toti, toti!... Ana nu mai auzea dect: Ion, Florica, George... Si merse ca alta data, drept nainte, pna la casa n care a copilarit. Tatal ei nu

1614

era acasa. Lua cheia de sub grinda, unde stia ca o ascundea, deschise usa si se aseza pe lavita. Copilul se scncea. II legana putin n brate, apoi i acoperi gura cu tta... si simtea capul greu ca plumbul. n nestire strngea la piept copilasul care tocaia lacom. Se uita mirata prin casa parc-ar fi vazut-o ntaia sau ultima oara. Nimic nu era schimbat. Patul, masa, lavitele, scaunele, dulapul cu vase, donita de apa, lampa

1615

spnzurata n tavan... Toate ca totdeauna. Numai cuptorul parea mai negru, cu gura-i mare, fara fund... Privind cuptorul, o sageata i trecu prin minte si deodata parca s-ar fi ntors napoi pe o cale spinoasa... Parca e ntunerec bezna... Lespedea rece i gdila talpa cum se suie pe cuptor si inima-i bate sa-i sparga coastele... Se urca ncet sa nu-i fsie camasa, sa nu destepte pe tatal ei care sforaie beat n pat... n culcus e cald... O mna

1616

bjbie, i atinge glezna usor si ea stie ca e mna lui Ion, caruia i prie oasele suind si lungindu-se lnga ea... Si inima-i bate mereu... Cum i bate!... Apoi deodata se cutremura si, dezmeticindu-se, si aduse aminte, fara sa-si dea seama de ce, ca n curnd dupa nunta, Ion s-a mprietenit ca un frate de cruce cu George, ca merge deseori pe la dnsii, ca vesnic se sfatuiesc mpreuna, la

1617

crciuma beau mpreuna, umbla si prin Jidovita mpreuna... De

unde stie ea toate acestea? Habar n-are, dar stie sigur... i-aspus cineva... Chiar Ion a spus-o acasa Zenobei, laudndu-se si laudnd pe George... Si atunci i se paru ca gura cuptorului se casca mai mare si seapropie de ea. Copilasul scapase sfrcul snului si scncea... Ana se scula brusc, ncuia usa, puse cheia bine. Din spate simti amenintarea gurii uriase, flamnde, nct nu mai ndrazni sa seuite napoi...

1618

Savista era tot unde o lasase. Trecnd prin fata ei, o vazu cumscuipa si o auzi cum racneste mai avan:

-Omoara George toti... Rusine... Hu... Huo!... Ana nsa se grabea ca si cnd ar astepta-o cineva acasa. Opincile ei plescaiau pe ulita uscata si soarele o frigea nspinare... Cnd intra n ograda, portita scrti att de jalnic ca-i zgriainima. Ion cioplea la o oiste, cu mnecile suflecate, hcind decte ori izbea cu toporul; se opri o clipa, se uita

1619

dupa ea silucirea ochilor i se potoli vazndo, parca s-ar fi ntrerupt, din vedenia celeilalte. Ana nsa trecu pe lnga el fara a ntoarcecapul. Usa tinzii era deschisa neagra; pe pragul de sus seprelingea o perdea de fum albastru. n casa, pe pat, se odihneaGlanetasu, cu fata-n tavan, cu gura cascata, horcaind. La vatra Zenobia sufla n foc cu ochii rosii si umflati; zarindu- si nora, o lua ndata la ocari, dar nencetnd de-a scormoni taciunii si dea sufla:

1620

-Ai nceput sa forfotesti toata ziulica prin sat, tu nevasta... fuuu... ffff... fff... si colea-s toate balta... ff.. Parc-ai fi din tigani, nu din oameni de omenie... Vad ca nu mai ai... fffuuff... nici un pic de rusine... fff... nici obraz... Femeia auzea vorbele si nu le pricepea rostul. Toate i se pareau ca prin vis. Statu putin n mijlocul casei. Copilasul gngurea. Peurma, ca si cnd si-ar fi adus aminte, aseza copilul cu bagarede seama la picioarele Glane-tasului, l

1621

mbondori bine n crpesi-l nchina de trei ori... Facnd aceasta parca iar uita ce vruse si iar ramase pierduta, cu ochii ntrebatori... Apoi tresari si iesibrusc n tinda, unde cotrobai prin toate ungherele, foarteamarta ca nu gasea ce cauta. Porni n ograda si-n prag o lovidrept n fata lumina vie a soarelui primavaratec, silind-o sa clipeasca aiurita din ochi. Cu obrajii galbeni, supti, cu nasulsubtiat, cu barba ascutita, parea nsasi desperarea. i venea sasi frnga minile si nu putea... Un gnd nou i rasari n creieri sifugi drept n grajd...

1622

Acolo, pna sa se obisnuiasca cu ntunerecul, bjbi putin. Apoivazu pe Joiana, vaca ei de zestre, cu spinarea osoasa si cu

1623

soldurile largi, iesite afara ca doua lopeti, parca vesnic ar fi fostflamnda, si cu ugerul atrnndu-i pna aproape de pamnt. Joiana se uita la ea cu ochii mari, linistiti si melancolici, ca si cnd ar ntreba-o: ce vrea? Ana i mngie soldul, dar Joiana, nemul

tumita, ntoarse capul si-si vr botul n ramasitele de ogriji, suflnd puternic pe nari spre a mprastia praful din fundul

1624

ieslelor... Alaturi rumega Dumana lui Ion, iar mai departe, totpe mna dreapta, doi cai slabuti nechezau cu nadejde. nstnga erau boii, culcati, somnorosi... Ana nsa ntrzia mereu. Se oprea, uitnd ce cauta, si pornea iar doi pasi, reamintindu-si. Ajunse la cotetul unde tinusevitelul pe care Ion l-a vndut ca sa plateasca avocatului. Pe unstlp, ntr-un cui de lemn, atrna streangul nou-nout, cu carelega vitelul cand l alegea la muls. Lundu-l si ntinzndu-l n mini, zmbi cuprinsa de o bucurie mare. Pe urma se uitamprejur. Tavanul era foarte jos, aproape sa-l atingi cudegetele, si se

1625

odihnea pe grinzi groase, necioplite. Trecucapatul streangului pe dupa cea dinti dinspre usa, lnga Joiana, si l lega cu un nod ntreit. Largi bine latul din cellaltcapat si-i dadu drumul, privind cum se leagana de ici-colo, dince n ce mai usor. Privind asa i aparu n minte din senin Avrumsi se mira ca spnzuratul no mai spaimnta, ci parca zmbea straniu ca o chemare.

-O, Doamne fereste, ca si eu... - murmura Ana ntorcndu-se si

1626

facnd un pas, hotarta sa iasa din ntunericul nabusitor. Printr-o crapatura a usii patrundea o dunga de raze galbene n care jucau si se ntreceau mii de firisoare n toate culorile. Deafara auzi izbiturile de topor ale lui Ion si un ciripit zgomotos sicertaret de vrabii multe. Vru sa mai faca un pas si deodatavazu limpede n dunga de lumina pe Dumitru cu briciul n mna, tremurnd ca si cnd i-ar face semne... Speriata, se uitanapoi. Streangul nu se mai misca; statea drept, ntins parca de

1627

o greutate mare. Cand se gndi de" ce-o fi ntins, deslusi n latcapul lui Avrum, cu un rnjet care o nfurie... ncet, tacticos, si scoase naframa si o puse pe parul cedespartea pe Joiana de Dumuna. Se duse apoi furioasa substreangul care-i venea pna la ochi. Se ntinse n vrfulpicioarelor, prinse latul cu amndoua minile si-si vr capul. Se cazni mult sa-si potriveasca funia pe gtul gol, tinnd cu omna streangul si cu cealalta latul. Picioarele o dureau de ctstatuse ncordata; simtea ca e aproape sa-i amorteasca...

1628

nchise ochii si ncerca sa nu se mai tina cu minile de funie. De altfel nici nu mai putea de picioare; i se zgrceau genunchii. Latul o strngea din ce n ce mai tare. N-o durea, dar i se parea

1629

ca tot nu l-a potrivit bine si-i era necaz ca sa pripit. Simti ogdilitura nct trebui sa caste gura si ochii. Deodata i trecuprin minte ca acuma are sa moara, se ngrozi si vru sa sentinda sa atinga pamntul, sa fuga de moarte. Dar degeaba misca picioarele, caci nu gasea nici un sprijin. Atunci sespaimnta si o cuprinse o nnecaciune arzatoare. Limba i seumfla, i umplu gura, nct trebui s-o scoata afara... Apoi un fior

o furnica prin tot corpul. 291

1630

Simti o placere grozava, ametitoare, ca si cnd un ibovnic multasteptat ar fi mbratisat-o cu o salbaticie ucigatoare. ncerca satipe, dar nu izbuti dect sa horcaie de doua ori nabusit... Se molesi, lasndu-se sa atrne n voie. Ca o fulgerare i mai trecuprin creieri noaptea, cuptorul, durerea, placerea... Pe urmatoate se nclcira... Ochii holbati nu mai vedeau nimic. Doar limba crestea mereu, sfidatoare si batjocoritoare, ca o razbunare pentru tacerea la care a fost osndita toata viata...

1631

Joiana, nemaisimtind nici o miscare, ntoarse capul si se uitanedumerita. Dadu din coada si atinse cu motul de par poaleleAnei. Si fiindca Ana ramase teapana, Joiana si nfunda limba verzuie, apasat, nti ntr-o nara, apoi n cealalta, si porni sarumege domol, plictisita... Deabia ntr-un trziu se auzi glasul mnios al Zenobiei: -Ano!... Mai Ano!... Vai mnca-te-ar relele, puturoasa si netrebnica! Ca toata ziulica bate ulitele si copilul mi-l lasa pe cap sa-mi urle sisa ma asurzeasca... Ano! Fire-ai a dracului cu cine mi te-a facut

1632

nora! Vedea-te-as moarta sa te vad, nerusinato si... -Mi se pare c-am vazut-o intrnd n grajd mormai Ion fara sa se opreasca din cioplit. Ia vezi c-o fi adormit acolo!... Zenobia se repezi si deschise larg usa grajdului. Lumina navalivesela nlauntru. In aceeasi clipa nsa femeia sari la o parte, ngrozita si tipnd ca din gura de sarpe: -Tuulai!... Ajutor!... Sariti!... Ionica!... S-a spnzurat Ana!... Vaide mine si de mine, tulai!... S-a spnzurat!... 292

1633

CAPITOLUL XI BLESTEMUL Cnd vazu Ion pe Ana moarta, simti parca o lovitura de ciocann moalele capului. Statu n fata spnzuratei, uluit, strngndusi gura cu palma, si o durere necurmata l apasa pe creieri, ca un bolovan. Acuma si aduse aminte amenintarea ei din noaptea nuntii lui George cu Florica. Mila stranie, alcatuita dingroaza si mirare, ce te cuprinde instinctiv n fata mortii, lzgudui o clipa. Dar pe urma, obisnuindu-se putin cu fata

1634

schimonosita cumplit a femeii, l munci ntrebarea cum a pututel trai aproape un an n acelasi pat cu ea si sfrsi zicndu-si ca

1635

bine a facut ca s-a omort... Dupa un rastimp nsa se rasti laZenobia, aproape fara sa-si dea seama.

-Unde-i copilul, mama?... Vezi de copil!... Ia du-te la copil!... Grija de copil i umplu toata mintea si nici nu-l mai parasi... Vasile Baciu veni spre seara, gasind pe Ana asezata pe masa, scaldata, mbracata, cu minile ncrucisate. Se uita lung la ea,

1636

nghiti un nod ce i se urcase n piept si apoi schimba ctevavorbe cu Ion, dar fara sa se priveasca n ochi. Zenobia nsa i povesti amanuntit cum a venit Ana din sat, cum a pus copilulpe pat, cum a iesit afara, cum nici n-ar fi dat peste dnsa dacanu plngea copilasul... La prohod se aduna mai tot salul, nct oamenii umpleau si ulita. Praporii fluturau alene n adierea de primavara careducea departe mirosul de tamie293 si aducea n schimb valuri de miros dulce de flori de mar. Cteo

1637

femeie izbucnea n plns din cnd n cnd, iar preotul Belciugmormaia pe nas cntecele de nmormntare si scutura mereucadelnita. Ion ngenunchia deoparte, Vasile de cealalta parte acosciugului, amndoi cu capetele goale, plecate, ca niste vinovati. Zenobia, n genunchi, tinea copilul n brate, leganndu-l ca sa nu se scnceasca, si se uita mprejur parcas-ar fi mndrit cu frumusetea ngropaciunii. Glanetasu, zdrobit, cu obrajii n palme, plngea cu sughituri, bolborosind dureros: Draga tatii... Draga tatii...

1638

Ion asculta ca prin vis cntecele popii si raspunsuriledascalului. Gndurile lui rataceau n zigzaguri stranii, sarind dela Ana la copil, apoi la Vasile Baciu, iar la moarta din sicriul de brad nvalit cu zabranicul aspru, si pe urma deodata la Florica, revenind la copilul din bratele Zenobiei. Si de cte ori i venean minte copilul avea o tresarire de spaima nenteleasa. Pecnd preotul citea o rugaciune lunga, si aduse aminte ca, nainte de-a scoate din casa cosciugul, au sosit aci George cuFlorica, cu fetele triste, si i-au spus ca asa a vrut Dumnezeu,

1639

dar omul sa fie tare, ca toate trec pe lumea asta... Privireanevestei l pironise ntr-una, posomorta si doritoare si plina de imputari, dar totusi parca rasfrngnd asupra lui o dragostemare, deabia stapnita. Lui i-a fost frica sa nu bage de seamaGeorge si a plecat ochii... iar acuma simtea privirea aceea ncreieri, i se plimba n nchipuire tot mai stapnitoare, coplesindu-i inima de o amaraciune din care totusi ncoltesterepede onadejde noua... Pe la sfrsitul prohodului, ridicnd ochii, ntlni, peste cosciug,

1640

privirea lui Vasile Baciu care-l sflederea cine stie de cnd. Ionngalbeni, ncerca sa plece iar capul si nu mai putu. Privirea

1641

socrului sau era ca a unui sarpe urias ce-si ameteste pradanainte de a o nghiti. In ochii lui nsa Ion citi mai ales ontrebare, nti ntunecoasa^ s-apoi ndata limpede ca luminazilei:

-Unde-s pamnturile?... In pamnt se duc toate pamnturile. Atunci deodata si dadu seama de ce se gndeste el atta lacopil. Adica prin moartea Anei ar pierde tot si degeaba s-ar filuptat, daca n-ar fi copilul... Adica numai n sufletul copilului tine averea lui, numai ct tine sufletul copilului tine si mosia...

1642

Vru sa se uite spre Zenobia cu copilul^ar privirea lui Vasile nu-idadea drumul, si ncepu sa-l friga si sa-l sfsiie, caci ntrnsase vedea pe sine nsusi ca ntr-o oglinda: galben, speriat, tremurnd de frica amenintarii... Iar socrul sau parca avea fataunsa cu un zmbet batjocoritorde biruinta. Pna s-a cobort n groapa sicriul Anei, ochii lui Vasile Baciu lau urmarit nenduratori, izgonindu-i din suflet privirea Floricai, facndu-l sa uite tot, chiar prohodul nsusi, afara de copilul decare atrna parca toata soarta lui...

1643

294 ntorcndu-se de la cimitir smulse copilul de la Zenobia cacuprins de teama sa nu i-l rapeasca cineva. II strnse la piept, acoperindu-l cu bratele-i osoase. Petrisor se scncea, iar el logoia ca o doica iscusita, gndindu-se mereu ca duce n brate tot pamntul cstigat cu staruinti si zbuciumari att dendelungate... Oamenii, care pna acuma l ocarau si spuneauca din pricina lui s-a spnzurat Ana, vazndu-l cu copilul, senduiosara si-si zisera ca nu poate fi vinovat el de moartea femeii.

1644

-Ia seama, ginere, sa nu cada bolnav nepotul! mormai nurechea lui un ;las rautacios, cnd cotira n Ulita Mare. Ion se cutremura si ascunse copilul sub suman, parc-ar fi cautat sa-l apere ie privirea lui Vasile Baciu... Apoi, dupa pomeni, se sfatui multa vreme cu ma-sa ce sa facacu copilul i cum sa-l ngrijeasca. Si se mai linisti cnd Zenobia lncredinta ca baietelul ; destul de marisor, ca tot era sa-l ntarce azi-mine, ca mannca de toate, ja are sa creasca ctmuntele, numai zile sa aiba de la Dumnezeu, si ca nici a-o sa

1645

bage de seama pna s-o pomeni cu el mare si bun de trimis cuvitele S imas... -Ia seama, mama - zise Ion totusi, ragusit. Ia bine seama, cami se pare i Petrisor e cam plapnd. -Avai de mine, omule, da nu-l vezi ctu-i de roscovan si de voinic? -Bine, bine... Dar daca se mbolnaveste si moare, Doamne fereste, apoi i stii ca n-ai trai cu mine!... Copilasul asta-i viata

1646

mea, mama!...

-Proclet mai iesti, Ionica, si salhui, zau asa! protesta batrna. -Eu atta-ti spun, ca sa nu zici ca nu ti-am spus... ca ochii dincap sa mi-l ngrijesti si sa mi-l ocrotesti. -Da ce-i cu tine, mai baiete? Parca cobesti a rau, Doamne iarta-ma - se nchina Zenobia, gndindu-se ca mult mai trebuiesa-si fi iubit nevasta Ion, "nacar ca nu s-a aratat, daca se prapadeste asa cu firea din pricina plodui ei.

1647

-Romnul, cnd e bun din fire, e ca prietenul meu Herdelea! striga }rofsoru cu att mai des cu ct termenul apelului seapropia si Herdelea 'evenea tot mai mohort si mai nencrezator. Sorocul era hotart pentru mijlocul lui Aprilie, la Curtea de Apeldin rrgulMurasului. Herdelea numara zilele ca scolarii lavenirea vacantelor, 295 dar el, de ce scadeau, de aceea se ntrista mai mult, muncit de

1648

presimtirea ca i-e scris lui sa fie nfierat si sa-sipiarza pensiapentru care a muncit ca robul peste treizeci de ani. Si azi nici macar nadejde adevarata nu mai putea nutri, cu toateasigurarile zgomotoase ale lui Grofsoru, caci si nadejdea l-anselat att de crncen rndul trecut... Grofsoru i fagaduia n fiece zi si se jura ca se va duce la Curte si nici nu se va ntoarce fara achitare deplina. n sfrsit, ca sa-idea o dovada desavrsita de ct l iubeste si-l stimeaza, cu vreo trei saptamni nainte de termenul procesului, baubrudersaft cu dnsul la Beraria Rahova, de fata fiind toata

1649

domnimea din Armadia, pupndu-l si pe urma strigndu-itriumfator: -Acuma mi-esti frate, betivule, si daca mai ndraznesti sa te ndoiesti si sa-mi ratacesti cu mutra-ti plngatoare, apoi sa stii ca esti de pozna cumine!... Toti aplaudara gestul, iar cei ce nca nu se tutuiau cu Herdelea, urmara pilda avocatului, ncepnd cu directorul liceului si sfrsind cu contopistul dela notarul public... In ziua aceea Herdelea se simti ntr-adevar fericit, se si mbata

1650

zdravan, nct dascalita trebui sa-i puie prosoape ude la cap si sa-l ocarasca toata noaptea... Dar a doua zi tristetea i reveniaceeasi, ca o umbra ce nu te paraseste dect pna cnd stai nntunerec. Se gndea mult la Ion si la jalba lui. Daca, Ion si-avazut de ale lui, s-a si mbogatit... Pentru Ion jalba a fost uri accident usor, din care scapi teafar si mai bucuros de viata. Cei pasa lui ca va sedea la racoare o luna de zile. Poate e si

1651

multumit ca astfel are prilejul sa-si odihneasca putinciolanele... Pe cnd pentru dnsul jalba a fost o lovitura greacare i-a schimbat brusc linia vietii. Un lucru de nimic cum hotareste soarta omului, cum i ravaseste tot mersul vietii! Piatra mica rastoarna carul mare... Un fir de nisip care s-aclintit din loc si a pravalit stnca ntreaga... Si parca totdeaunalucrurile marunte si nensemnate pricinuiesc prabusirile grele, ca si cnd omul, mndru si ncrezator n puterile lui, ar fi o

1652

jucarie si poate mai putin n mna unei tainice si nfricosatoarefiinte stapnitoare... Tocmai cu cteva zile nainte de mplinirea soartei, Herdelea sepomeni iar cu Ion care venea cu vestea mortii Anei si cu rugamintea sa-i faca ceva sa-si poata ispasi osnda nnchisoarea judecatoriei din Armadia, ca sa nu se maideparteze pe la Bistrita.

-Sa-ti fac, Ioane, cum sa nu-ti fac - zise nvatatorul amart, rozndu-si unghiile ca sa-si stapneasca pornirea. Ca ti-am maifacut si altadata, si

1653

vezi bine pe unde am ajuns, vezi, pedrumuri, om batrn... Dar sa-ti fac, fireste... 296 Ion se uita drept n ochii lui, cu o emotie sincera n toatanfatisarea, ca si cnd cuvintele lui Herdelea i-ar fi atins n suflet o coarda care n-a vibrat de mult. -Sunt ticalos, nasule - rosti apoi dnsul molcom. Suntem rai si prosti( vai de pacatele noastre... M-a batut Dumnezeu, mai raunu se poate... Ti-am gresit, vad bine... Dar Dumnezeu ajuta

1654

peomul bun... Dumnezeu are sa te mngie pentru greseala mea... -Ma mir cum m-am luat eu dupa natngiile tale, Ioane? Trebuiasa te dau pe usa afara, nu sa ma potrivesc tie murmuranvatatorul, nduiosat si cu ochii umezi. -Asa-i omul cnd i iea Dumnezeu mintea facu Ion cu alt glas, mai aspru, n care se simtea parerea de rau ca s-a lasat o clipanvins de slabiciune pentru grijile altuia. Da d-ta sa-mi faciacuma o jalba frumoasa, cum zic, ca-ti platesc, nasule...

1655

Herdelea i facu petitia cuvenita. Vorbele schimbate cu omul care i-a pricinuit toata nenorocirea de azi, i sadira n inima unbob de ncredere. si zicea pe omul bun l ajuta Dumnezeu, sigasea parca mngiere. Avea nsa si remuscari ca, n nerozia sizadarnicia lui, de multe ori si-a batut joc de cele sfinte. Si deaci ncolo, seara, ntins n pat, dupa ce stingea lampa, cu fata-nsus si cu minile mpreunate pe piept, se ruga n gnd fierbintesa-i ierte Dumnezeu ratacirile si sal scape si acuma, catotdeauna, din impasul n care l-a aruncat propria-i vina...

1656

Grofsoru avea sa plece singur la TrgulMurasului, la judecareaapelului. Herdelea trebuia sa ramna la cancelarie, acasa, caci

1657

nu e obligat sa se prezinte si ar cheltui bani multi zadarnic... Desi, plecnd din Armadia la amiazi, seara ajungea la tinta, sau facut mari pregatiri de drum. D-na Grofsoru, o femeiedraguta, grasuna, gospodina, umplu un cufar numai cu merinde, ca sa aiba omul n tren ce sa mannce. D-na Herdelea, cu care se mprietenise bine, i-a fost de mult ajutor. Chiar ideea merindei de la dascalita pornise si fuse gasitaminunata... La plecare erau de fata amndoua familiile, n care

1658

intrau cei cinci copii ai avocatului. Se varsara lacramiabondente, numai Grofsoru se tinu tare si porunci lui Herdeleasa fie absolut linistit si sa aiba ncredere n el si n Dumnezeu. Nevasta avocatului, dascalita si Ghighi hotarsera n taina sa ajuneze toata ziua procesului... Seara, familia Herdelea statupna trziu, laudnd pe Grofsorenii care-s niste oameni cum nusau vazut mai de inima, si dra-maluind fel de fel de nadejdi. Cnd se culcara, n ntunerec se auzi limpede sosaitul buzelor

1659

tuturor trei rugndu-se din inima sa binecuvnteze Atotputernicul ziua de mine si s-o ntoarca spre binele celornapastuiti- Chiar297 n aceeasi vreme murmura si d-na Grofsoru un Tatal Nostru pentru bietul crestin, dupa ce pusese pe toti cinci copiii ngenunchi sa zica o rugaciune anume pentru mos Herdelea... Fara sa stie de planul femeilor, nvatatorul si propuse si el sa ajune n ziua cea mai grea din viata lui. Se trezi n zorii zorilorsi nu mai putu adormi de grija si de emotie. Ca sa-i treacavremea vru

1660

sa-si aprinda luleaua, dar si aduse aminte la timpca nu te poti spurca cu tamia dracului cnd jertfesti o zi lui Dumnezeu. Se perpeli n pat, framntat numai de presimtirirele. Pleca mai curnd la cancelarie si nici acolo nu gasi liniste. La prnz nici nu se duse acasa, spre supararea d-nei Herdeleacare l astepta cu masa ca de obicei... n sfrsit pe seara veni o telegrama. Herdelea, singur n biurou, o rupse si o citi tarenct l auzi si factorul: Achitat - Ura! Batrnul ofta odata din

1661

fundul sufletului, ca si cnd i s-ar fi ridicat brusc o piatra demoara, si apoi ndata se porni pe un plns cu hohote; postasul, care astepta un mic bacsis, o sterse repede n vrfulpicioarelor. Dupa ce se racori cu lacramile, Herdelea trecu la dna Grofsoru, locuinta avocatului fiind n aceeasi casa. D-na Grofsoru, ncercnd sa rda, se pomeni deasemenea plngnd de bucurie. Mai vru sa-si laude putin barbatul, pe care-l iubeamult, desi el era cam strengar, dar Herdelea nu avea rabdare.

1662

Simtea nevoia sa comunice tuturor cunoscutilor si necunoscutilor vestea minunata. La berarie prietenii l felicitara si-l mbratisara, ndemnndu-l apoi sa stropeasca cu o bauturazdravana asemenea izbnda stralucita, nct i trebui o sfortare

1663

titanica sa refuze, voind sa-si respecte deplin ajunarea... Sosiacasa pe nnoptat, obosit mort de bucurie. D-na Herdelea lprimi bosumflata ca n-a venit la masa, dar cnd vazutelegrama, ncepu sa se boceasca, dimpreuna cu Ghighi, de rasuna casa, parc-ar fi murit cine stie ce ruda scumpa. Cu maregreu izbuti nvatatorul sa le ostoiasca, spre nenorocirea lui, caci dascalita l lua la zor: de ce n-a poftit la prnz si a facut-osa strice attea bucate degeaba? Nici chiar cnd i marturisi c-

1664

a ajunat, d-na Herdelea nu se mpaca de tot, ci doar n sufletulei se simti multumita ca si pagnul s-a ntors la Dumnezeu... Se culcara acuma devreme. n casa stapnea o fericire mare. Si totusi Herdelea parca niciodata n-a avut noapte mai alba. i era foame si mai ales l chinuia meteahna tutunului. Se nvrti ceasuri peste ceasuri n patul fierbinte, cu genele mai grele caplumbul... si nu era chip sa adoarma. Deabia spre ziua l biruisomnul binefacator si att de adnc ca dimineata trebui sa-l

1665

scuture de doua ori dascalita pna sa-l destepte ca sa nuntrzie tocmai acuma cnd avocatul nu-i acasa si toata cancelaria e n seama lui... La amiazi facura cu totii o plimbare pna-n Jidovita, sa astepte pe Grofsoru... Copiii auzira cei dinti clopoteii cailor. Trasura seopri si avocatul298 sari jos stralucitor. nainte de a-si saruta nevasta, se repezi la Herdelea si, mbratisndu-l furtunos, i zise:

1666

-Ai vazut, renegatule, ce poate face un romn?... Apoi deacuma sa mai poftesti sa nu crezi cnd ti fagaduiesc euceva!... Un copist pirpiriu lua din mna lui Ion hrtia prin care tribunaluli ngaduia sa-si faca pedeapsa de o luna la nchisoareajudecatoriei din Armadia, o suci, o nvrti, cauta prin dosare, seuita la dnsul clatinnd din cap dojenitor, apoi scrise ceva ntrun registru prafuit, i dadu un bilet galben si-l trimise n fundulgangului, unde vezi o tablita neagra cu chei multe...

1667

Din gang Ion se pomeni deodata n curtea nchisorii. Orecunoscu numai dect, nu degeaba a vazut-o doar asa de bine odinioara, cnd a avut pozna cu Simion Lungu. Strngereade inima de atunci i ngalbeni fata si acuma... Curtea strmtaera pustie. Pardoseala de piatra, tocita, rasfrngea lucireasoarelui... Ferestrele cu zabrele ncrucisate scnteiau n bataia razelor calde. ntr-un geam, un cap tuns, cu barba nnegrita detepi nerase demult, statea nemiscat, parca ochii, singuri vii, sar fi mbatat sorbind lumina zilei. Ion se cutremura usor si-si

1668

facu cruce, ridicnd apoi privirea spre cerul albastru pe care ici colo albea cte-un nouras ncremenit n vazduhul limpede... Batu la usa cu chei multe si dinlauntru auzi un glas aspru, gros,

1669

mnios. Intra ncet, strecurndu-se, parca sa nu faca zgomot. n odaita luminoasa vazu pe paznicul de odinioara, care-lntmpina cu un dispret fulgerator, n vreme ce altul, seznd la

o mescioara, ntinse mna dupa biletul galben, ca unul ce stie ca aici nimeni nu vine fara asemenea hrtie. -Numero cinci! mormai cel ce i ceruse biletul, pe romneste, ca sa nteleaga si Ion despre ce e vorba. Paznicul cellalt i lua briceagul, chimirul si traista cu merinde ce

1670

i-o pregatise ma-sa, sborsindu-se: -Aici nu mannca nimeni extra, bre! Ion vru sa-si apere mai ales merindea, gndindu-se c-ar fi pacat sa se strice ori sa-i mannce paznicii attea bunatati dar o teama ciudata l strngea de beregata si nu putu scoate nici un cuvnt. Urma ca un miel pe paznicul ursuz care-l vr ntr-o celula strmta si-i porunci sa pastreze curatenie si sa nu faca galagie. Apoi ramase singur ntre patru ziduri goale si auzi

1671

cheia ntorcndu-se n broasca de doua ori cu un scrtit strepezitor. , 299 Statu cteva clipe uluit, uitndu-se mprejur. Inima i batea ca si cnd nu si-ar fi gasit locul. Apoi ncepu sa umble de colo pna colo, tot mai repede, ca o fiara prinda n cusca, cu ochii nsa mereu la fereastra prin care nu vedea dect o palma de cer foarte departat...

1672

Dupa un rastimp nsa se potoli brusc si rusinat de atta tulburare. -Ei, parca nu stiam eu c-asa trebuie sa fie!... Acu ce-o vrea Dumnezeu! si zise dnsul oprindu-se n mijlocul celulei. si mpaturi cu bagare de seama sumanul, l potrivi pe dusumea n coltul de lnga usa si se lungi jos. Se simtea trudit ca si cnd ar fi tras la jug. nchise ochii si adormi bustean...

1673

Pe la amiazi se destepa n racnetele paznicului care-l zgndarea n coasta cu vrful cizmei. -Sus, he! Sus, cine! Aici nu se doarme, bre! Aici se lucreaza!... Fu trimis, mpreuna cu alti trei osnditi, sa taie lemne acasa la domnul judecator... De-a doua zi se obisnui. Era multumit. O ducea bine: mncare

1674

avea, somn destul, munca mai mult pentru fata... Totusi i se facu dor de-acasa si ndeosebi ncepu sa-l cuprinda grija de copil. Toata noaptea se visa n Pripas, dar niciodata acasa cu copilul, ci totdeauna la George, primprejurul Floricai. i era

1675

necaz si abia astepta ziua de Joi, cnd trebuia sa vie Zenobiacu vesti si cu demncare.

-Ce face baiatul? o ntreba dnsul rastit si banuitor. -Face bine ca-i sanatos - raspunse ma-sa, vesnic nempacataca se prapadeste atta cu firea din pricina strpiturii celeia, iarazi adnc suparata, fiindca paznicul n-o lasase sa se apropiede Ion cu merindea... Ct era treaz, toate zilele numai la Petrisor se gndea. Aiciavea atta vreme sa-si depene nchipuirile nct parca-sistorcea

1676

creierii. Dar cu ct se zbuciuma mai mult, cu atta nasteau mai grele ntrebari la care nici nu ndraznea sa raspunda. Deseori auzea limpede glasul socrului sau de lanmormntarea Anei, iar privirea lui o avea rhereu n suflet caun spin. -Ct sunt eu aici, poate sa mi-l omoare, ca sa-mi ia pamnturile! i trazni deodata prin minte ca o lovitura de cutit. Deatunci zidurile l nabusira si zilele trecura mai anevoie. i

1677

venea sa se repeaza la zabrelele groase din ferestre, sa lesmulga si sa alerge acasa la copil, sa-l apere... Noaptea nsa visurile l purtau numai pe la Florica. Se vedea cusaptamni n' urma, nainte de moartea Anei, ducndu-se pe laGeorge, vorbind de mosie, de munca, planuind lucruri de care dnsul nici nu se sinchisea... Se ducea mereu, desi ura peGeorge ca pe un tlhar care i-a rapit cea mai300 scumpa comoara... Se ducea fiindca numai asa putea sta

1678

aproape de comoara lui... Nu schimba o vorba cu ea, nicimacar o privire, si totusi se simtea fericit si vesel... Nu stia cevrea, nici nu se ntreba nimic. Se multumea s-o stie aproape sinadajduia... De cnd s-a stins Ana, s-a dus mai rar... dar cu mai multa nadejde ascunsa n inima... Si acuma, ca nu poatemerge si nici nu vrea sa se gndeasca la ea, tot ea istapneste visurile... Cnd se trezea din somn, Ion simtea totdeauna o mngiere peste care nsa lumina zilei arunca iarasi pnza grijilor decopil...

1679

n doua saptamni gndurile si visurile l slabira ca un ogar. Fata i se ngalbeni, fruntea i se zbrci de gnduri. Numai n ochi i ardea parca mai multa patima si hotarre... Peste vreo zece zile Herdelea primi telegrafic ordinul de lainspectoratul din Bistrita sa-si reia imediat serviciul la scoaladin Pripas. Totodata era ncunostiintat ca s-au trimis cuvenitele adrese la perceptia din Armadia sa-i plateasca leafa ce i-a fostretinuta pe timpul suspendarii.

1680

1681

-Dumnezeu te bate si tot Dumnezeu te mngie - zisenvatatorul att de coplesit de fericire ca bau doua sticle debere la Rahova si mai duse si acasa un litru de vin pe care sa-lfiarba baba cu zahar si scortisoare spre a sarbatori n familie cum se cuvine ziua aceasta nu mai putin mare ca ziua cnd ascapat de amenintarea osndei. D-na Herdelea se supara nitel, cum era obiceiul ei, l ocar ca-ibetiv, dar apoi totusi fierse si puse vinul pentru dupa cina, facndu-l asa de bun ca Herdelea vru sa sileasca si pe Ghighisa bea baremi un paharel, ceea ce ea fireste refuza

1682

cuindignare, deoarece nu se cade unei fete sa-si pngareascagurita... . mbatati de bucurie si, n ce priveste pe Herdelea, de vin, dupamasa tinura un lung consiliu de familie. Suma de bani ce lepica pleasca, se ntelesera repede, cu toate roseliledomnisoarei Ghighi, s-o ntrebuinteze pentru trusoul ei de mireasa de care nimeni nu stie cnd poate fi nevoie. Pe urmaveni iar pe tapet chestia dezbatuta odinioara, n mprejuraritriste: sa se mute oare napoi n Pripas, sau sa ramie cu casaaici si numai Herdelea sa mearga dimineata si sa se ntoarca

1683

seara, ca si Zagreanu? D-na Herdelea, care avea slabiciuneacasutei, sustinu un rastimp ca trebuie sa se mute, argumentnd ndeosebi cu teama ca nu cumva pamatuful deBelciug, de 301 necaz ca au iesit triumfatori din toate ncercarile, sa le faca tocmai acuma pocinogul cu locul... Herdelea, desi de acord nprincipiu, se gndea ca ar fi bine sa poata vedea si de scoala, dar sa-si pastreze si leafa de la Grofsoru, nvoindu-se cu dnsulsa-i lucreze dupa

1684

amiazi sau seara. Ar fi pacat sa scape dinmna o leafa si alte venituri frumoase, caci n-ar strica sa se gndeasca si la zestrea Ghighitei. Fata cu zestre e de doua ori mai cautata. Laura a trecut ca si catelul prin apa, fiindca anemerit un baiat cum rar se gasesc. Dar unde se poate stinorocul Ghighitei? Fata se supara si, fireste, se jura ca nu se va marita niciodata... Atta fu deajuns ca sa se naspreasca tonul sfatului. D-naHerdelea sari numaidect s-o nvinovateasca vehement ca si

1685

ea umbla cu fumuri ca Laura, dnd drept pilda faptul ca nu ian seama ndeajuns pe Zagreanu, care-i baiat eminent si pare a o iubi, ci se tine de alte mofturi, parca ea ar fi cea fata desolgabirau. Ghighi protesta, lacrima, si astupa urechile sa nu-iauda cum i pomeneau de Laura care vezi ce bine e asezatadaca ne-a ascultat pe noi. -Dar venit-a sa ma ceara? striga Ghighi n cele din urma, desperata. Ori ati vrea sa-l petesc eu pe dumnealui, fire-ar al

1686

dracului! Ideea c-ar putea peti ea pe Zagreanu i se paru att decaraghioasa ca-i trecu dintrodata supararea si pufni de rs, ceeace facu si pe d-na Herdelea sa zmbeasca... Astfel consiliul se sfrsi n veselie, desi fara a fi luat vreo hotarre. Deocamdata ramase ca nvatatorul sa se duca singurn Pripas, ca si Zagreanu. Pe urma va vorbi cu Grofsoru si peurma se va mai vedea ce-i de facut...

1687

Singura Ghighi se culca mai tulburata. Ea nca nu se gndiseserios la Zagreanu. Ii era simpatic, adevarat, dar sa se maritecu el? Adormi zicndusi:

-Ciudati mai sunt si batrnii! Ei numaidect la maritis se gndesc... In noaptea aceea visa pe Zagreanu si rse prin somn asa de tare ca d-na Herdelea se destepta si se nchina...

1688

Herdelea, pentru reluarea scoalei n primire, se rasese si sedichisise ca un petitor. Porni mai de dimineata, agale, ducndusi n mna legaturica cu merindea pentru amiazi... nsasi vremea parca voia sa sarbatoreasca ntoarcerea lui triumfala. O zi minunata de Mai, cu soare blajin, mngietor. Soseauaspre Pripas era alba laptoasa n umbra Padurii Domnesti caresifremata domol si fermecator ctecu-i de dimineata, lundu-se la ntrecere cu mierlele ce sburataceau prin holdele siporumbistile fragede... Cu ct se

1689

apropia de sat, cu att inimasi emotia i cresteau nvatatorului. ntlnea tarani care mergeau la lucru, care-i zmbeau si carora le raspundea zmbind. 302 Sub Rpele Dracului se ntlni cu Toma Bulbuc, se opri si-ipovesti cum nu l-a lasat Dumnezeu. Toma clatina din cap si se bucura din ochi, zicndu-i: -Sa ni te tie Dumnezeu, domnule nvatator, caci esti de-al nostru si ne stim mai bine necazurile!...

1690

Se mai opri cu Trifon Tataru, cu primarul Florea Tancu, cu straja Cosma Ciocanas, povestindu-le tuturor izbnda cu aceeasimndrie naiva... Cnd intra n sat, se uita la ceas. A sosit preadevreme. -Am venit binisor de tot - se gndi dnsul cu o fericire nemarginita pe fata. Lasa, nu face nimic! Ca tot vreau sa vadce face si casuta noastra, saraca... Bine ca luai cheile! Casa, cu cele doua ferestre mici dinspre hotar, parca-l priveacu drag.

1691

-Ei, saracuta! Cum a stat ea pustie atta amar de vreme! murmura Herdelea nduiosat. Ehe, mai mult de cinci luni... Nu-i

1692

gluma! n ograda buruienile crescusera n voie. Gradina, nengrijita, sesalba-tacea. Sub stresini se mpnzise droaie de paianjeni, iartencuiala pe pereti ncepuse sa plezneasca pe ici-colo... Cheia se nvrti greu n broasca. Dinlauntru ii izbi n fata un aer greu, zapusit... Odaile goale rasunau trist de zgomotul pasilornvatatorului care se opri n fiecare, cercetnd si suspinnd.

-Ar fi trebuit s-o mai aerisim, s-o mai ngrijim, dar cnd omul e

1693

necajit, nu se mai gndeste la nimic- si zise Herdelea iesind ncerdac si rasfatndu-si ochii n privelistea satului nvestmntatn floare si verdeata. Batrnul Glanetasu, din ograda lui, i zise respectuos buna dimineata, ridicnd tacticos palaria, ca si alta data, Zenobia, iesind cu nepotelul care urla din rasputeri, ncepu sablagosloveasca pe domnul nvatator, ca bine l-a adusDumnezeu, ca vai rau a fost fara om nvatat n sat, ca popa-i tot cu biserica lui... Herdelea le povesti si lor cum a primitporunca prin telegraf sa vie ndata la scoala fiindca nimeni nustie ca

1694

dnsul sa nvete pe copii ce trebuie... MacedonCercetasu si apoi alti vecini se apropiara pe rnd, ascultnd glasul lui cu gura cascata de mirare si multumire, caci toti seplngeau de nvatatorul cel tnar c-ar fi luat-o razna... -Ei, dar Ion pe unde-i, Alexandre? ntreba Herdelea peGlanetasu. -Apoi d-ta nu stii? se amesteca Zenobia, dnd la o parte pebarbatul ei. Ca doar d-ta i-ai facut rugarea sa-l lase sa sada nArmadia... -O sa-i ajute Dumnezeu si lui - zise si Glanetasu, ca sa nu

1695

ramie de rusine ca i-a astupat muierea gura. -Asa-i, Alexandre. Temnitele-s pentru oameni - raspunsenvatatorul dnd din cap. Numai sanatos sa fie si ca mine-iaici! Acuma sosi si Zagreanu din Armadia, tantosei, nvrtind ndreapta umbrela de ploaie de care nu se despartea niciodata, urmnd astfel 303 deaproape traditia dascaleasca de-a nu pleca de acasa faraumbrela cum nu pleaca soldatul fara baioneta. Tnarul

1696

salutazmbitor pe Herdelea si vru sa treaca nainte spre scoala. -Asteapta-ma, colega, sa mergem mpreuna, c-avem acelasi drum! l opriHerdelea jovial. -Cu placere, domnule colega! raspunse Zagreanu politicos. -Tot trebuie sa-mi dai n primire scoala adaoga Herdelea cobornd n ulita, n vreme ce taranii ascultau tacuti convorbirea domnilor.

1697

-Da? zise tnarul rosindu-se deodata pna-n vrful urechilor. Nu stiam nimic... Eu n-am fost... nstiintat... Blbia foarte ncurcat. Si mai ales se rusina n fata taranilor care acuma zmbeau batjocoritori. -Ieri mi-a venit ordinul... Telegrafic... Daca te vedeam prin Armadia, te preveneam! zise Herdelea scotnd telegrama si aratndu-i-o cu cruzimea biruitorului. Uite colega! E iscalit chiar de inspectorul cel nou...

1698

-Da... da... desigur... mergem... Predau... cum nu... murmura Zagreanu neputndu-si veni n fire de emotie. Ma mir nsa ca pe mine nu m-a hstiintat... Ce are a face. Probabil c-o sa-mi vie pe cale oficiala. Nu-i nimic, ma rog... -Negresit, fireste, trebuie sa-ti vie - aproba batrnul cu superioritate. La scoala, copiii avura bucurie n ochi vaznd ca intra Herdelea care-i si trimise n curte sa se joace pna ce ia dnsul n primire averea

1699

statului. Pe urma, dupa ce pleca Zagreanu, ncepu lectiile cu atta pasiune si emotie, ca si cnd ar fi fost pentru ntia oara n fata unei clase. Deschise usa, sa intre aerul proaspat, nviorator al primaverii. Si copiii nepriceputi ascultau si raspundeau usurati, parca n locul tatalui vitreg s-ar fi rentors tatal lor cel bun si adevarat... n pauza de la amiazi Herdelea, vrnd sa-l vaza ntreg satul,

1700

porni pe ulita din dos, schimbnd cte-o vorba la fiece ograda, si iesi n capatul dinspre Sascuta. Belciug era n cerdacul casei sale, cu hainele patate de var si de tencuiala, caci adineaori venise si el de la biserica noua unde zidarii lucrau de zor. -Noroc, Ioane! Voinic, sanatos? i striga Herdelea cu glas cald, prietenesc. -Multumesc lui Dumnezeu, Zaharie! Ma mai trasc si eu cum

1701

pot -raspunse preotul zmbind si apropiindu-se de portita. -Stii ca mi-am luat iar scoala n seama - zise nvatatorul cu o mndrie pe care nici nu ncerca s-o ascunda. -Bine ca te-ai ntors, Zaharie, slava Domnului! Ca Zagreanu era o primejdie pentru toti! murmura Belciug serios i sincer. si strnsera mna, dar nu-si zisera nimic. Herdelea si urma calea spre casa, unde voia sa-si mannce merindea, iar Belciug se uita dupa el o clipa gnditor...

1702

Cnd i dadura drumul din nchisoare, Ion parc-ar fi scapat din pusca. i batea inima, strnsa-n cleste de presimtirile rele. -Baremi de n-ar fi copilul - se gndea mereu, alergnd pe soseaua dintre Jidovita si Pripas. Intrnd pe poarta nsa auzi chiar plnsul ragusit si slabit al copilului.

1703

-Uite... uite... Asa ma bate Dumnezeu din senin! Petrisqr, culcat pe spate, de-a curmezisul patului, gemea cu ochii nchisi lacrimati. n rastimpuri ridica mnusitele, le apropia si le tremura parca s-ar fi caznit sasi smulga o durere mare... Zenobia, la vatra, alegea carbuni aprinsi, tocmai vrnd sa-i descnte de deochi; Glanetasu nsa, mai ntristat, sedea pe marginea patului, sosaind: -Taci cu mosul, taci, taci, taci!

1704

Ion si arunca tot calabalcul pe lavita si pasi lnga pat. -S-a dus, degeaba, s-a ispravit! zise dnsul uitndu-se o clipa n fata supta si bolnava a copilului. -Acu lasa ca n-o mai fi nimic... Pesemne l-a deochiat cineva, ca oameni rai sunt destui! raspunse Zenobia, de la vatra, suflnd n jaratec. Glasul ei linistit schimba deodata groaza lui Ion ntr-o furie napraznica. I se paru ca ma-sa nadins vrea sa-i ucida copilul.

1705

Se ntoarse la ea ca un nebun, i puse mna n par si ncepu sai care la pumni cu sete, racnind: -mi omori copilul, ai?... ntr-adins... mi l-ai omort!... De spaima, dintru-nti Zenobia nici nu se gndi sa se vaite, ci se facu ghem, hcind sub lovituri. Trebui sa sara Glanetasu, so scape din minile feciorului lund astfel si dnsul cteva ghionturi n nvalmaseala. -Tulai ca m-a omort tlharul! zbiera acuma Zenobia

1706

zbughind-o afara n ograda, cu parul vlvoi. Tulai, oameni!... Tulai... si potrivi naframa pe cap si apoi se ntoarse iar n casa, blestemnd vajnic pe Ion care, racorit, se asezase la masa, cu ochii la copil, fara sa auda altceva afara de plnsul neputincios ce-l sfsia ca niste mpunsaturi de pumnal... Zenobia, cautnd totusi sa-l mbuneze, urma pregatirile de desctec n care dealtfel era mare mestera. Aduse de la

1707

fntna o cofita de apa, lua o 305 ulcica plina si o aseza pe vatra. Apoi cu clestele n mna stnga apuca un carbune si-l slobozi n apa nenceputa, facnd ndata, cu un cutit ce-l avea n dreapta, semnul crucii n ulcica, murmurnd noua. Puse alt carbune, facu alta cruce si numara opt. Si asa mereu pna ajunse cu numaratoarea la unu. Jarul sfria ascutit si batrna sopti, tragnd cu ochiul

1708

spre Ion. -Avai de mine ce rau l-a mai deochiat cineva, plezni-i-ar ochii sa-i plezneasca! n picioare si batnd mereu cruci n apa cu cutitul, rosti pe urma domol, taraganat, abia nteles: -Prea Sfnta Maica-Precista, de-i deochiat Petrisor cu unu,

1709

dedeochiu cu doi; de-i deochiat cu doi, dedeochiu cu trei; de-i deochiat cu trei, dedeochiu cu patru; de-i deochiat cu patru, dedeochiu cu cinci; de-i deochiat cu cinci, dedeochiu cu sese; de-i deochiat cu sese, dedeochiu cu septe; de-i deochiat cu septe, dedeochiu cu opt; de-i deochiat cu opt, dedeochiu cunoua, cu minile mele cuamndoua! Petrisor sa saie, sa rasaie, ca aurul strecorat, ca argintul luminat!... Si de-ideochiat de ochi caprii, si de-i deochiat de ochi negri si de-i

1710

deochiat de ochi mierii - descntecul din gura mea, leacul de laDumnezeu!... Picura cu vrful cutitului ctiva stropi de apa descntata ngura deschisa a copilului, apoi si nmuie degetele n ulcica si-i facu trei cruci pe frunte, trei pe barbie, trei pe piept si cte trein fiecare talpa... Si ndata Petrisor nceta de-a mai plnge. Gemu nsa greu, cu ochii mari, speriati parca de o vedenieurta.

-Toti carbunii au picat la fund - mormai Zenobia varsnd dintro

1711

data apa din ulcica pe ttna usii. A fost deochiat baietasul, dare-ar Dumnezeu sa fie sub pamnt de trei stnjeni ochii care nu lasa-n pace sufletele nevinovate! Ion ramase nemiscat pe lavita, cu cotul pe masa si nici nu se atinse de mncarea ce i-o puse dinainte masa. Capul i fierbea de gnduri negre... ntr-un trziu, aruncndu-si ochii pe fereastra, vazu trecnd pe Herdelea. Sari n picioare parca l-ar fi oparit.

1712

-Dumnezeu mi l-a trimis! si zise dnsul repezindu-se n ograda, cu capul gol, ca un zanatec. Herdelea l zari si se opri bucuros, ntrebnd: -Cnd ai scapat, Ioane?... Bine ca ti-a ajutat Dumnezeu... Iaca, si eu ma ntorsei la slujba... Tocmai de la scoala viu, c-am dat drumul copiilor de prnz... 306 -mi moare baietelul, domnule nvatator gemu Ion n loc de orice raspuns. Mi se prapadeste, nasule... Si daca moare, ce salege

1713

de mine? Ce ma fac? -Ce sa moara?... Asa se mbolnavesc copiii... -Moare, moare, nasule, simt ca moare starui taranul cu atta convingere ca Herdelea si pierdu zmbetul de pe buze. -Atunci cheama doctorul, finule! -Degeaba-i, nasule... Ce sa faca doftorul daca-i mna lui Dumnezeu la mijloc? ofta Ion uitndu-se drept n ochii nvatatorului cu o privire stinsa de spaima. Asta-i pedeapsa

1714

mea, nasule... Asta-i... Nu ti-am spus eu deunazi? -Rau - facu Herdelea gnditor. Daca-i asa, e rau. -S-aou eu ramn iar pe drumuri, nasule, asa-i?... toate pamnturile se ntorc napoi de unde au venit, asa-i? ntreba

1715

taranul atrnndu-si ochii pe buzele nvatatorului n asteptareaunei dezmintiri mntuitoare.

-De... Bine nu-i, nici vorba - zise Herdelea ncet, sovaind. Dar nici tocmai asa de rau nu-i, cum te temi tu... Ca doar esti tatal copilului si n caz de moarte, Doamne fereste, tu esti, tata e mostenitorul... Cel putin asa cred eu... -Dar socrul? Vasile Baciu? se holba Ion nencrezator.

1716

-Apoi de... si el ar putea zice multe... Ca ce a dat, pentru fata lui a dat... Dac-a murit fata si ar muri si copilul, te pomenesti co sa ceara sa-i napoiezi averea... De, stiu eu?... Dar mai bine sa cauti sa va ntelegeti, ca vezi bine cum umbla judecatile, numai cu ponoase... Ion ramase totusi multumit. Daca-i vorba de nvoiala, apoi nseamna ca nu-i poate lua nimeni nimic fara lupta...

1717

n casa Petrisor plngea iar, mai dureros. Dar lui Ion nu i se parea asa de sfsietor plnsul ca adineaori... A doua zi veni Vasile Baciu care auzise ca copilul trage sa moara. Ion i pndi toate miscarile. Vasile nsa era linistit; l mngie putin si sfatui pe Zenobia sa puna pe pntecele umflat al bolnavului tarte caldicele muiate n lapte dulce de la o vaca cu ntiul vitel. Numai la plecare spuse lui Ion.

1718

-Nu trebuia sa-l ntarcati asa de micut... Acu daca moare, ce te faci? Avea n privire ceva iscoditor. Ion nsa raspunse napasator: -Ce sa fac, socrule? O sa-l ngropam... Daca nu i-a dat Dumnezeu zile, putem noi sa-i dam? Vasile Baciu tusi putin, parc-ar fi vrut sa zica ceva si s-ar fi razgndit. -Apoi pace buna! murmura dnsul scurt, iesind.

1719

Ion ncepu de acuma sa se gndeasca la nmormntare, socotind ct va trebui sa cheltuiasca si hotarnd sa-l aseze lnga Ana, ca-i loc mai frumos si mai larg... 307 Apoi Petrisor se topi ceas cu ceas. A patra zi nu mai avu plns, ci doar un horcait aspru, ca si cnd tragi cu ferestraul ntr-un lemn prea tare... Atunci Ion aduse din Armadia pe doctorul Filipoiu. Cnd sosi nsa cu doctorul, gasi copilul rece. Vazndu-i

1720

burta umflata si vnata ca o toba, Filipoiu strnse din umeri: -L-ati otravit cu cine stie ce bazaconii de mncari. Daca ma chemati pna a nu se umfla poate ca-l scapam... Dupa nmormntare Vasile Baciu, ntunecat si posomort, veni ndata la Ion care l astepta: -Acu ginere, sa ne ntelegem omeneste zise dnsul fara mult nconjur. Ana a murit, copilul a murit... Dumnezeu sa-i ierte, ca-n mna lui ni-i soarta

1721

si viata... Zestre ti-am dat destula, Ioane. Si cta nu ti-am dat,

1722

mi-ai luat-o tu < cu puterea, c-asa ai vrut... Ai vazut ca n-am zis nimic si ti-am dat tot. Ca doar copilului meu i dadeam... Nu graiesc bine, Ioane? Ion tacu, cu ochii n alta parte. Vasile Baciu urma, tot linistit:

-Bine... Dar acuma, daca a murit si Ana si copilul, cuvine-se ca ce-a fost al lor sa se ntoarca napoi la mine. AsaTi legea si

1723

omenia... De aceea am venit, sa n-avem pe urma sfada si ocara... -Da de ce sa se ntoarca la d-ta ce-i al meu, socrule? zise Ion rece. Ce-i al meu, de ce sa nu ramie tot al meu? -Ce-i al tau, al tau sa ramie. Mie sa-mi ntorci numai ce-i al meu... Sa-mi ntorci pamntul... -Nu-ti mai strica gura degeaba, socrule, zauasa, ca doar esti om batrn! rse deodata Ion, ntrerupndul.

1724

Pe Vasile Baciu rsul l nfurie. Se stapni nsa si raspunse cu glasul mereu potolit, dar putin mai gros: -Eu am vrut sa ma nvoiesc cu tine, ca cu un om de omenie. Dar nu... Vad ca esti tot cum te-am stiut. Hot ai fost, hot ai ramas. Nu degeaba nu-i nici o saptamna de cnd ai scapat din temnita... -Asa-i, socrule, asa-i iar cum zici d-ta - rse Ion rautacios. Mai bine sa-mi zici d-ta mie ca-s hot, dect sa-ti zic eu d-tale. Mai

1725

bine! -Nu-i nimic - se scula Vasile. Daca tu nu vrei sa ntelegi de vorba buna, ai sa ntelegi de rau... N-am umblat cu judecati de cnd sunt, dar acu nu te mai iert de-as sti de bine ca-mi vnd si camasa de pe mine!... Ion rse mereu, nsotindu-l pna-n ograda. Dar cnd ramase singur, simti ca ndrjirea stapnita a batrnului i-a cam clatinat ncrederea... 308

1726

Herdelea raporta din vreme inspectorului, dupa cum se cerea, ca examenul de sfrsitul anului se va tine n Pripas n a doua Dumineca din Iunie Desi felicitase ntr-o scrisoare respectuoasa pe Horvat cu prilejul naintarii lui ca inspector, Herdelea avea totusi o frica de examenul de-acuma cum n-a avut niciodata. Prinsese de veste ca noul inspector se duce sa supravegheze examenele la

1727

scolile unde i se parea ca nu s-au facut destule progrese n limba statului, si astfel era sigur ca are sa vie si n Pripas. si aducea aminte de inspectia de-acum un an, de avertismentul de-atunci, si-si zicea ngrijorat: -Scurta-i fericirea n viata omului... Ct fusese suspendat dnsul, Zagreanu, avnd alta metoda, mai mult ncurcase copiii. n mai putin de doua luni deci ar fi trebuit sa macine materia pentru un an. si pusese el tot

1728

1729

sufletul sa vre n mintile tinere ct mai multe cuvinte unguresti. Venea la scoala de cnd se facea ziua si statea pnansera, numai sa iasa bine, sa poata multumi pe domnulinspector... Ba mai tremura si pentru Belciug care, nvrtinduse toata vremea cu biserica cea noua, nu dadea pe la lectiilede religie.

-Ia seama, frate Ioane, ca vine inspectorul la examen si o patim urt! i spunea Herdelea glumet, dar muncit n suflet de

1730

griji. -Parca nu mai pot eu de inspectorul vostru... Daca-ai vedea tu ce trag cu zidarii de la biserica, nici nu mi-ai mai pomeni de inspector, zau Zaharie! Nu se iubeau, dar nici nu se mai dusmaneau. Nu se cautau, dar nici nu se mai ocoleau si, cnd se ntlneau, schimbau cte-o vorba doua, despre treburile oficiale, ferindu-se totusi de-a lungi conversatia si mai ales de a aduce pe tapet ceva din

1731

daraverele lor trecute... Smbata, n ajunul examenului, Herdelea iesi cu toti copiii la padure, aduse verdeata si flori, si mpodobi scoala cu ghirlande. Sosi acasa n Armadia trziu dupa amiazi frnt de oboseala, deabia trndu-si picioarele. Tocmai se plngea dascalitei ct a muncit, cnd n fata casei se opri o trasura si Ghighi navali n odaie, speriata: -Tata, tata!... Inspectorul!...

1732

Herdelea si uita deodata orice oboseala si se repezi afara. -O, bata-l Dumnezeu, ca nu te mai lasa nici sa rasufli! mormai d-na Herdelea. Peste doua-trei minute nsa nvatatorul intra n casa cu inspectorul. 309 -Te-am cautat n Pripas... Nu stiam ca nu stai acolo... Eu, spun drept, nu-mi pot nchipui o scoala buna condusa de un

1733

nvatator din alta comuna... Dar n sfrsit, o sa vedem mine... Herdelea mormai ceva nenteles. Cnd era miscat si ncurcat, vorbea foarte prost ungureste. Trase un scaun inspectorului, stergndu-l cu batista ca sa nu fie cumva murdar. -Multumesc - zise Horvat acrit de schimonoselile limbii oficiale n gura unui nvatator al statului. Multumesc!... Voiam numai sa te anunt ca am venit nadins pentru examenul d-tale... Stiu de

1734

rndul trecut ca n-ai prea stralucit i vreau sa vad ct progres ai facut... Acuma nsa as vrea sa gasesc pe aici un hotel sau asa ceva pentru noaptea asta... -Avem doua, domnule inspector, dar mai bine e la beraria Rahova... Curat si ieftin! se grabi Herdelea sa-l lamureasca n nadejdea sa scape mai curnd de dnsul. Dascalita ramase netulburata pe canapea, lnga fereastra,

1735

crpind niste pantaloni de-ai barbatului, ca sa nu-si mai stricehainele cele bune la cancelaria lui Grofsoru, unde avea de gnd sa-si reia serviciul mai temeinic ndata dupaexamene^Ghighi nedezbarata de spaima, statea cu buzele uitate ntr-un zmbet timid si nu-si putea lua ochii de lainspectorul care, n orice casa de nvatator, e privit ca un idolnfricosator.

-Familia d-tale? ntreba Horvat. -Da, da - zise Herdelea frecndu-si minile cu respect. Mai

1736

avem o fata, care nsa e maritata, cu ajutorul lui Dumnezeu... Si un fecior... deasemenea nu-i acasa... -Cu gospodaria, doamna, nu-i asa? se adresa inspectorul dascalitei cu o galanterie impunatoare. Foarte frumos! Gospodaria e cea mai frumoasa podoaba a femeii! -Eu nu vorbesc ungureste - zise d-na Herdelea, fara macar sa ridice nasul din lucru, cu o liniste care pe barbatul ei l ngrozi.

1737

-Cum?... Nu-nteleg! se mira inspectorul. -Pricep eu ce ziceti, dar nu vreau sa vorbesc ungureste! Nu-mi place mie sa ma strmb trancanind ntr-o limba straina, cnd nici n-am nevoie! sfrsi dascalita cu o superioritate zdrobitoare si strngnd din buze parca numai gndul car putea vorbi ungureste i strepezeste dintii. Inspectorul Horvat nu ntelese tot ce cuvntase d-na Herdelea. Vedea nsa ca femeia aceasta, sotia unui nvatator al statului,

1738

nu stie ungureste. Si era adnc indignat. Se mai ntoarse spre Ghighi cu un zmbet disperat: -Poate ca nici domnisoara nu vorbeste? ' < 310 -Niciodata... nu... n-am vorbit! raspunse Ghighi speriata c-o ia si pe ea la zor si schimonosind cuvintele unguresti att de ngrozitor, ca inspectorul se cutremura de durere. -A... da, da... D-voastra desigur nu vorbiti ungureste n familie? ntreba Horvat acuma pe Herdelea.

1739

-Nu... adica... ar fi greu... Femeile n-au de unde sa... ma rog... Baiatul nsa vorbeste mai abitir ca un ungur... Da... A uimit toata Armadia cum stie de bine - murmura nvatatorul sfrsind cu un suspin. Inspectorul pleca stavilindu-si n gt revolta. Dupa ce se sui n trasura nsa, spuse foarte grav lui Herdelea: -Asta-i nemaiauzit, domnule! Daca nu poti fi nteles cu limba noastra nici n casa unui nvatator care trebuie sa fie un

1740

propovaduitor sincer, atunci cum sa progreseze nvatamntul ungar? Cum, domnule?... Ce-am vazut la dta m-a uimit si m-a ntristat... n orice caz m-ai facut sa fiu foarte curios de examenul de mine...

1741

D-na Herdelea si Ghighi avura ce ocar toata seara pe socotelainspectorului; nvatatorul nsa tacu, nu-si prea gasi culcus npat, iar a doua zi mergnd n Pripas, se nchina si bolborositoate rugaciunile cte si le aduse aminte... Cnd batu ora opt, inspectorul intra n clasa, naintea luiBelciug care veni deabia pe la noua, cu urmele de zid pe haine. Examenul fu o tortura pentru nvatator si elevi. Horvat seamesteca nlr-una, ncurca ntrebarile si, de ndata ce un copil gresea, ncrunta din sprncene si se uita triumfator laHerdelea. Ba de cteva ori zise tare:

1742

-Cum sa stie, daca nu cunosc limba!... Nici unul nu vorbeste cum se cade ungureste! Toti se blbie, se strmba... Scandal!... Herdelea ncepu sa se scuze ca copiii nu pot sti perfect limba de vreme ce n-o vorbesc acasa si ca, dealtfel, rezultatele nu sunt cum ar putea fi din pricina ca el a fost nlocuit luni de zile cu un tnar care venise cu obiceiuri noi... Dar, fiindca

1743

inspectorul nici nu voia sa-l asculte, se resemna mai n urma, si recapata sngele rece si nu se mai sinchisi de dnsul, examinnd parc-ar fi singur cu scolarii, gndindu-se doar mereu: -Acu fie ce-o vrea Dumnezeu din cer! Acoloi toata nadejdea!... La sfrsit veni rndul preotului, cu religia. Copiii, nviorati, raspundeau limpede si cu glas tare, ca si cnd deabia si-ar fi

1744

stapnit bucuria ca li-e ngaduit sa rosteasca vorba pe care o pricep. -As dori sa-mi spuna un elev pe ungureste Tatal Nostru! zise Horvat la sfrsit, nemultumit ca nu mai auzea limba statului. Belciug, parca n-ar fi nteles bine, ntreba mirat: 311 I -Poftim? -Zic c-as dori s-aud Tatal Nostru n ungureste, conform

1745

planului de nvatamnt! repeta inspectorul deodata mai sever. -Asta nu se poate! raspunse preotul, hotart si scurt, mbujorndu-se de mndrie. -Cum nu se poate? zise inspectorul jignit de tonul raspunsului. - Nu se poate - vorbi Belciug cu o francheta care-l nalta pentru ca elevii nu stiu rugaciunile pe ungureste, pentru ca eu

1746

i-am nvatat n limba lor materna, pentru ca nici eu nu le stiu pe ungureste, caci pe mine nu m-a nvatat nimeni sa le zic pe ungureste, cum n-am sa nvat nici eu pe nimeni!... -Ma surprinde si culoarea, si ntelesul cuvintelor d-tale, parinte! zise inspectorul Horvat grav. Legea prevede ca, n

1747

scolile statului, religia sa se predea paralel n limba materna aelevilor si n limba oficiala ungara. Va sa zica cer minimulposibil cnd ma multumesc cu Tatal Nostru. Ma rog, team convins?

-Domnule inspector, eu unul prefer sa nu mai predau religia nscoala aceasta dect sa-mi pngaresc constiinta si sa zapacescsentimentele credinciosilor mei! Orice sa-mi cereti, domnule, dar asta nu! Macar credinta sa ne ramna neatinsa! Macar

1748

atta drept s-avem si noi n tara asta, n care ne-am nascut sis-au nascut parintii nostri si parintii parintilor nostri!... -Observ nsa ca limbajul d-tale nu se prea deosebeste de cel alagitatorilor care strnesc zzania ntre natiunea ungara unitara si ungurii de buze romne? rosti inspectorul aspru, ncheindu-sihaina ca sa-si sporeasca autoritatea. Tin sa te previn, parinte, ca statul nu da ajutoare celor ce lucreaza mpotriva intereselorpatriotice! -Daca respectul credintei mele stramosesti si mplinireacinstita a datoriei mele de preot nseamna agitatie, domnuleinspector,

1749

primesc bucuros orice urmari! Dar de la ceea cecred ca este datoria mea, nu ma voi abate n nici un caz! declara Belciug att de energic ca Herdelea se facu mititel deadmiratie si de frica. -Bine... Foarte bine... Iau nota... Probabil ca din pricina aceastanu progreseaza scoala de-aici deloc... Foarte probabil!... Prea bine!... Voi lua masurile de cuviinta, negresit - murmurainspectorul nghitindu-si mnia ca sa nu dea spectacol n fatascolarilor; apoi, ntorcndu-se brusc la Herdelea, urma: D-tatrebuie sa fii cam obosit, nu? Se vede ca esti obosit!... Cti ani de

1750

serviciu ai? -Treizeci si doi - blbi nvatatorul spaimntat. -Da? Treizeci si... A, e destul! Te sfatuiesc sa ceri ndata sa te scoatem la pensie!... Ta sfatuiesc mult! Vei avea o pensiefrumoasa si te vei putea312 odihni, caci ai mare nevoie de odihna... Va sa zica sa-mi trimiti petitia! Din partea mea vei avea tot concursul, sa fie rezolvatact mai grabnic!... Belciug ramase cu Herdelea n curtea scolii dupa plecareainspectorului, amndoi descoperiti, n soarele vesel si fierbinte.

1751

Din clasa glasurile copiilor, dezghetate de frica prin care autrecut, veneau molcom si topite ntr-un zumzet de albineharnice... Stateau tacuti, gnditori si tulburati. Apoi deodataprivirile lor se ntlnira si fiecare citi n fata celuilalt aceeasi zbuciumare. -E greu de tot, Ioane! S-au pus pe capul nostru sa ne doboare!

1752

zise Herdelea trist si nehotart. , - Nici pe Dumnezeu nu ni-l cruta, pagnii!... Vor sa ne ucida sufletul, nu le ajunge ca ne-au ncatusat limba! murmura Belciug cu o ndrjire adnca si stapnita. Tacura iar. Primejdia parca-i mprejmuia tot mai strns, apropiindu-i si nduiosndu-i. Ochii lor se ndulcira privindu-se. Si n acelasi timp inimile lor se umpleau de iubirea care nfrateste pe ostasi n fata dusmanului.

1753

-Si noi suntem vinovati, Zaharie! zise preotul cu glas care iarta si cere iertare. -Greseala iertare asteapta - adaoga nvatatorul. si strnsera minile ca si cnd ar fi facut un legamnt... Peste vreo doua saptamni, dupa examen, Ghighi, stnd n gradinita din fata casei, vazu o trasura prafoasa apropiindu-se, care i se paru cunoscuta. Dar numai cnd se opri, ncepu sa

1754

tipe de bucurie copilaroasa: -Laura!... Pintea!... Mama, a venit Laura!... Alerga la trasura, se saruta de nenumarate ori cu Laura, rznd, plngnd si ciripind nencetat: -Nici nu ne-ati telegrafiat ca sositi... -Am vrut sa va facem surpriza.,. -Te-ai mai ngrasat, Laura scumpa... Si ce bine-ti sade asa! -Tu te-ai facut iar mai frumoasa... -Ei, destul, destul! striga Pintea glumet. Mai treci de ma saruta si pe mine!

1755

Herdelea iesi fara haina, cum era, si mbratisa nti pe George, n vreme ce, n urma lui, dascalita cu lacrami n ochi si cu rsul pe buze,- murmura zapacita de emotie: 313 -O, dragii de ei... Li-o fi foame si noi n-avem nimic gata... Daca stiam, taiam vre-o doi pui... Dragii mamii dragi!... O servitoare dolofana cobor tacticos din trasura cu fetita Laurei n brate. Speriata de galagie, copila ncepu sa plnga.

1756

Ma-sa se repezi: -Da-o ncoace, Ilona! Vru sa o ia, dar Ghighi sari sa i-o dea ei. n bratele ei nsa fetita plnse mai tare. -Nu te cunoaste, Ghighito, de-aceea plnge zise Laura, mndra. Sa vezi nsa pe noi cum ne cunoaste si cum rde! Ti-e mai mare dragul. -Da-mi-o mie, ca eu sunt obisnuita cu copiii! facu d-na Herdelea lund pe micuta Maria de la Ghighi si ogoind-o: Taci

1757

cu mama tna, taci, draga mamitii scumpa si dulce... Fetita se linisti ntr-adevar, spre admiratia tuturor. Herdelea profita de ocazie si-i pofti n casa, comandnd militareste: -nainte... mars! n casa!... Ati trancanit destul n ulita!...

1758

n casa urmara noi lacrami si mai ales se ncinse o vorbarie care nu se sfrsi pna la miezul noptii. Laura povesteaminunatii despre Pintea, Pintea despre Laura si amndoidespre odorul lor; Herdelea zugravi pe inspectorul care a fost ticalos la examen, dar fara a spune ca i-a cerut sa iasa lapensie; dascalita si Ghighi ntretinura pe Laura cu noutatile dinArmadia, ntrebare cea mai de seama era logodna LucretieiDragu cu profesorul Oprea... ntre timp nsa d-na Herdelea gasi destula vreme sa doboare trei pui mari n onoarea dragilormosafiri si sa le serveasca

1759

la amiazi un papricas cum n-aupomenit ei nici la Bistrita... Dupa masa nsa George strni o furtuna cnd spuse ca chiar mine vor sa plece cu totii mai departe, la Sngeorz.

-Nu se poate! Trebuie sa stati si la noi baremi o saptamna! protesta Herdelea adaognd apoi cald: Ca doar si noi vrem sa ne falim putin cu voi la Armadienii astia, ce Dumnezeu!

1760

-La ntoarcere, la ntoarcere! zise Pintea nenduplecat. Acuma nu-i vreme! Ceilalti ne asteapta n Sngeorz de o saptamna! -Care ceilalti? Laura lamuri ca ceilalti sunt Alexandru, fratele lui George, profesor n Romnia, la Giurgiu, care a venit mpreuna cu Gogu Ionescu, sotul Eugeniei... -Si Ionel, alt frate, contabilul din Cernauti o complecta Pintea. Suntem attia frati si surori ca numai tata stie pe dinafara

1761

ntreg pomelnicul!... Dealtfel, aduceti-va aminte, vi l-a nsirat odinioara pe ndelete... 314 -Au luat Vila Mara si o sa petrecem placut toti mpreuna - mai zise Laura. Numai sa nu uitam sa telegrafiem lui Titu sa vie si el neaparat, desi eu i-am scris... dar ca sa stie c-am sosit... n sfrsit se nvoira si spre seara Herdelea cu George tocmira doua trasuri pentru a doua zi, pna la Sngeorz.

1762

Calatoria fu vesela, cu opriri scurte prin toate satele, pe la cunoscuti si prieteni. Valea Somesului se strmta mereu, soseaua se pitula pe sub stnci si rpe tot mai piezise, iar rul nsusi glgia din ce n ce mai mnios... Ulita bailor coteste din soseaua cea mare n mijlocul Sngeorzului, comuna bogata si nesfrsit de lunga. Un pru gures roade necurmat drumul ce urca usor, printre case taranesti, pna ajunge la baile asezate

1763

ntr-un cazan mpresurat de dealuri mpadurite. Vile cochete sunt risipite si ascunse printre brazi batrni, n jurul unui dmb ca o tidva uriasa, n vrful caruia chioscul alb pare o tichiuta de clown. La picioarele dmbului, vazndu-se de departe, dintr-un perete taiat n piatra, Izvorul Tamaduirii bolboceste prin guri numeroase, adunndu-si borvizul ntr-un canal aramiu care-l duce n cladirea scaldelor, n fata izvorului e o terasa

1764

1765

prunduita, de unde pornesc zeci de carari, pazite de brazi, sprevilele si casutele dimprejur. La o margine a terasei nsa unhotel-restaurant nou parca stapneste si ispiteste toatalumea... Sosira pe la sfintitul soarelui n fata Vilei Mara care albea cuferestrele deschise. George striga din ulita:

-Oaspeti primiti, oameni buni? Un capsor frumos de femeie se ivi ntr-o fereastra, dar disparu ndata cu un tipat nabusit: -George... A venit George!

1766

ntr-un antreu larg, putin ntunecos, se ntlnira toate rudele si se cunos-cura. Voiau sa para veseli, dar totusi toti erau stnjeniti. nsusi George nu se simtea prea la larg cu neamurile din Romnia; fusese aproape copil cnd vazuse ultima oara pe Alexandru si chiar Eugenia se schimbase mult n trei ani. Ca sa scape mai usor, George cauta sa glumeasca si sa adaoge la numele fiecaruia cte-o codita hazlie; ba la sfrsit, se nvrti si

1767

ntr-un picior, strignd: -Ei, mai sunt rude de recomandat? Ca mi s-a urt de cnd nu mai ispravesc!... Vorbele acestea li se parura att de sugubete ca toti izbucnira n rsete care mai sparsera ghiata putin. Atunci interveni Atena, solia lui Alexandru, 315 o femeie nalta, uscativa, cu trasaturi fine si cam reci, dar cu voce foarte calda si simpatica:

1768

-Bine, Georgel, se poate sa uiti tocmai pe nepotii tai?... Veniti aci, copii!... Poftiti mostenitorii nostri dragi!... Alecu, Ionica, Zoe!... Toti Herdelenii se aruncara asupra copiilor, nabusindu-i n sarutari. Mai ales dascalita, care se simtea oparita n fata attor necunoscuti, gasi o adevarata salvare n copii si se retrase cu ei ntr-un colt ca sa-i mngie... ncetul cu ncetul nsa raceala se topi. Alexandru era un barbat

1769

blnd, cu ochi dulci si barbison negru, si se mprieteni curnd cu Herdelea, vorbind de scoala si de unguri. Gogu Ionescu era mai batrn, aproape de vrsta lui Herdelea, dar fiindca nevasta sa era prea tnara,umbla spilcuit, mbracat dupa ultima moda, se radea n fiecare zi si nu purta mustati; vorbea n fraze alese, parca fiece cuvnt al lui ar fi fost pentru Monitorul Oficial, desi la Camera nu deschidea gura niciodata, fiind mameluc

1770

guvernamental. Laura si Ghighi nu mai conteneau cu frumusetea Eugeniei care, ntr-adevar, avea ochi mari foarte albastri si mngietori, cu gene lungi si dese, care, cnd clipeau, parca oftau, cu o gura ct o cireasa coapta, vesnic surzatoare, cu obrajii catifelati care naveau nevoie de

1771

dresuri, cu talia mladioasa, trasa prin inel, cu o rochie simpla sitotusi de o eleganta ademenitoare... Fireste ca si Eugeniadescoperea mereu noi calitati Laurei si Ghighitei, cernd dincnd n cnd si parerea sotului ei: -Elle estravissante, Gogule, n'est-cepas? Gogu aproba foarte politicos, desi el era att de ncntat denevasta-sa, pe care o luase fara zestre si numai pentrufrumusetea ei, nct toate femeile din lume i se pareau mai mult sau mai putin slute. George umbla de la un grup la altul, stralucitor de multumire,

1772

azvrlind cte o vorba si n sfrsit statorindu-se lnga d-naHerdelea care se mai ncalzise putin discutnd de greutatile casnice cu Atena, ea nsasi mare gospodina si mamaiubitoare... In valmasagul prezintarilor uitasera pe fetita Laurei. Cu attmai mult fu purtata din mna n mna, rasfatata si sarutata, pna ce micuta gasi de cuviinta sa-si ude scutecele tocmai nbratele Eugeniei, spre marea veselie a tuturor.

-Bine ca nu ti-a patat rochia! striga Ghighi.

1773

-E semn bun pentru o nevasta tnara! glumi Herdelea. 316 -A, stii ca a sosit si Ionel - zise Alexandru catre George, cndse mai potoli zgomotul. Noi l-am gasit aici. Zice c-a venit devre-o zece zile. Dar crezi ca poti face ceva cu ursul cela? Nici macar nu vrea sa stea cu noi. Are odaie la hotel si toata ziua bate dealurile si padurile... n sfrsit Atena, ca gazda, puse capat taifasurilor:

1774

-Acuma haideti toti n camerele voastre!... Si ntr-o jumatate de ora sa fiti gata, ca mergem sa ne plimbam nitel cu muzica, iarpe urma vom lua masa la restaurant!... Ei, la revedere! ncurnd! Peste cteva minute toti se gateau si n toate odaile se schimbau pareri despre noile cunostinte. Toti erau ncntati, afara de Gogu, care nu putea uita rochia dnei Herdelea, croitadupa moda de-acum douazeci de ani, si care se simtea jignit, desi nu voia sa se arate, ca strainii acestia nu-l respecta

1775

ndeajuns... n amurgul nasprit de mirosuri de brad si de rasina, muzicalautarilor rasuna alinatoare. Pe terasa si pe cararile dimprejurfurnica o lume voioasa pe care valsurile si romantele o fermecau. La Izvorul Tamaduirii era mbulzeala de pahare, iarprin nserarea brazilor soaptele de dragoste se ntreceau si sestingeau n aerul ce nviora inimile... ntro poenita ascunsagrupul de neamuri dadu ntmplator peste Ionel, seznd pe o banca, cu tigara n coltul gurii, nepasator si linistit. Muzica sizgomotul lumii deabia ajungeau aci ca o adiere blnda. l silira

1776

1777

sa mearga sa mannce mpreuna.

-De ce nu ma lasati pe mine n pace? zise Ionel, urnindu-se anevoie. Mie nu-mi place galagia si lumea... In ntunerecul nstelat restaurantul stralucea de lumina. Terasa mai toata era acuma acoperita de mese, iar n parfumul brazilor se amestecau mirosuri de mncari si bauturi. -Uite Ungureanul striga George tocmai cnd erau aproape de

1778

masa ce li se rezervase, oprindu-se. Ce faci pe aici, prietene? Aurel vazu pe Laura n mijlocul celorlalti, si scoase palaria si zise ncurcat: -Buna seara, stimata doamna!... Laura raspunse dnd din cap serios, urmndu-si calea, fara nici o tresarire. Doar cnd se aseza la masa se gndi zmbind ca odinioara a putut simpatiza pe baietoiul asta... 317

1779

Erau pe la mijlocul cinei cnd deodata aparu Titu pe terasa. Se uita mprejur putin jenat, apoi vaznd masa cea mare, veni drept si saluta parca pe toti i-ar fi cunoscut de cnd lumea. -Am primit trziu telegrama si deabia adineaori am putut sosi! Laura, care nu-l mai vazuse de la cununie, l mbratisa plngnd si murmurnd cu drag: -Titule! Titule!

1780

Sotii Herdelea se simtira mai mndri, observnd ca feciorul lor a facut impresie buna asupra noilor neamuri. -Aici, aici, lnga mine, ca mie-mi sunt mai dragi poetii! striga Alexandru dndu-si scaunul mai la o parte. La dreapta lui Titu sedea Eugenia care-l privea curioasa. Titu i saruta mna inelata si parfumata, si asezndu-se i zise: -Superba sora are George, iar eu ncntatoare cumnatica!

1781

-Opreste, tinere, avntul! rse Alexandru. Sa nu te apuci sa-i faci curte ca barbatu-sau e gelos ca un harap! Gogu, de peste masa, zmbi cu o nepasare cautata, n vreme ce ceilalti rsera cu pofta. Eugenia nsa se rosi putin si raspunse: -Cu toate astea mi place sa mi se faca curte! -Aha! aha! striga iar Alexandru. Care va sa zica o invitatie n

1782

toata forma?... Gogule, sa fii cu ochii n patru ca tnarul e primejdios!... Rsul si buna dispozitie domni toata seara... Titu fu gazduit, fireste, tot n Vila Mara. Se scula nsa mai de dimineata ca toti, sa se poata plimba si sa-si racoreasca creierii nfierbntati de emotiile ce i le-au strnit oamenii din tara unde nazuia si el. Se simtea fericit si-i suna mereu n urechi mai ales graiul lor grabit si dulce. Dndu-si seama ca Alexandru l

1783

simpatiza, voia sa cstige si prietenia lui Gogu care, fiind

1784

deputat, l va putea ajuta mai lesne cnd va ajunge si dnsul n Romnia. Apoi Eugenia l fermecase asa nct o si visase, dar acum trebuia s-si astmpere admiratia zicndu-si ca nu-i timpul sa se tie de naluciri... La izvor se ntlni cu Ionel Pintea care bea foarte cumpatat, dintr-o ceasca, borviz cu lapte n care nmuia chifla.

-Asta-i cura mea - zise Ionel zmbind silit.

1785

Pornira mpreuna printr-o padure de molifti desi Ionel nu era prea ncntat, caci petrecea mai bine singur. Titu totusi seagata de dnsul, dornic sa afle ce-i n Bucovina, fiind ntiul omde-acolo cu care putea vorbi. 318 ntrebarile lui staruitoare nsa pe Ion Pintea l plictisira, nct ncele din urma i spuse raspicat: -D-ta vrei sa ma faci sa vorbesc de lucruri care pe mine nu maintereseaza sau cel putin nu ma pasioneaza. Eu azi sunt un

1786

simplu contabil coplesit de munca, si care nam nici vreme sinici pofta sa ma amestec n zzaniile politice. Orice politica mie indiferenta... Prostiile astea, iarta-ma ca zic asa, le-am facut pe cnd eram prin liceu si nu le-am mai luat cu mine n viata, sa mi-o mpovarez... Si pe urma, mai cu seama la noi nBucovina, politica nseamna numai cearta, hartuiala, scandal, murdarie... mai mare rusinea! Suntem putini si totusi dezbinatin attea partide si bisericute, nct nimeni nu se gndeste la

1787

interesul general, ci toti se gndesc numai la ambitiile lormarunte... A, mi-e si scrba!... Eu cred ca libertatea e cea mai mare nenorocire pentru poporul care nu-i copt s-o aiba. Deaceea d-voastra aici sunteti mai fericiti, orict va plngeti si va burzuluiti... Asa este, domnule! Aici ungurii, nerozi, va scie, va persecuta, va ngenunchiaza - adevarat. Asta-i norocul dvoastra, caci asta va face drzi, solidari si puternici. n clipacnd vi s-ar da libertatea, ati face si d-voastra ceeace se face

1788

la noi... Ungurii sunt prosti si va ntaresc vrnd sa vaslabeasca. V-ar distuge nsa ndata ce v-ar dezlega lanturile!... Titu ramase cu gura cascata, fara sa mai poata raspunde. -Ei, acuma ai aflat? sfrsi Ionel acru. Adevarul e totdeauna dureros... Titu murmura ceva, mai merse ctiva pasi, apoideodata i zise buna ziua si se desparti tulburat. -Nu se poate... Vorbe... Astea-s aiurelile unui ursuz! se gndi dnsul, simtindu-se totusi obosit ca dupa o noapte nedormita.

1789

-nca unul care-i cu mintea plina de fumuri! murmura Ionelsingur, bucuros c-a scapat de un tovaras prea gures. Titu fu posomort toata ziua, parca de cele ce i-a spus Ionel atrna fericirea lui ntreaga. si aminti fiece cuvnt si-l dureauca o mare nenorocire. Laura i si sopti cnd gasi un prilej:

1790

-Ce ai, draga Titule? Nu fii uricios! E vorba de viitorul tau. George a vorbit cu Alexandru despre tine si despre dorinteletale... Ia seama sa nu-i indispui pe toti! Dupa prnz, stnd cu totii de vorba ntr-un chiosc, la umbra, Herdelea povesti amanuntit rudelor cte a patit. Voind sa-sipregateasca mai frumos iesirea la pensie, o ntoarse pe coardanationala, aratndu-le cum toate i se trag din faptul ca a luat apararea unui biet taran romn fata desamavolnicia unui magistrat ungur, apoi staruind mai alesasupra examenului cnd inspectorul i-a

1791

cerut sa nu mai lase pecopii sa crcneasca pe romneste, si sfrsind melancolic:

-Dar dect sa-mi unguresc sufletul la batrnete si sa-mi vnd constiinta, mai bine s-ajung salahor muritor de foame!... Mai bine!... De aceea ma si bate capul sa ies la pensie curnd, curnd. Rudele din tara fierbeau de indignare. Chiar si Gogu se ncalzi si, cnd Herdelea spuse ca, de-ar fi mai tnar, s-ar duce si el n

1792

Romnia ca Titu, numai sa scape de urgia stapnirii unguresti, -se repezi nsufletit la Titu, si-i strnse mna: -Bravo, tinere! Vino la noi, la libertate!... De ce-ai sta si d-ta ntre barbarii acestia cutropitori de constiinte!... Titu se nsenina mai cu seama ca Gogu i oferi ndata sa traga la dnsii n Bucuresti, adaognd: -La noi poti sta toata ziua, sa mannci si sa faci poezii cte-ti place!

1793

-Sa vii negresit la noi! O sa-mi faci mare placere! spuse si Eugenia privindu-l cochet si convinsa ca melancolia de azi a tnarului a fost din pricina ei. Alexandru l pofti sa mai mearga si pe la dnsul, prin Giurgiu, daca i se va ur la Bucuresti. -Sa vii numai, ca n-ai sa rami pe drumuri n Romnia! sfrsi Atena. -Cu attea protectii mari, ministru trebuie sa ajungi, Titule!

1794

striga Herdelea uitndu-si grija lui de multumirea ca-si vede feciorul fericit. ntr-una din zilele urmatoare Gogu si Alexandru, vorbind de Titu, socotira ca ar fi poate si mai nimerit sa-i gaseasca vreun temei oarecare, ca sa nu se simta jenat stnd degeaba. Si hotarra ndata sa-l adaposteasca la un ziar; Gogu, ca deputat, are sa-i faca loc baremi la jurnalul partidului.

1795

-O,da, la o gazeta! zise Titu stralucind de bucurie, cnd afla. Asa ceva visam eu... Tocmai asa ceva... Perspectivele trandafirii i stersera din creieri raspunsul lui Ionel ce-l ntunecase un rastimp. Cu privirea la tinta care lucea mai aproape, viata i se parea plina de comori...

1796

Dealtfel Gogu prinse dragoste multa pentru tnarul cu ochiiaprinsi de-o lumina stranie si naltatoare, cum i zicea. Umblau mult mpreuna, discutnd politica nationala si uneorichiar literatura romneasca desi acasa

Gogu se mndrea ca n-a citit n viata lui dect numaifrantuzeste. Si alaturi de Titu, deputatul se simtea cuprins denflacarare:

-Trebuie sa mai aveti rabdare, sa mai luptati, sa mai rezistati!

1797

Va veni si mntuirea! Trebuie sa vie!... Credeti ca pe noi, dincolo, nu ne doare viata voastra de suferinte?... Voi sunteti speranta noastra, precum noi trebuie sa fim speranta voastra!... -De ce nu faceti macar un gest ca sa ne ncurajati? ntreba Titupe care gndul acesta l framntase mult. -Va dorim n adncul inimii noastre, dar gura trebuie sa fie

1798

muta! zise deputatul romn grav. O, politica!... Ce stupid lucrue politica n lume!... Ion auzi curnd ca Vasile Baciu a umblat pe la un avocat dinBistrita si ca l-ar fi tocmit sai scoata toate pamnturile de la ginere-sau. Se spaimnta mai ales simtinduse slabit nndrjirea lui de cnd i-a murit si copilul. Desi vedea primejdia, gndurile nu-i mai erau ndreptate numai asupra ei, cihoinareau neputincioase ba ncoace, ba ncolo. si zicea ca nare sa dea nici un petec de loc, s-apoi ndata iarasi ca n-ar firau sa cada la o nvoiala cu Vasile, sa-i astupe gura... n schimbinima i

1799

batea mereu mai nerabdatoare, framntata de un dor nabusit prea multa vreme care azi statea sa izbucneasca. Cnd i venea n minte Florica, uita de toate, chiar si de socrusau, ntocmai precum odinioara a uitat-o pe ea din pricinapamntului... A doua zi dupa ce afla cum a fost Vasile Baciu la avocat, vazu pe Florica trecnd cu demncare la oameni, sprintena, zmbitoare si dndu-i binete parca l-ar fi chemat la dnsa:

1800

-Ce mai faci, Ionica!... Noroc bun! -Noroc bun! mormai el ngrozindu-sc cum i se scurg ochii dupa ea. n aceeasi seara, venind de la cmp, se opri n poarta luiGeorge sa-l ntrebe ce sa faca cu socru-sau? Dar n vreme ceGeorge i spunea si-l nvata ce credea, dnsul vedea numai pe Florica, n tinda, nvrtindu-se la vatra, pregatind cina, sideabia se stapnea sa nu se repeada la ea, s-o cuprinda nbrate si s-o duca de aici, sa n-o mai atinga nimeni, nici sa nu io rvneasca...

1801

Ziua urmatoare se gndi sa se duca iar la George, dar nu maindrazni de frica sa nu-i vaza n ochi patima. Si, fiindca totusi

1802

trebuia baremi s-o vaza,

alerga ca un smintit pna ce stirici la care holda secera Florica si-si facu drum prin apropiere si o zari... Se mira si se afurisea ca a lasat-o sa se marite cu altul si ca na luat-o el, s-apo se mngia singur zicndu-si:

-Mie mi-a fost scrisa Florica, degeaba...

1803

ncerca sa se smulga din latul ce-l strngea tot mai tare si sa-si ntoarca toate gndurile la mosia lui amenintata de ndrjirealui Vasile. Dar cnd se mustra c-o sa-si piarda averea pentru omuiere blestemata, cum se mustrase si altadata, acuma i se adaoga n creieri, nechemata, ntrebarea: ce folos de pamnturi, daca cine ti-e drag pe lume nu-i al tau? Si pe urmagndurile se nlantuiau. Baremi de ar fi trait copilul, sa stie sidnsul pentru cine munceste si se sfarma. Dar asa, cui arramne mosia lui, daca l-ar strnge Dumnezeu ntr-o buna zi,

1804

caci omu-i trecator ca adierea vntului... Din pricina alergaturilor zadarnice ramasese n urma cu muncapamntului. Toata lumea ispravise seceratul, dar el mai aveanca doua holde n picioare. Numai dupa o cearta mare cu masa, se urni sa trimita pe Glanetasu cu trei lucratoare la locul celmai mare, iar delnita de lnga drumul cel vechiu s-o doboarednsul. Era ntr-o Joi. De unde muncea Ion se vedea drumul pe care treceau nencetat femei cu cosuri si dasage, mergnd la blciulsaptamnal n Ar-madia. Marul paduret, sub care nascuse anultrecut

1805

Ana, era ncarcat de rod si facea o umbra groasa, desi oporumbiste verde l acoperea pna-n ramuri. Ion lucra cu o voie buna cum nu mai avusese de mult ca si cnd ar fi presimtit o bucurie navalnica. Se uita rareori spredrum, ca sa nu-l tie de vorba nimeni. Dealtfel pe la prnzul celmic nu mai trecea pui de om... ncepu sa lege snopi si, cnd ispravi si-i aseza n picioare, si arunca ochii spre Pripas. Atuncivazu departe o femeie, venind grabit, cu niste dasagi pe umar. Tresari si privi mprejur, bucuros ca e singur ct e hotarul de

1806

mare. -Florica! murmura dnsul apoi cu ochii spre femeia care seapropia mereu. O sorbea cu ct se apropia si i se parea din ce n ce mai frumoasa. Florica avea o naframa alba n cap, legatastrengareste. l zari si ea mirata si cuprinsa de o strngere deinima. Dar nu-si pierdu firea si, cnd ajunse n dreptul lui, strigazmbitoare: -Am sa sosesc la spartul trgului, Ionica!... De, omul cu multegriji anevoie iese din casa!...

1807

1808

Ion ar fi vrut s-i raspunda si limba parca i se ntelenise. Floricansa nu se opri. i atunci l apuca o frica cumplita ca niciacuma, desi ar avea prilej

bun, nu e n stare sa-i vorbeasca, sa-si desarte sufletul... Pasi spre drumul pustiu si izbucni aproape disperat:

-Unde fugi asa, Florico?... mai stai o leaca, stai ca am sa-ti spun ceva... Si vino mai ncoace ca doar n-o sa piara trgul...

1809

Femeia parc-ar fi asteptat chemarea. Se ntoarse din cale si veni spre dnsul, cu fata aprinsa, dar zicnd molatic: -Vai de mine... numai sa nu ma tii mult de vorba, Ioane, ca ma omoara George... Iar cnd fu lnga Ion, adaoga mai ncet: -Ma duceam sa vnd niste pere oarzane, ca ne trebuiesc bani... Si George nu ma lasa nici sa... Ion o privea tacut si simtindu-se jignit ca ea vorbeste de

1810

George. Nevasta, ridicnd ochii ei albastri ntrebatori si adncindu-i n ochii lui tulburati, ntelese, si curma gndul si murmura gingas: -Ce vrei, Ionica?... Barbatul zise, cu dintii strnsi, nfricosat parca sa nu-i zboare spre dnsa tot sufletul nnebunit de patima: -Mai odihneste si tu... De ce nu vrei sa te odihnesti? Privirile lor se mpleteau, fermecate. Florica sopti mai domol:

1811

-S-grabita, Ionica... zau asa... Lasa-ma... sami vad de drum... zau asa... Dar n acelasi timp pasea alaturi de Ion, cu umarul lipit de umarul lui. Trecura prin porumbiste si se oprira sub marul paduret unde sumanul barbatului era asternut pe jos, n umbra, ca un culcus pregatit nadins. Se asezara privindu-se n ochii stralucitori de o fericire mult asteptata. Ion vru sa-i impute ca i-a pomenit de

1812

George, sufla greu pe nas si deabia putu gfi: -E hei, Florico... -Uf, ce cald mi-e... m-a topit caldura - zise femeia dnd mai la o parte dasagii cu pere. Dar aici e bine ca-i racoare... zau asa... racoare... -Racoare - blbi Ion n nestire peste cteva clipe. Apoi tacura, ascultndu-si bataile inimii. Apoi Ion, brusc ca o fiara, o cuprinse de subtiori si-i musca buzele. Apoi Florica sa

1813

lasa pe spate, moale, gemnd... -Tot a mea trebuie sa fii tu! zise barbatul pe urma cnd Florica si lega naframa, gata de plecare. Sa stiu de bine ca fac moarte de om si tot a mea ai sa fii! ^ -Ei, Ionica, multe zice omul! raspunse femeia fara sa^l mai priveasca. Cnd s-a putut, n-ai vrut; cnd vrei tu, nu se mai

1814

poate!... 323 Ion ramase seznd pe suman, cu ochii dupa Florica ce se pierdea prin porumbiste.

-Ba se poate! murmura singur, ca o ncurajare. Sa stiu de bine ca... si reteza deodata vorba. Frunzele marului fosneau ca o

1815

imputare. Si imputarea i aducea aminte pe Ana. Sari n picioare parca l-ar fi ntepat o vipera. Nu mai ndrazni sa seuite spre marul sub care, acum un an, cealalta i-a nascutcopilul. Se duse la secera, fara a ntoarce capul, ca si cnd dinspate l-ar fi amenintat o mna nevazuta... Florica se departa pe drum leganndu-se mndra n solduri. Inima lui Ion tresalta de noi fiori, n vreme ce buzele-i soptiradrz: -Ba se poate!... Sa stiu de bine ca fac moarte de om!...

1816

324 CAPITOLUL XII GEORGE Precum flacaii se duc pe la fete n fiecare seara, pe viscol ca si pe vreme frumoasa, frnti de munca zilei ca si dupa odihna dinsarbatori, tot astfel se ducea acuma Ion pe la George, nesmintit, ca spre un frate bun, cnd sa-i ceara un sfat, cndsa-i dea el o povata, gasind totdeauna o pricina care sa-i ndreptateasca venirea... Nu se mai sfia de George si uneorischimba cte-o vorba si cu Florica, n treacat, cum se cuvine sa

1817

te porti cu orice muiere n casa omului... Iar George se simteamagulit ca vine si se mndrea ca-i cauta sfaturile un barbat destept ca Ion care, prin minte si siretenie, s-a nstarit de undemai nainte era calic ca soarecele din biserica... Numai Savista-Oloaga, care traia pe lnga casa lui George, bufnea si se burzuluia din ce n ce mai nastrusnic. Fiindca George a strns-o de pe drumuri si glumea uneori cu dnsa simai ales fiindca nu uita niciodata, cnd aducea rachiu, sa-i dea

1818

si ei cte un paharel, Savista l iubea cu o furie salbateca, attde caracteristica estropiatilor, si ar fi fost n stare sa strnga de gt pe oricine pentru dnsul. n schimbul mncarii n-avea altandatorire dect sa stea toata ziua pe prispa si sa hsaiascagainile ca sa nu intre n tinda. Ba Joia, cnd era frumos, Georgei mai dadea voie sa se trasca pna-n Ulita Mare, sa-si cerseasca si cte ceva gologani, sa aiba si ea banii ei... Cuaceeasi 325 patima ura nsa pe Ion de cnd a simtit ca umbla dupa Florica

1819

si ca astfel vrea sa nsele pe George. Se linistise un rastimp, dupa ce ocarse pe Ana, vaznd ca venirile lui Ion s-au oprit

1820

brusc, si fusese chiar mndra ca ea a putut abate o primejdiece ameninta pe idolul ei. Dar acuma ca Ion venea mai des catotdeauna, ngrijorarile o zbuciumau si o faceau sa nu maiatipeasca nici n dupaamiezile cele mai dogortoare. De cum sosea Ion, ea se lipea de prispa ca o broasca, ciulind urechileca sa nu-i scape nici o vorba, ochii i luceau straniu, ca douamargele de sticla, urmarindu-i fiece miscare si privire, fara apierde din vedere nici pe Florica n care n-avea nici o ncredere, neuitnd ca odinioara era sa se marite chiar cu Ion, daca el ar

1821

fi vrut s-o ia... Se nfuria ca nu putea surprinde nimic la Ion sica doar Florica se zapacea si se rosea putin, nct oalele idadeau deseori n foc, umplnd toata casa cu aburi si miros de rntas ars. Plictisita de atta pnda zadarnica, ntr-o zi, fiind numai Floricaacasa, avu o izbucnire de furie, urlnd si amenintnd:

-Spun tot lui George... Tu esti rapandula... tu... tu... Ce vine Ion? A? Ce-i Ion? Barbat?... PtuiL. TifssL.

1822

Scuipa spre Florica, se nvineti de mnie neputincioasa, si smulse smocuri de par din cap si ochii i se umplura de snge racnind: -Rusine!... Rapandula!... Omoara George!... Femeia se sperie nti, creznd c-a dat boala rea peste ea, dar pe urma, ntelegnd unde bate, o huidui. Si oloaga se potoli ndata, parca i-ar fi turnat apa rece n cap. i paru rau ca s-a tradat si, ca s-o dreaga, vru sa arate c-a glumit si ncepu sa

1823

rda cu dintii ei lungi si galbeni: -Gluma, fa... Zau... Da-mi ciorba!... Foame... Odata nsa Ion pica pe la prnz, cnd George lipsea. Savista ncremeni pe prispa vazndu-l ca intra n ograda. Si cnd Ion zise nepasator, oprindu-se lnga poarta: -Noroc, noroc, Savisto! Tot voinica?... Da George-i pe-acasa? -Numai Florica acasa! raspunse ea repede, arznd de dor sa-l faca sa se apropie de nevasta, ca sa se adevereasca banuiala ei.

1824

Ion statu pe gnduri cteva clipe, s-apoi zise mai ncet, aruncndu-si ochii fulgerator spre tinda: -Aveam cu George o vorba... Pacat ca nu-i si el aici... Si pleca, ntristat, clatinnd din cap, uitndu-se napoi din ulita... Savista fierbea .de bucurie. Era sigura ca Ion venise la Florica, nadins pentru ca o stia singura. Si de-aci ncolo cnd nu era George acasa, nu mai statu lnga usa tinzii, ci tocmai n colt,

1825

ascunsa dupa o gramada de coceni de porumb, asteptndu-l sa mai pice. Peste cteva zile Ion ntr-adevar veni iar, tot pe vremea

1826

prnzului. nainte de a deschide portita nsa se uita prinograda. Oloaga, din ascunzatoare, vedea ca pe ea o cauta. Apoi Ion intra repede si disparu n tinda. Savista se tr ct maifara zgomot spre usa. Si auzi glasul lui Ion, dragastos, si pe al Floricai, nfricosat. Tremura totusi att de grozav de bucurie canu ntelese nimic, desi cei doi n tinda vorbeau destul de tare... Ion iesi curnd, vazu pe Savista si pali. Dar si reveni repede sii zise usor:

1827

-Am venit iar si iar n-am dat de George... Nam noroc si pace! Rami sanatoasa, lele Savista! Oloaga nu raspunse; n privirea ei nsa flfia atta ura, ca Ion pleca fara a mai ntoarce capul. Era fericita si deabia astepta sa vie seara, sa-i spuna tot lui George. -Bade... bade!... vino-ncoa! l ntmpina cnd l zari. George, desi ostenit rau, se duse spre ea la gramada de coceni. -Ei? Ce pozna-i cu gainile? o ntreba n gluma.

1828

Savista ncepu foarte ncet si rar; dar apoi, cuprinsa de emotie, spumega nct nu mai era chip s-o priceapa nimeni. -Ion?... Ei ce vrea Ion?... A fost aici? o ntrerupse barbatul stergndu-si de pe obraji naduseala framntata de praf. -Ion... fost... Florica... fost... Tlhari... Omoara, omoara! gemu oloaga desperata, podidind-o lacramile si necndu-se de sughituri.

1829

-Bine, Savisto, bine... Lasa ca stiu... bine! facu George linistit. Deabia dupa cina, cnd se culca n pat lnga Florica, se gndi mai bine la vorbele Savistei si se cutremura, caci deodata si aminti privirea lui Ion de la nunta, privirea care l-a nspaimntat atunci si pe care totusi a uitat-o. Cum a putut-o uita oare? -Apoi daca-i asa, l omor!... Acu nu-l mai iert... l omor! si zise

1830

George hotart, mngind corpul femeii care-i atta sngele. D-na Hetdelea nu voise sa faca cearta n fata oamenilor straini, n Sngeorz, dar cum ajunsera acasa, l lua pe Herdelea la zor: -Nu stiu nebun esti ori nu esti n toate mintile de vorbeai ntruna ca iesi la pensie... Se vede ca ti s-a urt cu binele... Apoi de aceea ne-am caznit si am suferit, ca acuma, dupa ce ai scapat cu fata curata, sa cauti singur saracia?

1831

Ghighi era de aceeasi parere, anume ca retragerea ar fi oumilire. Ct priveste ca inspectorul cere sa nvete pe copii numai ungureste, dascalita raspunse prompt, potrivindu-siparerile dupa mprejurari, ca totdeauna:

-Ei si? Te ncnti de lingusirile romnilor, parca din vorbefrumoase ai putea mnca? Lumea stie ca suntem romni, dar sovinismul nu-i a buna niciodata. Adica ce-o fi dac-o sa-i nveti ungureste? Lasa-i sa nvete, ca-i bine azi cnd stii o limba

1832

1833

straina, ca vezi bine ca fara ungureasca nici nu te mai potimisca din loc... Daca-s vremurile asa, noi sa le schimbam?... Herdelea nsusi se simtea nenorocit ca trebuie sa se despartade scoala, dar totusi se rusina sa spuna chiar si acasa ca inspectorul l sileste sa iasa la pensie. Si dealtfel mai spera nsine ca pna-n cele din urma se va mai ntmpla ceva si nu vatrebui sa plece. De aceea amna mereu si nu facea petitia. Totusi, pe de alta parte, pentru orice eventualitate, raspndea si prin Armadia stirea ca, fata de persecutiile tot mai crnceneale ungurilor,

1834

se gndeste sa-i dea dracului si sa se retraga. Raspunsul i-l dadu Grofsoru, la berarie, n gura mare:

-Prietene si frate! Mai bine sa mori dect sa fii calaul copiilor nostri! Si fraza aceasta facu ocolul Armadiei, cstignd simpatiiamndurora, si chiar lui Belciug, pe care Herdelea l lua vesnic de martor sicare ngalbenea de indignare cnd venea vorba de inspectorul Horvat.

1835

Dupa asemenea ncurajari, nvatatorul iar venea acasa hotartsa-si scrie ndata cererea de pensie. Acasa nsa gaseampotrivirea drza a dascalitei care-i schimba iar planul. D-na Herdelea, sfatuindu-se toata ziua cu Ghighi, descopereaumereu argumente mai temeinice. -Uite pe Zagreanu! Stii bine, ca tu mi-ai spus, ct a fost nPripas i-a nnebunit cu ungureasca... Si cu toate astea nu-i zice nimeni nimic, ba-l lauda toata lumea si-i prezice viitor mare!... Fiindca asa si este!

1836

Herdelea, ncercnd sa profite de simpatiile lor pentruZagreanu, spuse ca ar fi cuminte sa-i cedeze lui locul din Pripas, fireste daca are intentii serioase cu Ghighi. Pe cnd fataprotesta mpotriva acestui plan infernal, declarnd ca i-e urtZagreanu (n Sngeorz nsa marturisise n taina Laurei ca ebaiat foarte dragut, macar ca e numai nvatator), d-na Herdelea zise neclintita: -Lasa, nu te ngriji tu de el. i gaseste lui loc inspectorul, ca stiidoar ct l iubeste si-l protejeaza...

1837

Prin August, ntr-o dupa-miazi, Zagreanu veni mai miscat caalte dati, desi Ghighi nici nu era acasa. Herdelea trecu ngradinita cu dnsul, sa stea de vorba. Si tnarul spuse ndataca soseste tocmai de la Bistrita, si deaceea e plin de praf. Nici n-a fost nca sa se schimbe. A vazut pedomnul inspector... Apoi nu mai putu continua. Herdelea l privintrebator.

-Mi-a spus multe - relua Zagreanu mai ncurcat, parcanegasind cuvintele potrivite. Mi-a fagaduit... cate-n luna si-n

1838

stele... Mi-a fagaduit...

-Te are drag inspectorul - zise Herdelea linistit. E bine sa fiibine cu inspectorul, foarte bine. Numai sa-ti dea o scoala buna, ntr-un sat bun. -Apoi vezi, domnule colega, da, da - blbi tnarul. E greu... Nu stiu cnd s-o putea... Da... Domnul inspector zice ca vreasa-mi dea Pripasul... -Pripasul? facu Herdelea cu o sageata n inima. -Da... adica... zice ca d-ta n-ai sa mai stai mult, ca-ti trebuie

1839

odihna, ca ai servit destul... ca... n sfrsit... Zagreanu nu ndrazni sa-i mai spuie ca inspectorul i-a poruncitsa reaminteasca batrnului nvatator sa trimita imediat cererea de pensie, altfel l va scoate din oficiu, caci n nici un caz nu vamai ngadui sa nceapa tot dnsul noul an scolar... Herdelea ramase pierdut. ntelese ceea ce nu ndraznise sa-imarturiseasca Zagreanu si se simtea dureros rusinat. -Adevarat, foarte adevarat - murmura apoi cu glasul tremurat.

1840

Am servit destul, prea destul... N-am sa mai stau... Nu, nu, fielinistit inspectorul! Fii si dta linistit... n aceeasi seara, dupa ce se culca d-na Herdelea si Ghighi, el se aseza la birou si scrise pna trziu de tot. Strica multe colide hrtie si toate le uda cu lacrimi. nchipuirea ca de-acumaparaseste pentru totdeauna scoala lui, iubirea lui, i sfsiainima. Cnd i-a venit suspendarea, a plecat cu o scnteie de nadejde de ntoarcere; azi pleaca fara nici o nadejde. De azincolo nu mai e nvatator...

1841

-S-a sfrsit, s-a sfrsit - soptea dnsul frnt, ca femeia cndtrebuie sa-si dea seama ca a mbatrnit. 3, Vasile Baciu fusese la trei avocati n Bistrita si toti trei i spusesera la fel: legea zice ca copilul mosteneste pe tata sitata mosteneste pe copil. Asta nseamna ca sa nu-si mai toceasca opincile n zadar. Cu toate acestea el ameninta mereupe Ion cu judecata nadajduind sa-l sperie, cum s-a speriat sidnsul odinioara. Sufletul lui nsa era toropit de amaraciune sise revolta

1842

mpotriva legii care ngaduie ca un tlhar sa vie sa-i ademeneasca fata, sa-i smulga mosia si pe urma, dupa ce baga n groapa femeia, saramna cu pamnturile si averea luata cu japca... Gndindu-se mereu la nedreptatea lumii, a>unse la banuiala si apoi laconvingerea ca Ion a omort pe Ana, nadins ca sa-i ramnamosia si sa se poata nsura a doua oara. Oamenii, carora lempartasea credinta aceasta, credeau sau nu credeau, dar toti pizmuiau pe Ion ca s-a ales cu atta pamnt pe urma Anei...

1843

De suparare si de necaz, Vasile Baciu se asternu mai rau pe

1844

bautura... Nemaistiind ncotro s-o apuce, ntr-o dimineata se duse la popa Belciug si i se plnse. Preotul, cumpanind si chibzuind, avu o idee cucernica si zise att:

-Bine... Am sa va chem pe amndoi... Si Dumineca urmatoare Belciug chema pe Vasile si pe Ion, mpreuna cu mai multi fruntasi ai satului.

1845

-Oamenii de omenie trebuie sa se nvoiasca! vorbi preotul frecndu-si minile. Sa cautam si noi, cu totii dimpreuna, o nvoiala omeneasca! Asa-i bine si asa-i frumos!... Ion, linistit, ridica glasul: -Eu nu-s nici cine, nici fara suflet, domnule parinte... Nu-s, martor mi-e Dumnezeu! n casa l las sa seada ct o trai, macar ca-i a mea dupa lege si poate mi-ar face trebuinta. Dar l las,

1846

ca-s om si nu strng pe nimeni de gt... Trei locuri a vrut, trei le-a arat, le-a semanat, le-a cules. Puteam sa i le iau ca-s ale mele. Nevoie de ele n-are, ca bucatele n loc sa le mannce, le vinde si le bea... Dar, zic, lasa-l sa aiba si sa bea, c-a muncit destul si suparari l-au ars destule... Apoi acu, vedeti si dvoastra, oameni buni, daca-l las eu sa traiasca, dumnealui nu vrea sa ma lase pe mine sa traiesc!...

1847

Vasile Baciu, aprins ca omul fara dreptatea legii, sari cu raspunsul: -Adica cu ce drept sa-mi iei tu averea mea? Cum sa-ti ramie tie pamnturile mele?... Ca fata mi-ai omort-o, copilul ti l-ai omort?... Cu ce drept?... Vinele i se umflau pe tmple ca niste rme. Dar vremea trecea, vorbele cadeau si nvoiala nu se apropia. Atunci Belciug gasi clipa binevenita sa intervie. si drese glasul si rosti grav, ca la predica:

1848

-Oameni buni si drept-credinciosi, dreptatea-i vesnic cu doua taisuri, ca palosul n mna ostasului viteaz... Dreptate are Ion, caci legile lumii spun ca averea copilului se cuvine parintelui care l-a zamislit si l-a crescut. Dreptate are si Vasile, caci dupa moartea fetei lui si a copilului ei, cuveni s-ar ca mosia sa se ntoarca la cel care a agonisit-o... Acuma mie, paznicul sufletesc al

1849

vostru, dragi mi sunteti amndoi deopotriva si dornic as fi sadobnditi deopotriva fericirea pe pamnt ca si n ceruri, dimpreuna cu fetele luminate cu care neam silit, ct am putut, sa va mpacam cum e mai bine. Drzi si nenduplecati suntetinsa ca doua sabii ce nu ncap ntr-o teaca. De aceea iata ceam socotit eu ascultndu-va: stapniti amndoi ce cuprindeti n ziua de azi, tu, Vasile, casa si locurile pe care ti le lasa, iartu, Ioane, averea care ti-a harazit-o mila cereasca. Dar iarasi

1850

1851

socot ca drept n-ar fi sa ajunga mosia n mini straine. Viataomului e ca floarea cmpului. Azi e, mine nu-i... Poate ca azimine, Ioane, ai sa te nsori, sa ai copii, dar poate, Doamnefereste, sa-si nchizi ochii cnd ai crede ca esti mai voinic... Apoi, asa, n-ar fi pacat de Dumnezeu sa ramna averea ta cuinici nu te-ai astepta?... S-atunci as crede c-ar fi ntelept sifrumos sa va legatuiti amndoi sa lasati ce stapniti sfinteibiserici n cazul cnd, Doamne pazeste, v-ati prapadi fara mostenitori directi, adica fara copii... Facnd astfel, ntaritiputerea Domnului pe pamnt

1852

ca si Domnul sa va primeascasufletele n ceruri n vecii vecilor! Preotul tacu brusc, cobornd ochii n jos, asteptnd parca efectul cuvntarii sale asupra celor de fata. Apoi cnd nteleseca toti sunt de parerea lui, se retrase n odaita de culcare, lasndu-i sa convinga si pe cei doi pricinasi. Dupa multavorbarie fruntasii izbutira sa-i faca sa-si dea mna... Belciug reveni atunci cu o declaratie scrisa. Vaznd hrtia, Ion mai

1853

sovai o clipa, dar totusi iscali, gndindu-se ca asta-i un moftfara valoare, deoarece dnsul are sa se nsoare curnd si sa faca copii care sa-l mosteneasca. Vasile se bucura ca, daca nu se ntoarce la dnsul, mosia baremi nu se va risipi nici printreneamurile Glanetasului.

-Asa! zise preotul mpaturind frumos actul. De pe amvon amsa dau de stire satului ntreg hotarrea voastra crestineasca... Dumnezeu sa va binecuvnteze!

1854

Vasile Baciu pe urma se opri la crciuma, se mbata si se batucu straja Cosma Ciocanas. Ion nsa se duse drept la George, sai povesteasca ce-a facut. Si pe drum se gndi numai la viitoarea lui nevasta... Titu socotea sa treaca granita cu trei sute de coroane. Sumaaceasta o avea, dar i mai trebuia si ceva maruntis care sa-i ajunga pna la trecere. Pna ce nu cunoscuse pe rudele din Romnia, se nfiorase gndindu-se ca porneste in lume cu treisute de coroane;

1855

acuma mergea la sigur, ca si cnd ar fi plecat331 din Pripas n Lusca ori n Magura... Maruntisul nsa l ncurca, fiindca oricum se silea, nu sporea si-i ameninta rotunjimeacelor trei sutare... Salvarea i veni sub forma unei idei, citind ntr-un ziar ca Asociatiunea pentru cultura si literatura poporului romn va tine adunarea generala la Sibiu n luna Septembrie... Deoarece, pe cnd citea, vazu pe masa Tribuna Bistritei, un ziarsaptamnal local, se gndi

1856

deodata: ce-ar fi sa se duca dnsulca reprezentant al ziarului la serbarile Astrei? Ar fi mai nti ca ar face economii de cheltuieli, si al doilea ca ar cunoaste dintro data toata inteligenta romneasca din Ardeal, nainte de a

1857

l parasi, cine stie pentru cta vreme... Tribuna Bistritei dealtfel i reprodusese poezii din Familia, cu osanalelecuvenite despre distinsul poet al Vaii Somesului... Se asezandata si scrise cteva rnduri bine simtite directorului gazetei, un avocat fara clientela si mare nationalist, cerndu-i un bilet de legitimatie si banii de cheltuiala trebuinciosi. Raspunsuldirectorului sosi peste trei zile, aducndu-i biletul de legitimatie, dar si vestea trista ca ziarul de-abia-si traste viata de la o

1858

saptamna la alta si ca prin urmare distinsul poet ar face ofapta nobila romneasca reprezentndu-l, daca se poate, pepropria-i cheltuiala... ntre timp Titu, nchipuindu-si cum va finconjurat si rasfatat dnsul la Sibiu, ca omul care e glasul unui ntreg tinut de romni, se nsufletise att de mult de ideea de areprezenta Tribuna Bistritei, nct nici nu se mai sinchisi canu a primit bani si ca deci socotelile lui ramneau tot ncurcatecu maruntisul... Cu o saptamna nainte de plecare veni acasa spre a se pregatin tihna si a-si lua ramas bun de la toti cunoscutii, caci omul

1859

stie cnd porneste, dar numai Dumnezeu stie cnd se ntoarce. Caldararu, la despartire, l-a mbratisat si n-a uitat sa-i spuna ca tot mai e timp sa se razgndeasca, si Titu i-a multumitzmbind pentru povata... In Armadia toata lumea stia ca Titu vrea sa plece n Romnia sitoti se mirau de ndrazneala lui. Cnd se afla nsa ca va lua parte si la serbarile Astrei, la care singur profesorul Spataru aputut merge odata, demult, si mai ales ca se duce careprezentant al Tribunei, multi l invidiara si-l felicitara.

1860

D-na Herdelea plngea spalndu-i si calcndu-i rufele, iar Ghighi i facea n fiecare zi geamantanul spre a-l desface adoua zi ca sa-l faca mai bine si mai frumos, sa nu rda de ei fratii din Romnia. Seara Herdelea tatal si fiul se sfatuiau serios. Deoarece Titu, avnd nca ncurcaturi cu recrutarea, nu putea obtine pasaport pentru strainatate, Herdelea i explicacum sa-si faca rost la Sibiu de un simplu bilet de trecere; odataajuns dincolo nu-i mai332

1861

trebuie nici un pasaport... ntre altele nsa batrnul i marturisica a si expediat cererea de pensie, iar Titu l aproba din toatainima, ba se nsarcina sa comunice stirea si d-nei Herdelea; o facu ntr-adevar cu atta iscusinta ca dascalita multumi lui Dumnezeu ca n sfrsit Zaharia a ascultat povetele ei ntelepte. Drept recunostinta ca l-a scapat astfel dintrun impas greu, Herdelea duse a doua seara pe Titu la Beraria Rahova, ca sa sentlneasca acolo cu toti domnii din Armadia si sa-si ia adio

1862

cum se cuvine. La Beraria Rahova se improviza o adevarata serbare, cu chef si

1863

cu lacrimi, ntrebarile, urarile, felicitarile zbrniau n urechile tnarului ndraznet. Herdelea i ceru biletul de la gazeta, sa-larate tuturor si mai ales lui Chita Pop, copistul de lajudecatorie, care nu voia sa creada ca Titu este aevea reprezentantul Tribunei la adunarea Astrei. ProfesorulSpataru tinu si un discurs, culminnd n fraza ca Titu trebuie safie veriga de unire ntre fratii de dincoace si de dincolo deCarpati. La miezul noptii nsufletirea fu asa de mare nct toti cntara Desteapta-te Romne. Solgabiraul Chitu, fiind si elmiscat, nchise ochii, nevrnd sa strice buna dispozitie

1864

asocietatii, mai ales ca Titu nu trebuia sa plece cu impresii urtedespre slujbasii Ungariei... Pna la sfrsit se ametira bine cu totii. Herdelea, de suparare, bau atta ca Titu abia l duseacasa, unde dascalita i ocar bine n gnd, dar fara a deschidegura, spre a nu-si strica somnul... Cu ct se apropia ziua, cu att Titu era mai tulburat. Se simtea fericit si totusi glasul i tremura. Niciodata casa parinteasca nui se paruse mai calda. I se strngea inima gndindu-se ca deacum va trai ntre oameni pe care nu i-a mai vazut, ntr-o lumenecunoscuta n care cine stie ce-l asteapta?

1865

Se duse pe la familiile prietene sa le zica ramas bun. La Dragugasi pe Lucretia mpreuna cu Oprea, azi sotul ei. Felicitnduisi aduse aminte iubirea lui, versurile n care se chinuise sa eternizeze ochii ei verzi. Acuma iat-o asezata, cu viata croita drept, fara cotituri deosebite, ca a tuturor oamenilor cuminti... Pe cnd el se arunca n valurile lumii ca ntro mare fara margini... In ajunul plecarii, dupa amiazi, facu o plimbare pna-n Pripas,

1866

sa mai vaza casuta unde a copilarit si sa se desparta deBelciug, care-i cam acru si cam viclean, dar tot om detreaba, cum i spusese tatal sau, ndemnndu-l sa nu cumvasa nu mearga pe la dnsul... Preotul l saruta si-l blagoslovi cu lacrimi n ochi, fagaduindu-i ca-l va cerceta negresit laBucuresti, deoarece spera sa mearga si el foarte curnd, pesteun an sau doi. l nsoti apoi sa-i333 arate biserica cea noua, gata, buna de sfintit. l plimba printoate colturile se suira mpreuna n turn, la ceas, si-i zise cumulta duiosie:

1867

-Foarte rau mi pare ca nu esti aici la sfintirea care va fi peste vre-o doua saptamni!... Facem o sfintire minunata. Va veni siepiscopul... O sa fie < adevarata sarbatoare nationala!... , Titu i promise ca-i va trimite carti postale cu vederi dinRomnia si ma ales din Bucuresti, care trebuie sa fie o minunatie... Belciug l mai petrecu pe urma pna n dreptul crciumei si-l

1868

mai mbra tisa odata ca un frate... Casa lui Herdelea din Pripas era mereu goala si trista. Titu oprivi p dinafara, amintindu-si fara sa vrea crmpeie de fericiretraita aici si nepre tuita la vremea ei. Urcnd n cerdac, se pomeni cu Ion.

-Am auzit ca vrei sa pleci departe, domnisorule? -Ma duc si eu sa ma asez n lume! raspunse Titu serios. Anii trec si omi trebuie sa faca ceva n viata, altfel nu-i vrednic sa

1869

traiasca... Nu-i asa? -Asa-i, domnisorule, vezi bine ca-i asa! zise Ion. Apoi sa te duc Dumnezeu sanatos si sa-ti daruiasca noroc pe unde-i umbla, cai fost tare d omenie! i -Sa traiesti si tu, Ioane! Tie de-altminteri ti-a ajutat Dumnezeu si te-i nstarit frumos... Pacat numai ca n-ai avut parte de Ana si de copil... -Apoi ce sa facem? facu taranul rece. Asa a vrut Dumnezeu...

1870

-Ei, s-acuma ce mai ai de gnd, Ioane? Ca doar n-ai sa rami vaduv toa i viata, ca doar esti tnar... -Asa-i, asa-i, vezi bine! mormai Ion ntunecndu-se. Titu coborse spre dnsul si se rezima de stlpul portii, cu palaria ] 3 ceafa. n asfintit soarele se mnia si mprosca cu raze aprinse. Umb a Magurii Cocorilor se ntindea peste sat pna la picioarele crucii de a marginea drumului, pe care

1871

Hristos statea neclintit ca un martor mut ti tuturor tainelor. Ion se uita lung la domnisorul care i se parea ca se schimba e mult de cnd nu l-a mai vazut. Voia sa-i ceara o nvatatura, ca si odinioai i, si i era frica sa nu-l ocarasca. -M-am zbatut si m-am framntat sa ies la liman - ncepu iar Ion dup; o tacere apasata. Si nu mi-a dat Dumnezeu nici o bucurie... -Dar pamntul? ntreba Titu, privindu-l cercetator.

1872

-Pamntul... de... pamntul... Bun e pamntul si drag mai ti-e cnd c al tau... Dar daca n-ai pentru cine sa-l muncesti, parca... zau asa... 334 -Trebuie sa te nsori, Ioane! -Asa-i, chiar asa-i, domnisorule - murmura taranul cu ochii stinsi. Dar dect sa te nsori cu oricine... Am patit-o odata, domnisorule... Tacu, asteptnd parca o ntrebare sau o aprobare. Cum nsa

1873

Titu nu zise nimic, urma din ce n ce mai vioi: ' -Acu d-tale pot sa-ti spun, ca mi-esti mai bun ca un parinte si m-ai nvatat numai bine... Pot... Si nu stiu cum sa-ti spun, domnisorule? Ca d-ta pleci departe si poate nici n-ai sa mai auzi de mine si de necazurile noastre... O, Doamne... Mare-i lumea!... Cnd crede omul c-a nimerit mai bine, atunci ia

1874

seama ca-i tot de unde a pornit... Uite-asa-i, domnisorule! Asama muncesc si ma caznesc, si nu stiu ce sa fac, cum sa fac?... 4 Azi, cnd ai avere, ce-ti trebuie sa te mai perpelesti? Niciprea hapsn sa nu fie omul, ca lacomia strica omenia. Pamnt ai destul...

-Destul nu-i niciodata, domnisorule... Dar pe cine vreau eu sa iau, nu se poate. Si pe alta nu pot s-o iau... -Pe cine vrei? -Pe Florica! zise Ion cu o lucire aspra n privire.

1875

-Care-i maritata cu George-a-Tomii? -Aia! -De, Ioane, se vede ca Dumnezeu ti-a dat co mna mosie si tia luat cu cealalta mintea! vorbi Titu. Ct e satul de mare nu gasesti tu dect pe nevasta lui George? -Nu-mi trebuie alta, domnisorule! scrsni Ion deodata furios si cu o hotarre salbatica n ochii sticlitori. -Hm - facu Titu aproape nfricosat de glasul lui. De... nu-ti trebuie... -D-ta ce ma nveti sa fac? urma Ion iarasi mai blnd si rugator.

1876

-Nimic... Sa te astmperi! -Dar daca nu pot? -Atunci fa ce stii! -Nu stiu nimic! blbi Ion zvrcolindu-se ntre mnie si neputinta. -Nici eu... Dar atta totusi pot sa-ti spun: astmpara-te! Pe Ion raspunsurile lui Titu l umpleau de fiere. Destainuia ntia oara framntarea lui cuiva si, n loc de ncurajare, gasea mpotrivire. l ustura inima ca nu poate scapa de nehotarre. Si

1877

totusi patima lui crescuse att de puternica, nct simtea bine ca are sa-l mistuie daca nu va nimeri calea spre potolirea ei. -Trebuie, domnisorule, trebuie! gemu dnsul stapnindu-si focul. 335 Titu, spaimntat de ndrjirea ce i-o citea n fata, tresari. Si repede i dadu mna, zicndu-i: -Rami sanatos Ionica!.., Si astmpara-te, asculta-ma pe mine!...

1878

Ion mormai ceva si ramase n mijlocul drumului, uitndu-se dupa el pna coti la Rpele Dracului. Apoi scuipa cu scrba, biguind: -Lasa ca stiu eu ce-i de facut... Titu petrecu seara la Grofsoru, mpreuna cu parintii si sora-sa. Si a dou zi porni cu trasura la Monor, de unde avea sa ia trenul spre Sibiu... Din clipa cnd Savista i-a deschis ochii, George parca s-ar fi

1879

trezit dintr-un somn adnc. Acuma ntelegea de ce i tot da Ion trcoale, de ce-i cere sfaturi si-i vine mereu prin casa. Adica

1880

pentru Florica. Cu toate acestea si de atunci ncolo l-a primit. Vorbea si rdea cu dnsul nct toata lumea ar fi jurat ca suntprietenii cei mai buni. l ura si rvnea sa-l prinda, sa serafuiasca. i era frica si lui de rafuiala dorita si totusi o cauta. Pleca linistit de-acasa, caci Savista era o paznica nepretuita si-iraporta n fiecare seara fiece pas al nevestei... Ion nsusi simtise demult vrajmasia Savistei si deseori i veneas-o sugrume, ca sa-si deschida drumul la Florica. Ura nsa numai pe George, din ce n ce mai rau, fiindca numai dinpricina lui nu e sloboda

1881

femeia. Daca n-ar fi luat-o el, poate caea lar fi asteptat si azi n-ar mai trebui sa se zbuciume si sa nustie cum sa se apropie de dnsa... Chiar n ziua cnd Titu pleca din Armadia, Ion, aflnd ca Georgenu-i acasa, nspre amiazi se repezi la Florica, nadajduind saimai poata vorbi macar o clipa ntre patru ochi. Savista, peprispa, l zari de departe si, nemaiputndu-se tr la locul ei de pnda dupa gramada de coceni, se rezima ndata de perete, nchise ochii, deschise gura si ncepu sa sforaie usor parca ardormi dusa. Ion intra n ograda, o vazu si o striga pe nume.

1882

Oloaga nsa nu raspunse. Atunci Ion se apropie si-i zise iar, mai ncet, cu inima tremurnd de bucurie, vrnd s-o ncerce daca doarme aevea:

-Savisto! 336 Oloaga nsa sforaia nemiscata, desi vreo trei muste i se plimbau pe obrajii scoflciti si asudati, pe gingiile alburii, pe dintii lungi si galbeni.

1883

-Doarme, slava Domnului! murmura Ion, trecnd n vrful picioarelor n tinda. Savista si ascuti urechile. N-auzi dect soapte si apoi glasul Floricai, ndemnndu-l sa plece: -Savista doarme ca iepurele, ia seama... Oloaga fierbea de multumire c-a gasit, fara sa vrea, mijlocul de a-i prinde de-a binelea. Dar, fiindca de-afara nu auzea bine ce vorbesc ei nauntru, nu mai iesi pe prispa, ci de azi nainte se

1884

ghemui ntr-un colt n tinda, pazind deacolo sa nu treaca gainile pragul. Motaia toata ziua si deseori sforaia. Florica, cu grija casei, nici nu baga de seama ca Savista si-a schimbat locul. Doar cnd a auzit-o horcaind s-a gndit ca poate sa fie bolnava, si a ntrebat-o: -Ce te doare pe tine Savisto, de te-ai nmuiat asa? Oloaga se prefacu. Se freca la ochi cu pumnii, parca de-abia sar

1885

trezi, si blodogori mohorta:

-Nimic. Somn, somn... Florica clatina din cap, dar n-o mai descusu, socotind c-o fi

1886

mbatrnit si de aceea o apuca moleseala mai des... Trecura cteva zile. Ion nu se mai arata. Savista clocotea de nerabdare... Apoi Vineri seara George, sfatuindu-se cu Florica, i spuse ca Dumineca noaptea va pleca cu tatal sau la Padurea Fulgerata, sa aduca cte-un car de lemne nainte de a-i napadi caratulbucatelor de pe hotar. Si tocmai a doua zi veni iar Ion. Savistasforaia dusa n ungherul ei. Ion, care n-o zarise n ograda, se

1887

sperie vaznd-o aici:

-Noroc, Florico... Dar ce-i cu Savista? zise dnsul ncet, cu glasul tremurat. -Apoi asa face de o vreme ncoace... O fi bolnava... Stie Dumnezeu... Da sezi, mai sezi la noi, Ioane! -Multumesc, c-am tot sezut! raspunse Ion uitndu-se iar la Savista si apoi adaognd: Da George nu-i pe-aici? -Nu-i, ca-i la porumb cu lucratorii... -Mhm...

1888

337 -Numai Duminecile de-l mai prinzi pe-acasa acu, daca ne-a mbulzit . munca... Da poate nici Dumineca sa nu fie... ca tocmai Dumineca seara vrea sa plece la padure... Ion se cutremura parca l-ar fi zgltit deodata o mna napraznica. Sngele i se aprinse n inima ca ntr-un ibric pus pe jaratec. O privi cu ochi att de mari nct i se parea c-o vede

1889

sub marul paduret, n bratele lui, si-i simte carnea fierbinte. Florica nu se uita la dnsul ca si cnd ar fi ghicit la ce se gndeste. Si Ion sopti aspru, poruncitor: -Dumineca, dupa ce pleaca dnsul, sa stii ca vin!... Auzi tu? Femeia tacu. -Sa iesi n ograda! Auzi?... Negresit sa iesi, altfel... Florica tacea mereu. -De-atunci n-am mai schimbat o vorba ca oamenii... Si nu mai pot...

1890

-Daca afla George, ne omoara! zise Florica foarte ncet, fara al privi. Ion scrsni nct pe femeie o trecu un fior. -Sa iesi, Florico!... Sa nu faci cumva sa nu iesi, ca... n clipa aceea amndoi ntoarsera privirile deodata la Savista care horcaia cu gura cascata si nghitea din cnd n cnd. O privira nfricosati, cu o presimtire urta, care nsa trecu repede ca o nalucire. -Doarme, doarme - murmura Florica.

1891

Savista respira greu. Sudorile i curgeau siroaie pe tmple, pe obraji. Roi de muste bziau mprejurul ei... Titu nu se mai satura privind pamntul Ardealului care fugea, se ndoia, ramnea n urma, se ntindea departe, se apropia iarasi... Si trenul trecea trufas pe lnga satele romnesti, pe

1892

unele spintecndu-le chiar ca un tiran nendurator, si doar pealocuri se oprea cte-o clipa, nsemnndu-si oprirea cu vorbeaspre unguresti care zoreau sau huiduiau vesnic pe taraniidrumeti sau slujitori. Pretutindeni aceiasi tarani, umili, voinici, rabdatori: pe soselele albe, alaturi de care silitoare, pecmpiile galbene, rascolite de bratele lor si udate de sudoarealor, prin satele sarace, stoarse de vlaga. Unde era munca, eraunumai ei. Pe urma veneau garile mari, anticamerele oraselor, si taranii 338

1893

nu se mai zareau. n schimb apareau surtucari grabiti, galagiosi, nerabdatori, vorbind poruncilor numai n grai strain.

-Noi muncim ca sa benchetuiasca ei! se gndea Titu necat de o revolta din ce n ce mai mare. Asta-i ilustratia nedreptatii sioropsirii noastre... n Armadia strSinii deabia se observau n multimea mare romneasca. Dar orasele acestea parca-i luau un val de peochi, ca si odinioara n Gargalau cocioabele de pe la margini. Ise

1894

pareau niste cuiburi uriase de trntori dusmani care nghit, vesnic nesaturati, rodul muncii milioanelor de robi dimprejur... La Cluj schimba trenul. Deabia izbuti sa se catare ntr-un vagonticsit de oameni, sa-si aseze geamantanul pe coridor. Attavorba ungureasca i nnegrea sufletul. Se simtea parca s-ar fioprit deodata ntr-o mocirla. -O, ce bine-i ca plec... Cel putin nu voi fi nevoit sa vad si saaud mereu lucrurile astea revoltatoare!... n aceeasi vreme nsa i era rusine ca fuge din lupta. si ziceaca cinstit ar fi sa stea n vrtejul ciocnirii, iar nu sa lase pe miile

1895

celea de umili n ghiarele hraparete, fara aparare si faranadejde... Dar ndata ce se uita mprejur, curajul i pierea sintelegea ca razboiul acesta nesfrsit cere voinici vnjosi, drzi, nempacati, care lupta fara a-si da seama, nencetat. Taranii din Lusca... cei ce sufera batai, umilinte, temnite, si nu se nmoaie... Se .nnopta. Trenul gonea uruind. Nouri de scntei semprastiau n rastimpuri peste ogoarele negre, licarind n

1896

vazduh ca o ploaie de stele cazatoare... Titu, pierdut ngnduri, privea n ntuneric, rezemat cu fruntea de cerceveauaferestrei deschise. Curentul amestecat cu fum i vlvoia parul... n vagon oamenii se linistisera. Ramasese singur n coridor cu cteva cufere. l cuprinse foamea si-si aduse aminte c-ar fitrebuit sa mannce la Cluj, dar l-a zapacit valmasagul de lumesi de zgomot. Scoase din geamantan merindea ce i-o puseseacasa. Pe cnd se lupta cu un picior de gaina fripta,

1897

conductorul, care ispravise controlul biletelor, veni sa se maiodihneasca putin si, vazndu-l mncnd, i zise pofta buna

1898

pe ungureste. Titu nsa raspunse ursuz:

-Nu stiu ungureste!... Atunci conductorul se uita mprejur si, nemaifiind nimeni, murmura: -Si io-s romn, domnule!... Titu se nsenina deodata. i oferi o bucata de friptura, zicnd ntr-una: -Esti romn... esti romn... poftim... esti romn...

1899

Si conductorul i povesti ca se cheama Stefan Popa, dar ca si-aschimbat numele n Pap Istvan, fiindca asa i-au cerut cnd laupus n serviciu, ca e nsurat cu o unguroaica si are opt copii, ca joaca si el cum cnta cei mari, altfel ar ramne pe drumuri...

-Adica acela care vrea sa iasa din robia de la tara, trebuie sa-si robeasca sufletul la oras, sa devie la rndul lui o primejdie pentru robii care l-au nascut! se gndi Titu cnd ramase iar

1900

singur. Cel ce se departeaza de satul lui, trebuie sa cada n mrejele lor... Adormi pe geamantan, istovit mai mult de gnduri dect de oboseala... l destepta un junghi n spinare. Soarele tocmai stralucea ntristat. Si trenul huruia mereu, mereu... Pe peronul garii din Sibiu astepta un grup de domni cu bratare tricolore, care se mprastiara pe la usile vagoanelor; erau

1901

organizatorii nsarcinati cu primirea oaspetilor din toate tinuturile romnesti... Tilu sari jos si se cruci vaznd cta lume care vorbeste romneste cobora din trenul n care dnsul se simtise att de strain. Si totusi n tren nu vorbisera romneste! De ce n-o fi vorbit nimeni n tren romneste?... Acuma toti se mbratisau, se chemau, nct Titu se sfia ca el, n mijlocul attor romni, nu cunoaste pe nimeni. Vru sa se apropie de un

1902

organizator, cnd deodata auzi un glas tare: -Herdelea Titu!... Herdelea!... Se uita nedumerit si vazu pe cel care-i striga numele: un domn bine facut, rosu la obraz, cu ochelari de aur, ras de mustati. -Aici! striga Titu putin ragusit de mirare. Eu sunt Titu Herdelea! Domnul se repezi la dnsul foarte prietenos, ntinzndu-i amndoua minile: -Bine ca te gasii, domnule!... Nu ma cunosti... Pintea... Doctor

1903

Virgil Pintea!... Mi-a scris fratele meu ca vii la Astra, dar nu mia scris cnd sosesti. Ei bine, ca sa nu te scap, de doua zile pndesc toate trenurile, tipnd ca un nebun: Titu Herdelea... In sfrsit, bine c-ai venit!... -Aa, fratele lui George? murmura Titu. Da, vezi, le scrisesem, dar nu m-am gndit ca o sa te nstiinteze. Nu-ti nchipui ce bine-mi pare ca...

1904

-Da, fratele lui George... Suntem attia frati ca nu exista colt de pamnt romnesc unde sa nu fie ratacit unul-doi. Aici, de pilda, suntem chiar doi... -Doi? -Doi, draga. De asta-primavara. E si Liviu, capitanul. Militar teribil, de la statul-major. Mine-poimine l vedem gheneral... Da-i ciufut rau. Nu stiu cui seamana. Ne face neamul de rs. Nici nu s-arata printrenoi. Vesnic numai ca militarii lui cu nasul n carti si-n harti... Am

1905

sa te duc totusi sa-l cunosti. Dar sa-l iei cum este. Virgil Pintea era bun de gura si vesel si vioi ca un copil. Toata lumea din Sibiu l cunostea si-l iubea, fiind un medic priceput sidezinteresat, si un romn inimos. Gazdui pe Titu la dnsul. Avea un apartament placut, ntr-un cartier frumos. Dadumusafirului dormitorul, ramnnd ca el sa se culce n birou pe un divan. Dupa ce Titu se primeni, iesi mpreuna cu Pintea care lprezenta, la cafenea, tuturor, ca pe un poet plin de fagaduintisi

1906

reprezentant al Tribunei Bistritei. II primira cu obisnuita simpatie ocazionala. Unii si adusera aminte de niste versuriale lui Titu din Familia. Mai ales nsa Barbu Luca, un tnar slabut si mititel, el nsusi poet si redactor la un ziar din Sibiu, se mprieteni cu Titu si se oferi sa-i fie calauza credincioasa si nepartinitoare. Mai trziu Titu lega cunostinta si cu capitanul Pintea, carestatea ntr-o odaie simpla si aproape saracacioasa, pe

1907

lngacomandamentul corpului de armata unde avea serviciu. II gasira ntre harti, sabii, tunici si cizme, cu pijama scurta, labirou, cu un teanc de acte n fata, pe care le nchise cu cheia nsertar, fiind secrete militare. Liviu Pintea era om nalt, cu fruntea lata, cu parul rar, ochii albastri otel si pielea bronzata.

-ti aduc pe cumnatul nostru - zise Virgil intrnd. Te previn nsaca Titu e poet romn si deci sa nu-i bati capul cu ideile talerenegate, sa-l silesti sa se supere!...

1908

Capitanul zmbi si strnse englezeste mna lui Titu, zicnd politicos: -Daca-i poet, nseamna numaidect ca-i si iredentist?... Dealtfel sa nu iei n seama clevetirile fratelui meu... Sunt romn si eu, dar mai nainte de a fi romn, sunt ofiter si servitor al Majestatii Sale mparatului. Ca atare, fireste, nu pot admitenazuintele celor de teapa dumnealui, care trag mereu cu ochiulspre Bucuresti si spre Romnia. n mintea mea asa cevfo nu secheama politica nationala, ci tradare de tara...

1909

Vorbea foarte linistit, avnd n voce energia omului care, dupaframntari grele, si-a stabilit o linie de conduita n viata si o

1910

apara cu o convingere rece, hotarta. Titu l asculta uimit. Elnca nu ntlnise pna azi un adversar cumpatat, cu argumentesigure, care nu se sperie de fraze. Se simti ndata ntr-oinferioritate suparatoare. Obisnuit sa raspunda la contraziceri cu vorbe pe care, desi izvorau dintr-un sentiment nversunat, nu le putea strnge

ntr-o ordine de bataie logica - nu ndrazni multa vreme nici sa

1911

deschida gura. Din norocire Virgil cunostea prea bine ideilefratelui sau si le rasturna cu usurinta, doborndu-i si acuma dovezile cele mai grele prin cte o gluma aruncata ca o piedicagrotesca ntre picioarele unui luptator netemut. Statura mpreuna vre-un ceas. La sfrsit si Titu se ntrema sipuse capitanului ntrebarea:

-D-ta adica nu doresti unirea noastra a tuturor? -O, asta deocamdata e utopie! -Ce nseamna la d-ta deocamdata?

1912

-Ei, cteva secole, sa zicem... n orice caz ct timp putereanoastra militara e vie si viguroasa, zvrcolirile iredentisteramn simple visuri utopiste. -Dar daca ar veni un razboi? > -Razboiul n-ar putea realiza visurile dvoastra. Se stie doar caRomnia e aliata noastra. Deci... -Aliantele nsa nu sunt eterne! -Vrei sa zici ca Romnia s-ar putea ntoarce mpotriva noastra? zmbi capitanul. Gresita socoteala. Foarte gresita. Pe careRomnia nici nu va face-o niciodata, caci toate interesele ei o

1913

silesc sa fie alaturi de noi. O silesc! Accentuez special: o silesc! -Dar daca totusi n-ar fi cum crezi? Ce-ai face atunci d-ta? -Curioasa ntrebare! zise Liviu devenind grav. Mi-as face, evident, datoria. Se mai poate discuta aceasta? Dar nici pringnd nu mi-ar trece vreodata sa sovaiesc macar o clipire n fata unui dusman al mparatului, oricine ar fi dusmanul! -Fratii nostri...

1914

-Aici nu ncape fratie. Cnd fratele ti-e dusman si vrea sa-tirapeasca tie casa ta si ograda ta ca sa si le mareasca pe ale sale, ei bine, i dai la cap ca si altui dusman si nici nu-ti maipasa ca ti-a fost cndva frate! Virgil ascultase zmbind dialogul dintre Titu si Liviu. El facusedemult aceleasi ntrebari si primise aceleasi raspunsuri, desi i demonstrase subrezenia temeliei lor. Dar, fiindca stia ca pecapitan l scie si-l tulbura totdeauna asemenea discutie, Virgil era bucuros ca Titu l ncolteste.

1915

-Lasa-l, dragul meu, ca n-o scoti la capat cu dnsul! striga n cele din urma medicul rznd, deoarece vedea ca Titu se posomoreste. E renegat de

1916

tot... E pierdut pentru noi... Are sa se schimbe nsa cnd l vom face gheneral n Romnia-Mare. Liviu Pintea zmbi dispretuitor:

-Cred c-ar fi fost mai placut sa fi vorbit de altceva... -Da, despre Radetzky sau de cucerirea Bosniei - zise Virgilraznd. -Mi-ar fi facut multa placere sa cunosc si eu operele cumnatului nostru - continua capitanul, fara sa asculte glumafratelui sau, ntorcndu-se

1917

spre Titu. Nu vorbesc romnesteatt de bine ct as dori, fiindca am stat numai ntre straini si nam avut ocazie sa vorbesc limba mea natala, dar citesc cu drag, cnd am ragaz, carti romnesti. n general nsa maintereseaza romanele si nu pot suferi poeziile... -Atunci tocmai ai nimerit-o! striga medicul. Caci Titu scrienumai poezii... -Ce-are a face? Cel mult n-am sa-l citesc... Desi convorbirea fusese tinuta tot timpul ntr-un ton deintimitate prieteneasca, totusi Titu iesi plouat din locuintacapitanului Liviu

1918

Pintea. Argumentele ofiterului se razboiau n sufletul lui cu convingerile sale entuziaste si-i nteteau ncreieri ntrebarea nfricosatoare: dar dac-o fi avnd capitanuldreptate? Din fericire Virgil nu-i dadu vreme sa se zbuciume si-izise serios: -Vazusi cte baliverne salasluiesc ntr-un spirit strmt demilitar?... Primejdia asta ne ameninta nsa pe toti, daca nu nevom apara din rasputeri sufletele de invazia straina!... Sibiul avea o nfatisare de sarbatoare. Strazile gemeau de lumea romneasca, sosita de pretutindeni: preoti, nvatatori cunelipsita umbrela

1919

subtioara, profesori, avocati, tarani. Cu totcaracterul sau german, orasul parea azi o resedintaromneasca. n marea de romni, strainii disparusera. -Parca miile de robi muncitori si harnici ar fi pus stapnire pecuiburile trntorilor! se gndea Titu rensufletit la vedereafurnicarului de romni. Seara avu loc la Hotel Traian, un banchet de cunostinta. Titu sedea la masa reprezentantilor presei, pe cnd Virgil Pintea, caunul din fruntasii Astrei, trecuse aproape de batrnulpresedinte. ntre gazetarii galagiosi, Titu se simtea strain. Totise

1920

cunosteau, si povesteau pataniile nationale, procesele, articolele, vorbeau de tirajul ziarelor, de deputatii romni de laBudapesta, de guvernul unguresc, de procurori. O lume nouasi deschidea tainele n fata tnarului reprezentant al TribuneiBistritei. Si lumea aceasta l zapacea si-i racea sperantele. n toate vorbele ce le auzea misunau

1921

preocuparile marunte, personale, interesate. Nici unul nurostea un cuvnt despre vreun ideal superior. Fiecare pareancntat de sine nsusi si ngrijorat vesnic sa se ridice deasupracelorlalti cu orice pret. Vecinul lui din dreapta era Barbu Luca, tnarul poet, care nsa acum deabia se sinchisea de dnsul, sialerga mereu sa ciocneasca ba cu ilustrul asesorconsistorial, ba cu magnificenta sa Cutare si, de cteori sentorcea la locul sau, soptea n treacat lui Titu:

1922

-E o canalie ilustrul, dar trebuie sa-i faci curte, caci altfel nu poti trai!... Pe la sfrsitul banchetului, dupa multele discursuriumflate, Titu si simti inima att de mncata de amaraciune, ca-i venea sa plnga cu hohot. -Pretutindeni egoismul, o Doamne! si zicea privind cu ochiirataciti la fetele rosite de bautura, cu rsuri prefacute pebuzele umede. -Titule, Titule! l destepta deodata glasul lui Virgil de la spate.

1923

Ia vino ncoace! Ce-i cu d-ta, poete? Ce esti asa de trist cndtoata lumea e vesela? Deabia acasa si dezveli nedumerirea, cu lacrami n ochi, ca un copil nepriceput care a suferit jigniri grele ntia oara cnd apasit n lumea larga. Virgil Pintea l asculta pe gnduri, dnddin cap ntelegator. -Toti am trecut prin amaraciunile d-tale de acuma - zise dnsul apoi, ca un parinte blnd. Dar viata asa e, dragul meu. Viata enimicitoarea iluziilor. Numai cel ce-si poate pastra visurile nciuda cruzimilor vietii, numai acela nu va pierde

1924

ncredereaniciodata... Fireste ca spectacolul nu e naltator daca intri n culise sa vezi sforile... Nu te uita nsa la indivizi, caci indivizii sunt marunti, sunt oameni, care totdeauna si cauta rosturile lor. Priveste de departe si atunci ai sa vezi cum se va schimbapanorama... Serbarile astea, de pilda! Nu te uita la oameni, la discursurile lor, la conferintele si procesele verbale n carefiecare cauta sa-si arate meritele reale sau nchipuite... Nu! Astea sunt nimicuri. D-ta ncearca sa vezi ansamblul! Si atunci

1925

vei simti n toate manifestarile acestea, bune, rele, naltatoare sau josnice, civilizate sau salbatece, vei simti bataia pulsuluiunui popor care vrea sa traiasca si care se lupta crncen ca sapoata trai... ntr-o batalie numai rezultatul are nsemnatatehotartoare. Ce-mi pasa .mie cum beau si mannca soldatii n vremea razboiului prelung? Istoria nu va sti dect: am biruitsau am fost biruiti... S-apoi iarasi, lupta noastra e o defensivaactiva, cum ar zice fratele meu capitanul. Dusmanul ne atacaprin toate mijloacele moderne de cotropire, prin cultura lui,

1926

prin scoala lui, prin arta lui, prin banii si prin munca lui... Noitrebuie sa dam din mini ca baremi sa nu ne necam. Att.

1927

Daca ne mentinem la suprafata, am izbutit... Tinta este sa nupatrunda dusmanul n cetatea noastra. Ei, si tinta aceasta, cutoate maruntisurile omenesti care pe d-ta te ntristeaza, e cstigata. Asta-i mndria noastra. Si trebuie sa fie si mndriad-tale si a oricui i-e drag aevea neamul!... Trei zile, ct tinura serbarile, Titu lua parte la toate sedintele, conferintele si banchetele festive, linistit, multumit, rasunndui n urechi cuvintele lui Virgil Pintea de cte ori vreun amanuntncerca sa-l turbure, nsufletirea nsa nu-l mai stapni pna

1928

atreia seara, la balul care ncheia solemnitatile... Toate doamnele erau n costume nationale din toate tinuturile, oferind un spectacol ncntator. Si, spre miezul noptii, toatedomnitele acestea, frumoase ca znele si gingase ca florile, seprinsera ntr-o hora imensa, fredonnd n cor, cu glasuri dulci, ademenitoare, cuvintele unui cntec popular pe care Virgil Pintea, mbracat taraneste, l cnta din fluier n mijlocul lor...

1929

Hora aceasta i se paru lui Titu un simbol al ntregei vietiardelenesti, legatura ntre multimea cea mare, umila siostenita, si conducatorii ei, iesiti tot din snul ei si neuitndu-si obrsia.

-Traiasca romnii! izbucni deodata Titu nemaiputndu-si stapni emotia. Strigatul fusese n sufletul tuturor, caci ndata toata sala se umplu de glasuri nflacarate.

1930

-Traiasca romnii!...Traiasca doamnele romne!...Neamul romnesc!... Politaiul orasului interveni discret pe lnga batrnul presedinte al Asociatiei sa potoleasca entuziasmul primejdios. Glasul presedintelui nsa se pierdu ca o chemare neputincioasa n vrtejul unui uragan zguduitor... In aceeasi noapte Titu vru sa-si scrie articolul pentru Tribuna Bistritei, dar nu izbtufi sa lege nici doua vorbe. Inima i era

1931

att de plina de fericire nct mereu trecea n birou la Virgil Pintea, sa-si mpartaseasca impresiile. -Ce minunata-i viata romneasca! zicea ntruna. Ce mare e neamul nostru! Nu exista n lume popor mai bun, mai harnic, mai mndru, mai puternic... Nu poate sa existe! , n culmea nsufletirii si aduse deodata aminte ca mine trebuie sa plece de-aici, dincolo. Dar si zise cu h-^arre:

1932

-Nu mai plec nicaieri! Ram^^aici!... Ar fi o tradare sa plec de aici!... Aici e nevoie de oameni! Aici e nevvjjg mai mare ca oriunde!... Adormi foarte decis, sa se opreascaVft Sibiu, sa intre la vreo gazeta, n sfrsit sa se faca folositor norodului. *

1933

A doua zi se destepta frnt de osteneala, pe cnd Virgil Pinteal scutura din rasputeri:

-Sus! Sus, lenesule!... E ora zece si trenul nare sa te astepte pe d-ta, stimate poete, sa-ti mistui n somn impresiile nationale!... Haidem, sa nu ntrziem de la politie, unde trebuie sa-ti scoatem biletul de trecerea frontierei, altfel rami aici... -Cum sa ramn aici? sari Titu, biruindu-si deodata oboseala.

1934

Imediat sunt gata! Numai cinci minute!... Sar putea sa mai ramn aici, odata ce am pornit la drum?... Dincolo e fericirea cea adevarata... Acolo trebuie sa fie! George turba... Dintru-nti i venise sa se napusteasca la Florica si s-o zdrobeasca. Dupa ce a scos-o din saracie si din noroi, dupa ce nu e n stare sa-i faca baremi un copil, acuma umbla sa-l si necinsteasca? Se opri nsa gndindu-se ca Ion e

1935

capul tuturor relelor si ca deci cu dnsul trebuie sa se rafuiasca... Al Glanetasului i-a facut destul rau, numai rau, si fara nici o pricina... Toata ziua de Smbata si ascunse mnia parca nici n-ar banui nimica-n lume. Si, fiindca Ion n-a venit pe la ei, seara s-a dus la crciuma unde l-a si ntlnit. Vorbira mai prietenos ca alta data si George i spuse ca mine se va duce la padure, si spunndu-i

1936

l privi att de senin nct vazu bine bucuria n ochii lui Ion, care, ca sa-l descoase, ntreba: -Da cnd vrei sa pornesti, George? Glasul lui, tocmai pentru ca voia sa para nepasator, avea o tremurare usoara de multumire pe care George o simti foarte bine. Raspunse linistit: -Apoi cnd o nsera mai bine, ca sa mergem pe racoare... Dumineca dupa amiazi trecu iar pe la crciuma si iar ntlni pe Ion, si iar

1937

aduse vorba ca disear trebuie sa plece la padure. Ion era ametit putin de rachiu si chiuia si horea parca toata lumea ar fi fost a lui. n ochii lui stralucea sfidatoare bucuria bucuriilor. Apoi cnd sa iasa George, Ion i ura drum bun si mai ceru o sticla de bautura, sa-si astmpere focul... Pe Florica nsa George degeaba o iscodise. si vedea de treburile ei prin casa, ca totdeauna, nct barbatul se gndi ca

1938

poate ea nici nu e vinovata... i pregati merinde n traista si ea nsasi agata traista de loitra... Cnd ncepu sa se ntunece, Toma Bulbuc opri cu carul n ulita, n fata casei. George njugase boii si-l astepta. O sluga dea lui Toma veni n carul feciorului, sa-i mai tie de urt pe drum. Cnd si facuracruce sa porneasca sluga striga:

1939

-Da topor nu-ti iei, bade George? George tresari. nadis nu luase, gndindu-se c-o sa-i trebuiascaacasa. Sari jos din car si alerga n tinda. Savista, care se trsepe prispa, nepri-cepnd cum poate pleca dnsul cnd ea i-a spus ca are sa vie Ion Glanetasu, bigui plngator: -Nu duce, bade... Stai aci... -Sa nu patesti ceva, George, ca te-ai ntors din cale - murmurasi Florica. -Vezi mai bine tu sa nu se ntmple pe-aici vre-o pozna! zisebarbatul tare, de frica sa nu auza nevasta cum i bate lui inima.

1940

-N-ai nici o grija, ca doar ma cunosti si ma stii! raspunsefemeia linistita. Carele se urnira. ntunericul le nghiti curnd, lasnd n urma numai scrtitul rotilor, din ce n ce mai mulcom. Pe bolta vnata stelele se aprindeau pe rnd ca niste luminitefricoase. Peste sat se cobora o ceata plapnda, alburie care parca subtia bezna si o racorea... George tremura n car ca si cnd l-ar fi zgribulit frigurile. Devorbea, i drdiau dintii. Iesisera din sat si suiau pe coasta, printre ogoare tacute pe care claile nnegreau ca tlharii la

1941

pnda... Doua zile planuise dnsul ce-o sa spuie tatalui saucnd va sosi clipa, si acuma nu-i venea nimic n minte. I separea ca a plecat de acasa de un veac si vedea mereu pe Ioncum se furiseaza n ograda, cum se aseaza n pat lnga Florica... Apoi deodata gemu: -Parca nu mi-e bine... Ma ntorc... O lua drept peste cmp. Auzi cum striga tatal sau ceva, dar nuntelese nimic. Vru totusi sa raspunda bine, bine, si n-avu glas. Cnd nu mai auzi carele, ncepu sa alerge. Se rostogoli devre-o doua ori prin santuri, peste haturi. i era cald de senabusea. Un strop de sudoare i cazu pe

1942

mna si-l nfiora parcal-ar fi atins un carbune aprins. Cu ct se apropia, cu att i era mai frica sa n-ajunga prea trziu... Sari gardul porumbistei din dosul casei, iesi n gradinita dinfata si de-aci n ograda. Casa dormea nepasatoare si tacuta ca o matahala moarta. Peste drum un cine hamai de doua ori, iar n balta din vale broastele oracaiau urt, ntr-o ntrecere attatoare... Vru nti sa intre buzna, dar se razgndi nainte dea porni spre tinda... Poate ca Ion totusi n-a venit nca, satunci...

1943

Batu n usa, usor, cum bat flacaii n geam la fete. GlasulFloricai raspunse ndata, limpede, nedormit:

-Cine-i? George tacu... Glasul femeii i zbrnaia n creieri, spunndu-i: -Vezi, nu dormea... l astepta...

1944

Auzi pasii Floricai, desculti, apropiindu-se, ncurcati de fosnetulcamasii. Usa se crapa hoteste sa nu faca zgomot.

-Tu esti? sopti ea. -Eu, eu -mormai George, intrnd repede. Nevasta, recunoscnd glasul, se dadu la o parte ca pleznita de un bici. Dar, nainte ca George sa-i fi simtit spaima, se reculese si, punnd zavorul, ntreba ngrijorata: -Vai de mine, George, da ce-i de te-ai ntors asa?

1945

-Nu prea mi-e bine... Dar lasa, ca nu-i nimic... Culca-te tu! Pna mine-mi trece - zise barbatul ncet, ca si cnd i-ar fi fost teama sa nu destepte pe cineva. Florica vru sa mai ntrebe ceva, dar raspunsul lui soptit si tremurat parca-i pusese un calus n gura. Se urca n pat, se nveli si cauta sa vaza prin ntuneric ce face George. Nu vedea nimic, dar l auzea suflnd greu s-apoi deodata dezbracndu-se

1946

grabit. Cnd se ntinse lnga ea, sub cearsaf, un fior i trecu prin spinare, caci George era un sloi de ghiata. -Ce ti-e de te cutremuri asa? ntreba barbatul cu un glas gros si greu ca un dangat de clopot. -Ce sa-mi fie... M-a cuprins frigul cnd ti-am deschis... Vremea parca statea n loc, precum stateau si dnsii nemiscati, oprindu-si respiratia ca sa auda mai bine orice urma de

1947

zgomot, ntr-o asteptare amortita. De afara patrundea ca prin puf oracaitul broastelor, ndulcit, ca un cntec de dragoste. Geamurile nsa se stingeau n ntuneric ncetul cu ncetul, aratnd ca vremea totusi trece si ca cerul se nnoureaza treptat- treptat. O stea verzuie, care mai clipea singurateca, disparu deodata, acoperita parca de o perdea neagra, trasa de o mna tainica... Cine stie cta vreme s-a scurs astfel?...

1948

Se gndeau acum amndoi, aproape n acelasi timp: -Poate ca nu mai vine... Si pe cnd se gndeau, auzira deodata poarta, scrtind foarte usor, apoi niste pasi care se apropiau de casa, rar, cu mare bagare de seama. Apoi 348 cinele de peste drum hamaind iar de doua ori. Cntecul broastelor se curma scurt ca si cnd arunci un bolovan n apa...

1949

George si Florica ncremenira. Peste un minut pasii n ograda se mai apropiara putin. Apoi iar urma tacerea, apasatoare ca o piatra de mormnt... S-apoi tacerea fu clatinata brusc de un fulger orbitor, n lumina caruia si vazura, amndoi, ochii sticlitori de ncordare. n aceeasi clipainsa rasuna un suerat lin ca o chemare veche. Atunci George se ridica n pat si asculta, iar dupa un rastimp sopti stins: Mi se pare ca e cineva-n ograda?

1950

1951

-Cine sa fie? zise Florica cu un glas gtuit de spaima. -Ma duc sa vad! mormai repede George, sculndu-se si trecnd cu pasi hotarti n tinda. Cnd atinse zavorul, i trazni prin creieri ca nu poate iesi afara cu mna goala. Se gndi sa ia toporul, dar si aduse aminte ca toporul l-a luat n car. Tot atunci si mai aminti ca n coltul tinzii, dupa usa, trebuie sa fie sapa cea noua pe care a cumparat-o

1952

Joia trecuta n Armadia si careia numai ieri i-a pus coada. ncet, sa nu se mpiedice de Savista si s-o scoale, pipai n ungher si o gasi... Pe urma deschise usa si pasi pe prispa cu sapa n dreapta. Vru sa izbeasca dar nu vazu nimic de ntuneric... Zise aspru si tare: -Cine-i?... Cine-i? Un vnt rece se porni deodata, desteptat parca de glasul omului, fsind trist prin frunzele pomilor si trntind poarta

1953

ograzii care ramasese crapata. Atunci George prinse n marginea gradinitei din fata casei o miscare nevruta, dupa care auzi ndata: -Ssst... ssst... ssst!... George facu ctiva pasi spre gradina, ndrjit. Si ntreba iar, mai apasat: -Cine-i? -Sst... ssst... st! raspunse acuma mai aproape. Cu amndoua minile, George ridica sapa si izbi. Simti ca fierul

1954

a patruns n ceva moale si n gnd i rasari ntrebarea: Unde loi fi lovit? Dar numaidect se auzi iarasi, mai ncet si rugator: -Ssst... ssst... George izbi a doua oara. Sapa ssi n aer. Apoi un prit surd, urmat de un zgomot nabusit, ca si cnd se pravalea un sac plin. Mai ales zgomotul acesta nfurie mai crunt pe George. Parca tot ntunericul s-ar fi schimbat 349

1955

dintr-o data ntr-o balta de snge nchegat, care-l asmutea. Lovi a treia oara, fara a-si mai da seama unde... Oracaitul broastelor rencepu brusc, speriat, amenintator, ca o vaicareala vltorita n vazduh de vntul ce sufla mereu mai mnios si mai ntepat. George tresari, ca si cnd deodata si-ar fi revenit n fire, si intra grabnic n tinda, zavornd bine usa si aseznd sapa la locul ei...

1956

n casa Florica statea acuma ghemuita de groaza, pe lavita, lnga fereastra.

-Ce-ai facut, omule? murmura femeia ntinznd bratele spre dnsul ca o aparare sau ca o rugaciune. -L-am omort! raspunse scurt George.

1957

CAPITOLUL XIII SFRSITUL Ion se prabusise sub lovitura a doua care-i crapase teasta. Lovitura urmatoare n-o mai simti, precum nu simtise durerenici la cea dinti... Venise de-a dreptul de la crciuma, ametitnsa mai mult de fericire dect de rachiu, desi bause atta de speriase pe vaduva lui Avrum. Venind, fluera vesel ca pe vremea cnd era holtei si se ducea la fete, nainte de-a fi avut

1958

vreun gnd de nsuratoare. Dar sufletul i era asa de plin debucurie, ca se stapnea sa nu sara sa mbratiseze gardurile pelnga care trecea si cinii care-l latrau ici-colo. Strecurndu-se n ograda Floricai, trase o njuratura nabusita, fiindca poartascrtise putin si-i era frica sa nu se trezeasca Savista. Dealtfelse hotarse ca, daca oloaga s-ar destepta si ar crcni, s-ocotonogeasca fara multa vorba. Lasa poarta deschisa nadins ca sa nu mai scrtie cnd va pleca. Toate le potrivise cu maregrija, numai la George nu se gndise deloc, parca nici n-ar fifost pe lume...

1959

Cnd se deschise usa tinzii cu zgomot, i se ncuiba n minte sa faca ssst, tot din pricina Savistei. Dupa pasi nsa cunoscu canu e Florica.. Avu o strafulgerare de gelozie: o fi mbratisataltul pe femeia inimei lui... Dar la George nu se gndea... Napuca sa crsneasca din dinti, cnd auzi glasul lui George. Iar glasul acesta l ului att de mult ca i se molesi toata fiinta de351 parca nici mna nu si-ar mai fi putut-o misca. n creieri totusi iramase uitat acel ssst, pe care simtea nevoia sa-l rosteasca

1960

prosteste, fara voia lui... n aceeasi clipa si dadu seama deodata ca ia sosit ceasul. Mintea i se lumina, desi gura-i boscorodea ntr-una ssst, totmai domol si mai nesigur. Astepta loviturile, ngrijorat doar cu ce o sa-l trazneasca? Auzi foarte lamurit vjind n aer ceva, simti o izbitura ascutita n bratul drept, dar fara durere siurmata doar de o fierbinteala ciudata, care parca-i topeacreierii, nct ncepu sa-si aminteasca repede, ca ntr-o aiurare,

1961

cum se ducea la liceu n Armadia, cum a fugit de la scoala casa umble cu vitele pe cmp si sa tina coarnele plugului, apoidragostea lui dinti cu fata dascalului Simion Butunoi, maritataacum cu unul din Sascuta, apoi dragostea lui sa aiba pamnt mult, si Ana, si copilul, si Florica, si Titu cu toata familiaHerdelea si cu cntecele cele frumoase, seara n foisor, si-i parea rau ca toate au fost degeaba si ca pamnturile lui au saramie ale nimanui... Vji iar ca o vijelie ngrozitoare ntr-un pustiu fara margini, si ntelese ca iar l loveste... Apoi deodata,

1962

ca si cum sufli n lumnare, se facu ntuneric deplin.

1963

Pe urma se trezi ca dintr-un somn greu. Habar n-avea ctstatuse n nesimtire si nici ce se ntmplase. Numai cnd siauzi propriile-i gemete, si aduse aminte... Era ud leoarca. Sesimtea parca-ar zacea ntr-o balta murdara. O fi sngele meu! se gndi dnsul. Vru sa pipaie, dar nu-si putu clintimna dreapta. Deabia deschise ochii obositi... Ploua marunt. Picurii i cadeau pe obraji si-l ntepau, caci carnea lui ardea. Vazduhul era cenusiu, ca si cnd se apropie zorile, dar cerul era nabusit de nouri, si ploaia cernea mereu, marunta, rece,

1964

unsuroasa... Dureri cumplite i tsneau de pretutindeni si-iclocoteau n cap ametitor. Chiar gemetele i mplntau cutite npiept. Se gndea nsa numai la baltoaca n care se balacea, care-l scrbea si din care .voia sa scape cu orice pret.

-Mor ca un cine! i trecu apoi deodata prin mintea aprinsa dedesperare. Si ndata ncepu sa se trasca din rasputeri, sprijinindu-se pe

1965

mna stnga, n ciuda suferintelor ngrozitoare ce-i sfsiautrupul. Gemea cu gura nclestata si se tara mereu, mereu. Poate un sfert de ceas sa fi tinut sfortarea crncena care-l duse pna sub nucul batrn de lnga gardul dinspre ulita. Mai avea vre-o doi pasi ca sa ajunga la poarta... Sub nuc nsa i sentuneca iarasi tot... Doar gemetele nabusite se maizvrcoleau n corpul crmpotit. Apoi ploaia statu. Din pomi si de pe stresini picura din ce n ce

1966

mai rar. Nourii se mprastiau. Cerul albastrea proaspat, spalat... O vaca mugi undeva prelung, puternic, nct cinii, desteptatidin atipeala, pornira deodata n tot satul sa latre speriati. Cucuriguri vioaie $i raspundeau cu nversunare... 352 Oamenii ieseau prin ograzi, frecndu-si somnul din ochi sauntinzndu-si oasele. Pe ulita cea mare ncepeau a urui carelepornite la cmp... Paraschiva raposatului Dumitru Moarcas trecu cea dinti pedinaintea casei lui

1967

George, desculta, zgribulita, leopaindgrabita prin noroiul moale si rece, strngndu-si naframa la gtsi pe gura. Un horcait greu o opri, ca traznita. Se nchina de spaima, dar totusi se apropie de gard si, printre nuiele vazu peIon plin de snge... ncepu sa tipe parc-ar fi calcat-o tlharii: -Sariti!... Tuuulai!... Sariti!... Florica iesi ndata n usa, n camasa, nepieptanata... Asa veghiase toata noaptea, pe lavita, ascultnd gemetelenfioratoare din ograda, asteptndu-i parca rndul n fieceminut, cu ochii tinta la George care, pe urma, se

1968

asezase pedunga patului, sufla aspru, tresarea uneori si poate ca faurea ceva n mintea Iui nfierbntata... Era alba la fata ca varul stins si picioarele-i tremurau si deabia o tineau. Vazu baltoaca de

1969

snge, lnga gradinita, aproape de prispa, apoi dra rosiateca, spalacita, ce se ntindea pna sub nuc, unde Ion zacea ca ogramada de carne... Lumea se nvrtea cu ea, dar n-aveaputere sa stoarca nici un glas si nici o lacrima. Ramase pe prispa, ca o stafie surprinsa de lumina zilei... Ograda se umplu repede de oameni care se minunau, strigau, se nchinau, njurau, pe cnd, printre picioarele lor, copiii cuparul ciufulit se mbulzeau curiosi, cercetnd sngele ca niste

1970

copoi nestruniti. n curnd sosi si primarul Florea Tancu, sfatosca se gaseste n treaba oficiala, racni sa se dea la o parte toatalumea, se uita la mort cu gravitate, fara sa-si faca cruce caceilalti oameni, si declara solemn ca nimeni n-are voie sa se apropie pna ce nu vine notarul. Porunci apoi strajei CosmaCiocanas sa iea un cal din grajdul lui George si sa plece ngoana spre Jidovita... , < Vremea trecea. Cerul se limpezi de tot si soarele ncepu sa zbiceasca umezeala... Fiindca mustele bziau tot mai

1971

obraznice, primarul ceru o velinta sa acopere cadavrul. Floricaaduse un cearceaf nou si alb ca floarea. Atunci iesi afara si George, slabit la fata, cu ochii rataciti n fundul capului. Zarindu-l, lumea care pna aci se interesase numai de mort, segndi si la ucigas. Florea Tancu ntreba simplu:

-Tu l-ai omort? Si George nu raspunse, dar pleca fruntea-n pamnt... Glanetasu veni mai trziu, alergnd, mpreuna cu Zenobia care

1972

bocea si afurisea de rasuna tot satul... Spre prnz n sfrsii sosi notarul Stoesscl cu judecatorul cel nou din Armadia, cu medicul circumscriptiei si cu doi jandarmi. Paraschiva spuse 353 judecatorului cum a auzit pe Ion horcaind, dar doctorul, care se uitase la cadavru, rse ironic, zicnd: -Palavre, muiere!... Dupa asemenea lovituri, nenorocitul n-a mai horcait dect cel mult n fata lui Dumnezeu, cnd i-a citit

1973

sentinta prin care i-a hotart lacasul n rai sau iad, dupa cum sa purtat aici pe pamnt!... Medicul, ntre doua vrste, ovrei, vorbind romneste ca un romn, avea slabiciunea glumelor si calambururilor, chiar n momente neprielnice. Deoarece Paraschiva se jura pe toti sfintii din calendar c-a auzit horcaitul, doctorul se grabi sa reconstituie crima stiintificeste: mortul a fost trt de cineva,

1974

probabil de ucigasul nsusi, de la prispa pna aproape de poarta, spre a induce n eroare justitia... Judecatorul i ntrerupse explicatiile, adresndu-se primarului: -Se stie cine l-a omort? -Eu l-am omort! pasi George hotart n fata judecatorului.

1975

-Cum l-ai omort? -Cu sapa... -Si de ce? -Pentru ca venise la nevasta-mea si... -Destul! l opri judecatorul, adaugnd catre jandarmi: Estearestat! ntre timp doctorul si scosese haina, si sumesesemnecile camasii, iar acuma se apuca sa faca repede autopsia cadavrului. Jandarmii golisera ograda de lume. Numai George ramasese sa priveascacum taie medicul carnea moarta, si Florica, lnga prispa, nlemnita...

1976

Taind si forfecnd, doctorul guraliv arata ranile si explica judecatorului care fuma tigara dupa tigara, spre a-si alunga greata: -Uite asta, domnule judecator, asta a fost cea mai grea... L-apocnit n crestetul capului, dar osul a fost att de rezistent ca doar a pleznit... Mare minune! Rar caz! Sau poate lovitura n-afost prea de tot puternica... Orisi-cum e o minune sa dai cuivan cap cu sapa si teasta sa nu se sparga. Asa ceva numaiprintre tarani se gaseste... n schimb patru coaste rupte

1977

complect... Lovitura mortala si asta, fireste... Poftim cum i-adeschis cosul, maimai sa-ti ncapa degetele n rana... Si celunga!... Zece... treisprezece centimetri... Ehei, sapa!... Da, sibratu-i zdrobit, dar nu prea rau... Asta n-ar fi avut importanta... se vindeca... cel mult bratul ramnea cu betesug... Desigurnsa ca a fost ultima lovitura, cnd ucigasul a mai pierdut dinfurie... Apoi, ispravind si spalndu-se pe mini, declara hotart: - A fost un om ca otelul!... Putea sa traiasca o suta de ani!...

1978

Judecatorul porunci jandarmilor sa porneasca cu George. Florica acum se dezmetici si strnse repede merinde ntr-otraista pe care barbatul o lua, 354 ntunecat, cu inima chinuita. Apoi George ridica ochii ntristatispre dnsa si-i ntlni ochii mari albastri privindu-l drept cu o imputare si o mila, care nu stia daca sunt pentru el sau pentrucellalt. Avu un nceput de miscare ca si cnd ar fi vrut sombratiseze sau baremi sa-i ntinda mna... Dar se opri, rusinatsa-si deschida sufletul n fata attor oameni ce-i pndeau toate

1979

gesturile. Privirea i se mohor iar, si zise poruncitor:

-Vezi, Florico, ia seama... Ca eu cine stie cnd m-oi ntoarce... Femeia i raspunse dnd din cap cu resemnare. Vegherea siemotiile i stersesera bujorii din obraji si-i desenasera cearcane vinetesub ochi. Asa nsa parea mai frumoasa, nct George, tulburat,

1980

se ntoarse brusc spre poarta, urmat de jandarmii tacuti. Savista, care toata vremea statuse pitulata pe prispa ca ogaina speriata, izbucni ntr-un scncet prelung:

-Bade George... bade, bade, badeee!... George ajunsese n mijlocul ulitii. ntoarse capul, dar ochii lui mngiara pe Florica... Apoi porni cu pasi rari si disparu... -Credinta mea este ca, daca n-ar exista femeia, n-ar mai fi

1981

nevoie de justitie criminala! zise judecatorul pe ungureste medicului si notarului, privind cu mare atentie la Florica. Femeia este nceputul tuturor pacatelor! -Si chiar sfrsitul - adaoga doctorul rznd, ncredintat c-a facut un spirit. Notarul Stoessel, ca mai mititel, se grabi sa zmbeasca spre a fi pe placul tuturor, si apoi ntreba respectuos: -Daca doriti, putem face actele la primarie, unde-i mai comod

1982

si mai curat... * Propunerea fu primita si se suira cu totii n trasura ce astepta n ulita. Atunci primarul Florea Tancu se apropia cu palaria n mna si ntreba ce sa faca cu mortul. -Sa-l ngropati! striga medicul. Ce ntrebare caraghioasa!... Ei, haidem! Da-i drumul ca ma asteapta clientii acasa... Mortul era acoperit cu cearceaful nsngerat. Un roi de muste zburataceau primprejur... Zenobia navali acuma si ncepu sa-l

1983

boceasca hohotind, iar dupa ce se satura de plns, blestema pe George cu pe tot neamul lui, pe Florica, pe doctor si mai ales pe judecatorul care n-a pus jandarmii sa taie n bucatele pe ucigasul batrnelelor ei. Blestemele i le curma numai sosirea Glanetasului cu carul n care fu ridicat cadavrul... Batrnul, cu capul gol, o lua nainte, boii cu carul mortuar dupa el, s-apoi Zenobia, ncurajata de multimea de femei care

1984

lacramau nabusit... 355 Florica, n mijlocul ograzii, se uita dupa car, cu ochii mari, ncremeniti. Nu mai putea. Durerea o sugruma. Lacramile i se pornira singure siroaie, arzndu-i obrajii ca hrtia... n Pripas nu se pomenise omucidere de cnd se tinea minte. Acuma oamenii fierbeau si se cruceau. Vestea a alergat degraba n Jidovita, n Armadia, n toate mprejurimile. Si toata

1985

lumea compatimea si lauda pe Ion, c-a fost asa s-asa de bun si de harnic... Totusi pe George nu-l ocara nimeni, si-i doreau sa scape usor din pacostea ce-a dat peste dnsul. Numai Vasile Baciu spunea pe ici, pe colo: -Dumnezeu nu bate cu bta. Iaca, mi-a furat pamnturile, sacu l-a saturat Dumnezeu de pamnt!... Toma Bulbuc, tatal lurGeorge, sosi acasa seara, cu carele de lemne. Pe drum aflase nenorocirea si avea remuscari ca nu s-a

1986

1987

ntors si el cnd a vazut ca se ntoarce feciorul. Descusu peFlorica si pe Savista, iar a doua zi, n zori, fu n Armadia. Nu i sedadu voie sa vorbeasca cu George si nici macar sa-l vaza. Unpaznic de la temnila nsa i spuse ca, foarte curnd, acuzatul va fi transportat la Bistrita, n nchisoarea tribunalului, deoarecevina lui merge la Curtea cu Jurati. Atunci Toma se repezi laHerdelea, sa-i ceara sfaturi. Familiei nvatatorului i adusese zvonul nca de ieri o femeie din Pripas si Ghighi plnsese toata seara pe bietul Ion, dar erau dornici de amanunte si TomaBulbuc trebui sa le

1988

povesteasca mai nti tot ce stia. Herdeleal sfatui apoi sa ia pe Grofsoru, care-i cel mai strasnic avocatdin lume. Se dusera mpreuna la Grofsoru caruia Toma i fagadui toata averea lui, numai sa-i scape baiatul din belea.

-Bine ar fi sa ti-l scap cu doi-trei ani, mosule! raspunseavocatul. n orice caz eu voi face ce-mi sta n putinta... Preotul Belciug vazu o milostivire cereasca n ntmplarea aceasta sngeroasa, i parea rau de Ion, dar n aceeasi vremese bucura ca biserica va

1989

cstiga prin moartea lui. Se felicitapentru norocoasa idee ce i-a fost inspirata de Dumnezeu de-aasigura pe seama sfntului locas o avere att de frumoasa... Hotar sa faca o nmormntare deosebit de solemna omului care a lasat de buna voie bisericii tot ce a stapnit n valeaplngerilor. Dadu voie ca groapa lui Ion sa fie sapata chiar ncurtea noii biserici si fagadui sa-i ridice, 356 pe socoteala sa, o piatra pe mormnt spre a eternizacrestineasca fapta a celui raposat ntru Domnul.

1990

La nmormntare se strnse mai tot satul. Sotii Herdelea cu domnisoara Ghighi venira nadins sa nsoteasca la groapa peIon care, desi le facuse buclucul cu jalba lui, a fost om saritor side isprava. De altfel prilejul era bun sa ncerce si o nvoiala cu pamatuful n privinta locului casutei lor... Belciug sluji cum stia el mai frumos si mai miscator. Dar maiales printr-o cuvntare funebra nduiosa si inimile cele maimpietrite. Multi oameni si ziceau ca Ion si-a simtit moartea decnd si-a daruit bisericii averea. Preotul l dadu drept pilda tuturor bunilor crestini:

1991

-Biserica este leaganul nostru, unde ne ntoarcem cnd ne-aobosit viata, unde vesnic gasim mngiere si naltare, estescutul neamului nostru credincios si asuprit. Cine daruieste bisericii, daruieste poporului si cine daruieste poporului, preaslaveste pe Dumnezeu. Cta vreme biserica noastra va fimare si statornica, toate vijeliile si urgiile lumii le vom nfruntacu tarie... Nici un ochi nu ramase nsa uscat atunci cnd, prin gurapreotului, Ion si lua ramas bun de la parinti, de la toti prietenii

1992

si cunoscutii. Iar cnd n sfrsit pomeni pe George, care i-acurmat viata pamnteasca, si-i zise te iert caci n-ai stiut cefaci, tot norodul izbucni ntr-un hohot de plns si Zenobia, naucita de jale, se izbi cu capul de dunga cosciugului nct deabia o potolira cei dimprejur... Pe urma Ion fu cobort n pamntul care i-a fost prea drag, sioamenii au venit pe rnd sa-i arunce cte o mna de lut umedcare rabufnea greu si trist pe scndurile odihnei de veci... Glanetasu facu pomeni bogate la care familia Herdelea, maipopulara, trebui sa ia

1993

parte si chiar sa guste din toatemncarile de sufletul lui Ion. Preotul Belciug, bolnavicios catotdeauna, a venit doar spre a cinsti amintirea mndrului crestin raposat, dar n-a luat n gura nici macar o picatura derachiu ndulcit cu secarea... Dupa pomeni, Belciug pofti acasa la dnsul pe Herdeleampreuna cu stimata doamna si dragalasa domnisoara, sa se mai odihneasca putin nainte de-a pleca la Armadia care, oricum, e o plimbare zdravana pentru niste dame delicate.

1994

Fireste ca familia primi invitatia cu placere; doar d-na Herdelea, fiindca nu uita asa de lesne uneltirile oamenilor rai, cam strngea din buze si raspundea n monosilabe preotului care-sinflorea cuvintele cu zmbete bucuroase, parca nici un nor n-arfi ntunecat vreodata prietenia dintre fruntasii Pripasului. Astfeli veni usor nvatatorului sa aduca vorba de locul cu pricina, iar raspunsul lui Belciug nsenina deodata chiar si pe dascalita. 357

1995

-Negresit, frate Zaharie - zise popa frecndu-si minile. Cumsa nu ne iubim noi romnii unul pe altul? Nu-i destul ca ne mannca inspectorii afurisiti, sa ne mai ciorovaim si noi pentrunimicuri? Facem, Zaharie, cum nu! Sa stii ca Joia viitoare, cnd vin prin Armadia, trec pe la tine si mergem mpreuna sa facemactele cum se cuvine ntre frati... Cnd vorbeau nsa mai n tihna, se pomenira cu Vasile Baciu,

1996

ciupit bine de la pomeni, reclamnd preotului pamnturile luiIon care i se cuvin lui acum dupa orice dreptate omeneasca. Belciug se supara: -Ba sa-ti fie rusine, mai omule, sa mai umbli dupa avere, cndvad ca ai ajuns de rsul satului cu betiile! Omul mai beacteodata, nu zic, dar nu ca porcul, cum faci tu!... Folosintapamnturilor pe care ti le-a lasat raposatul, fie iertat, am sa tio las si eu, daca-i fi om de treaba. Dar daca nai sa o slabesti cu crciuma, apoi sa stii ca eu te scot si din casa, Vasile! Asaca, ori te faci om de omenie, ori de unde nu...

1997

Vasile Baciu vru sa-l ntrerupa, ceeace nsa pe Belciug l nfurie att de rau, ca l lua de mna si-l scoase afara: -Hait, hait... aici mic nu-mi trebuie betivi nerusinati!... La

1998

crciuma sa fii obraznic, beciznicule!... Familia Herdelea i mpartasea indignarea.

-Asta-i cel mai ticalos din tot satul! zise d-na Herdelea, cea mai revoltata de ndrazneala taranului. Cteva zile pe urma n casa Herdelea numai de Ion si deBelciug se vorbea. D-na Herdelea se nduiosa mai alesamintindu-si cu cta sfintenie o asculta bietul Ion cnd cnta ea seara n pridvor, iar nvatatorul nu mai era suparat de

1999

amaraciunea ce i-a pricinuit-o cu jalba raposatul, ba chiar spuse: -Cine stie? Poate ca ne-a fost spre bine, ca de cnd ne-ammutat n Armadia parca toate ne ies n plin!... Belciug devenise omul cel mai de treaba din lume. Dascalitagasea ca, orice s-ar zice, e un preot fara pereche, care nuumbla dupa blestematii, desi e nca destul de tnar si vaduv deattia ani, si ca Pripasenii nici nu merita asemenea popa, caci sunt niste criminali care se ucid unii pe altii ca salbatecii. Iarcnd odata Ghighi, vorbind de dnsul, scapa, fara sa vrea,

2000

porecla pamatuful, care avusese atta catare pna atunci, doamna Herdelea o 358 dojeni ca nu-i frumos sa ocarasca o fata cuminte pe un slujitorvrednic al lui Dumnezeu... n acelasi timp Herdelea astepta vesti de la Titu, care trebuia sa fi sosit n Romnia. Citise n Gazeta Transilvaniei, la Grofsoru, darea de seama despre stralucitele serbari de laSibiu si inima-i sarise din loc de bucurie vaznd,

2001

printrereprezentantii presei, si pe Titu Herdelea (Tribuna Bistritei). Umbla cu ziarul n buzunar doua zile si-l arata tuturor prietenilor, dupa ce avusese grija sa sublinieze cu creion rosunumele fiului sau. Totusi, fiindca nu primise nca nici o stire dela el, i era frica sa nu fi patit ceva la trecerea granitei. -Doar l-o feri Dumnezeu de asemenea pacoste! zise dascalitacnd afla ngrijorarea sotului ei. Si apoi e dnsul istet deajuns... -O, Titu e un baiat rar! De-ar fi si altii ca el!... murmura Ghighioftnd visatoare.

2002

Dealtfel Ghighi, de o vreme ncoace, era ntr-o staresufleteasca ciudata. Aci i venea sa plnga, aci sa rda, faranici un motiv aparent. Si deoarece mai trziu observa camhnirile ei sunt n strnsa legatura cu zilele cnd nu venea Zagreanu sa se consulte cu Herdelea asupra unor foartensemnate si interminabile chestiuni pedagogice, fata se rusinaca s-a ndragostit prea mult si ncepu sa declare parintilor ei totmai deseori ca nu-l poate suferi. Declaratiile acestea apoi fura punctul de plecare al unor controverse zgomotoase, multasemanatoare celor ce au zguduit casa Herdelea n Pripas, pe

2003

2004

timpul aparitiei lui George Pintea. Atta doar ca nici nvatatorulsi nici mai ales d-na Herdelea nu luau pe Ghighi n serios caodinioara pe Laura... Deprecierea aceasta o enerva pe Ghighisi mai rau si o ntarta mpotriva lui Zagreanu, nct curnd spuse ca mai degraba s-ar marita cu un maturator de stradadect cu dnsul. Degeaba i reamintea Herdelea noroculLaurei. Dar unde scrie ca si ea are sa nimereasca negresit casora-sa? Cine poate sa stie ce fel de caracter are Zagreanu? Sub masca lui de baiat model se poate prea bine sa seascunda un ipocrit sau un om

2005

betiv sau alt stricat... S-au maivazut destule cazuri. Si barem de-ar fi din vreo familie de seama... dar tatal lui e simplu caraus...

-Nu-s eu de nasul lui! striga Ghighi cu mndrie. S-apoi stati savedem nti cnd va fi numit undeva si pozna asta deZagreanu! Pna atunci are sa curga apa multa pe Somes... Singur argumentul cu numirea li se parea batrnilor cumpanitor. Herdelea se mira ca nu mai vine nici un raspuns lacererea lui de pensie si-i era chiar frica sa nu se fi

2006

razgnditinspectorul. De cnd se obisnuise cu gndul ca e pensionar, era nerabdator sa-si aiba patalamaua la mna. nceputul 359 anului scolar batea la usa si, daca nu se rezolva repedepensionarea lui, nseamna ca iar sa bata drumurile n fiecare zipna-n Pipas, n loc sa-si vaza de slujba ce o avea la Grofsoru si sa-si ncaseze n tihna, lunar, pensioara cuvenita... Mereuntreba pe Zagreanu ce mai stie, dar tnarul, mai ngrijorat, nustia dect ceea ce-i fagaduise inspectorul: ca locul din Pripas eal lui...

2007

Deocamdata nsa, fiindca se apropia Joia cnd Belciug avea savie sa sfrseasca cu locul casei, sotii Herdelea se sfatuira si se nvoira sa ntabuleze averea lor din Pripas pe numele Ghighitei, pentru orice eventualitate. Nu-i ameninta nici un sechestru sau vre-o alta nenorocire, dar e bine ca fata sa aiba oleaca de zestre, nu ca sarmana Laura. Ei nsisi vor trai cu ce au, iar daca Herdelea nu va mai putea munci la Grofsoru, nu-i nimic, se vorajunge si din

2008

pensioara, ca lor nu le mai trebuie nici fumuri, nici mariri, ci doar ct sa bage n gura si sa-si tie zilele batrne. Preotul Belciug trase cu brisca chiar la dnsii. Era obosit dealergaturile pentru biserica cea noua, dar totusi bucuria i lucean ochi ca n sfrsit tinta vietii lui e nfaptuita. Povesti cu nsufletire ce pregatiri a facut pentru sfintirea care va avea locDumineca, cum a invitat pe episcopul din Gherla si cumepiscopul a raspuns ca va veni negresit, cum are siguranta catoti preotii din judet vor fi de fata, mpreuna cu toata

2009

inteligenta romna din Armadia si mprejurimi, ca va fi si opetrecere cu dans unde desigur d-soara Ghighi va avea rolul

2010

principal si ca n sfrsit Pripasul va deveni n ziua aceea unadevarat centru romnesc de nadejdi frumoase... n privinta locului care-l interesa pe Herdelea, preotul venisenarmat cu tot ce trebuia spre a se putea face repede toate formele. Plecara mpreuna pe la judecatorie, pe la notarulpublic, pe la cartile funduare... Pna la amiazi ispravira tot, baavura vreme sa treaca si la Grofsoru care se nsarcina, gratuit, sa transcrie grabnic averea raposatului Ion Glanetasu pe numele bisericii romne din Pripas...

2011

n aceeasi seara si cu nvoirea dascalitei-, Herdelea facu o nstiintare episcopiei cum ca si retrage plngerea mpotrivapreotului Belciug, declarnd ca eminentul parinte sufletesc al Pripasului numai dintr-o scapare din vedere, iar nu din reavointa, n-a venit cu crucea la Boboteaza... Chiar a doua zi sosi apoi si comunicarea inspectorului caministerul a binevoit sa-i ncuviinteze trecerea la pensie, multumindu-i pentru serviciile aduse statului. Herdeleatremura citind adresa si se ngmfa de multumirile ministrului.

2012

Fireste ca, pna seara, toata Armadia afla regretele guvernuluide-a fi pierdut un nvatator att de harnic ca Herdelea si toata lumea se minuna de asemenea distinctiune rara... La Beraria Grivita, unde intra sa bea o bere, Herdelea ntlni pe Zagreanucare tocmai primise si el numirea. 360

-Bravo, urmasule! striga Herdelea, aratndu-i adresa inspectorului. Si-i doresc sa capeti si d-ta, peste treizeci de ani,

2013

o hrtoaga ca asta colea! n cinstea acestor vesti, Herdelea ciocni cteva pahare cu Zagreanu, spernd n sinea lui ca tnarul, avnd numirea n buzunar, va deschide vorba despre Ghighi. Zagreanu nsa se posomori de tot, suspina foarte des si nici macar nu se uita n ochii lui Herdelea... -Mi se pare mie ca Zagreanu vostru e cam hotoman! zise Herdelea acasa, povestind mutenia tnarului.

2014

-Ei, acuma vedeti c-am avut dreptate! striga Ghighi, cautnd sa para triumfatoare, desi inima i tremura ca varga. nainte de prnz, pe cnd Ghighi si potrivea rochita de bal n care voia sa mearga, a doua zi, la sfintirea bisericii din Pripas, veni Zagreanu, mai gatit ca de obicei si mai grav. -Vrea sa-mi ceara mna - se gndi Ghighi, speriata de rusine si nendraznind sa sufle un cuvnt.

2015

Zagreanu ntreba pe d-na Herdelea daca nui acasa cumva domnul colega si, aflnd ceea ce stia, se uita la Ghighi, rosi, vru sa plece ndata si n sfrsit i saruta mna si-i zise: -Domnisoara... cred ca veniti la sfintire n Pripas?... -Da... tocmai ma pregatesc sa... - murmura fata.

2016

-Atunci... atunci la revedere n Pripas! blbi Zagreanu zapacit, iesind repede fara a-si lua ramas bun de la d-na Herdelea. -Ori e viclean, ori e fricos - si zise dascalita, clatinnd din cap fara nsa a se supara cum s-ar fi suparat altadata. Baremi de-ar da Dumnezeu sa fie bine... ndata dupa masa Ghighi colinda toate pravaliile ca sa gaseasca niste panglicute fara de care rochia ei n-ar fi avut nici

2017

un farmec. Voia sa fie mine cea mai draguta dintre toate fetele, mai ales ca-si zicea n gnd, melancolica Poate ca e ultima mea petrecere de fata!... Trecnd pe la posta, auzi o bataie n geam. Era Balan care-i facea semn sa intre. -Scrisori!... Si una chiar de la Bucuresti! zise Balan cu zmbetul lui blajin P<* o fata rotunda si umeda de sudoare. Adineaori au sosit... Tocmai ma gndeam cum sa vi le trimit

2018

mai repede ca stiu ct trebuie s-o asteptati... Poftim, domnisoara, si iarta-ma ca te-am oprit din drum!... 361 -De la Titu! striga Ghighi, apucnd scrisorile si repezindu-se afara, zapacita. Uita panglicutele si nu se opri pna acasa, framntata de bucurie, nvr-tind n mini scrisoarea de la Titu si totusi nedesfacnd-o. ' - Titu! Scrisoare! tipa dnsa aprinsa.

2019

-Bravo! Bine c-a dat Dumnezeu! Mi s-a luat o piatra de pe suflet! zise Herdelea, punndu-si ochelarii ca totdeauna cnd citea ceva deosebit. Ei, ia sa vedem ce spune Bucuresteanul nostru!... Citi: Iubitii mei, sunt numai de doua saptamni n Romnia si parcas fi de cnd lumea. O viata noua s-a deschis n fata mea. O fi mai buna, o fi mai rea, cine ar putea spune? Deocamdata ma

2020

simt uluit si att de mic ca vesnic mi-e frica sa nu fiu strivit de vrtejul ce ma nconjoara... Multumit aievea sunt numai cnd ma ntorc cu gndul acasa, ntre d-voastra care-mi sunteti cei mai dragi n lumea asta mare si straina... -Saracul! bolborosi dascalita, cu gura punga si ochii umezi. Ce-a fost si ce-am facut la Sibiu, ati citit desigur n gazete. Ar fi trebuit sa scriu si eu ceva pentru Tribuna Bistritei, dar unde

2021

am avut ragaz de scris cnd ma frigeau grijile trecerii granitei? -Ba ar fi fost bine sa fi scris, c-ar fi vazut si domnii de pe aici! se ntrerupse Herdelea, privind peste ochelari la dascalita, ca si cnd i-ar fi cerut parerea. -Saracul! sopti d-na Herdelea. Caci usor n-a fost de trecut n Tara, fara pasaport, si daca nu era Virgil Pintea, nu stiu zau cum as fi ajuns la Bucuresti. Nu va

2022

puteti nchipui ce om de treaba e Virgil! Dragut, saritor, energic

2023

- o adevarata comoara. Laura poate fi mndra cu asemenea cumnat...

-Mi se pare ca scrisoarea cealalta e tocmai de la Laura - ziseGhighi. -Lasa, c-o vedem pe urma, si taceti acuma! facu Herdelea. Virgil a fost salvarea mea. Eu, cnd am vazut cte greutati siprimejdii sunt de biruit, era sa renunt de-a mai ncerca. Dealtfel ndragisem Sibiul si ma gndeam sa ma opresc acolo.

2024

Virgil nsa nici n-a vrut sa auda de una ca asta. Cum sa tempotmolesti la jumatatea drumului?... Ne-am dus mpreuna lapolitaiul orasului, care a refuzat categoric. Acelasi raspuns lam primit si la comandantul politiei de frontiera... n sfrsit primarul, un sas batrn, simpatic, prieten cu Virgil, s-a nduratde mine, n urma spuselor lui Virgil ca sunt ziarist, ca as vreasa profit de ocazie sa vad Bucurestii si altele... M-am nchinatcnd m-am vazut cu biletul de trecere n buzunar...

2025

Pna la Turnu-Rosu m-a nsotit si Virgil Pinlea. Niciodata n-amfost mai miscat ca njumatatea de ora ct m-am plimbat acolo, pe prundisul garii care362 parca plngea sub pagii nostri. Ma durea inima si n gnd miziceam ntr-una ca n-am sa mai vad poate ct voi trai pamntulArdealului care mi-e att de drag, mai drag ca orice n lume... Apoi sirena locomotivei a suierat prelung, duios, zguduindu-mi sufletul. M-am mbratisat cu Virgil si-am plns amndoi...

2026

-Saracul mamii nstrainat! murmura d-na Herdelea, stergndusi nasul. Pe urma nici nu stiu cum m-am pomenit n Cineni... Romnia! Tara! Doamne-ajuta!... Graiul unguresc disparuse. Pretutindeni si toata lumea romneste: functionarii garii, vamesii, conductorul trenului, calatorii, casele... tot si toti... Pentru mine, obisnuit cu straini la toate autoritatile de seama,

2027

schimbarea aceasta a fost o minune. Auzeam si nu credeam, si ma simteam att de fericit ca-mi venea sa mbratisez pe totioamenii. Dar fericirea nu e nicaieri statornica... Am sosit n Bucuresti noaptea si am tras la hotel. Vroiam sa ma duc a doua zi larudele care m-au poftit la Sngeorz sa viu la dnsii ca acasa. M-am dus si n-am gasit dect niste slugi obraznice. Boierii ncanu s-au ntors de la bai. Se vede ca de la Sngeorz au mai trecut si aiurea. A treia zi mi-am cautat o odaie mobilata,

2028

ieftina, caci hotelul mi-ar fi macinat repede banisorii cu caream ajuns n tara visurilor mele. Apoi din doua n doua zile amtrecut pe la casa deputatului si voi mai trece. Sperantele se destrama nsa mereu. Viata-i viata pretutindeni, cu aceleasidesertaciuni, cu aceleasi asteptari si mai ales cu aceeasi fata

2029

spai-mntatoare care reteaza scurt aripele avntului. Visurilesunt tot att de fara pret aici, ca si dincolo. Numai cei ce nu leau, sunt multumiti, caci numai ei stiu sa stoarca placerilevietii... Se poate totusi sa fie din vina mea amaraciunea care machinuieste. Nici un paradis nu e frumos ca acela pe care silzugraveste omul n sufletul sau. Raiul unuia poate sa fie iadulaltuia. Fericirea e cladita de nchipuirea fiecaruia si fiecare si-o potriveste ca o haina. Poate ca eu sunt croitor preanendemnatec. Si poate ca, din pricina aceasta, niciodata n-osa-mi gasesc

2030

haina rvnita... Dar, n locul nadejdilor stinse, rasar vesnic altele noi, mai ademenitoare, mai stralucitoare, deschizndu-ti drumuri noi, nazuinti noi. Necunoscutul e singurul ndemn trainic n lume, fiindca ntrnsul se ascundtoate tainele ce dau pret vietii... Si astfel, n asteptarea viitorului, ma mngai cu trecutul. Valmasagul n care am cazut mi ndreapta gndurile tot maides napoi. Pna sa-mi gasesc un locsor n lumea noua, mi-edor de

2031

cea veche pe care am parasit-o. De aceea va rog sa-miscrieti des si mult, despre tot ce se petrece la noi, caci toate maruntisurile mi-sunt mai dragi acuma ca atunci cnd traiamn 363 mijlocul lor. Sufletul meu rataceste aici ntrun desert fara popasuri ca o pasare ce si-a pierdut cuibul... Va sarut pe toti cumulta iubire - Titu. Cnd ispravi Herdelea, ramase o tacere ca ntr-o biserica goala. Deabia trziu dascalita blbi amar:

2032

-Vai saracul baiat, cum s-a mai nstrainat!... Of, Doamne, Doamne!... -Ce nstrainat? zise Herdelea, cautnd sa-si ascunda emotia. Asa-i omul cnd pica-n alta tara. Lasa ca se obisnuieste dnsul, ca doar e barbat, nu crpa!... Se ntinsera la vorba toti trei, nct uitara cealalta scrisoare. Dealtfel Laura nu spunea nimic nou afara de vestea ca iar egrea si ca spera, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa faca un baiat.

2033

D-na Herdelea vru sa scrie ea nsasi lui Titu, sa-l mngie, povestindu-i despre toti si toate, si mai cu seama cum s-aprapadit Ion Glanetasu, stiind ct de mult a tinut el odinioara la bietul Ion. Herdelea nsa o facu sa-si amne planul pna dupa sfintirea din Pripas, zicnd: -Cine stie, poate ca si de acolo vom avea de scris ceva... Batrnii schimbara o privire plina de nteles: ceva nsemnaZagreanu. Ghighi auzi si nu protesta, ca de obicei, fie ca nu

2034

voia sa se supere dupa scrisoarea lui Titu, fie ca avea si eaoarecare sperante aninate de sfintirea bisericii lui Belciug. Ba

2035

mai trziu spuse enigmatic:

-Am sa-i scriu si eu, ca sa stie tot... Dumineca... Satul parc-a ntinerit si s-a primenit n asteptareazilei mari. E curat si vesel, nu degeaba poruncise preotul ca fiecare om sa mature ulita n fata casei, sa curete ograzile si sampodobeasca portile cu verdeata. nsusi Dumnezeu s-amilostivit sa ngaduie o vreme frumoasa, vrnd parca sarasplateasca astfel stradaniile slujitorului sau. Toata lumea mbracase haine albe de sarbatoare. Soarele de toamna,

2036

cumpatat si vested, mprastia lumina calda si placuta... Belciug, frnt de oboseala pregatirilor, nu mai simtea dect oemotie grozava, alcatuita dintr-o multumire fara seaman si o nerabdare din ce n ce mai dureroasa. Fiindca de Smbata seara au nceput a sosi tarani de prin satele mai departate, deabia a nchis ochii toata noaptea. In zorii zorilor apoi a fost npicioare, a dat o raita pe la scoala unde avea sa fie banchetul inteligentei, pe la Todosia, vaduva lui Maxim Oprea, unde vapetrece poporul, pe

2037

la biserica noua, sa fie toate n bunaordine. si pipaia mereu364 inima, parca i-ar fi fost frica sa nu nceteze deodata a mai batetocmai cnd sa culeaga roadele tuturor silintelor sale... Acuma, dinspre Jidovita si dinspre Sascuta, trasurile uruiaumereu pe Ulita Mare. Calesti frumoase sau hodorogite, nalbite deopotriva de praf, bristi usoare, docare iuti, cupeuri greleaduceau domnimea, pe cnd taranii de pe departe sau mai custare veneau n carute acoperite cu scoarte pestrite, jar cei deprimprejur, spalati si primeniti, n cete galagioase, pe jos... Crciuma

2038

ncepu sa aiba cautare, cu toate oprelistele preotuluicare ceruse Pripasenilor sa nu ia nimic n gura pna dupasfnta liturghie. Rifca, vaduva lui Avrum, ajutata de Aizic, avusese grija sa-si umple toate butoaiele cu rachiu, ca nu cumva sa se ispraveasca bautura ntr-o zi asa de mare si cuattia musterii. Taraful lui Goghi din Bistrita sosi n trei carute; n cea din urma se nalta gorduna, falnica si prevestitoare deveselie. Belciug nu uitase sa tocmeasca el nsusi lautari pentru popor; Briceag, mpreuna cu tovarasii sai Holbea si Gavan,

2039

nchinau la crciuma n asteptarea nceputului serbarii. Preotul Belciug fu mai fericit cnd picara Herdelenii. -Of, bine ca v-a adus Dumnezeu! suspina dnsul zmbind cu mna la inima. Cta emotie. Of, baremi dear merge strunatoate! D-na Herdelea si Ghighi fura rugate ndata sa inspectezempodobirea bisericii si apoi mai ales pregatirile facute la scoala pentru banchetul dom-nimei. Mncarile erau servite deBerariile Rahova si Grivita din Armadia, dar totusi ochiul femeii

2040

2041

e mai ager ca al celui mai iscusit restaurator din lume... Herdelea nsa trebui sa ramie cu Belciug, sa-i dea ajutor laprimirea oaspetilor... Episcopul sosi pe la zece, ntr-un cupeu nchis, tras de patru cai, nconjurat de o ceata de flacai pripaseni, calari, care lasteptasera la podul de peste Somes, dupa ordinele preotului. Cupeul era urmat de vreo zece alte trasuri n care se gaseasuita episcopului, alcatuita din nalte fete bisericesti. Doi preoti tineri se repezira sa-i ajute sa coboare din cupeu.

2042

Cnd pasi episcopul pe scara, trasura se ndoi, aproape sa serastoarne. Era bat rn si foarte gras, dar cu o fata blnda, cu niste ochi albastri si limpezi de copil si cu o barba ninsa n care se amestecau parullung si mustatile galbejite. Avea obrajii roscovani si sufla greu.

-Foarte cald - murmura dnsul surznd silit mprejur siridicnd degetele sa binecuvnteze multimea descoperita. Pe fruntea larga care se pierdea n crestetul plesuv si lucitor,

2043

licareau bobite de sudori. Simti ca-i vine sa stranute si se acoperi repede. Avea groaza de guturai si deaceea se fereavesnic de curent si de raceala. 365 Belciug si facu loc cu coatele prin nghesuiala, soptind ntr-unamiscat datimi voie, va rog pna ce ajunse cu mare greutaten fata episcopului, Aici tusi usor, ca sa-si alunge emotia din gt, si apoi rosti cele cteva cuvinte de binevenire, pe care lenvatase n fata oglinzii, ncurcndu-se totusi de mai multe ori,

2044

ceea ce nsa parca spori solemnitatea clipei. -Bine... bine - gfi episcopul plictisit. Tare frumos... Rvna Sfintiei Tale ma bucura foarte... Preotul... pastorul Domnului... Da... Asa... Dar nainte de-a ncepe programul, as dori sa maodihnesc putin... Macar zece minute... M-a prapadit calatoria... S-apoi am dormit foarte prost azi-noapte n Ar-madia... Protopopul din Armadia, la care dormise episcopul si care-ifacuse un pat mparatesc, pali, dar se facu ca nu aude.

2045

Arhiereul intra n casa cu Belciug, ceru apa, se aseza ntr-un jiltsi statu neclintit vre-un sfert de ceas, cu ochii truditi nchisi, miscnd doar buzele din cnd n cnd fara glas. Belciugramase lnga dnsul, tacut si respectuos. Afara nsa lumeaporni spre biserica... Cincizeci si doi de preoti, cu episcopul n frunte, slujira sfintirea. Vestmintele batute cu fir umpleau biserica destralucire. Mirosul de tamie se urca pna-n tavan si se coborapna-n sufletele care-l sorbeau lacome, mbatate de evlavie. Otaina adnca, coplesitoare si placuta framnta toate inimile si

2046

mintile. Din clipa cnd trecu pragul bisericii, nfatisarea episcopului se

2047

schimba ca prin farmec. Ochii lui mariti pareau scaldati ntr-oblndete cuceritoare si pe toata fata i plutea un zmbet bun, nevinovat si cucernic ce-i tremura usor barba argintie. Glasulobosit rasuna dulce si lin, patrunznd drept n suflete, mbratisndu-le si naltndu-le n alta lume. Chiar broboana de sudoare de pe frunte parea o cununita de diamante sau oaureola nedespartita. La sfrsit se sui n amvonul strmt, pasind anevoie pe treptele n spirala, gfind foarte tare nct se auzea pna n cor.

2048

Linistit si roti privirea peste tot cuprinsul bisericii, mngindparca icoanele noi, tavanul pictat cu stele, din care atrna uncadelabru cu zeci de lumnari albe aprinse, ca o faclie uriasa, altarul daurit, fumul alburiu de tamie serpuind deasupramultimii de oameni care se nghesuiau tacuti, cu fetele rosiiasudate, cu ochii mari ridicati spre amvon, amestecati de-avalma, domni n haine negre, tarani cu camasa ca zapada, femei n catrinte pestrite... Apoi, ca un mosneag obosit de aniivietii si ntrezarind fericirea cea mare, vorbi rar, domol, fara

2049

nflorituri si fara gesturi, despre Dumnezeu, despre oameni, despre romni, despre scoala si credinta, despre Belciug, despre toate, nemestesugit, ncheind cu o366 blagoslovire simpla, ca o revarsare a unui duh viu. O tacerelacoma i nghitea cuvintele, picurndu-le n inimile oamenilor ca un balsam atotputernic... D-na Herdelea, care la nceput nu-l putuse suferi, parndu-i-seprea gras si lumesc, din care pricina nici nu se mbulzise sa-isarute

2050

mna, desi asemenea sarutare se zice ca poarta noroc toata viata, - acuma, seznd n strana, avnd la stnga peGhighi si la dreapta pe dna Filipoiu, se mblnzi si simti din cen ce mai multa simpatie pentru omul batrn att de schimbatla fata, parca ar fi vazut pe Dumnezeu. Cnd se ispravi predica, sopti pocaita d-nei Filipoiu:

-Uite-asa mi nchipuiesc ca trebuie sa fi fost si apostolii!

2051

Oameni cu slabiciuni n fata oamenilor, si sfinti cuprinsi deduhul sfnt n fata lui Dumnezeu. -Da, da - facu d-na Filipoiu, ntorcndu-se speriata, fara a fiauzit soapta, caci, n vremea ct vorbise episcopul, ea segndise cu tristete la Elvira ei care n-a avut nca nici unpetitor... ndata dupa savrsirea slujbei, episcopul ceru sa i se aducarepede cupeul, sa plece, dornic sa ajunga negresit acasadiseara la patuceanul lui n care sa-si odihneasca oboseliledrumului. Belciug deabia l-a putut ndupleca sa guste ceva la

2052

iuteala si sa nchine un pahar de vin pentru viitorul parohiei dinPripas... mpreuna cu episcopul plecara fireste si fetele

2053

simandicoase, venite numai ca sa arate ca nu lipsesc de laceremoniile nationale si religioase... Ceilalti oaspeti nsa rasuflara scapnd de prezentastnjenitoare a vla-dicei. n cteva minute toata domnimea se gasi la banchet, ntmpinata cu Desteaptate Romne decatre iscusitul Goghi. Mesele erau ntinse n scoala golita debanci si nfrumusetata cu verdeata. Grofsoru tinu ntiul toast pentru vrednicul preot Belciug, avnd grija sa accentueze la urma ca datoria acestui colt romnesc este sa trimita n viitor

2054

deputat romn n Camera de pe malul Dunarei. Si de-acincolo toasturile urmara lant doua ceasuri, nct tinerii de ambele sexe, doritori de dans, ncepura sa murmure. Belciug primea felicitarile, multumea tuturor, dadea ordine chelnerilor, neobosit ca si cnd fericirea care-i nflorise obrajii, i-ar fi ndoitsi puterile... Ghighi bause o jumatate de pahar de vin rosu, ciocnind mereu cu Zagreanu care se facuse ca racul, i angajase toatedansurile. si dadea ochii peste cap, negasind vorbele care sa-

2055

imbrace gndurile, si desfasura planurile de viitor ceprevedeau negresit si ndeosebi o nevasta draguta, cuminte, culta... ntocmai ca d-ta, stimata domnisoara...

-Dansul! Dansul! se auzi n sfrsit tot mai des printre cavaleriinerabdatori, raplatiti cu priviri recunoscatoare de catredomnisoarele sfioase, n 367 buna parte odrasle de preoti, ahtiate dupa dans, deoarece varaaceasta n-a fost nici o petrecere de seama n mprejurimi.

2056

n sfrsit Zagreanu ncepu niste tratative misterioase cu Goghi, pe care le ncheie cu o strngere de mna, neuitnd sa aiba npalma o hrtie de zece coroane. Rezulatul fu o Ardeleanazvapaiata care strni un ropot de aplauze tineresti. ntr-o clipirectiva tarani scoasera afara attea mese nct jumatate scoala se prefacu n sala de dans. Zagreanu, fericit, alerga la Ghighicare rosi de mndrie ca are cinstea de-a deschide balul, pecnd prietenele ei din Armadia sedeau ngrijorate... D-naHerdelea, tinnd carnetul de dans si evantaiul Ghighitei, si lua

2057

cuvenitul loc pe un scaun lnga perete, ntre d-na Filipoiu si dna Grofsoru, dezbatnd greutatile vietii. Vorbind nsa nu scapadin ochi deloc pe Ghighi care dansa ca o zna, se mladia, zmbitoare, primea multe complimente si ciripea cu Zagreanu, ocolindu-i privirile rugatoare... n cealalta jumatate de scoaladomnii continuau banchetul si toasturile. Popa din Vararea sechercheli curnd, ca si doctorul Filipoiu si profesorul' Maiereanu. n cele din urma, cu toata mpotrivirea lui Spataru,

2058

tinu un mic discurs si solgabiraul Chitu, subliniind n treacatliberalismul stapnirii care ngaduie bucuroasa propasirea

2059

tuturor popoarelor credincioase patriei. Silvicultorul Madarassydobndi sarutarea vajnicului Spataru cu un nflacarat traiascaromnii. Herdelea, ntlnind printre preoti multi prieteni dincopilarie pe care nu- i vazuse de ani de zile, bau cu fiecare cte-un paharel si povesti tuturor cum, dupa treizeci si doi deani de zile de slujba, avnd nevoie de odihna binemeritata, aprimit multumiri de la nsusi ministrul scoalelor. n acelasi timpnsa lauda catre toti pe Belciug care-i un popa fara pereche si

2060

un om cum nu se poate mai de treaba. Belciug de asemeneampuia urechile tuturor slavind pe Herdelea, prieten nepretuitsi romn vrednic de stima obsteasca... Aproape de sfintitul soarelui, preotul propuse lui Herdelea sa mearga putin n mijlocul taranilor, zicnd:

-E datoria noastra, Zaharie, sa purtam de grija poporului! -Asa-i, Ioane, asa-i... Prea bine... Dar sa-mi iau si baba!

2061

raspunse Herdelea clipind din ochi foarte jovial. D-na Herdelea nu putea sa lase singura pe Ghighi. Atunci siaduse aminte si Zagreanu ca, fiind nvatatorul comunei, arcobligatia sa mearga si dnsul, mai ales ca fara dsoara Ghighinu face doua parale toata petrecerea. Ghighi era de asemenea bucuroasa sa plece, fiindca Zagreanu devenise iar melancolic, se ncapatnase sa vorbeasca tot mai staruitor de ochii ei sichiar ncepnd de cteva ori sa-i declare Domnisoara, te..., fara nsa a ndrazni sa sfrseasca ...iubesc! Mai gasindu-sc si

2062

alti doritori de a vedea petrecerea368 I poporului, se aduna repede un grup vesel care porni spre casa Todosiei lui Maxim Oprea... Ograda gemea de oameni... Batrnii, cu primarul Florea Tancun frunte, stateau n poarta deschisa si, privind cum joacatineretul, vorbeau despre biserica, despre cules si despre darile grele. Toma Bulbuc, mohort, ofta des si deabia arunca uneoricte-un cuvnt, caci gndurile lui erau mereu la George careacuma sedea n temnita din Bistrita,

2063

asteptnd judecata curtiicu jurati. Mai la o parte, stingher, batrnul Glanetasu tragea cu urechea, mai umil ca odinioara; moartea lui Ion l caruntise de tot si-i sadise n ochii blnzi o tristete statornica. Straja Cosma Ciocanas fusese nsarcinat de Belciug cumpartirea celor trei vedre de rachiu gratuit, prevazute n programul pentru sarbatoarea sfintirei noii biserici. sindeplinea slujba cu atta nepatimire ca bruftului pe unii flacaicare voisera sa iea doua portii, iar cu Macedon

2064

Cercetasuajunsese chiar la o usoara si trecatoare paruiala. Tot omul are dreptul la o litra de bautura! Asa-i porunca! Cinenu se satura, sa mai cumpere si de la crciuma! striga

2065

Ciocanas, sfatos, din cnd n cnd, n gura tinzii, unde trona cu

o plnie ntr-o mna si-n cealalta cu o masura de tinichea, mprumutate de la vaduva lui Avrum. Lnga prispa s-a strns un plc de barbati mprejurul lui Simion Butunoiu,.care povestea minciuni din batrni, tusind sistranutnd zgomotos. Macedon Cercetasu, traznit rau, umblade ici colo, comandnd nemteste si dnd din mini spre mareaveselie a copiilor care l salutau militareste...

2066

Lautarii cntau nvrtita cu foc. Flacaii tropaiau tantosi, iarfetele se rasuceau ca sfrlezele, cu zmbete multumite pefata. Umbra nucilor batrni de lnga sura se ntindea din ce nce, subtire, cuprinznd aproape toata ograda... Cnd sosi grupul de domni, jocul se opri brusc, n semn derespect. Toti barbatii se descoperira, iar primarul cu batrniinconjurara pe Belciug si pe Herdelea, vorbind de solemnitateasfintirei care a prilejuit atta cinste satului ntreg si ndeosebi preotului. Ilie Onu care, de cnd s-a nsurat si Nicolae Tataru cufata lui Stefan Hotnog, a

2067

ramas capul flacailor, se apropiandata de Zagreanu si-l pofti sa joace, oferindu-i pe cea maifrumusica fala din Pripas, pe Maria lui Trifon Tataru, pe care si-o ochise dnsul s-o ia de nevasta n Cslcgi. Zagreanu, nedezlipitde Ghighi, refuza zapacit. Atunci Ilie chema pe domnisoara lajoc, ceea ce pe d-na Herdelea o umplu de revolta, iar pe Ghighi o facu sa zmbeasca de rusine... n sfrsit primarul, cu consimtamntul preotului, porunci flacailor sa continue jocul, sa vaza si domnii ct sunt de frumoase petrecerile prostimei...

2068

369 Toma Bulbuc izbuti curnd sa iea deoparte pe Herdelea, sa se mai sfatuiasca cu dnsul despre George. Nevasta lui Toma, maiuscata, cu ochii mici veseli mai adnciti n cap si cu glasul maiplngator, veni lnga ei, si frnse minile si se jura ca numaifarmecele rele au putut face pe baiatul lor sa cada n asemenea napasta. Herdelea i ncuraja sa aiba deplinancredere n Grofsoru, caci nu-i avocat ca el nicaieri. -Mi se pare ca pna sa vie acasa George, nevasta-sa o sa-lastepte cu copilas n brate. Zice ca-i grea... O fi, ca asta-i

2069

menirea femeii - rosti mai trziu Toma, nseninat putin. Prin sat umbla zvonul ca Florica ar fi ramas nsarcinata cu Ion. Nimeni nu stia de unde a iesit vorba aceasta, dar multi o credeau. Unele babe mai lacome de brfeli ispiteau pe Savista care acum se mutase napoi la Trifon Tataru si cersea iar nUlita Mare, deoarece Florica o vedea ca sarea-n ochi. Oloagansa nu raspundea nimanui, era vesnic acra si mnioasa, nctlumea spunea ca trebuie sa fi intrat n anul mortii...

2070

Tocmai cnd se ispravi jocul, veni galagios Vasile Baciu care, dupa ce ncercase zadarnic sa corupa pe Cosma Ciocanas, se

2071

dusese la crciuma sa-si potoleasca mai bine setea. Cum zaripe Belciug, se ntuneca si se ndrepta glont spre dnsul, zicndu-i:

-Si asa, domnule parinte, vrei sa-mi iei mosia cu tot dinadinsul? Preotul ncerca sa nu-l bage n seama, ca sa nu-sistrice dispozitia. Vasilensa nu-l slabi si se ndrji tot mai rau. Atunci Belciug, suparat, i zise tare sa auda ntreg norodul: -Ai ajuns rusinea satului, mai Vasile, si tot nu te mai saturi deblestematii?... Pamnt

2072

mai mult ti trebuie ca sa poti bea maimult?... N-ar fi pacat de Dumnezeu sa ncapa n minile talemosia, s-o prapadesti prin crciumi?... Apoi pamntul nu-i pentru betivi si lenesi, Vasile! Nu, nu! Pamntul asteaptamunca si truda, nu lenevie!... Ion, ginere-tau, fie iertat, da, merita mosia, ca-i era draga si punea osul so munceasca. Binete-a cunoscut de n-a vrut n ruptul capului sa o lase s-ajunga iar pe seama ta... Cnd vei vrea sa muncesti omeneste si sa telasi de betie, atunci sa vii la mine sa mai vorbim! Deocamdata si ct ai e prea mult... Asa!... Pna atunci nsa sa piei din ochiimei, satana afurisita!...

2073

Dojana preotului, mai ales fiind stapnita, gasi aprobareatuturor satenilor. Chiar si Vasile Baciu parca se dezmeteci, cacindata ncepu sa se nchine, mormaind: -Apoi daca-i asa, am sa fac juramnt n biserica cea noua si nam sa mai iau n gura nici un stop de rachiu, cte zile oi maitrai... 370 Belciug auzi fagaduinta, multumit, dar totusi nu vru sa mai ntinda vorba cu dnsul, ci se ntoarse spre un grup de taranidin Sascuta care venisera la sfintire dornici sa poata muta ctmai

2074

degraba biserica cea veche, sa aiba si el bisericuta lor catoate satele crestine... Fiindca se nsera si mai ales fiindca Herdelea ncepuse sanchine paharele cu taranii, d-na Herdelea hotar ca, fara a maitrece pe la scoala, unde continua petrecerea domneasca, evremea sa plece direct acasa, n Armadia. Zadarnice fura staruintele preotului, care deabia acuma voia sa se aseze maiserios la chef cu Herdelea, zadarnice rugamintile lui Zagreanu, care se jura ca lipsa Ghighitei rapeste tot farmecul balului - dna

2075

Herdelea ramase nenduplecata. Belciug atunci le oferi brisca lui cea buna, regretnd nsa mereu ca doamna nubinevoieste sa mai zaboveasca baremi un ceas. Ca sa-i arate ca nu-i suparata, d-na Herdelea l pofti sa traga totdeauna ladnsii, cnd va veni n Armadia, ceea ce preotul primi foarte bucuros. -Mare pacat nsa ca nu vom mai lucra de acuma mpreuna,

2076

draga Zaharie! adaoga Belciug cu duiosie n glas.

-Ce are a face, Ionica?... N-ai colea pe prietenul Zagreanu, care-i tot de-al nostru!... - As!... Zagreanu!... Noi doi anevoie o sa ne ntelegem mormai Belciug, nnourndu-se. -Lasa ca-i baiat bun, zau e bun - zise Herdelea nvaluind pe Zagreanu ntr-un zmbet de ncredere. -Poate numai dac-ar avea norocul sa-si gaseasca o nevestica

2077

buna, romnca verde, uite-asa ca domnisoara Ghighi, poate ca atunci ar pricepe care i-e chemarea n mijlocul nostru! rosti preotul mai grav. Ghighi era sa lesine de rusine. Zagreanu nsa fu cuprins de o ndrazneala extraordinara, nct zise repede: -Daca domnisoara m-ar vrea, eu... eu... -Ma rog, ma rog, asemenea lucruri serioase nu se pun la cale n ulita! l ntrerupse d-na Herdelea cu o blndete neobisnuita.

2078

Vino pe la noi, si te primim cu draga inima... Totusi Zagreanu, spre a-si potoli avntul, apuca mna Ghighitei si o saruta prelung. Brisca porni la pas, caci Zagreanu i nsotea pe jos. n fata casei lor din capul satului se oprira putin. Zenobia care sedea posomorta pe prispa veni la trasura, vorbi despre Ion, plnse cu sughituri si n cele din urma afurisi pe George si tot neamul lui Toma.

2079

-Bietul Ion! zise d-na Herdelea. Iute s-a mai prapadit... Se vede c-asa i-a fost scris!...

2080

2081