Stilurile funcționale

Stilul funcțional este o variantă a limbii care îndeplineşte funcții de comunicare într-
un domeniu de activitate determinat.
Din perspectivă funcțională, Ion Coteanu consideră stilul (limbajul) ca ,,o adecvare a
schemei limbii la ceea ce ar trebui exprimat”.
În limba română contemporană, stilurile funcționale sunt:
1. Stilul ştiințific
2. Stilul oficial/juridic-administrativ
3. Stilul publicistic(jurnalistic)
4. Stilul colocvial(familiar)
5. Stilul beletristic(artistic)

1. Stilul ştiințific
 Se utilizează în lucrările care conțin informații asupra unor obiecte, fenomene, fapte,
investigații, cercetări, domeniu tehnic, cu alte cuvinte lucrări ştiințifice;
 Comunicarea este lipsită de încărcătură afectivă;
 Accentul cade pe comunicarea de noțiuni, cunoştiințe şi idei;
 Se folosesc cuvinte monosemantice;
 Se utilizează sensul denotativ (propriu al cuvintelor);
 Se folosesc multe neologisme, termeni ştiințifici şi tehnici;
 Emițătorul poate fi specializat (chimist, medic, psiholog, cercetător, sociolog, etc), iar
receptorul poate fi specializat sau nespecializat;
 Acest stil funcțional al limbii române cuprinde articole ştiințifice, lucrări de
specialitate scrise de cercetători, savanți sau persoane din domeniul ştiințific şi tehnic.

2. Stilul oficial/juridic-administrativ
 Se folosesc enunțuri cu formă impersonală, enunțurile sunt clare, lipsite de
ambiguitate;
 Se folosesc clişee formale;
 Se folosesc termeni de specialitate, cuvintele au sens denotativ;
 Se foloseşte un inventar lexical cu termeni clar definiți;
 Scopul textului este de informare şi educare;
 Se folosesc expresii verbale impersonale;
 Stilul oficial cuprinde două variante:
a. Cea juridică (texte de legi)
b. Cea administrativă (acte şi documente oficiale)
 Emițătorul este specializat, adică organul legislativ, iar receptorul poate fi
specializat(cel care trebuie să aplice legea) sau nespecializat.

3. Stilul publicistic
  Este specific ziarelor, revistelor, articolelor, prin intermediul cărora publicul este
informat, influențat sau mobilizat într-o anumită direcție;
 Ca modalități de comunicare se pot menționa: monologul scris(în presă, publicații,
articole), monologul oral (la radio şi televiziune), dialogul oral (dezbateri publice) şi
dialogul scris (interviuri scrise);
 Are ca scop informarea şi mediatizarea evenimentelor;
 Conține informații economice, sociale, politice,etc;
 Influențează opinia publică;
 Se utilizează mijloace menite să atragă publicul (titluri şocante, exclamații, imagini);
 Limbajul folosit este unul accesibil şi simplu pentru a impresiona, pentru a atrage
atenția şi pentru a fi pe înțelesul tuturor.

4. Stilul colocvial
 Se utilizează în sfera relațiilor de familie şi în viața de zi cu zi;
 Are o încărcătură afectivă, regulile gramaticale pot fi încălcate sau pot fi folosite
particularități regionale sau socio profesionale;
 Se folosesc formule de adresare pentru implicarea ascultătorului;
 Se folosesc diminutive, augmentative, substantive în vocativ sau verbe la imperativ;
 Se utilizează elemente suprasegmentale (ton,gestică şi mimică);
 Se folosesc termeni regionali, argotici, neologisme, elemente din jargon şi cuvinte
specifice unor graiuri;
 Emițătorul şi receptorul pot fi specializați sau nespecializați.

5. Este stilul funcțional utilizat în operele literare;

 Cuvintele sunt folosite, atât cu sens denotativ, cât mai ales în sens conotativ (în special
în poezie);
 Se caracterizează prin expresivitate, datorată bogăției figurilor de stil şi a imaginilor
artistice;
 Cuvintele folosite sunt polisemantice;
 Mesajul unui astfel de text are funcție poetică;
 Scopul este de a impresiona cititorul;
 Se caracterizează prin bogăția elementelor lexicale, utilizându-se neologisme,
arhaisme, regionalisme, dar şi elemente de jargon şi argou;
 Se respectă normele limbii literare în organizarea comunicării, pentru exprimarea cât
mai clară a gâdurilor şi a sentimentelor;
 Emițătorul şi receptorul pot fi specializați sau nespecializați.