CURS

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

LICEU FRECVENŢĂ REDUSĂ

CLASA A XIII-A

PROF. ADINA-ELENA
COŞESCU

COLEGIUL TENNIC DE COMUNICAŢII

„NICOLAE VASILESCU-KARPEN”
BACĂU
ANUL ŞCOLAR 2009-2010
 Stilul

= Etimologie : fr. stylos= instrument de scris

= Este expresia unei individualităţi. Însuşirile individuale ale vorbitorului unei limbi (talent, nivel
cultural, temperament, modul în care stăpâneşte limba) îşi pun amprenta asupra felului în care acesta
comunică.
În orice situaţie de comunicare (orală sau scrisă) se evidenţiază două tipuri de trăsături:
- unele arată într-o manieră distinctă faptul că actul comunicării aparţine unui anumit individ, şi nu
altuia - stilul individual.
- alte trăsături demonstrează apartenenţa la un anumit stil funcţional.

* Calităţi generale :
- Claritate: exprimarea clară a gândurilor şi sentimentelor;
- Proprietate: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea gândurilor şi
sentimentelor;
- Corectitudine: respectarea normelor limbii în organizarea comunicării;
- Subiectivitate: conţinutul textului se referă la impresia autorului;
- Precizie: utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunţurilor;
- Puritate: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară;

Stilurile funcţionale

= sunt varietăţi ale limbii comune, diferenţiate între ele prin funcţia pe care o au mijloacele de
comunicare în sfere determinate de activitate.
= ele însumează un număr de procedee lingvistice (fonetice, morfologice, sintactice şi lexicale) menite
să exprime un conţinut de idei.
= din punct de vedere funcţional, limba literară nu are un caracter unitar. În dezvoltare, ea cunoaşte
variante funcţionale a căror structură specifică se stabileşte în timp; au caracter istoric, apar într-un
anumit moment al istoriei limbii literare, se dezvoltă treptat şi apoi se fixează.
- Stilul oficial - administrativ (juridic)
- Stilul ştiinţific
- Stilul publicistic
- Stilul artistic (beletristic)
- Stilul colocvial

Clasificare propusă de I. Coteanu în Stilistica funcţională a limbii române

- are în vedere opoziţia artistic/ nonartistic (diferenţa dintre cele două categorii se realizează prin
prezenţa sau absenţa expresivităţii literare)

Stilul artistic
1. limbaj conotativ (= cu sens figurat);
2. unicitate şi inovare a expresiei;
3. bogăţie lexicală;
4. sensuri multiple, variabile în funcţie de context.
5. fundamental este felul cum se transmite informaţia
Stilul nonartistic
1. limbaj denotativ (= cu sens precis, obişnuit);
2. expresie caracterizată prin utilizarea unor formule şi construcţii mai mult sau mai puţin fixe,
repetabile;
3. concentraţie lexicală;
4. sensuri unice, cât mai puţin dependente de context.
5. important este ce informaţie se transmite

Stilul oficial - administrativ (juridic)

* Utilizat în relaţii administrative, oficiale.

* Cuprinde: domeniul legislativ (articole de lege, Constituţia, Codul penal, Codul muncii),
administrativ (cereri, adeverinţe, procese-verbale), elaborate de organul judiciar.

* Caracteristici:
- Funcţie exclusiv cognitivă (de cunoaştere);
- Enunţuri cu formă impersonală;
- Conţinut normativ;
- Enunţuri clare, lipsite de ambiguitate;
- Folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definiţi;
- Folosirea clişeelor formale;
- Respectă proprietatea termenilor;
- Foloseşte terminologia consacrată specialităţii;
- Are un număr mare de formule consacrate în domeniul juridic.
- Conform relatiei E-R: emiţător - specializat (de ex. cel care trebuie să aplice legea)
- Conform funcţiei mesajului (scopul): informare, educare.
- Conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru.

* Calităţi generale:
- Are formule fixe
- Obiectiv şi impersonal
- Corectitudine
- Accesibil, clar şi precis
- Vocabular pronunţat specializat
- Specific domeniului public şi relaţiilor oficiale în instituţii
- Folosirea şabloanelor

* Particularităţi lingvistice:
- Lexicale: termeni de specialitate, monosemantism, neologisme;
- Morfologice: substantive abstracte, formule impersonale, expresii verbale impersonale,
pluralul autorului;
- Sintactice: tipuri de propoziţii / fraze, preponderenţa coordonării sau subordonării;
- Stilistice: formule introductive şi de încheiere, de adresare, clişee (articol , paragraf).
 Stilul ştiinţific

* Utilizat în domeniul ştiinţelor exacte;

* Cuprinde: articole ştiinţifice, lucrări, cercetări de specialitate scrise de cercetători, persoane credibile
în domeniul ştiinţific.

* Caracteristici:
- are funcţie cognitivă;
- transmite informaţii ştiinţifice, tehnice utilizate pe baza unor raţionamente, logice,
deductive, argumentate;
- respectă proprietate termenilor;
- foloseşte terminologia consacrată specialităţii;
- se folosesc multe neologisme;
- conform relaţiei E- R :
- emiţătorul poate fi specializat (chimist, sociolog, psiholog, medic);
- receptorul este de obicei specializat.
- Conform funcţiei mesajului (scop) :
- Informare, educare, divertisment, publicitar.
- Conform încărcăturii emoţionale a mesajului :
- Critic, polemic, neutru.
-
* Calităţi generale :
- Corectitudine
- Obiectivitate
- Accesibilitate
- Proprietate a termenilor
- Limbaj denotativ
- Sens unic (operă închisă)

* Particularităţi lingvistice:
- Lexicale: termeni de specialitate, neologisme;
- Morfologice: substantive abstracte, pluralul autorului;
- Sintactice: fraze, preponderenţa coordonării sau subordonării;
- Stilistice: digresiuni şi figuri de stil.

Stilul publicistic

* Utilizat în mass - media şi publicitate

* Caracteristici:
- Are funcţia de mediatizare a evenimentelor;
- Conţine informaţii economice, politice, sociale;
- Influenţează opinia publică (discurs persuasiv);
 - În conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa:
- raţiunii : aduce argumente de specialitate tip cauză/ efect;
- afectivităţii : aduce argumente de popularitate, superioritatea unor produse în raport cu
altele similare, mărturia unor beneficiari ai produsului, tradiţie, grija faţă de destinatar;
- exprimă o atitudine;
- orientat spre maximă accesibilitate şi actualitate;
- conform relaţiei E- R: emiţătorul – specializat, receptorul- specializat / nespecializat
- conform funcţiei mesajului (scopul): informare (întrebările: cine?, ce face?, de ce?,
cum?), publicitară ( promovarea, atragerea unui segment de public), educativă, estetică .
- conform încărcăturii emoţionale a mesajului: critic, încărcătură emoţională sau
persuasivă

* Calităţi generale:
- Corectitudine
- Obiectivitate
- Accesibilitate
- Limbaj denotativ cu nuanţă conotativă
- Sens unic (operă închisă)
- Are funcţia de mediatizare a evenimentelor
- Influenţează opinia publică
- Mesajul are două dimensiuni: informativă şi afectivă
- Exprimă o atitudine;

* Particularităţi lingvistice:
- Lexicale: termeni de specialitate, termeni uzuali, neologisme la modă;
- Morfo - sintactice: preponderenţa coordonării, propoziţii enunţiative, dezvoltate,
imperativ, izolări, elipse, digresiuni, paranteze
- Stilistice: figuri de stil, citatul din surse directe şi verificabile, titluri şocante,
superlative expresive, formulări eliptice pentru a impresiona şi a atenţiona.

* Forme ale discursului publicistic:

Apel comunicat articol
Cronică convorbire corespondenţă
Declaraţie editorial foileton
Interviu manifest masă rotundă
Reportaj ştire

Notă!
• unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau stiinţific.
• conţinutul reflectă realitatea imediată şi este completat cu mijloace extralingvistice de tipul:
caricatură, fotografie, hartă, schema, statistică, tabel.
 Stilul beletristic (artistic)

* Utilizat în domeniul literar;

* Cuprinde operele literare în proză, versuri şi operele dramatice, tot aici pot fi incluse şi eseurile,
jurnalele, memoriile, amintirile.

* Caracteristici:
- Libertatea pe care autorul şi-o poate lua de la normele limbii literare;
- Contrastul între sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie
prin modul neobişnuit în care poetul foloseşte cuvintele);
- Caracterul individualizat al stilului;
- Unicitate şi inovarea expresiei;
- Bogăţie lexicală – din punct de vedere statistic;
- Sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt;
- Înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii literare
(arhaisme, regionalisme, elemente de argou şi jargon);
- Mesajul are funcţie poetică (de explicat).
- Conform relaţiei E- R: specializat/ nespecializat
- Conform funcţiei mesajului (scop): informare, estetică
- Conform încărcăturii emoţionale a mesajului : emoţional, persuasiv

* Calităţi generale :
- Claritate: exprimarea clară a gândurilor şi sentimentelor;
- Proprietate: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea gândurilor şi
sentimentelor;
- Corectitudine: respectarea normelor limbii în organizarea comunicării;
- Subiectivitate: conţinutul textului se referă la impresia autorului;
- Precizie: utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunţurilor;
- Puritate: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară;

* Particularităţi lingvistice:
- Lexicale: termeni din fondul lexical de bază;
- Morfo - sintactice: propoziţii ample ce alternează cu cele scurte, enunţuri enumerative;
- Stilistice: figuri de stil, interogaţie retorică, superlative expresive, titluri sugestive,
formule eliptice pentru a impresiona şi a atenţiona.
Stilul colocvial

* Utilizat în relaţiile personale în planul vieţii cotidiene.

* Caracteristici:
- Conform specificului discursului : discurs ficţional/ stil artistic, discurs nonficţional/ stil ştiinţific;
- Recurge la elemente suprasegmentale (ton, gestică, mimică);
- Are o mare încărcătură afectivă;
 - Regulile gramaticale pot fi încălcate;
- Pot fi folosite elemente de jargou şi argon;
- Sunt folosite particularităţi regionale sau socio-profesionale;
- Conform relaţiei E- R: emiţător - specializat sau nespecializat, receptorul – specializa t-
nespecializat, relaţia E/ R poate fi şi de rudenie.
- Conform funcţiei mesajului (scop) : informare, educare, divertisment, publicitar;
- Conform încărcăturii emoţionale a mesajului : emoţional, persuasiv, manipulant, critic,
polemic.

* Calităţi generale:
- Claritate
- Proprietate
- Corectitudine
- Subiectivitate
- Accesibilitate
- Precizia
- Puritatea

* Particularităţi lingvistice:
- Lexicale: jargou, argon, neologisme la modă, cuvinte tipice unor graiuri;
- Morfo - sintactice: aproximări prin numerale şi substantive, pronume şi verbe cu
specific regional, enunţuri fragmentate, izolări, inversiuni, elipse, digresiuni, paranteze;
- Stilistice: diminutive, augmentative, cuvinte cu sens peiorativ, superlative expresive,
titluri sugestive, vocative, interjecţii, imperative, zicale.
 ELEMENTE DE TEORIA COMUNICĂRII

 Componentele situaţiei de comunicare

 Funcţiile limbajului
 Tipuri de comunicare

Componentele situaţiei de comunicare

 Emiţătorul (E) = reprezintă sursa de informaţie prezentă intr-o situaţie de comunicare, sursa
mesajului, fiind dotat cu un aparat şi un mecanism de codare;
- în cazul comunicării verbale locutorul (emiţătorul) va selecta semnele din codul lingvistic şi le va
combina conform regulilor gramaticale.
 Receptorul (R) = este beneficiarul informaţiei intr-o situaţie de comunicare; este vizat de către
emiţător; primeşte mesajul si îl decodează
- în cazul comunicării verbale interlocutorul (receptorul) va face apel la memorie (operaţie de
decodificare a mesajului) şi va actualiza cunoştinţele de limba necesare degajării semnificaţiei
conţinute in mesaj .
- în general, receptorul este şi destinatarul informaţiei, dar există situaţii de comunicare în care cele
două poziţii se disociază (ex.: a spune ceva cuiva pentru a auzi altcineva).
 Canalul = reprezintă suportul fizic al transmiterii mesajului.(în cazul comunicării verbale orale,
se constituie din aerul prin care se propagă undele sonore.)
 Codul = sistemul de comunicare pe baza căruia se construiesc mesajele (ex.alfabetul unei limbi
naturale, cod lingvistic alcătuit din semne lingvistice; alfabetul Morse, cod artificial; limbajul
surdo-muţilor).
 Mesajul = vehiculul informaţiei (în cazul comunicării verbale orale, este constituit din
rezultatul operaţiei de codare care merge de la sunet la sens.)
 Referentul = în orice situaţie de comunicare mesajul vehiculează informaţie despre un anumit
referent; despre ce anume se comunică (stricto sensu).
 Contextul = circumstanţele în care are loc comunicarea, circumstanţe privind timpul, locul
emiterii, respectiv receptării, identitatea, statutul social şi relaţiile dintre actanţi etc.

Scopul comunicării
1. Informativ - transmitere de informaţie;
2. Persuasiv – convingerea receptorului : în reclame şi discursuri electorale ( sunt preferate formulările
expresive şi concise, jocurile de cuvinte, enunţuri exclamative sau verbe la imperativ);
3. Predictiv – prognoza meteorologică.

Funcţiile limbajului – cf. Roman Jakobson Lingvistică şi poetică

  Funcţia emotivă (expresivă) = centrată pe emiţător, exprimă starea afectivă a acestuia;
Mărci gramaticale în enunţuri:
- persoana I la pronume şi verbe;
- interjecţii;
- exclamaţii.
Ex. Of, ce greu îmi e!
 Funcţia conativă (persuasivă, retorică) = centrată pe receptor, vizează efectul de convingere pe
care mesajul trebuie sa îl aibă asupra acestuia;
Mărci gramaticale în enunţuri:
- persoana a II-a la pronume şi verbe;
- vocativul, imperativul.
Ex. Hei, tu, treci aici!
 Funcţia fatică = centrată pe canalul de comunicare, pe care astfel îl vizează, menţinând
controlul funcţionării lui;
Ex. Alo, mă auzi?
 Funcţia poetică = centrată pe mesaj, va avea rolul de a-l pune în valoare, atrăgând atenţia
asupra modului în care acesta este formulat; presupune folosirea procedeelor artistice;
Ex. Sara pe deal, buciumul sună cu jale.

Observaţii:
1. În contextele reale de comunicare, unui mesaj i se pot asocia mai multe funcţii ale limbajului,
însă una va fi predominantă;
2. Funcţia poetică nu este regăsibilă exclusiv în comunicarea literară. R. Jakobson oferă exemplul
unui slogan electoral în care observă existenţa funcţiei poetice – este vorba de sloganul
preşedintelui american Eisenhower “I like Ike.” În acest mesaj, lingvistul demonstrează
existenţa funcţiei poetice, realizate prin asonanţă, subiectivitate, simetrie.
3. Chiar şi în cazul literaturii, există texte ce au o funcţie poetică accentuată, aşa cum este poezia
lirică, dar există şi unele în care funcţia referenţială este mai vizibilă – romanul realist.

Tipuri de comunicare

Comunicare nonverbală (bazată pe diferite limbaje)

verbală(bazată pe limbile naturale)
limba naturală = codul folosit în comunicarea interumană
= orice limbă care s-a vorbit sau se vorbeşte pe suprafaţa
Pământului

orală • după felul canalului scrisă

de transmisie

literară nonliterară • după caracterul ficţional literară nonliterară

sau nonficţional
 ITEMI SPECIFICI PROBEI ORALE
CERINŢE:

I. Precizează punctul de vedere al autorului (…), aşa cum se reflectă în textul citat.
II. A. Prezintă 2 elemente de structură şi de compoziţie :
1. Particularităţi ale organizării textului + convenţii specifice
2. Tehnici şi structuri argumentative
3. CONECTORI
4. Dispunerea ideilor şi a paragrafelor
+
• Elementele situatiei de comunicare,
• Scopul comunicarii,
• Stilul tehnico-stiintific,
• Stilul juridico-administrativ
II. B. Prezintă două dintre faptele de limbă identificate în textul dat ( la alegere dintre
nivelurile: ortografic si de punctuatie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-
textual )
III. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre mesajul textului citat.

I. Precizează perspectiva / punctul de vedere al autorului, aşa cum se reflectă în textul citat.

R: Punctul de vedere al autorului, aşa cum se reflectă în textul citat este unul:

1. obiectiv = relatare la pers. a III-a = autorul nu se implică afectiv, fiind neutru prin tonalitate şi
informaţiile furnizate.
= impersonal = se adresează gândirii; transmite informaţii şi explicaţii.

2. subiectiv = relatare la pers. I, autorul se implică afectiv, îşi exprimă propria opinie ( “eu cred
că..., sunt de părere că” );
= mesajul este orientat spre Emiţător;
= se adresează sensibilităţii Receptorului;
= mărcile subiectivităţii: verbe, pronume şi adj. pron posesive la persoana I.

3. obiectiv, dar cu note de subiectivitate ( în cazul în care întâlnim, uneori, şi persoana I, autorul
exprimându-şi şi propria opinie despre un anumit fapt) .
 II. A. Prezintă 2 elemente de structură şi de compoziţie :
1. Particularităţi ale organizării textului + convenţii specifice :
 Textul este compus din mai multe paragrafe ( nr.= ... , 3, 4, 5 ), care încep cu alineat ;
 în stilul juridico-administrativ, textul este compus din articole, paragrafe şi alineate
numerotate ;
 în stilul publicistic : în interviu – relaţia dintre E şi R este realizată cu ajutorul dialogului
 în stilul beletristic = în teatru, textul este format din act, scenă, dialog, replică, indicaţii de regie
;
2. Tehnici şi structuri argumentative:
 TEHNICI : enumeraţia, demonstraţia, exemplificarea, compararea, citarea unor specialişti ;
 STRUCTURI ARGUMENTATIVE: Textul argumentativ
are o construcţie riguroasă:
a) Ipoteza ( =ideea care urmează să fie argumentată)
b) Demonstraţia (= 2 argumente sau contraargumente= ilustrări =
exemple )
c) Concluzia
3. Conectori (cuvinte care fac legătura):
 succesiunea, ordinea ideilor, a faptelor: în primul rând, în al doilea rând etc., pe de o parte, pe
de altă parte, în plus;
 comparaţia: spre deosebire de , în contrast cu, dar, însă, ci, pe de altă parte, dimpotrivă;
 probabilitatea: probabil, poate că, posibil, s-ar putea ca, este cu putinţă;
 certitudinea: sigur, cu siguranţă, desigur, fireşte, fără îndoială, cu certitudine, de fapt, în
realitate;
 explicaţia: adv. astfel; ca atare ( locuţ. adverbială );
 selecţia unor argumente: “dintr-o serie de termeni “;
 cauza: de aceea;
 concluzia: deci, prin urmare, aşadar, în concluzie, în cele din urmă, în sfârşit, în consecinţă, pe
scurt.

4. Dispunerea ideilor şi a paragrafelor:

– În textele tehnico-ştiinţifice se realizează într-o ordine logică, respectând structura
textului argumentativ;
– In textele juridico-administrative ideile sunt dispuse în articole, paragrafe şi alineate
numerotate.

II. B. Prezintă două dintre faptele de limbă identificate în textul dat ( la alegere dintre nivelurile:
1. ortografic şi d epunctuaţie,
2. morfosintactic,
3. lexico-semantic,
4. stilistico-textual ).

NIVELUL ORTOGRAFIC SI DE PUNCTUATIE

Rolul semnelor ortografice: rolul cratimei, rolul apostrofului
ROLUL CRATIMEI ( liniuţa de unire )
- leagă 2 cuvinte pronunţate fără pauză ( DOOM 2 );
- marchează elidarea unei vocale şi evitarea hiatului ( stele+ în cer = stele-n cer );
 - din punct de vedere prozodic ( al versificaţiei) influenţează ritmul şi măsura versurilor, prin
dispariţia unei silabe.
 scrierea unor cuvinte compuse, comune sau proprii: câine-lup; redactor-şef; floarea-soarelui;
Popeşti-Leordeni; Vinţu-de-Sus;
 despărţirea cuvintelor în silabe: ma-să; ba-la-dă; car-te; oa-meni;
 cantitatea, fiind pusă între două numerale: două-trei; cinci-şase; o sută-două;

ROLUL APOSTROFULUI:
- [ ‘ ] : ( Ex.: ‘neaţa )=marchează grafic căderea, absenţa accidentală în rostire a unui sunet sau
a unui grup de sunete;
- [ ? ] = marchează grafic intonaţia enunţurilor interogative sau imperative;
- [ ! ] = marchează grafic intonaţia enunţurilor exclamative sau imperative (intonaţie
ascendentă).
- [ … ] = Punctele de suspensie= pauza mai mare( întreruperea şirului vorbirii );
- [ - ] =linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărui participant la un dialog;
Obs.: Semnele de punctuaţie = reprezintă instrumentul prin care sunt delimitate grafic unele unităţi
sintactice: părţi de propoziţie, propoziţii, fraze.

NIVELUL MORFOSINTACTIC
Se realizează un inventar al părţilor de vorbire care prezintă valoare expresivă:

1. VERBELE:
 Prezentul narativ, prezentul etern / atemporal ( gnomic ), prezentul istoric
 Imperfectul ( MUNCEAM )= exprimă o acţiune durativă în trecut, neterminată în momentul la
care se referă vorbirea; „un timp trecut , care-şi moaie aripa-n prezent” ( T. Vianu )
 Gerunziul ( MUNCIND ) - exprimă o acţiune în desfăşurare, fără referire precisă la momentul
vorbirii; un proces, o stare durativă ( principala funcţie stilistică este capacitatea de a crea
imagini dinamice )
 Perfectul simplu( MUNCII ) = timp al acţiunilor rapide, instantanee;
 Perfectul compus( AM MUNCIT )= exprimă o acţiune trecută, terminată; rol de narare,
evocare, rezumare/concluziv
2. SUBSTANTIVELE SI ADJECTIVELE = sunt părţile de vorbire cel mai des folosite pentru a se
realiza o DESCRIERE
3. Mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii vorbitorului= verbe, pronume personale şi
adjective pronominale posesive la persoana I.

NIVELUL LEXICO-SEMANTIC
 Relaţia dintre sensul denotativ şi sensurile conotative ale cuvintelor, pentru a demonstra
expresivitatea şi ambiguitatea limbajului poetic;
 Câmpuri semantice dominante;
 Relaţii semantice: sinonimie, antonimie, paronimie, omonimie, polisemie;
 Expresii şi locuţiuni= unităţi frazeologice.

III. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre mesajul textului citat.

Citiţi textul cu mare atenţie şi spuneţi-vă părerea, respectând regulile textului argumentativ, care are
SCOP PERSUASIV = DE CONVINGERE:
 Eu cred că... = IPOTEZA
In primul rând, consider acest lucru... = DEMONSTRATIA 1
În al doilea rând... = DEMONSTRATIA 2
In concluzie... = CONCLUZIA

MODELE DE TESTE DE EVALUARE

(PROBA ORALĂ)

Biletul nr. 1

ACTUL I, Scena 3
Chiriţa, Guliţă, Şarl, Safta, Ion. (Ion vine alergând dintre culisele din dreapta. Ceilalţi ies din casă şi se
cobor în cerdac.)
GULIŢĂ: Cine mă cheamă?... Nineaca!
SAFTA: Ce este?... Ce este?
ŞARL: Qui diable?... Ah, madame!...*
ION: Aud, cucoană… Iaca ia…
CHIRIŢA: Da’ veniţi azi de ma coborâţi de pe cal… Ce, Doamne iartă-mă!... aţiadormit cu toţii?
(Ion se pune dinaintea calului şi-l apucă de zăbale ca să-l ţie. Ceilalţi se adună împrejurul Chiriţei.)
GULIŢĂ: Ba nu, nineacă… dar învăţam Telemac* cu monsiu dascalu.
[…]
CHIRIŢA: Quel bonheur! Gugulea nineacăi!... Auzi ce spune monsiu Şarla?... Zâce că ai să vorbeşti
franţuzăşte ca apa… N’est-ce pas, monsieur Charles, qu’il parlera comme l’eau? ŞARL: Comme?...
Ah, oui, oui… vous dites comme ça en moldave… Oui… oui.
CHIRIŢA: Da’ ian să-i fac eu un examen… Guliţă, spune nineacăi, cum să cheamă franţuzăşte
furculiţă?
GULIŢĂ: Furculision.
CHIRIŢA: Frumos… Dar friptură?
GULIŢĂ: Fripturision.
CHIRIŢA: Prea frumos… Dar învârtita?
GULIŢĂ: Invartision.
CHIRIŢA: Bravo… Guliţă!... Bravo, Guguliţă!... (Îl sărută.)
ŞARL (în parte, furios): Gogomanition, va!...
(Vasile Alecsandri, Chiriţa în provinţie)
* Qui diable?... Ah madame! (fr.) – Cine dracu?... Ah, doamnă!
* Întâmplările lui Telemac, fiul lui Ulise – poem epic în proză al scriitorului
francez Fénelon

1. Precizează perspectiva pe care o are autorul textului dramatic, asupra unor comportamente şi a
moravurilor din Moldova (din perioada 1840-1870).
2. Prezintă două dintre faptele de limbă identificate în textul citat (la alegere, dintre nivelurile:
ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilisticotextual).
3. Comentează, pe baza valorilor şi a convingerilor personale, mesajul textului sau o informaţie/ o idee
identificată în text.

Biletul nr. 2

Spirit mai mult empiric decât speculativ, Maiorescu trase imediat concluziile practice ale
poziţiei lui estetice: arta îşi are scopul în sine, adică în emoţia estetică, şi nu în altceva; arta este
pentru artă. Şi cum piesele lui Caragiale erau acuzate de imoraliate, greutatea apărării trebuia să
cadă în această direcţie, adică asupra raporturilor dintre artă şi morală. Are arta vreo misiune
morală? Se întreabă el. „Da, arta a avut totdeauna misiune morală şi orice adevărată operă artistică
o îndeplineşte.” Rămâne însă de văzut în ce constă moralitatea artei... Morala rezidă în însăşi esenţa
artei; din moment ce egoismul este principiul oricărui rău şi natura emoţiei estetice e de a ne ridica
prin uitare de sine deasupra lui în lumea ficţiunii ideale, măcar pentru o clipă, atât cât ţine emoţia
estetică, urmează de la sine că arta este morală prin însăşi definiţie.
Pusă astfel, şi nici nu poate fi altminteri, concluzia e că arta nu are alte scopuri morale decât
cel ce e însăşi esenţa ei, a înălţării impersonale, a dezrobirii omului din cătuşele egoismului; arta nu
poate avea alte intenţii ce-l împlântă pe om în contingent, intenţii politice sau moralizatoare. [...]
Maiorescu rămâne, aşadar, egal cu sine însuşi, teoreticianul unei arte dezinteresate, lipsită de orice
tendinţă practică, adversarul literaturii de caracter politic, moral şi chiar patriotic.
(E. Lovinescu, Titu Maiorescu)

1. Precizează perspectiva din care autorul analizează importanţa lui Titu Maiorescu pentru literatura
română.
2. Prezintă două elemente de structură şi de compoziţie ale textului citat (particularizări ale organizării
textuale, convenţii specifice, tehnici şi structuri argumentative, conectori, dispunerea ideilor şi a
paragrafelor etc.).
3. Formulează propriul răspuns la întrebarea Are arta vreo misiune morală?, exemplificându-ţi opinia
prin referire la opera literară a unuia dintre marii clasici ai literaturii române (Mihai Eminescu, Ion
Creangă, Ioan Slavici, I.L.Caragiale).

Biletul nr. 3

Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai
mult decât ştie însuşi profesorul. Odată interesul inteligenţei trezit pentru obiecte, odată simţirile sau
judecata deprinse la observaţie, elevul ajunge prin proprie gândire la rezultate cari nu stau în carte.
Dar să lăsăm aceasta; destul că şcoala n-ar trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine, ci o
gimnastică a întregei individualităţi a omului; elevul – nu un hamal care-şi încarcă memoria cu saci
de coji ale unor idei străine, sub care geme, ci un om care-şi exercită toate puterile proprii ale
inteligenţei, întărindu-şi aparatul intelectual, precum un gimnast îşi împuterniceşte pân-în gradul
cel mai mare aparatul fizic, fie-n vigoare, fie-n îndemânare. Aici vorbim, se-nţelege, de învăţământul
educativ din şcolile primare şi secundare, nu de universităţi. La cele dentâi metodul de predare e
lucrul de căpetenie; la universităţi metodul e indiferent, căci aci se cere ştiinţă şi numai ştiinţă. […]
Esenţa universităţii rămâne ştiinţa, abstracţie făcând de orice alt scop; pe când esenţa celorlalte şcoli
e creşterea. Mihai Eminescu, [,,Nu ştim cum să ne esplicăm…”], în Timpul, V, nr.154, din 12 iulie
1880; articol polemic faţă de propunerea ziarului Românul de introducere în şcolile primare a unui
tratat popular de agronomie, în locul cărţilor de citire; reprodus în M. Eminescu, Opere, XI,
Publicistică, Editura Academiei, Bucureşti,1984, p. 244

1. Prezintă punctul de vedere al autorului despre şcoală, aşa cum se reflectă în textul de mai sus.
2. Precizează tehnicile şi structurile argumentative identificate în textul citat.
3. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre afirmaţia autorului: Esenţa universităţii rămâne ştiinţa,
abstracţie făcând de orice alt scop; pe când esenţa celorlalte şcoli e creşterea.

Biletul nr. 4
TITLUL I
Principii generale

ARTICOLUL 1
Statul român
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori
supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din
decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă
şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

ARTICOLUL 2
Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale
reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
Constituţia României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767, din 31/10/2003

1. Precizează scopul comunicării şi specificul relaţiei emiţător – receptor, aşa cum rezultă din textul
dat.
2. Prezintă două elemente de structură şi de compoziţie, identificate în text (particularizări ale
organizării textuale, convenţii specifice, conectori, dispunerea ideilor şi a paragrafelor etc.).
3. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre prevederile unui articol al Constituţiei României, corelând
informaţia din text cu date din alte surse (literatură, massmedia, documente oficiale etc.).
 MODELE SUBIECT DE TIP II
PROBA SCRISĂ

1. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre adevăr, pornind de la ideea

exprimată în următoarea afirmaţie: „Lumea nu se îngrămădeşte decât în jurul negustorilor de
iluzii”. (Emil Cioran, Caietele lui Cioran)
2. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre menirea artistului , pornind de la
ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Artistul dezvăluie omenirii calea spre armonie, care e fericire
şi pace”. (George Enescu, Evocări; cf. Marin Bucă, Enciclopedia gândirii aforistice româneşti)
3. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre avere, pornind de la ideea exprimată
în următoarea afirmaţie: „Acei care cred numai în bani nu sunt prea cinstiţi”. (Cilibi Moise, Apropouri)
4. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre bătrâneţe , pornind de la ideea
exprimată în următoarea afirmaţie: „În fond, preţuim tinereţea pentru că ştim că într-o zi va ajunge
la bătrâneţe”. (Mircea Eliade, Oceanografie)
5. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre însemnătatea binelui pentru
educaţia individului, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Binele, din punct de
vedere moral, este tot ceea ce se potriveşte cu firea omenească”. (Ioan Slavici, Opere, XI)
6. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre fericire, pornind de la următoarea
afirmaţie: „ Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră”. (Marin
Preda, Creaţie şi morală)
7. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre bunătate, pornind de la următoarea
afirmaţie: „A mai vorbi de bunătate în vremurile acestea când principiul luptei pentru existenţă umple,
ca un Dumnezeu neînduplecat, tot cerul creaţiunii pare o naivitate sau o ironie”. (Vasile
Voiculescu, Gânduri albe)
8. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre caracter, pornind de la următoarea
afirmaţie: „Mă derutează oamenii care, decenii de-a rândul, s-au comportat într-un fel, au
împărtăşit anumite convingeri, au manifestat atitudini tăioase, iar apoi, într-o bună zi, ne-au părăsit, iar
într-o altă zi, au început să se comporte pe dos, să dea glas unor convingeri opuse, unor atitudini
inverse. Poate fi omul atât de încăpător?”. (Ion Ianoşi, Opţiuni)
9. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre cunoaştere, pornind de la
următoarea afirmaţie: „Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cunoaşterii dobândit prin
îndelungată experienţă”. (Eusebiu Camilar, cf. Reflecţii şi maxime)
10. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre cinste, pornind de la următoarea
afirmaţie: „Două lucruri sunt pe lume, acum şi de-a pururea nesuferite pentru tot ceea ce e suflet de
măgar; două lucruri pe care întreaga suflare măgărească le urmăreşte cu ură de moarte, le înăbuşă şi le
taie din rădăcină oricând se ivesc pe pământul străbun: talentul şi cinstea”. (Ştefan Zeletin, Din ţara
măgarilor)
11. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre conştiinţă, pornind de la următoarea
afirmaţie: „Conştiinţa să-ţi dicteze datoria, nu legile...”. (Liviu Rebreanu, Opere; cf. Marin Bucă,
Enciclopedia gândirii aforistice româneşti)
12. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre copilărie, pornind de la următoarea
afirmaţie: „Un copil voia să scoată peşte din apă - să nu se înece!”. (Lucian Blaga, Cugetări)
13. Scrie un text de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre necesitatea culturii, pornind de la
ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Azi civilizaţia şi cultura sunt ca două trenuri ce merg pe linii
paralele, dar în direcţii opuse: pe măsură ce civilizaţia creşte, cultura scade”. (Vasile Băncilă, Filosofia
vârstelor)

MODELE SUBIECT DE TIP III

PROBA SCRISĂ

1. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile basmului cult, prin referire la o operă
literară studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale speciei literare basm, existente în opera literară studiată;
- prezentarea, prin referire la basmul cult studiat, a patru elemente de construcţie a subiectului şi/ sau ale
compoziţiei (de exemplu: acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii temporale şi spaţiale,
construcţia personajelor, incipit, final, perspectivă narativă, tehnici narative etc.);
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje reprezentative pentru basmul cult ales;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau temaîn basmul cult
pentru care ai optat.

2. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o
nuvelă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea tipului de nuvelă pentru care ai optat şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o tipologie,
într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei nuvelei, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/ secvenţe narative;
- sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a
naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului,
particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, construcţia
personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în
nuvela aleasă.

3. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre temă şi despre principalele componente de

structură, de compoziţie, de limbaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui
Mihail Sadoveanu. În elaborarea eseului,vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea temei şi a modului de reflectare a acesteia în textul narativ studiat;
- precizarea instanţelor comunicării narative şi a rolului acestora în textul narativ studiat;
- evidenţierea a patru particularităţi de construcţie a subiectului şi/ sau particularităţi ale compoziţiei (de
exemplu: acţiune, conflict, personaje, incipit, final, episoade/ secvenţe narative, tehnici
narative,perspectivă narativă etc.);
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre limbajul naratorului şi al personajelor din textul
narativ studiat.

4. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj

dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Liviu Rebreanu. În elaborarea eseului, vei avea în
vedere următoarele repere: - prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea
personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia
subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele
textului narativ studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/situaţii
semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului
narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.

5. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre trăsături ale romanului, ilustrate printr-o operă literară
care aparţine lui G. Călinescu, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,Atenta
observaţie a socialului, zugrăvirea unor caractere bine individualizate, gustul detaliului,
observarea umanităţii sub latură morală, fresca Bucureştiului de dinainte de primul război
mondial, naraţiunea la persoana a treia şi menţinerea naratorului omniscient constituie trăsături
predilecte ale romanului de tip balzacian, asimilate şi de G. Călinescu”. (Gheorghe Glodeanu,
Poetica romanului românesc interbelic)

6. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj

dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Camil Petrescu. În elaborarea eseului, vei avea în
vedere următoarele repere:

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de
exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă
narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele
textului narativ studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/situaţii
semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului
narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.

7. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi viziunea despre lume într-un roman
psihologic, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,[În romanul psihologic] autorul
încearcă să pătrundă lumea interioară a personajului, încearcă să analizeze impactul
evenimentelor asupra conştiinţei personajului, să descrie dorinţe, constrângeri, speranţe,
decepţii, bucurii. De multe ori este vorba despre gânduri în mişcare, despre o gândire care se
caută pe sine, care se autoanalizează.” (Ciprian Ceobanu, Felurite ipostaze ale romanului
psihologic )

8. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj

dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Marin Preda . În elaborarea eseului, vei avea în vedere
următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de
exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă
narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele
textului narativ studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/situaţii
semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului
narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.

9. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi, comparativ, două personaje dintr-o

comedie studiată, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: „Tendinţa
comediei este de a-şi reduce personajele la scheme morale abstracte, cu simplă
funcţionalitate comică. În acest sens, comedia constituie, poate cea mai <<universală>>
compunere literară, apropiată cel mai mult de condiţia abstracţiunii şi a esenţei: câteva gesturi,
procedee, figuri plastice stereotipe, în situaţii invariabile, tipizate.” (Adrian Marino, Dicţionar de
idei literare)
10. Scrie un eseu argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre particularităţi ale compoziţiei şi ale
construcţiei subiectului într-o operă dramatică studiată.

11. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre forme de manifestare ale dramaturgiei în

teatrul modern, ilustrate într-o operă literară studiată , pornind de la ideile exprimate în următoarea
afirmaţie: ,,Teatrul este un domeniu în care, mai mult ca oriunde, obişnuinţele, clişeele, tiparele
gata făcute, procedeele mecanice, sunt greu de urnit. Inerţia lor e ucigătoare. Nu e rău, ca
din când în când, să pătrundă în această lume închisă un om care să poată arunca o privire
nouă asupra altor lucruri vechi’’. (Mihail Sebastian, Jurnal II )

12. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text
poetic sau într-un text narativ studiat, aparţinînd perioadei paşoptiste. În elaborarea eseului, vei
avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor textului poetic sau ale textului narativ pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea
într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
-prezentarea temei, reflectate în textul dramatic ales, prin referire la două imagini/ idei poetice sau la două
scene/ secvenţe/ situaţii ale conflictului în textul narativ;
- sublinierea a patru elemente ale textului ales, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului
sau a autorului/ a unuia dintre personaje (de exemplu: motiv literar, imaginar poetic, titlu, incipit,
relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, figuri semantice -
tropii, elemente de prozodie etc. sau acţiune, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia
subiectului, particularităţi ale compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare,
limbaj etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate
în textul ales.

13. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre temă şi viziune despre lume, reflectate într-un text
poetic eminescian, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,Un fapt izbitor:
obişnuit, în centrul poeziilor lui Eminescu, stă un simbol reprezentând o tipică valoare
ideală”. (D. Caracostea, Simbolurile lui Eminescu)

14. Scrie un eseu, de 2 - 3 pagini, despre ideologia promovată de revista Dacia literară, aşa cum se
reflectă aceasta într-o operă literară studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- descrierea contextului istoric în care a apărut revista Dacia literară;
- prezentarea a patru trăsături ale ideologiei literare promovate în studiul Introducţie;
- stabilirea unei relaţii între ideile identificate în programul revistei şi o operă literară studiată (text narativ sau
text poetic);
- exprimarea unei opinii argumentate despre importanţa ideologiei promovate de revista Dacia literară,
pentru literatura română a secolului al XIX-lea.

15. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre rolul lui Titu Maiorescu în impunerea unei noi direcţii
în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pornind de la următoarele
evaluări critice cu privire la mentorul Junimii: ,,A introdus exigenţa în literatură. [...] A fost modern în
gândire.” (Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului 19 ). Ilustrarea ideilor exprimate în eseu se va face
prin referire la unul dintre studiile critice de referinţă: O cercetare critică asupra poeziei române de la
1867, În contra direcţiei de azi în cultura română, Comediile d-lui Caragiale, Eminescu şi poeziile
lui.

16. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre criticismul junimist. Ilustrarea ideilor exprimate în eseu
se va face prin referire la unul dintre studiile critice de referinţă ale lui Titu Maiorescu şi la ideile
exprimate în alte texte literare şi/ sau nonliterare studiate, semnificative pentru direcţia literară şi
culturală, promovată de Junimea.

17. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre tema şi viziunea despre lume într-un text poetic
studiat/ în texte poetice studiate, care aparţin lui G. Bacovia, pornind de la următoare afirmaţie critică:
,,În opera sa, decorul, oamenii, lucrurile au culoarea cenuşie a plumbului, fiindcă peste tot domină
tristeţea, apăsarea, dezgustul refulat, fie pentru o lume stăpânită de forţe obscure, implacabile,
covârşitoare, fie pentru un mediu fizic care transmite în suflet oboseală, descompunere,
conştiinţa mizeriei iremediabile sau nostalgia dureroasă a evadării”. (Lidia Bote, Simbolismul
românesc)

18. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să dovedeşti faptul că un text poetic studiat, din opera
lui Tudor Arghezi, se încadrează direcţiei moderniste/ modernismului, pornind de la ideile
exprimate în următoarea afirmaţie critică: „Arghezi a îmbogăţit şi înnoit vocabularul poetic
românesc [...] prin impunerea nu numai de termeni până la el tabu, ci şi de alte vorbe fără acces,
până atunci, în literatură, recoltate din toate zonele şi straturile limbii. Mai mult, însă, infinit
mai mult decât prin lansarea de cuvinte ca atare, oricare ar fi sursa acestora, banalitatea e
ucisă, în literatura argheziană, se înţelege, prin relaţiile în care sunt puse cuvintele, prin
,,potrivirea” lor. [...] Limbajul său excelează mai mult decât al oricărui scriitor român prin
bogăţie, noutate şi varietate”. (Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române )

19. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text
poetic
studiat, din opera lui Lucian Blaga. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o
perioadă sau într-o orientare tematică;
prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/ idei poetice;
sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de
exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de
recurenţă, simbol central, figuri semantice - tropii, elemente de prozodie etc.);
-exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în textul poetic ales.

19. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text
poetic studiat, din opera lui Ion Barbu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o
perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/ idei poetice;
- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de
exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă,
simbol central, figuri semantice - tropii, elemente de prozodie etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate
în textul poetic ales.

21. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text
poetic
studiat, din opera lui Nichita Stănescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o
perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/ idei poetice;
- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de
exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă,
simbol central, figuri semantice - tropii, elemente de prozodie etc.);
-exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate
în textul poetic ales.

22. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să dovedeşti faptul că un text poetic studiat se
încadrează direcţiei tradiţionaliste/ tradiţionalismului .

23. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să realizezi o paralelă între două texte poetice studiate,
aparţinând direcţiei moderniste/ modernismului (acelaşi autor sau autori diferiţi). În elaborarea
eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două trăsături semnificative pentru direcţia modernistă (de exemplu: principii estetice,
teme/ motive, ipostaze ale eului liric, specificul imaginilor artistice, inovaţii stilistice/ prozodice
etc.);
- prezentarea comparativă a temelor şi simbolurilor centrale, exploatate în textele alese;
- relevarea, prin comparaţie, a particularităţilor de compoziţie şi de limbaj ale celor două poezii;
- exprimarea unei opinii argumentate asupra viziunii despre lume în cele două texte poetice, din
perspectiva apartenenţei la direcţia modernistă.

24. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre condiţia ţăranului , reflectată într-un text narativ
studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/
literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei şi a viziunii despre
lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale,
construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, modalităţi de
caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea condiţiei ţăranului, reflectate în textul narativ ales, prin referire la două scene/
secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre condiţia ţăranului, reflectată în textul narativ aleas, din
perspectiva finalului/ a deznodământului.

25. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre condiţia femeii, reflectată într-un text narativ
studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/
literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei şi a viziunii despre
lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale,
construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, modalităţi de
caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea condiţiei femeii, reflectate în textul narativ ales, prin referire la două scene/
secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre condiţia femeii, reflectată în textul narativ aleas, din
perspectiva finalului/ a deznodământului.

26. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre tema banului/ a înavuţirii/ a avariţiei, reflectată
într-un text narativ studiat , pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: ,, Magia banului,
magnetismul aurului, superstiţia averii sunt poate cel mai răspândit motiv al zadarnic
frământatei noastre vieţi. [...] Pentru bani se jertfeşte totul: liniştea, cinstea, iubirea proprie şi
a celorlaţi”. (Mircea Florian, Arta de a suferi )

27. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre tema familiei, reflectată într-un text narativ
studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/
literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei şi a viziunii despre
lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale,
construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, modalităţi de
caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea imaginii familiei, reflectate în textul narativ ales, prin referire la două scene/
secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre imaginea familiei, reflectată în textul narativ aleas, din
perspectiva finalului/ a deznodământului.

28. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final într-un roman al
experienţei studiat,.aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere
următoarele repere:
- prezentarea a patru componente de structură şi/ sau de compoziţie a romanului pentru care ai optat (de
exemplu: temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei,
perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi
spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului etc.);
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile relaţiei dintre incipitul şi finalul romanului
ales.

29. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre conflictul/ conflictele dintr-un roman al

experienţei studiat, aparţinând perioadei interbelice, pornind de la ideile exprimate în următoarea
afirmaţie critică: ,,Literatura nu e decât un aspect al culturii, afirmarea unei poziţii spirituale,
colective sau individuale. Cultura e valorificarea şi organizarea experienţelor. Literatura nu va fi
decât concretizarea acestor experienţe. […] Literatura va oglindi, deci, în infinite nuanţe, acest
amestec de elemente ce pătrund în conştiinţă prin experienţe”. (Mircea Eliade, Itinerariu
spiritual )

30. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi viziunea despre lume într-un roman al
experienţei, pornind de la ideile exprimate în una dintre următoarele afirmaţii critice:

,,Să nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce gândesc eu... Aceasta-i singura realitate pe
care o pot povesti. […] Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi”. (Camil Petrescu, Noua
structură şi opera lui Marcel Proust)

,,Literatura nu e decât un aspect al culturii, afirmarea unei poziţii spirituale, colective sau
individuale. Cultura e valorificarea şi organizarea experienţelor. Literatura nu va fi decât
concretizarea acestor experienţe. […] Literatura va oglindi, deci, în infinite nuanţe, acest amestec
de elemente ce pătrund în conştiinţă prin experienţe”. (Mircea Eliade, Itinerariu spiritual)

OBSERVAŢIE: Suportul de curs necesită a fi suplimentat cu eseul rpivind analiza textelor epice.