ASPECTE TEORETICE

Subiectul I

a) Înțelegerea unui text la prima vedere vizează abordarea textului din punctul de vedere
al conținutului

CONȚINUT:

 Tema textului;
 Idei principale care pot fi fapte, opinii, argumente;
 Instanțele comunicării: autor/narator/personaj/cititor/lector;
 Registrul stilistic dominant: cult/colocvial/popular/regional/arhaic.

FORMĂ:

În funcție de raportul realitate-ficțiune, textul poate fi:

 Literar
 Nonliterar
 De frontieră (memorialistic).

În funcție de structură:

 Narativ (prezența verbelor )

 Descriptiv (prezența grupului nominal substantiv+adjectiv)
 Argumentativ (prezența conectorilor și a structurii specifice)
 Epistolar (prezența formulelor de adresare, încheiere specifice).

În funcție de scopul comunicării:

 Informativ
 Educativ
 Confesiv (jurnal, memorii etc.)
 Persuasiv (de convingere, eseu argumentativ)
 Comercial (texte publicitare: reclame, anunțuri etc.)

În funcție de stilul funcțional:

 beletristic
 științific
 publicist
 oficial-administrativ
  colocvial

Atenție! Un text se poate încadra având în vedere, același timp, mai multe dintre criteriile
menționate mai sus. Așadar, un text poate fi, spre exemplu, în același timp informativ,
descriptiv, științific sau narativ, confesiv și de frontieră etc.

A. Textul nonliterar
1. STILUL ȘTIINȚIFIC

Se utilizează în lucrările care conțin informații asupra unor obiecte, fenomene, fapte,
investigații, cercetări, caractere tehnice etc., cu alte cuvinte, în lucrările științifice;
comunicarea este lipsită de încărcătură afectivă; accentul cade pe comunicare de noțiuni,
cunoștințe, idei etc., astfel încât funcția limbajului este cognitivă;

Cuprinde: articole științifice, lucrări de specialitate scrise de cercetători, savanți,

persoane creditabile în domeniul științific. Textele științifice urmăresc să exploreze, să
explice, să argumenteze cunoștințe factuale, să informeze și să educe.

Calități particulare:

 Transmite informații științifice, tehnice, utilizate pe baza unor raționamente

logice, deductive, argumentate;
 Respectă proprietatea termenilor;
 Utilizează cuvinte strict cu sensul denotativ;
 Se folosesc multe neologisme, cuvinte derivate, cuvinte compuse cu sufixe și
prefixe (de ex. geologie, contraofertă, biologie, microitreprindere );
 Folosirea cuvintelor monosemantice;
 Utilizarea unor termeni tehnici, științifici, de specialitate, conform domeniului
vizat;
 Absența figurilor de stil.

Textele științifice se caracterizează:

 Conform tipului de discurs: nonficțional, argumentativ, descriptiv, expicativ;

 Conform relației E-R (emițător-receptor). Emițătorul poate fi specializat (chimist,
sociolog, psiholog, medic etc.). Receptorul este specializat sau nespecializat;
 Conform funcției mesajului (scop): informare, educare, publicitar (funcție
colaterală întâlnită în textele de tip prefețe, cuvânt înainte);
 Conform încărcăturii emoționale a mesajului: critic, polemic, neutru.
Calități generale:

 Claritatea exprimării;
 Precizie;
 Corectitudine;

Atenție! Informațiile din stilul științific se transmit prin diverse tipuri de texte
(argumentativ, descriptiv, informativ, explicativ)

2. STILUL OFICIAL-ADMINISTRATIV (JURIDIC-ADMINISTRATIV)

Cuprinde: domeniu legislativ (articole de lege, Constituția, Codul penal, Codul muncii
etc.), textele elaborate de organul judiciar.

Calități particulare:

 Enunțuri cu formă impersonală;

 Conținut normativ;
 Enunțuri clare, lipsite de ambiguitate;
 Folosirea cuvintelor cu sens denotativ;
 Folosirea clișeelor formale (aliniat, articol, conform, etc.);
 Utilizarea unor clișee care indică atitudinea necesară (se completează cu
majuscule, se scrie numai în chenarul albastru, se va completa, se scrie cu litere de
tipar etc.);
 Folosește terminologia de specialitatea;
 Folosește neologisme;
 Absența figurilor de stil și a degresiunilor.

Textele oficial-administrative se caratizează:

Conform relație E-R (emițător-receptor)beneficiar. Emițător- specializat, adică organul

legislativ; în acest tip de text, emițătorul dă receptorului instrucțiuni în legătură cu modul
în care trebuie înțeles textul. Instrucțiunile sunt realizate prin mijloace lexicale specifice
(trebuie, e obligatoriu, e interzis) sau prin mijloace formale (art. 1,2). Receptorul este, de
obicei, specializat-cel care trebuie să aplice legea, dar și nespecializat- cel care vrea să
cunoască legea.

Conform funcției mesajului: informare, educare.

Conform încărcăturii emoționale a mesajului: neutru, prohibitiv.

Calități generale:

 Claritatea exprimării;
 Precizie;
 Corectitudine;

3. STILUL PUBLICISTIC (JURNALISTIC)

Cuprinde: ziare și reviste destinate marelui public; este stilul prin care publicul este
informat, influențat și mobilizat într-o anumită direcție în legătură cu evenimentele
sociale și politice, economice, artistice etc. Se regăsește în: ARTICOLE, CRONICI,
REPORTAJE, FOILETOANE, INTERVIURI, MESE ROTUNDE, ȘTIRI, ANUNȚURI
PUBLICITARE.

Calități particulare:

 Are funcție de mediatizare a evenimentelor;

 Datorită diferitelor domenii la care se face referire în mass-media, se întâlnesc
termeni științifici de specialitate, juridici etc.;
 Conține informații economice, politice, sociale;
 Influențează opinia publică (discurs persuasiv);
 Strategia persuasivă se bazează pe argumente care vizează, fie rațiunea, fie
afectivitatea;
 Exprimă atitudini;
 Limbaj simplu, accesibil și actual;
 Utilizarea limbii literare dar și a unor formulări tipice limbajului cotidian;
 Receptivitate la termenii ce denumesc noțiuni noi (neologisme), preocuparea
pentru inovația lingvistică (creații lexicale proprii), utilizarea unor procedee
menite a stârni curiozitatea cititorilor; titlul eliptice, adeseori formate dintr-un
singur cuvânt, construcții retorice (repetiții, interogații, enumerații, exclamații
etc.), utilizarea largă a sinonimelor;
 Utilizarea unor mijloace menite să atragă publicul (exclamații, grafice, interogații,
imagini etc.);
 Pot fi întâlnite și figuri de stil.

Textele publiciste se caracterizează: conform relației E-R (emițător-receptor) beneficia.

Emițător-specializat, de exemplu, reporter, ziarist, moderator etc.; Receptorul este
nespecializat, în persoana publicului larg;
conform funcției mesajului: informare, educare, persuasiune, manipulare;

conform încărcăturii emoționale a mesajului: subiectiv, neutru.

Calități generale:

 Claritatea exprimării;
 Corectitudine;

Atenție!

Unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau științific, prin faptul că
îmbină informația cu o prezentare/comentare a acesteia, ceea ce, uneori,
presupune și o anumită implicare subiectivă a autorului.

Conținutul reflectă realitatea imediată și este completat cu mijloace extra-

lingvistice de tipul: fotografie, caricatură, hartă, schemă, statistică, tabel.

4. STILUL COLOCVIAL

Cuprinde: ( sfera de utilizare)- relații interpersonale în planul vieții cotidiane. Stilul

colocvial (familiar) se utilizează în sfera relațiilor de familie, în viața de zi cu zi.

Calități particulare

 Recurge la elemente nonverbale, paraverbale (ton, gestică, mimică);

 Are o mare încărcătură afectivă;
 Regulile gramaticale pot fi încălcate;
 Pot fi folosite elemente de argon sau jargon;
 Pot fi întâlnite regionalisme, termeni specifici socio-profesionali;
 Folosirea unor formule de adresare, pentru implicarea ascultătorului;
 Se întrebuințează clișee lingvistice, abrevieri;
 Apare elipsa, ca urmare a vorbirii dialogate, precum și mijloace extralingvistice
(mimică, gestică);
 Abundența în exprimare este materializată prin repetiție, prin utilizarea zicalelor,
a proverbelor, a locuțiunilor și a expresiilor;
 Folosirea diminutivelor, argumentativelor, substantivelor în vocativ sau a verbelor
la imperativ;
 Simplitate, degajare și naturalețe.

Textele colocviale se caracterizează:

 Conform specificului discursului: discurs ficțional/stil artistic, discurs nonficțional/ stil
științific;

Conform relației E-R (beneficiar) Emițătorul poate fi specializat sau nespecializat.

Receptorul poate fi și el specializat sau nespecializat. În cadrul acestui stil, relația
emițător-receptor poate fi și de rudenie.

Conform efectului mesajului: acord, identificare, internalizare;

Conform funcției mesajului (scop): informare, educare, divertisment, publicitar;

Conform încărcării emoționale a mesajului: emoțional, persuasiv, manipulant,

prohibitiv, critic, polemic.

Calități generale:

 Claritatea exprimării;
 Precizie;
 Corectitudine

Atenție! Stilul colocvial apare atât în texte literare/ artistice (beletristice), cât și
nonliterare (științifice, publicistice).

B. Textul literar
STILUL ARTISTIC (BELETRISTIC)

Stilul beletristic are drept caracteristică fundamentală funcția poetică a limbajului

(expresivă, sugestivă).

Cuprinde operele literare în proză, versuri și operele dramatice.

Calități particulare:

 Libertatea pe care autorul și-o poate lua, în raport cu normele limbii literare;
 Contrastul dintre sensul denotativ și sensul conotativ al cuvintelor (în special în
poezie, prin modul neobișnuit în care se folosesc cuvintele);
 Caracterul individualizat al stilului;
 Unicitatea și inovarea expresiei;
 Bogăție lexicală-din punct de vedere stilistic;
 Sensuri multiple ale aceluiași cuvânt;
  Înglobează elemente din toate stilurile funcționale, dar și din afara limbii literare
(arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);
 Mesajul are funcție poetică, centrat asupra lui însuși, asigurându-i acestuia o
structură care îl face perceptibil la nivelul formei și adesea ușor de fixat în
memorie. Prin funcția poetică, un mesaj nu mai e un simplu instrument, un
vehicul pentru informație, ci un text interesant în sine: plăcut, frumos, obsedat,
amuzant etc. Pregnanța mesajului este produsă de simetrii, repetiții, rime, ritm,
sensuri figurate etc.
 O mare complexitate, dată fiind diversitatea operelor literare, dar și faptul că
fiecare autor își are propriul stil;
 Cuvintele sunt utilizate cu funcția lor conotativă.

Textele beletristice se caracterizează:

Conform specificului discursului: discurs funcțional/ stil artistic;

Conform relației E-R (beneficiar): Emițătorul este pe de o parte, autorul (cel care
imaginează și scrie opera literară), iar, pe de altă parte, naratorul, eul liric (în textele
poetice), instanțe regăsite la nivelul textului. Receptorul poate fi specializat sau
nespecializat, publicul larg, cititorii iubitori de beletristică.

Conform funcției mesajului (scop): informare, educare, divertisment;

Conform încărcăturii emoționale a mesajului: emoțional, persuasiv, manipulant, critic,

polemic.

Calități generale:

 Claritate: exprimarea clară a gândurilor și a sentimentelor.

 Proprietăți: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea
gândurilor și a sentimentelor.
 Corectitudine: respectarea normelor limbii în organizarea comunicării.
 Precizia: utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunțurilor.

C. Textul de frontieră (memorialistic)

Textul memorialistic se încadrează în genurile literare marginale, ce se plasează la
limita dintre ficțional și nonficțional, și ce caracterizează, pe de o parte, prin
interiorizarea mesajului (subiectivitate, raportare la evenimente personale), pe de altă
parte, prin exteriorizarea acestuia (raportarea la evenimente obiective, istorice, reale).
Cuprinde: memorii, jurnale, amintiri, autobiografii, corespondență literară.

Calități particulare: Dat fiind specificul acestui tip de text, întâlnim elemente specifice
stilului artistic, dar și colocvial sau chiar științific.

 Libertatea pe care autorul și-o poate lua în raport cu normele limbii literare;
 Caracterul individualizat al stilului;
 O mare complexitate, dată fiind diversitatea operelor literare, dar și faptul că
fiecare autor își are propriul stil;
 Cuvintele sunt utilizate cu funcția lor conotativă/ denotativă;
 Prezența figurilor de stil;
 Pot fi folosite elemente de argou sau jargon;
 Pot fi întâlnite regionalisme, termeni specifici socio-profesionali;
 Folosirea diminutivelor, augmentativelor, substantivelor în vocativ sau a verbelor
la imperativ;
 Simplitatea, degajare și naturalețe.

Textele memorialistice se caracterizează:

Conform specificul discursului : discurs ficțional/ stil artistic, discurs nonficțional/ stil
științific;

Conform relației E-R (beneficiar). Emițătorul poate fi specializat sau nespecializat.

Receptorul poate fi și el specializat sau nespecializat. În cadrul acestui stil, relația
emițător-receptor poate fi și de rudenie;

Conform funcției mesajului (scop): confesiune, informare, educare;

Conform încărcăturii emoționale a mesajului: emoțional, persuasiv, critic, polemic.

Calități generale

 Claritatea exprimării;
 Precizie;
 Corectitudine

Atenție! Având în vedere faptul că textul se constituie într-un mesaj, cerințele

vizează identificarea și definirea elementelor componente ale situației de
comunicare, în funcție de textul dat și de caracteristicile acestuia enunțate
anterior.