MODERNISMUL

Poezia modernă se caracterizează prin:

ermetism (limbaj încifrat)
ambiguizarea limbajului
utilizarea limbajului neologic și tehnic, valorificarea
categoriilor negative, termeni colocviali, argotici
preferința pentru arte poetice, tema cunoașterii, problematica
filosofică
impune estetica urâtului
noi specii: psalm, creion, inscripție, poem într-un vers
sintaxă contorsionată a propoziției și a frazei
intelectualizarea poeziei
sinceritate, coborârea poeziei în realitatea concretă, apropierea
ei de contingent
fragmentarism (discontinuitate – la nivelul expresiei şi limbajului)
se face apel la funcția simbolică a limbajului, apar simboluri
personale
noutatea metaforei
înnoiri prozodice: vers liber, măsură variabilă, ingambament
îmbinarea în imagini a concretului cu abstractul
În proză modernismul se manifestă prin:
negarea tradiţiei, contestarea, refuzul trecutului;
punerea accentului pe discontinuitatea eului și realității;
crearea romanului obiectiv și a romanului de analiza
psihologică;
promovează intelectualismul, descrierea mediului citadin,
urban, construcția personajului intelectual în opoziție cu
țăranul;
naratorul-personaj, focalizare internă;
conflict de regulă psihologic;
noi formule de roman: roman-jurnal, roman epistola;
tehnici narative: memoria involuntară, tehnica jurnalului,
introspecția, fluxul conștiinței, epicul dublu, relatarea la
persoana I.

Reprezentanți: Eugen Lovinescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion

Barbu, Camil Petrescu, Mircea Eliade