TRADIȚIONALIS

MUL ȘI
MODERNISMUL.
Matei Eugeniu.
DEFINIȚIE TRADIȚIONALISM.
Definiție: curent cultural apărut la începutul secolului al XX-lea, care
promovează tradiţia și apără valorile arhaice de pericolul degradării în
contact cu tendințele și valorile moderne. (este opus modernismului)
susține convingerea că literatura trebuie să exprime specificul național,
localizat în lumea rurală;
dorința conservării factorului autohton este justificată prin ideea că
satul tradițional este un reflex al „sufletului etnic”, producător de cultură
și civilizație proprie și refractar la imitația culturii occidentale, inaderența
la civilizația industrial capitalistă, socotită straină spiritului românesc, și,
în plan literar, aversiunea față de modernismul „decadent”, văzut ca un
import cultural neasimilat.
CARACTERISTICI.
ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat;
întoarcerea la originile literaturii; istoria şi folclorul sunt
principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat;
prezintă universul patriarhal al satului, problematica
ţărănească;
pune accent pe etic, etnic, social;
proză realistă de factură socială;
promovează ideea că mediul citadin și valorile moderne sunt
periculoase pentru puritatea sufletelor.
MIȘCĂRI LITERARE TRADIȚIONALISTE:

Sămănătorismul – manifestat prin revista Sămănătorul, la București, condusă de G. Coșbuc, Al.

Vlahuță, N. Iorga; reprezentanți: O. Goga, Duiliu Zamfirescu
Poporanismul – revista Viața românească, Iași, Garabet Ibrăileanu; reprezentanți: Agârbiceanu,
Sadoveanu
Gândirismul – revista Gândirea, Cluj, condusă de Cezar Petrescu, ulterior se mută la București;
ideolog Nichifor Crainic
dezvoltă cel mai intens tradiționalism în cultura română
în faza inițială păstrează o linie moderat tradiționalistă, care se caracterizează prin deschidere și
acceptare și față de alte orientări
colaboratori: Gib. I. Mihăescu, Cezar Petrescu, T. Arghezi, L. Blaga, Mateiu Caragiale, Ion
Pillat, Tudor Vianu, Vasile Voiculescu
ulterior evoluează spre absolutizarea autohtonismului, primitivismului rural și ortodoxismului
Nichifor Crainic impune o perspectivă etnicistă, prin absolutizarea valorilor naționale, devenite
criteriu unic
MODERNISM, GENERALITĂȚI.
Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include
artele vizuale, arhitectura, muzica și literatura progresivă care s-a
conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 - 1914, când artiștii s-au
revoltat tradițiilor academice și istorice impuse și considerate standard
ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea și
culminând cu rigiditatea și "osificarea" academismului secolului al 19-lea.
Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă și cea
postmodernă, pe când alții le văd ca două perioade ale aceleiași ere
artistice. Prezentul articol prezintă mișcarea care a început la finele
secolului al XIX-lea; pentru arta după anii 1970, vedeți articolul
despre postmodernism.
 POEZIA ȘI PROZA MODERNĂ.
Poezia modernă se caracterizează prin: În proză modernismul se manifestă
ermetism (limbaj încifrat) prin:
ambiguitate a exprimării negarea tradiţiei, contestarea, refuzul
utilizarea limbajului neologic și tehnic trecutului
sintaxă contorsionată a propoziției și a frazei
punerea accentului pe
elitism
discontinuitatea eului și realității
sinceritate, coborârea poeziei în realitatea concretă, apropierea ei
de contingent crearea romanului obiectiv și a
fragmentarism (discontinuitate – la nivelul expresiei şi limbajului)
romanului de analiza psihologică
se face apel la funcția simbolică a limbajului, apar simboluri promovează intelectualismul,
personale descrierea mediului citadin, urban,
noutatea metaforei construcția personajului intelectual în
înnoiri prozodice: vers liber, măsură variabilă, ingambament opoziție cu țăranul
îmbinarea în imagini a concretului cu abstractul La noi vezi „Sburătorul”.
MODERNISMUL ROMANESC:
In literatura romana, E.Lovinescu este cel care teoretizeaza modernismul ca doctrina
estetica ,dar si ca manifestare.Prin intermediul revistei si al cenaclului Sburatorul,
E.Lovinescu pune bazele modernismului romanesc.Obiectivele propuse de critic erau
sa promoveze tinerii scriitori si imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia
literaturii romane.Conceptia literara a lui Lovinescu are la baza asa numita lege a
imitatiei, in opinia criticului,literatura romaneasca se putea dezvolta doar daca scriitori
autohtoni ar fi preluat drept modele opere apartinand literaturii universale.Criticul a
atras atentia ca preluarea modelelor nu se rezuma la simpla imitare,ci presupune
adaptarea lor la specificul romanesc.
Lovinescu si intreaga generatie modernista a manifestat preferinta pentru romanul
de tip obiectiv si pentru proza de analiza,dar si pentru poezia
intelectualista,dar cu o puternica incarcatura de lirism.