CLASA A XII-A

Modernismul
Prof. Maria Stan
 •În accepțiunea contemporană, termenul modernism
Etimologie desemnează mișcarea artistică fundamentată pe un
și definiție program teoretic în care sunt înglobate elemente de
modernitate.
MODERNISMUL
•Istoric, pe plan european, această orientare estetică s-
a manifestat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și
în prima parte a secolului al XX-lea.

În Structura liricii moderne, Hugo Friedrich,

începându-și studiul cu analiza poeziei lui Charles
Baudelaire, subliniază faptul că modernismul nu este
legat doar de secolul al XX-lea, așa cum unii istorici
 Ceva fundamental nou lirica secolului al XX-
Etimologie
lea nu mai aduce, spune Hugo Friedrich în
și definiție studiul citat. În conceptul de modernism intră,
așadar, curentele literare postromantice opuse
MODERNISMUL
programatic modelelor artistice general
acceptate. Acestea afirmă o modernitate
ideologică și formală începând cu simbolismul și
continuând cu toate orientările avangardei —
aspectul extremist al modernismului - care
reprezintă o formă de revoltă împotriva
formulelor literare prestabilite.
Etimologie
și definiție În studiul Despre poezie, Nicolae
Manolescu folosește termenul de
MODERNISMUL modernism pentru acele opere ce
restrâng criteriul poetic la lirism,
considerând avangardismul creația
care asimilează viața modernă prin
tematică și formă.
Ezra Pound, poet american și unul dintre
cei mai importanți teoreticieni ai
modernismului, stabilește trei principii ale
curentului în Retrospectivă ("A
Retrospect", 1917):
1. Tratare directă a «lucrului», fie el
subiectiv ori obiectiv.
2. Să nu fie folosit absolut nici un cuvânt
care nu contribuie la prezentare.
3. Cu privire la rimă: compoziția să
urmeze exemplul frazei muzicale și nu
bătăile unui metronom.
Modernismul a fost teoretizat în literatura
română de Eugen Lovinescu sub numele
de sincronism. Criticul, adept al
autonomiei esteticului, pleda pentru
existența unui spirit al veacului care
impune o dezvoltare sincronă a
civilizațiilor. Modernismul a fost prezent
atât în epică, printr-o diversificare a
modelelor romanești și nuvelistice, cât și
în lirică.
  preocuparea pentru o poezie de cunoaştere;
 apelul la funcţia simbolică a limbajului;
 cultivarea principiului disonanţei;

Trăsături  apare fragmentarismul;

 se impune estetica urâtului;
 apar metafore revelatorii;
MODERNISMUL  se observă intelectualizarea emoției;
 ambiguitatea;
 sintaxa eliptică;
 depersonalizarea;
 dezumanizarea;
 metamorfoza;
 principiul fanteziei dictatoriale;
 poeţii modernişti sunt indiferenţi la gustul publicului comun;
 preferinţa pentru versul alb, tehnica ingambamentului;
 cultivarea creatiilor cu caracter de artă poetică.
 Aplicație

G ă s i ț i , î n f r a g m e n t u l u r m ă t o r, d o u ă c a r a c t e r i s t i c i a l e l i r i c i i m o d e r n i s t e ,
în concepția lui Eugen Lovinescu:

Cum descătușarea individualității, subiectivismul,

deci, și preponderența sentimentului asupra rațiunii
se confundă cu însăși noțiunea lirismului, în acest
cadru, romantismul reprezintă o verigă esențială în
evoluția poeziei lirice: procesul de subiectivare nu
s-a oprit, firește, la romantism, ci a mers mai departe
spre forma evoluată a simbolismului.
 Aplicație

Prezentați-vă părerea cu privire la relația care

se poate stabili între modernismul romanului
românesc interbelic și citatul despre lirică de la
e x e r c i ț i u l a n t e r i o r.
 Aplicație
Oricâte nuanțe ar putea fi întrevăzute, poezie înseamnă, în ochii celor vechi,
versificație. De aici decurg două consecințe: poezia nu este pentru ei un limbaj
specific, ci numai o ordine anumită a limbajului comun (adică versificația) și, cel
mult, o împodobire a lui cu ajutorul unor figuri; apoi, vorbind limba obștească,
poezia tradițională o privește ca pe un instrument de a transmite simțăminte și
idei obștești, de care se apropie prinimitare. Reunind aceste proprietăți, putem
defini poezia tradițională ca e o poezie diversă (lirică, epică, ramatică, filosofică
etc.) din punctul de vedere al extensiunii expresiei, și mimetică (descriptivă,
emoțională etc.) din punctul de vedere al intensiunii expresiei. Modernismul este,
în primul rând, beneficiarul restrângerii criteriului poetic la lirism, adică al
întâiului principiu baudelairian. A alungat, pe rând, in opere, epicul, reflecția și
moralul. Odată cu ele, au dispărut specii cu o vechime respectabilă, cum ar fi
poemul epic, legenda, fabula, balada, epistola și epigrama.
•( N i c o l a e M a n o l e s c u , D e s p r e p o e z i e )
 Temă
În sensul ei cel mai larg, modernitatea se reflectă în opoziția
ireconciliabilă dintre seriile de valori corespunzătoare (1) timpului
o b i e c t i v, s o c i a l m e n t e m ă s u r a b i l , a l c i v i l i z a ț i e i c a p i t a l i s t e ( t i m p u l c a u n
bun mai mult sau mai puțin prețios, cumpărat și vândut pe piață) și (2)
duratei personale, subiective, imaginative, acelei „durée” sau acelui
timp personal creat de evoluția „sinelui”. Această din urmă identitate
între timp și sine constituie fundamentul culturii moderniste. Dintr-o
astfel de perspectivă, modernitatea estetică își dezvăluie câteva dintre
motivele profundei sale „vocații a crizei” și a alinării față de cealaltă
odernitate, cea burgheză, care, cu toată biectivitatea și raționalitatea
ei, a pierdut, după de clinul religiei, orice justificare metafizică sau
orală riguroasă. (Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității)