PROIECT DIDACTIC

PROFESOR: Hadrian SOARE

CLASA A XI-A.
Tema: CAMIL PETRESCU, ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE
RĂZBOI.
A. COMPETENȚE DE FORMARE A ABSOLVENTULUI CLASEI A XI-A:
Aprecierea calității estetice a textelor receptate.
Exprimarea de opinii, idei, sentimente, argumente, contraargumente într-o varietate de
contexte, inclusiv profesionale, formulând o diversitate de mesaje și texte.
Participarea responsabilă și creativă la o diversitate de interacțiuni în contexte, variate
inclusiv profesionale și sociale, prin respectarea unor convenții de comunicare.
B. COMPETENȚE SPECIFICE:
1.1. Aplicarea cunoștințelor de limbă în receptarea mesajelor orale și scrise.
2.1. Utilizarea strategiilor de lectură în vederea înțelegerii adecvate a textelor studiate.
2.2. Compararea viziunii despre lume, despre condiția umană sau despre artă în texte
literare, nonliterare sau în alte arte.
2.3. Interpretarea textelor studiate prin prisma propriilor valori și a propriei experiențe de
lectură.
2.4. Redactarea unor texte diverse.
2.5. Utilizarea corectă și adecvată a formelor exprimării orale și scrise în diverse situații de
comunicare.
2.6. Aplicarea unor tehnici vizând înțelegerea textelor literare sau nonliterare.

3.1. Identificarea și explicarea relațiilor dintre opera literară studiată și contextul cultural în
care a apărut aceasta

3.1. Identificarea temei textului propus pentru studiu.

3.2. Compararea ideilor și atitudinilor diferite în dezvoltarea aceleiași teme literare.
3.3. Analizarea componentelor structurale și expresive ale textelor literare studiate și
discutarea rolului acestora în tratarea temelor.
C. COMPETENȚE VOLITIV-OPERAȚIONALE:
1. Dezvoltarea interesului literatura din perioada interbelică.
2. Stimularea interesului pentru formele comunicării în scrierile lui Camil Petrescu.
3. Dezvoltarea receptivității afectiv-intelectuale față modernitatea concepției lui Camil
Petrescu despre structura și modalitățile narative folosite în romanul experienței.

STRATEGII DIDACTICE: conversația euristică, analiza de text, descoperirea,

problematizarea, conversația euristică, lectura selectivă.
RESURSE FOLOSITE:
MANUALUL CORINT, MARIN IANCU, ION BĂLU, 2006.
Tablete, telefoane android, software digitale, fișe, materiale de pe Internet.
BIBLIOGRAFIE:
Călin, Liviu, Camil Petrescu între oglinzi paralele, Editura Eminescu, 1976.
Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1982.
Crohmălniceanu, Ov. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, vol.I, Editura
Minerva, București, 1972-1975.
Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, București, 1980.
 Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, Editura Minerva, București, 1980-1981.
Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești, 2009.
Petrescu, Aurel, Opera lui Camil Petrescu, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972.
Petrescu, Camil, Teze și antiteze, Editura Minerva, 1970.
Popa, Marian, Camil Petrescu, Editura Albatros, 1972.
Soare, Hadrian, Soare, Gheorghe, Limba și literatura română pentru clasa a XI-a, Editura
Carminis, Pitești, 2007.
https://cantemird.files.wordpress.com/2008/03/ultima-noapte-de-dragoste-intiia-noapte-de-
razboi-camil-petrescu.pdf

SCENARIUL DIDACTIC
ORA I

Secvențele Activitatea Activitatea elevilor Metode

lecției profesorului

1.Moment Adresează Anunță eventualii elevi absenți, își

organizatoric. salutul și pregătesc materialele necesare desfășurării orei: Conversația.
notează tablete, telefoane android, software digitale, fișe,
absențele. materiale de pe Internet.
Cere elevilor să
se pregătească
pentru lecție.

2. Captarea Anunță și scrie Elevii se activează pentru desfășurarea lecției.

atenției. pe tablă titlul Activitate
și prezint frontală.
obiectivele
lecției.

3. Actualizarea Invită elevii să Elevii expun, revăd și fixează cunoștințele necesare Expunere,
noțiunilor actualizeze argumentării opiniilor lui Camil Petrescu. conversație
anterioare de conceptele Fișa nr. 1. euristică,
narativitate. operaționale Relația autor-narator-personaj: argumentare.
despre opera AUTOR. Este persoana care scrie o operă
epică. literară, „cel care există sau a existat în carne și oase, în
lumea noastră“ (Y. Reuter). Autorul se află în afara
textului, având viziunea de ansamblu asupra
mesajului artistic. El concepe structura și conținutul
operei literare, stabilește eul liric sau naratorul, alege
modalitățile de expunere și personajele. La celălalt pol
al comunicării, naratorului îi corespunde, în mod
simetric, cititorul. În teoria literară se face și distincția
între autorul concret și autorul abstract și, respectiv,
cititor concret și cititor absent.

NARATOR. Este persoana (uneori numai

 vocea) căreia autorul îi dă rolul de a povesti într-o
operă epică. În funcție de relația acestuia cu
personajul, există trei tipuri de perspectivă narativă:
 naratorul știe mai mult decât personajul
(narator > personaj), știe tot și vede tot, este adică
omniscient; narațiunea este redată, în această situație,
la persoana a treia; viziunea dindărăt (focalizare
zero/auctorială); narator obiectiv, omniscient;
 naratorul știe tot atât cât știe și personajul
(narator = personaj); el nu poate găsi o explicație
pentru evenimente înainte ca personajul însuși să o
găsească; narațiunea este de regulă la persoana întâi,
funcția de povestitor preluând-o un personaj-narator;
viziunea împreună cu (focalizare internă/actorială);
narator subiectiv;
 naratorul știe mai puțin decât personajul
(narator < personaj). El narează numai ceea ce vede și
aude, dar nu poate pătrunde în conștiința niciunuia
dintre personaje; viziunea din afară (focalizare
externă).

PERSONAJ. Este persoana ca participă la

acțunea unei opere literare, concentrând semnificațiile
majore ale acesteia. Termenul vine din fr. personnage,
prin filiera lat. persona („mască de teatru“, „rol“). Este
denumit, în unele lucrări de teorie literară, „homo
fictus“, ființă imaterială, care există în și prin cuvinte,
în interiorul operei literare, ca și lumea pe care o
creează aceasta.

5. Scriitori și Pune în discuție Elevii identifică, pe caiete, tipurile de naratori din Activitate
opere literare câteva opere opere literare studiate: individuală,
cu naratori literare cu aceste  naratori obiectivi, în Moara cu noroc și Mara, de redactare,
obiectivi și caracteristici. Ioan Slavici, Ion, de Liviu Rebreanu, Enigma Otiliei, de clasificare a
subiectivi G. Călinescu, Baltagul, de Mihail Sadoveanu etc.; operelor literare,
(perspectivă  naratori subiectivi, în Amintiri din copilărie, de analiză.
narativă Ion Creangă, unele personaje-narator din Hanu
obiectivă/subie Ancuței, de Mihail Sadoveanu, Romanul adolescentului
ctivă). miop și Maitreiy, de Mircea Eliade, Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu etc.

6. Concepția Prezintă, pe Fișa Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte Descoperire,
lui Camil nr. 2, fragmente de război, apărut în anul 1930, se încadrează, prin analiză.
Petrescu din studiul tematică, structură și perspectivă narativă, tendinței
despre Noua structură și moderniste promovate de cenaclul Sburătorul, condus de
romanul opera lui Marcel criticul literar Eugen Lovinescu, aceea de a se trece, în
modern. Proust. literatura română, de la romanul rural la romanul
citadin, într-o necesitate de sincronizare cu spiritul
veacului și cu experiențele literare europene.
Camil Petrescu însuși observa, într-o dezbatere
asupra romanului (eseul De ce nu avem roman, 1927), că
 e necesar ca literatura să împărtășească o problematică
mai profundă, drame mai puternice decât temele
provinciale și rurale ale literaturii anterioare. Totodată,
scriitorul pune în discuție tehnicile narative ale
romanului obiectiv, în primul rând caracterul
omniscient al naratorului, în studiul Noua structură și
opera lui Marcel Proust (1934), militând pentru conceptele
conexe promovate de Camil Petrescu în propriile
romane: autenticitatea, prin inserarea jurnalului în
desfășurarea epică, vocea auctorială fiind la persoana
întâi, a personajului-narator; substanțialitatea, prin
descrierea prezentului mental, așezare a eului narator
în centrul existenței; memoria involuntară și fluxul
conștiinței: anticalofilia, negarea stilului frumos, căutat,
inautentic, propriu romanului tradițional.

7. Analiză de Elevii citesc cu voce tare opiniile lui Camil Petrescu Lectură, activitate
text, extrase din Noua structură și opera lui Marcel Proust și vor individuală,
din Noua rezolva, pe grupe (pe numere), cerințele din fișele nr. 2 redactare.
structură și și nr. 4.
opera lui Marcel
Proust.

8. Fixarea Profesorul cere Elevii prezintă opiniile lor, cu referire la autenticitatea Lectură,
cunoștințelor prezentarea și substanțialitatea observației narative, reflectând problematizare.
și transferul câtorva lucrări și esența concretă a vieții: iubirea, gelozia, mândria
acestora. exprimă opinii rănită, orgoliul umilit; luciditatea, trăsătura
apreciative sau dominantă a eroilor lui Camil Petrescu, intelectuali
corective. analitici și introspectivi, hipersensibili, inflexibili
moral; naratarea la persoana întâi care folosește
timpul subiectiv și aduce în prezent gânduri, fapte
trecute subordonate memoriei voluntare; relativismul
care reiese din multitudinea punctelor de vedere în
jurul aceluiași obiectiv; anticalofilia, prin care
scriitorul susține formula literară a confesiunii, prin
care se notează exact și precis aspectele vieții morale.

9. Transferul Fixează tema Conversația

cunoștințelor. pentru acasă, euristică .problem
prin consultarea atizare,
Fișei nr. 5 și activitate frontală
rezolvarea
cerințelor
prezentate în
aceasta.
 ORA A II-A

Secvențele Activitatea Activitatea elevilor Metode

lecției profesorului

1.Moment Adresează Anunță eventualii elevi absenți.

organizatoric. salutul și Își pregătesc materialele necesare desfășurării orei: Conversația.
notează tablete, telefoane android, software digitale, fișe,
absențele. materiale de pe Internet.
Cere elevilor să
se pregătească
pentru lecție.

2. Captarea Anunță și scrie Elevii se activează pentru desfășurarea lecției.

atenției. pe tablă titlul Activitate
și prezint frontală.
obiectivele
lecției.

3. Actualizarea Invită elevii să Elevii revăd și expun concepția lui Camil Petrescu cu Expunere,
noțiunilor actualizeze privire la relația AUTOR – NARATOR – PERSONAJ. conversație
anterioare de conceptele euristică,
narativitate. operaționale argumentare.
despre opera
epică.

5. Pune în discuție TIPOLOGIA ROMANULUI: Activitate

Particularități reperele  după tematică: individuală
de construcție analitice ale - roman citadin, cu o explorare, pe baza
a textului/ textului narativ. problematică acută, vizând puternice drame existen- textului de pe
scenariului țiale și de conștiință, drama intelectualului, prin Google a
narativ. inadaptabilitatea personajului principal la particularităților
mediocritatea vieții cotidiene; textului narativ.
- roman de dragoste,
„romanul unui sentiment“ – gelozia, prin prezentarea
evoluției relațiilor dintre personajele principale, Ștefan
și Ela Gheorghidiu;
- roman de război, care dă o
viziune modernă asupra acestui fenomen social și
politic;
- roman social, având ca
teme secundare, unele chiar de origine balzaciană,
moștenirea (moștenirea unchiului Tache trezește
invidii și dispute), arivismul (Nae Gheorghidiu,
îmbogățit prin zestre, este un fel de Stănică Rațiu din
„Enigma Otiliei“, de G. Călinescu), radiografierea
mediilor citadine și mondene etc.;
 după tehnica narativă: roman subiectiv,
de analiză psihologică, prin viziunea narativă adoptată
de scriitor;
 după curentul literar în care se încadrează:
roman realist.
Elevii identifică, folosind textul tipărit sau o Activitate
sursă digitală, capitolele romanului: independentă.
STRUCTURA TEXTULUI/CAPITOLE:
Cartea întâi:
1. ,,La Piatra Craiului, în munte’’;
2.„Diagonalele unui testament”;
3. „E tot filozofie...”;
4. „Asta-i rochia albastră”;
5. „Între oglinzi paralele”;
6. „Ultima noapte de dragoste”.
Cartea a doua:
1. „Întâia noapte de război”;
2. „Fata cu obraz verde, la Vulcan”;
3. „Întâmplări pe apa Oltului”;
4. „Post înaintat la Cohalm”;
5. „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”;
6. „Wer Kann Rumänien Retten?”;
7. „Comunicat apocrif”.
Sursă online:
https://cantemird.files.wordpress.com/2008/0
3/ultima-noapte-de-dragoste-intiia-noapte-de-razboi-
camil-petrescu.pdf

Activitate
Elevii redactează rezumatul capitolelor „E tot
independentă.
filozofie...” și „Comunicat apocrif”.
Prezintă 2 – 3
rezumate.
Observații asupra
CONSTRUCȚIEI SCENARIULUI
NARATIV:
 viziunea narativă este focalizarea internă
sau „împreună cu“, a unui personaj- narator, implicat
în desfășurarea acțiunii; naratorul nu știe mai mult
decât personajul (narator = personaj); relatarea se face
Redactează și
la persoana I, scoțând în evidență trăirile protago-
sistematizează
nistului, ca reflex al unor evenimente exterioare,
observațiile
trecute însă, prin reflectare la nivelul conștiinței, în
proprii.
plan secund; de aici rezultă toate caracteristicile
romanului subiectiv, esențial diferite de ale romanului
obiectiv;
 naratorul folosește preponderent
focalizarea internă, concentrându-se asupra
experienței de viață a protagonistului, evidențiată pe
două planuri, relativ simetrice în arhitectura interioară
a romanului: drama unei iubiri eșuate și experiența
războiului;
 relațiile spațiale și temporale: în romanul
subiectiv prevalează dimensiunea temporală a
prezentării evenimentelor; specifică este acronia,
suspendarea linearității evenimentelor, datorată
memoriei involuntare, prin care amintirile se
 înregistrează spontan, nedirijat, nefiind căutate
intenționat; de aceea, sunt prezente multe analepse
(întoarceri în trecut), care urmează fluxul conștiinței și
relativizează timpul; spațiul își pierde astfel, în
romanul subiectiv, rolul predominant în constituirea
cadrului acțiunii; devine spațiu interior, supus
determinărilor și oscilațiilor temporale ale memoriei
involuntare.

6. Fixarea Profesorul Elevii relevă particularitățile textului narativ. Conversație

cunoștințelor sintetizează, cu euristică,
și transferul implicarea problematizare.
acestora. elevilor,
principalele
particularități
ale textului
narativ.
Pentru
transferul
cunoștințelor,
solicită elevilor
rezolvarea
cerințelor din
Fișa nr. 5.

ORA A III-A

Secvențele Activitatea Activitatea elevilor Metode

lecției profesorului

1.Moment Adresează Anunță eventualii elevi absenți, își pregătesc

organizatoric. salutul și materialele necesare desfășurării orei: tablete, telefoane Conversația.
notează android, software digitale, fișe, materiale de pe
absențele. Internet.
Cere elevilor să
se pregătească
pentru lecție.

2. Captarea Anunță și scrie Elevii se activează pentru desfășurarea lecției.

atenției. pe tablă titlul Activitate
și prezint frontală.
obiectivele
lecției.

3. Verificarea Invită elevii să Elevii revăd și expun principalele particularități ale Expunere,
cunoștințelor actualizeze scenariului narativ. conversație
anterioare. reperele euristică,
analitice argumentare.
 privitoare la
construcția
scenariului
narativ.
Verifică Câțiva elevi prezintă modalități de rezolvare a Lectură,
rezolvarea cerințelor din Fișa nr. 4. argumentare.
cerințelor din Aprecieri ale colegilor.
Fișa nr. 4.

4. Prezintă Elevii identifică, în textul romanului, Descoperire,

Particularități personajele PERSONAJELE: analiză,
de construcție romanului.  personaje principale: argumentare,
a personajului - Ștefan Gheorghidiu; student la caracterizare.
principal/a filozofie, sărac, care trăiește din greu, împreună cu
personajelor/a surorile sale, din pensia modestă de văduvă a mamei;
relațiilor tipul intelectualului superior, cu o sensibilă acuitate
dintre analitică, trecând prin filtrul rațiunii tot ceea ce se
personaje. întâmplă, refuzând să trăiască altfel decât conștient
dramele cotidiene; ca toți intelectualii din operele
camilpetresciene, Gheorghidiu traversează drame de
conștiință, cu o exasperantă luciditate, deviza
scriitorului fiind, de altfel, „Câtă luciditate, atâta
dramă“; căsătorit din dragoste cu o frumoasă colegă de
facultate, protagonistul trăiește o dramă de conștiință,
generată de incertitudinea în iubire, compensată apoi
prin experiența războiului; Ștefan Gheorghidiu este un
inadaptat superior, care aplică dragostei și existenței
propria viziune însetată de ideal, un fel de pat al lui
Procust care nu are contingență cu valoarea și cu
realitatea personajului feminin. Între ideal și realitate se
instituie o evidentă disjuncție, între cei doi soți neexistând
o comunicare sufletească autentică; eliberat, printr-o
moștenire, de grijile materiale, personajul nu reușește
totuși să-și câștige independența și să se izoleze în
„turnul de fildeș“ al eroilor lui Camil Petrescu;
Gheorghidiu își iubește soția, dar aceasta este un
produs al lumii din jur și, vrând-nevrând, trebuie să
participe la viața mondenă, să frecventeze personaje cu
preocupări meschine, să facă excursii în grup, să se
prefacă interesat de modă, de dans, de alte frivolități ce
fac parte din sfera de existență a soției sale;
Gheorghidiu observă cu minuție comportarea soției sale
în societate, aparenta ei atracție pentru un om de lume,
Gregoriade, cu care crede că Ela îl înșală, sentimentul
geloziei atingând cote insuportabile;
- Ela e o fată orfană, crescută de o
mătușă; este o femeie frumoasă, dar cât se poate de
obișnuită, cu manifestări de tandrețe și de feminitate,
copilăroasă, sensibilă, alintată, sub care se ascund
suficiență, egoism și mărginire; la început, dragostea Elei
are un efect acaparator, care tinde să anihileze
 personalitatea lui Gheorghidiu; după ce pătrunde în
lumea mondenă a Bucureștiului, Ela participă cu
însuflețire la un proces de înstrăinare față de
adevăratele sentimente și valori umane; pierzându-și
treptat farmecul inițial, soția lui Gheorghidiu devine o
doamnă Bovary, în căutare de bucurii minore și de
escapade facile;
 personaje secundare:
- unchiul Tache este bogat, avar, ursuz;
spre surprinderea tuturor, îi lasă lui Ștefan
Gheorghidiu o avere considerabilă, încredințată spre
administrare celui de-al doilea unchi, Nae, în schimbul
unei consistente rente lunare;
- Nae Gheorghidiu, un cunoscut avocat
și om politic, afabil și glumeț, îmbogățit prin zestre,
totuși personaj terestru, plat, care se înjosește pentru
obținerea unei averi cât mai mari, a unei poziții politice
cât mai importante; pentru Ștefan Gheorghidiu, el este
un personaj detestabil: se căsătorește cu o femeie
urâtă numai pentru banii ei, se comportă servil față de
cei cu o mare avere etc.;
 personaje episodice, ofițerii de pe front;
căpitanul Dimiu, neconformist, care nu poartă chipiu
franțuzesc, după moda ofițerilor mai tineri, ci modelul
„Regele Carol I“, căpitanul Floroiu, „puțintel, delicat și
cu fața blond-șters“, căpitanul Corabu, maiorul
Dolescu, soldații de pe câmpul de luptă ș.a.

5. Abordarea Corelează, în Elevii vor fi conduși să observe că, potrivit Lectură, activitate
integratoare a mod esențial, teoriei literar mai apropiate de zilele noastre, scriitorul individuală,
reperelor particularitățile se concentrează, în roman, îndeosebi asupra redactare.
analitice textului narativ personajului principal, în funcție de trăsăturile
despre textul cu căruia și-a organizat întreaga structură narativă și
narativ și particularitățile semnificațiile profunde ale romanului. De altfel, este
construcția construcției și firesc, pentru că nu se poate trata separat personajul
personajului. personajului. de lumea ficțională în care se află în acțiune.
Trăsăturile lui se exprimă atât prin perspectiva
narativă, cât și prin relațiile spațiale și temporale ale
romanului, acțiunile la care participă, prin relațiile cu
celelalte personaje. Mijloacele ce caracterizare,
subsecvente privirii de ansamblu, sunt și acestea
diversificate, caracterizare directă, indirectă,
autocaracterizare.

6. Fixarea Profesorul Observă și prezintă aspecte integratoare între Conversație

cunoștințelor. sintetizează, cu particularitățile personajului și construcția scenariului euristică,
implicarea narativ problematizare,
elevilor, activitate frontală.
principalele
particularități
ale textului
 narativ.

9. Transferul Fixează tema Temă, la alegere:

cunoștințelor. pentru acasă. FIȘA NR. 5. Redactează un eseu de minimum
400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale
unui text narativ studiat, aparținând lui Camil
Petrescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere
următoarele repere:
– evidențierea a două trăsături care fac posibilă
încadrarea textului narativ ales într-o perioadă, într-
un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
– analiza a două elemente de structură, de
compoziție şi de limbaj, semnificative pentru textul
narativ ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații
temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative,
instanțele comunicării narative, perspectivă narativă,
registre stilistice, limbaj etc.);
– comentarea a două episoade/secvențe
relevante pentru tema textului narativ ales.
Notă. Ordinea integrării reperelor în cuprinsul
eseului este la alegere.
FIȘA NR. 6. Redactează un eseu de minimum
400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de
construcție a unui personaj dintr-un text narativ
studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Mihail
Sadoveanu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere
următoarele repere:
– analiza a două elemente de structură, de
compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ
studiat, semnificative pentru construcția personajului
ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de
caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit,
final, tehnici narative, instanțe ale comunicării
narative, registre stilistice, limbaj etc.);
– prezentarea statutului social, psihologic,
moral etc. al personajului ales;
– evidențierea unei trăsături a personajului ales,
prin două episoade/secvențe comentate.
Notă. Ordinea integrării reperelor în cuprinsul
eseului este la alegere.
 FIȘA NR. 1
INSTANȚELE NARATIVE
Relația autor-narator-personaj: autor, narator, personaj.

AUTOR. Este persoana care scrie o operă literară, „cel care există sau a existat în carne și
oase, în lumea noastră“ (Y. Reuter). Autorul se află în afara textului, având viziunea de ansamblu
asupra mesajului artistic. El concepe structura și conținutul operei literare, stabilește eul liric sau
naratorul, alege modalitățile de expunere și personajele. La celălalt pol al comunicării, naratorului îi
corespunde, în mod simetric, cititorul. În teoria literară se face și distincția între autorul concret și
autorul abstract și, respectiv, cititor concret și cititor absent.
NARATOR. Este persoana (uneori numai vocea) căreia autorul îi dă rolul de a povesti într-o
operă epică. În funcție de relația acestuia cu personajul, există trei tipuri de perspectivă narativă:
 naratorul știe mai mult decât personajul (narator > personaj), știe tot și vede tot, este adică
omniscient; narațiunea este redată, în această situație, la persoana a treia; viziunea dindărăt (focalizare
zero/auctorială); narator obiectiv, omniscient;
 naratorul știe tot atât cât știe și personajul (narator = personaj); el nu poate găsi o explicație
pentru evenimente înainte ca personajul însuși să o găsească; narațiunea este de regulă la persoana
întâi, funcția de povestitor preluând-o un personaj-narator; viziunea împreună cu (focalizare
internă/actorială); narator subiectiv;
 naratorul știe mai puțin decât personajul (narator < personaj). El narează numai ceea ce
vede și aude, dar nu poate pătrunde în conștiința niciunuia dintre personaje; viziunea din afară
(focalizare externă).
PERSONAJ. Este persoana ca participă la acțunea unei opere literare, concentrând
semnificațiile majore ale acesteia. Termenul vine din fr. personnage, prin filiera lat. persona („mască de
teatru“, „rol“). Este denumit, în unele lucrări de teorie literară, „homo fictus“, ființă imaterială, care
există în și prin cuvinte, în interiorul operei literare, ca și lumea pe care o creează aceasta. Personajul
este o persoană sau un obiect/animal personificat, acest tip din urmă fiind întâlnit de obicei în fabulă
sau în scrieri despre „lumea celor care nu cuvântă“ sau despre „lumea boabei şi a fărâmei“.
Tipuri de personaje:
 în funcție de ponderea pe care o au în narațiune, personajele pot fi: principale, secundare
şi episodice; centrale, periferice, absente; un personaj absent, în jurul căruia se construieşte însă
întregul discurs al romanului, este Nechifor Lipan din „Baltagul“, de Mihail Sadoveanu; personajul
care are rolul principal se numeşte şi protagonist, iar personajul care i se opune în evoluția conflictului
se numeşte antagonist; dacă un personaj dă titlul operei literare, el se numeşte personaj eponim, cum
se întâmplă în „Ion“, de Liviu Rebreanu, „Popa Tanda“, de Ioan Slavici, „Dănilă Prepeleac“, de Ion
Creangă;
 după calitățile morale pe care le posedă, în funcție de opoziția dintre bine şi rău,
personajele sunt pozitive şi negative;
 personajul ce reprezintă vocea narativă din text este personaj-narator;
 după tipul compozițional, personajele sunt rotunde şi plate, primele fiind complexe,
memorabile, cu mai multe fațete, cu o evoluție imprevizibilă, celelalte invariabile, axate pe o singură
idee sau calitate, surprinzând uneori şocant cititorul printr-o singură însuşire; într-o altă terminologie,
personajele imobile nu se schimbă de-a lungul narațiunii, în timp ce personajele mobile suferă o
variație, surprinzând prin atitudinea lor;
  există şi opoziția personaj individual – personaj colectiv; plăieşii moldoveni din „Sobieski
şi românii“ şi poporul adunat la curtea lui Alexandru Lăpuşneanul sunt personaje colective, ale căror
acțiuni şi trăsături se manifestă în grup.
SĂMĂNĂTORISMUL. Este curentul
FIȘA NR. 2 promovat de gruparea din jurul
revistei „Sămănătorul“ (1901-1910),
1. Camil Petrescu îşi anunță, încă din 1927, înfiinţată de George Coşbuc şi de
dezacordul față de starea romanului românesc, în primele Alexandru Vlahuţă. Teoretician al
sămănătorismului devine N. Iorga,
decenii ale secolului al XX-lea, ajuns în impasul literaturii
care conduce revista între 1902-1906.
sămănătoriste, plătind tribut stilului idilic și calofil. Într-o Alte publicaţii literare care propagă
dezbatere generală pe această temă, scriitorul se pronunță ideile sămănătoriste sunt „Neamul
categoric în articolul De ce nu avem roman? (Viața românească, românesc literar“, „Luceafărul“,
„Junimea literară“, „Făt-Frumos“.
1927), în care exprimă o atitudine fermă împotriva operelor Sămănătorismul aruncă o
literare tradiționaliste ale timpului și îndeamnă la scrierea viziune idilică asupra lumii ţărăneşti,
unei literaturi veritabile: considerată a fi izvorul progresului în
societatea românească, pentru
„Cu eroi care mănâncă trei săptămâni cinci măsline, ridicarea poporului fiind necesare
care fumează doi ani o țigară, cu cârciuma din târguşorul de reforme sociale şi culturale, precum şi
acţiuni de luminare culturală a
munte şi gospodăria cu trei cotețe, a dascălului din Moldova,
maselor. Adepţii curentului, Octavian
nu se poate face roman şi nici măcar literatură. Literatura Goga, Şt. O. Iosif, Emil Gârleanu,
presupune fireşte probleme de conştiință. Trebuie să ai deci ca Mihail Sadoveanu la începuturile sale
mediu o societate în care problemele de conştiință sunt literare, înscriu în operele lor teme ale
unui trecut idealizat, interesul pentru
posibile. […] peisaje pitoreşti, bucolice, un anume
Eroul de roman presupune un zbucium interior, sentiment al dezrădăcinării, o
nostalgie a întoarcerii în mediul sătesc
lealitate, convingere profundă, un simț al răspunderii dincolo
părăsit.
de contingențele obişnuite. Sau cel puțin, chiar fără suport
moral, caractere monumentale, un real conflict cu societatea”.

Motivează, în minimum 80 de cuvinte, propria părere față de această problematică

lansată de Camil Petrescu, folosind și argumente din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război.
 FIȘA NR. 3
„Care e până la Proust concepția romancierilor, cam din
orice şcoală s-ar fi declarat şi oricât de mari ar fi fost, despre
artist, despre om, despre artă? O construcție raționalistă,
deductivă, apodictică, tipizantă.
Romancierul e mai întâi un om omniprezent, omniscient.
Casele par pentru el fără acoperişuri, distanțele nu există,
depărtarea în vreme de asemenea nu. În timp ce pune să-ți
Marcel Proust  n. 10
vorbească un personaj, el îți spune în acelaşi alineat unde se
iulie 1871, Paris, Franța – d. 18
găsesc şi celelalte personaje, ce fac, ce gândesc exact, ce năzuiesc,
noiembrie 1922, Paris, Franța) a fost
ce răspuns plănuiesc. Cât însă poate şti cu adevărat, cât se poate un romancier, eseist și critic francezc
ghici măcar, ați văzut şi d-voastră. Se confundă, cum v-am spus, unoscut mai ales datorită
o propunere de realitate, dedusă, cu realitatea originară. romanului În căutarea timpului
Ca să evit asemenea grave contradicții, ca să evit pierdut  (în limba franceză À la
arbitrariul de a pretinde că ghicesc ce se întâmplă în cugetele recherche du temps perdu), operă
oamenilor, nu e decât o singură soluție: Să nu descriu decât ceea monumentală de ficțiune a
ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce secolului al XX-lea, publicată
gândesc eu… Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti… de Gallimard în șapte volume,
redactate vreme de mai bine de 14
Dar aceasta-i realitatea conştiinței mele, conținutul meu
ani.
psihologic… […] Eu nu pot vorbi onest decât la persoana
întâi…“;
Camil Petrescu, Noua structură și opera lui Marcel Proust,
1934
1. Comentează concepția lui Camil Petrescu despre
antiteza radicală roman subiectiv versus roman obiectiv.
(VERSUS (prep.) împotriva, opus cu, comparat cu).
2. Având în vedere structura și perspectiva narativă din romanul Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război, explică noțiunile de autenticitate, substanțialitate, memorie
involuntară și anticalofilie.
 FIȘA NR. 4
Citește textul:
Aproape chiar din această vreme, nevastă-mea a început să se ocupe  cu superioritate și de
ținuta mea. Știam că la Universitate trec printre studenții „bine". Eram înalt și elegant, dar e adevărat
că nu-mi făceam  decât câte un costum de haine, pe care-l purtam până se uza și pe urmă îl înlocuiam
cu altul. Cravată, de asemeni, cumpăram alta numai când cea de la gât era mototolită de-a
binelea. Bineînțeles că și ghetele  le pingeleam cât timp cizmarul socotea că se pot pingeli
cuviincios. Dar,  cum eram subțire, cum cumpăram obiecte pe care le credeam bune, n-aveam niciun
motiv să fiu îngrijorat. La început, nevastă-mea s-a mulțumit să-mi calce hainele, să-mi aranjeze mai
bine nodul de la  cravată și să-mi puie, în fiecare zi, o batista mai fină, în buzunarul de sus al hainei. Pe
urmă mi-a cumpărat trei cravate noi și o jumătate de  duzină de batiste fine de olandă. O stânjenea
parcă neatenția mea în  îmbrăcăminte. E drept că într-o după-amiază am observat și eu  deosebirea
dintre mine și dansatorii care veneau la Anișoara. Întâia  dată mi-am dat seama că o cămașă nu se
poate pune și a treia zi.  Aveam, pe urmă, manșetele prea largi și cu colțurile sucite în afară, pe când
„dansatorul" pe care-l priveam avea manșetele bine întinse, mici,  care prindeau mâinile ca niște
cătușe de mătase. Și, pe când ghetele mele aveau o ușoară tendință să-si ridice boturile, ale lui
erau întinse și parcă noi. Era tuns parcă de cinci minute, pieptănat lins. Părea nesfârșit mai curat și mai
îngrijit ca mine, cu toată baia mea din fiecare zi. Peste vreo două zile nevasta-mea, cu oarecare
stânjenire, mi-a dat un sfat  căruia i-am ghicit resortul interior. 
 – N-ar fi bine să-ți comanzi, azi sau mâine, două costume noi? Căci hainele, dacă le porți
cu rândul, se păstrează mai bine... zău, Ștefane...  Și iar: Nu mai purta și tu cărți în buzunarele hainei. 
 
– Fata dragă, o să am de lucru cu probele...  
– N-are a face, și, uite, acum vine vara... N-ar fi bine să-ți comanzi trei cămăși de soie-écrue?
Ba poate n-ar fi rău dacă ți-ai face o jumătate de  duzină chiar...
Am înțeles că în sufletul ei se petreceau comparații care nu-mi erau  favorabile și că suferea,
fără să spună, din cauza asta. 
Simțeam că nici nu era singura inferioritate pe care mi-o găsea. Pare-se că snobii, pe care ea îi
admira acum, aveau un stil al lor, pe care eu nu-l aveam, vedeam cum zi de zi femeia mea se
înstrăina, în preocupările și admirațiile ei, de mine. 
Viața mi-a devenit curând o tortură continuă. Știam că nu mai pot trăi fără ea. 

Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, cap. E tot filozofie…

1. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, tipul de narator și perspectiva narativă folosită în

roman. 20 de
puncte
2. Identifică în text și explică, în 50 – 70 de cuvinte, două trăsături ale romanului modern
promovat de Camil Petrescu. 30 de
puncte
3. Argumentează, pe baza acestui fragment, în circa 50 - 70 de cuvinte, că protagonistul începe
să trăiască o dramă a conștiinței. 20 de
puncte
4. Ilustrează, prin exemple din text, aspecte ale conceptului e autenticitate în roman, promovat
de Camil Petrescu. 20 de puncte
 10 puncte se acordă din oficiu.

FIȘA NR. 51

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text
narativ studiat, aparținând lui Camil Petrescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ ales într-o perioadă,
într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică.
– analiza a două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj, semnificative pentru textul
narativ ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative,
instanțele comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).
– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ ales.
Notă. Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).
Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere,
cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare
– 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea
în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să
aibă minimum 400 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

1
Subiectul al III-lea de la examenul de bacalaureat.
 FIȘA NR. 62

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de

construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Camil Petrescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ
studiat, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități
de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării
narative, registre stilistice, limbaj etc.);
– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate.
Notă. Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).
Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere,
cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare
– 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea
în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să
aibă minimum 400 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

2
Subiectul al III-lea de la examenul de bacalaureat.
 FIȘA NR. 73

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două
personaje dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Camil Petrescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– analiza a două elemente de structură, de compoziție şi de limbaj, semnificative pentru
evoluția relației dintre personaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații
temporale şi spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă
narativă, registre stilistice, limbaj etc.);
– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al celor două personaje;
– evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe
comentate.
Notă. Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).
Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere,
cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare
– 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea
în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să
aibă minimum 400 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Profesor doctor Hadrian SOARE

3
Subiectul al III-lea de la examenul de bacalaureat.