Fişa nr.

Influenţele balzaciene:

- tema romanului (viaţa burgheziei bucureştene de la începutul sec. al XX-lea, familia,

societatea) ;
- motivul moştenirii (majoritatea personajelor păzesc cu străşnicie integritatea averii lui
Costache Giurgiuveanu), al paternităţii (fiecare dintre personaje determină cumva soarta
orfanei Otilia, ca nişte ,,părinţi’’ – titlul iniţial al romanului a fost Părinţii Otiliei) ;
- relaţiile interfamiliale
- expoziţiunea (situarea exactă în timp şi spaţiu, descrierea mediului, dinspre exterior spre
interior: ,,Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele 10, un tânăr de
vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean, intra în strada Antim, venind dinspre
strada Sfinţii Apostoli cu un soi de valiză în mână (...). În această obscuritate, strada avea
un aspect bizar. Nicio casă nu era prea înaltă şi aproape nici una nu avea cat superior. Însă
varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobşte a zidarilor italieni), mărimea
neobişnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin
grandoare, amestecul de frontoane greceşti şi chiar ogive, făcute însă din var şi lemn vopsit,
umezeala, care dezghioca varul, şi uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada
bucureşteană o caricatură în moloz a unei străzi italice’’.)
- caracterizarea personajelor (fizionomie, vestimentaţie, cadru ambiant) ; tendinţa de
generalizare către o tipologie (fiecare erou al romanului este dominat de o trăsătură de
caracter puternică, definindu-l în esenţa sa morală : Felix Sima – ambiţiosul ; Otilia
Mărculescu – cocheta, eternul feminin enigmatic ; Costache Giurgiuveanu – avarul iubitor de
copii ; Pascalopol – aristocratul rafinat ; Aglae Tulea - ,,baba absolută fără cusur în rău’’ ;
Simion Tulea – dementul senil ; Aurica Tulea – fata bătrână ; Titi Tulea – debilul mintal,
infantilul, apaticul ; Stănică Raţiu – arivistul) ;
- descrieri minuţioase, tehnica detaliului (în descrierile arhitecturale şi analiza personajelor) ;
- notarea amănuntului semnificativ (devine mijloc da caracterizare indirectă/ de conturare a
caracterelor).

Construcţia discursului narativ:

- 20 de capitole ;
- există mai multe planuri narative, două dintre ele fiind proeminente : 1. plan care urmăreşte lupta
dusă de clanul Tulea pentru obţinerea moştenirii lui Costache Giurgiuveanu şi înlăturarea Otiliei ,
2. plan care prezintă
destinul tânărului Felix Sima, rămas orfan care vine la Bucureşti pentru a studia medicina, locuieşte la
tutorele lui şi trăieşte iubirea adolescentină pentru Otilia.
Autorul acordă interes şi planurilor secundare (destinele celorlalte personaje) pentru susţinerea
imaginii ample a societăţii citadine.
- succesiunea secvenţelor narative este redată prin înlănţuire (respectarea cronologiei
faptelor), completată prin inserţia unor micronaraţiuni în structura romanului.
 Fişa nr. 2

Procedee de caracterizare :

a) tehnica focalizării (dezvăluirea progresivă a caracterului personajelor, pornind de la datele

exterioare ale existenţei lor : mediu, fizionomie, gesturi, reacţii, obişnuinţe) ;
b) comportamentismul (tehnică existentă în portretul Otiliei, de exemplu, până în capitolul al
XVI-lea, Otilia este prezentată exclusiv prin comportamentism : fapte, gesturi, replici) ;
c) reflectarea poliedrică (reflectarea Otiliei în conştiinţa celorlalte personaje, ceea ce conferă
ambiguitate personajului, în plan simbolic sugerează enigma, misterul feminităţii) ;
d) caracterizarea unui personaj de către alt/alte personaj(e) ;
e) autocaracterizarea ;
f) caracterizarea prin limbajul personajelor ;
g) descrierea mediului de viaţă al personajului ;
h) tehnica detaliului.

Otilia Mărculescu

,,Felix privi spre capătul scării ca spre un cer deschis şi văzu în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu,
un cap prelung şi tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri’’. (Naratorul)

,,Părăsit de toţi, obosit, Felix examina mediul în care picase. Otilia îl surprinsese de la început şi n-ar fi
putut spune ce sentiment nutrea faţă de dânsa, simţea doar că are încredere în ea. Fata părea să aibă
optsprezece-nouăsprezece ani. Faţa măslinie, cu nasul mic şi ochii foarte albaştri, arăta foarte
copilăroasă între multele bucle şi gulerul de dantelă. Însă în trupul subţiratic, cu oase delicate ca de ogar,
de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă şi pătată a Aureliei, era o mare libertate de mişcări, o
stăpânire desăvârşită de femeie.’’ (Naratorul)

,,Otilia i se înfăţişase de la început ca o finalitate, ca un premiu mereu dorit şi mereu amânat, al meritului
lui. Voia să facă ceva mare din cauza Otiliei şi pentru Otilia’’. (Naratorul)

,,Ce tânăr de vârsta mea îţi închipui că m-ar iubi pe mine aşa cum sunt ? Sunt foarte capricioasă, vreau
să fiu liberă ! (...) Eu am un temperament nefericit : mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată.’’
(Otilia)

,,Orice femeie care iubeşte un bărbat fuge de el, ca să rămână în amintirea lui ca o apariţie luminoasă.
Domnişoara Otilia trebuie să fie o fată inteligentă. După câte mi-ai spus, înţeleg că te iubeşte.’’
(Weissmann)

,,A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă.’’ (Pascalopol)

,,fe-fetiţa mea’’ (Costache Giurgiuveanu), ,,admirabilă, superioară’’ (Felix Sima), ,,femeie capricioasă cu
un temperament de artistă’’(Pascalopol), ,,o dezmăţată, o stricată’’(Aglae Tulea), ,,o fată deşteaptă, cu
spirit practic’’ (Stănică Raţiu)
 Felix Sima

,,...un tânăr de vreo opsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean (..).tânarul mergea atent de-a lungul
zidurilor, scrutând acolo unde lumina slaba a felinarelor îngaduia numerele caselor. Uniforma neagra îi
era strânsa bine pe talie, ca un vesmânt militar, iar gulerul tare si foarte înalt si sapca umflata îi dadeau
aer barbatesc si elegant. Faţa îi era însă juvenilă şi prelungă, aproape feminină din pricina şuviţelor mari
de păr ce-i cădeau de sub şapcă, dar culoarea măslinie a obrazului şi tăietura elinică a nasului corectau
printr-o notă voluntară întâia impresie.’’ (Naratorul)

,,-N-am ştiut, faci azil de orfani.’’ (Aglae Tulea)

,, - Vai, ce spui, tanti Aglae. Felix nu cade pe capul nimanui.’’ (Otilia)

,,Era plăcerea lui cea mare, pe care şi-o satisfăcea cum putea, împrumutând cărţi sau, când avea bani,
cumparând. În odaia pe care şi-o păstrase în casa de pe strada Lapusneanu, avea de pe acum o mică
bibliotecă". (Naratorul)

,, Cu timpul Felix se obisnui cu libertatea de care se bucura în aceasta casă, în care fiecare făcea ce
poftea, fără să întrebe pe celalalt si care contrasta cu rigoarea vieţii lui de pâna acum şi care preia
caracterul sau singuratic. Totuşi un simt de disciplină înnascuta ferea pe Felix de excese. Libertatea îi
risipise timiditatea şi-i dăduse sentimentul valorii lui personale. Lipsa lui de legaturi familiale mai
afectuase, diferenţa uşor compătimitoare cu care-l înconjurau toţi fiindca era orfan dezvoltase firea lui
ambitioasa. Aştepta cu nerabdare să se deschidă Universitatea, pentru a se pune cu aprindere pe muncă,
voia să-şi facă o cariera solidă cât mai curând". (Naratorul)

,, Încerca să adoarmă de-a binelea, însă, pe dată ce imaginea Otiliei se amesteca şi fugea, se trezea
speriat şi o aducea înapoi. Începuse să nu mai poată visa altceva şi căpătase adevărate insomnii care-i
făcuse cearcane la ochi. Ziua scria în caiete caligrafic: Iubesc pe Otilia. Căuta, recurgând chiar la
disimulaţii, gesturile de ocrotire ale Otiliei, care le oferea cu multă spontaneitate.’’ (Naratorul)

,, să-mi fac o educaţie de om. Voi fi ambiţios, nu orgolios.’’ (Felix)

,,...se căsători într-un chip care se cheamă strălucit şi intră, prin soţie, într-un cerc de persoane
influente.’’ (Naratorul)
 Fişa nr. 3

Aprecieri critice :

Felix Sima

,,Tânărul absolvent de liceu, Felix Sima, descinde în casa unchiului său Costache Giurgiuveanu, venind
din Iaşi în Bucureştii ante-belici ; orfan de părinţi, se pune sub ocrotirea tutorelui său, cu a cărui
autoritate a avut numai un contact juridic. Naiv, fără experienţa vieţii, lipsit de afecţiunea necesară
vârstei, are o singură ambiţie : să studieze medicina şi să-şi facă o carieră strălucită ; de altfel destul de
muncitor şi inteligent, Felix se remarcă în primul an de studiu, publicând unele observaţii într-o revistă de
specialitate. D. Călinescu nu insistă asupra formaţiei lui intelectuale decât în măsura în care e nevoie să-
şi definească aspiraţiile şi categoria inteligenţei. Viaţa nu se învaţă din cărţi şi Felix are ocazia s-o
constate zi de zi.’’
(Pompiliu Constantinescu)

Otilia Mărculescu

,,Iubind luxul, călătoria, muzica şi desfoindu-se parcă într-o necurmată feminitate, Otilia rămâne într-o
penumbră de mister, în tot romanul. Enigma ei este însăşi feminitatea ei, mereu proaspătă, de un
magnetism care diformează şi pe avarul Costache şi chiar pe cei mai aprigi duşmani ai ei. Este de adâncă
psihologie scena în care Otilia vine, noaptea, să i se ofere lui Felix, după ocoluri şi reticenţe numeroase,
în speranţa că tinereţea va birui interesul. Platonismul mistic al tânărului este un semn că feminitatea ei
nu se înşală ; căsătoria cu Pascalopol, părăsirea lui şi fuga cu un conte străin sunt consecinţele fireşti ale
aceleaşi feminităţi profunde.’’
(Pompiliu Constantinescu)

,,Nu Otilia are vreo enigmă, ci Felix crede aceasta. Pentru orice tânăr de douzeci de ani, enigmatic va fi
în veci fata care-l va respinge, dându-i totuşi dovezi de afecţiune.’’
(G. Călinescu)

,,Iraţionalitatea Otiliei supără mintea clară, finalistă a lui Felix. (...) Şi apoi enigmă este tot acel amestec
de luciditate şi ştrengărie, de onestitate şi de uşurinţă.’’
(G. Călinescu)