Octavian Goga

(1881 - 1938)

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român,
ardelean, politician de extremă dreaptă pro-nazist, antisemit și mason, prim-ministrul României de la 28
decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1920.

La 1 aprilie 1881 se naşte, la Răşinari, Octavian Goga. Tatăl lui era Iosif Goga, învăţător în
comuna Răşinari, apoi preot din 1880. Mama se numea Aurelia Bratu, învăţătoare.
A avut şi alţi fraţi: Victor, născut în 1882 şi mort la numai un an, Victoria, născută la 15
septembrie 1883, Claudia Maria, născută la 18 octombrie 1886 şi Eugen Iosif, născut pe 11 decembrie
1888 (acesta va fi de asemenea scriitor, autorul romanului Cartea facerii).
În anul 1886 Octavian va publică articole şi schiţe în ziarul "Galaţi". Tot începând cu acest an
urmează şcoala primară în sat. În 1892 Octavian Goga intră în internatul liceului unguresc din Sibiu, iar la
14 mai 1893 scrie primele versuri consacrate ţăranului român.
Publică în ziarul "Tribuna" din Sibiu prima poezie, Atunci şi acum, semnată Tavi, în anul 1897.
Apoi, în 1898 publică poezia Nu-i fericire pe pământ, semnată Octavian în "Revista ilustrată" şi o poezie
în revista "Familia", condusă de Iosif Vulcan.
În anul 1899 Octavian Goga se mută la liceul românesc din Braşov, iar în anul următor îşi ia
bacalaureatul. În vară, Goga vizitează pentru întâia oară Bucureştiul, iar la 11 septembrie se înscrie la
Facultatea de litere şi filosofie de la Universitatea din Budapesta, pe care o termină în 1904, cu un an
făcut la Berlin.
În 1902 apare revista "Luceafărul" din Budapesta, la iniţiativa sa. Participă şi la conducerea ei
până în 1912. Aici îi apare poezia Bătrâni, devenită romanţă. În vara anului 1903 începe să traducă
celebrul poem dramatic al lui Madách Imre, intitulat Tragedia omului, pe care il publică în "Luceafarul".
Publică în "Luceafărul" poezia Casa noastră, semnând Nic. Octava. La 15 septembrie a semnat, în
"Luceafarul", poezia Sfârşit de septembrie, cu numele „Octavian Goga”.
În 1904 termina studiile la Budapesta. Facultatea de litere şi filosofie a Universităţii îi eliberează
un Absolutorium. În "Luceafărul" din februarie apare poezia Oltul, devenită celebră, purtând semnătura
Nic. Octava. În aprilie publică în “Luceafărul” poezia Dăscăliţa, semnând Nic. Octava. În acelaşi an se
stinge din viaţă sora poetului Victoria, cea care i-a inspirat poezia Dăscăliţa.
În anul 1905 apar în "Lucefărul" poeziile Plugarii, Lăutarul, Dascălul, Rugăciune, Clăcaşii. I se
tipăreşte volumul Poezii, Budapesta. Pe 24 decembrie moare tatăl poetului, Iosif Goga, care a fost – se
crede -prototipul preotului din poezia Apostolul.
În anul 1906 publică în "Viaţa românească" poezia Un om, care denotă un puternic accent social.
Prin acordarea la 21 martie a Premiului „Năsturel-Herescu” pentru volumul de debut, creaţia poetică a lui
Octavian Goga a primit consacrarea Academiei Române.
 Pe 16 iunie 1906 se logodeşte, apoi se căsătoreşte cu Hortensia Cosma. În septembrie Goga a fost
ales secretar literar al Asociaţiei transilvane pentru literatură română şi cultura poporului român
(ASTRA).
"Editura Minerva", Bucureşti, reediteaza volumul Poezii în anul 1907. Tot în acelaşi an au loc
răscoalele ţărăneşti, care îi vor inspira poetului mai multe poezii, între care: Cain, O ţara ştiu, Coşarul.
Ecoul răscoalelor se va resimti în intreaga atmosfera a volumului intitulat Ne cheama pamantul.
În 1908 Octavian Goga editează revista "Ţara noastră" ca ziar al Partidului Naţional Român, mai
întâi la Sibiu, apoi la Cluj şi la Bucureşti, până în 1938.
În anul 1909 publica volumul de versuri Ne cheamă pământul la "Editura Minerva". El va fi
reeditat în volumul antologic de Poezii din 1924, precum şi în toate ediţiile ulterioare.
În 1912 poetul este închis în temniţa din Seghedin pentru curajoasele lui articole cu duh patriotic
înflăcărat. Aici scrie poeziile Eu ştiu un basm şi Poetul.
În 1913 vede lumina tiparului volumul de versuri Din umbra zidurilor, tot la "Editura Minerva",
Bucureşti. Este din nou închis la Seghedin.
Publică în anul 1914 piesa Domnul Notar, care se joacă pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.
Dupa izbucnirea primului război mondial, Goga s-a stabilit în România, continuând de acolo cu tenacitate
lupta pentru întregirea română prin alipirea Transilvaniei la România şi pentru desăvârşirea unităţii statale
române. La 14 decembrie 1914 s-a desfasurat Congresul extraordinar al "Ligii Culturale". Goga era
membru al comitetului, ca reprezentant al Transilvaniei. Din cauza activităţii sale politice în România,
guvernul maghiar de la Budapesta i-a intentat lui Goga - ca cetăţean austro-ungar - un proces de înaltă
trădare, fiind condamnat la moarte în contumacie. Tot în 1914, devine membru corespondent al
Academiei.
În anul 1916 apare volumul Căntece fără ţară, la Editura G. Stefea, Bucureşti.
Octavian Goga participă la primul război mondial, înrolându-se în 1917 în armata română şi a
luptat ca soldat, în Dobrogea. Scrie ciclul de versuri Război.
La încetarea ostilităţilor şi semnarea păcii de la Bucureşti, în 1918, Goga a fost nevoit să
părăsească România, plecând în Franţa. Pe 1 decembrie a participat la Marea Adunare Naţionala de la
Alba-Iulia, ca apoi să fie ales în Consiliul Dirigent.
La alegerile din noiembrie 1919, Goga este ales deputat, apoi ministru al Instrucţiunii în guvernul
de Uniune Naţională, apoi în 1920 Octavian Goga este ales membru al Academiei. În acelaşi an
divorţează de Hortensia. Tot în 1920 părăseşte Partidul Naţional Român în martie şi se alătură Partidului
Poporului, condus de generalul Alexandru Averescu. Partidul Poporului a fost chemat la guvernare de
regele Ferdinand I, la sugestia fruntaşului liberal Ionel Brătianu, iar Octavian Goga a primit portofoliul
Cultelor şi Artelor.
În 1921 se căsătoreşte cu Veturia Mureşan.
În anul 1924 îi apare primul volum antologic de versuri tipărit de "Cultura Naţională" din
Bucureşti, cuprinzând şi volumele Ne cheamă pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cântece
fără ţară (1916) şi în acelaşi an obţine Premiul naţional de poezie.
Goga fost numit ministru de Interne, funcţie pe care o va deţine în perioada 30 martie 1926 - 4
iunie 1927. În 1928 apare piesa Meşterul Manole.
Între anii 1928-1938 poetul scrie tot mai rar versuri, absorbit fiind de politică şi de gazetăria
momentului. După 1930 vederile sale se schimbă radical, simpatizând fascismul italian şi nazismul
german. A fost unul dintre liderii mişcării naţionaliste româneşti.
Pe 10 aprilie 1932 Octavian Goga şi-a fondat propria formaţiune politică, Partidul Naţional Agrar.
Această formaţiune politică nu se impune şi, la 14 iulie 1935, fuzionează cu Liga Apărării Naţional-
Creştine, condus de A. C. Cuza şi rezultă Partidul Naţional Creştin al cărui preşedinte devine Octavian
Goga. În anul 1937, la cererea Regelui Carol al II-lea, Partidul Naţional Creştin formează guvernul
prezidat de Goga (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938), demis dupa 44 de zile, prin lovitura de stat a
Regelui Carol al II-lea. Pe 30 martie 1938, prin decret, se dizolva grupările politice şi Partidul Naţional
Creştin îşi încetează activitatea. În acelaşi an, Goga se retrage singur la castelul de la Ciucea. Pe 5 mai
suferă un accident vascular cerebral şi intră în comă. Pe 7 mai 1938 Octavian Goga se stinge din viaţă.
Regele Carol al II-lea a dispus să i se facă funeralii naţionale.
 Opera literară:
Poezii (1905)  Sufletul
 Rugăciune  Răsună toaca
 Plugarii  Cântece
 Noi  Sonet
 Oltul  E sărbătoare
 Casa noastră  Poezie
 Apostolul
 Dascălul Din umbra zidurilor (1913)
 Dăscălița  Revedere
 Bătrâni  Oaspe vechi
 Reîntors  Agonie
 Departe  Paris (I)
 În codru  Ziua (II)
 Dimineața  Notre dame (III)
 Pe înserate  Felinarul (IV)
 De la noi  În muzeu
 Cântăreților de la oraș  Cinquecento
 Sara  Mama
 Lăutarul  Măsuța mea
 La groapa lui Laie  La mal
 Pribeag  Aeternitas
 Pace  De profundis
 Ruga mamei  Lacul
 Toamna  Eu stau la mal...
 Copiilor  Scrisoarea ta...
 Părăsit  Gândește-te...
 Despărțire  Scirocco
 Învins  Poet
 Solus ero  Doina
 Noapte  Voi veniți cu mine...
 Clăcașii  Inima
 Așteptare  Strămoșii...
 Dorința  Carmen laboris
 Scrisoare
Ne cheamă pământul (1909)  Moș Crăciun
 Fecunditas  Eu știu un basm
 Cântecele mele  Trage-ți oblonul...
 Cosașul  Un trandafir se stinge
 De demult  Taina
 Colindă  Toamnă nouă
 Un om  Mă-ntorc din nou
 Graiul pâinii  Amurg
 Cain  O lacrimă
 În munți  Moștenire
 Cantorul cimpoi  O clipă
 Străinul
 Scrisoare Cântece fără țară (1916)
 Lăcaș străbun  Fără țară
 Asfințit  Așteptare
 Carmen  Pajurei cu două capete
 O rază  Sângele
 În pacea mută
 Portretul Din larg (1939) - poeme postume
 Apostolul  Din larg
 În mormânt la Argeș  Profetul
 Pribeag străin  Ceahlăul
 Lupul  O ramură întârziată
 Bobotează  Trecutul
 Trecea convoiul mortuar  Apus
 Poveste  Mare aeterna
 Sufletul  În mine câtodată