În poezia "Un Luceafăr" de Mihai Eminescu discursul liric se focalizează pe tema
iubirii, specifică romantismului. Tema iubirii se conturează cu ajutorul motivelor specifice brațele, dânsa, zână, trandafiri. O altă trăsătură care încadrează discursul liric în romantism o constituie intensitatea trăirilor și sensibilitatea eului liric ,susținute de abundența figurilor de stil, dintre care se evidențiază comparațiile, "Ca o zână din poveste ea e naltă și ușoară", atribuindu-i termenul fantastic de zână, exemplar al divinității feminine, apelând la prezența fizică ce surprinde poetul în mrejele iubirii, fixându-și privirea către trăsăturile definitorii ce îl atrag: ochii, obrajii, părul, zâmbetul; metafora "și din ochi revarsă pară", intuind pasiunea înflăcărată ce se prelinge din privirea chipului gingaș; epitetul "zâmbetul isteț", conturând mișelitatea ascunsă de sfiala fetei. Remarcăm prezența antitezei întuneric-lumină, procedeu tipic romantismului, prin care poetul creionează ideea dragostei salvatoare, ce are scopul de a-i preschimba întunericul caracteristic omului de geniu, în lumina și sclipirea iubirii ideale. De asemenea ,este prezent sentimentul naturii, poetul preferă nocturnul și are atracție către straniu, neobișnuit, excepțional, ceea ce presupune mister și fascinație "În viață-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază". Întreaga creație reprezintă o chintesență a mesajului poetic, astfel, Mihai Eminescu transmite sentimente de compasiune și admirație față de protagonista feminină, ființa iubită, care se află în deplin acord cu elementele simbolice naturii- luceafăr, raze "Crăiasa din povestea" de Mihai Eminescu
În poezia "Crăiasa din povestea" de Mihai Eminescu discursul liric se focalizează
pe tema natura, specifică romantismului. Tema naturii se conturează cu ajutorul motivelor specifice neguri, luna, ape, câmpie, lac, trestia, trandafiri. O altă trăsătură care încadrează discursul liric în natura o constituie intensitatea trăirilor și sensibilitatea eului liric ,susținute de abundența figurilor de stil, dintre care se evidențiază personificările, "naște luna argintie" în cadrul pâclei nopții, imacularea sclipirii posedat de lună, conturând panorama cadrului natural; epitetul "umbra fină" simbolizează inexprimabilitatea umbrei propriu zise, accentuând latura rafinată a existenței fantastice; comparația "ca de bulgări de lumină" simbolizează complexitatea și vastitate efectului asupra umbrei, exercitat de către nori prin utilizarea ansamblului radiator. Remarcăm prezența antitezei cosmic-terestru, procedeu tipic romantismului, prin care poetul creionează ideea fascinantului prin alternarea spațiului divin, cu cel al interacțiunii directe cu lumea, al universului pastoral ce surprinde amănuntele esențiale ale panoramei. De asemenea, este prezent sentimentul naturii, poetul preferă nocturnul și are atracție către straniu, neobișnuit, excepțional, ceea ce presupune mister și fascinație "neguri albe". Întreaga creație reprezintă o chintesență a mesajului poetic, astfel, Mihai Eminescu transmite sentimente de prețuire și atracție față de cadrul natural în care protagonista feminină își execută ritualul, modificând locul trestiei și "trandafiri aruncă roșii". În fragmentul preluat din opera Avatarii Faraonului Tla de Mihai Eminescu discursul narativ se focalizează în spiritul romantismului pe o fascinație a misterului, antrenând personaje excepționale aflate în situații excepționale. Încă din incipitul textului se induce latura fantasticului, prin elementele specifice realității încadrate în universul imaginar, susținute de motivul călătoriei psihice, imaginative, pătrunzând în subteranul piramidei în care interacționează cu civilizația și simbolistica idealului natural. Remarcăm prezența antitezei realitate-fantastic, procedeu tipic romantismului, încorporându-se într-un întreg ce susține realitatea imaginarului prin alternarea celor două planuri "visul vieții mele", ardoarea plaiului plăsmuit transpus în doleanța și orizontul existenței obiective, asemenea unui sărman visător, sfărâmat de durere. De asemenea , naratorul preferă nocturnul și are atracție către straniu, neobișnuit, excepțional, ceea ce presupune apariții misterioase, experiențe neobișnuite un "plan negru și strălucit", "umbra neagră ". În plus, toposurile au valoare simbolică "sub piramidă", "adânc departe", "la malul lacului", "în lumina roșie", "pe lângă lungile traturi de flori", denotă aceeași tentativă a romanticilor de a evada într-un univers neobișnuit. Se poate ilustra și o tematică istorică, specifică romantismului prin evocarea unor figuri marcante ale istoriei naționale sau prin ilustrarea patriotismului. Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare Avatarii Faraonului Tla, este o creație impresionantă pentru perioada romantismului.