Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga

Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ de Lucian Blaga face parte din
seria artelor poetice moderne ale literaturii române din perioada interbelică, alături de
,,Testament” de Tudor Arghezi și ,,Joc secund’’ de Ion Barbu. Opera se înscrie în
MODERNISM, curent literar inițiat la noi în anul 1919, de către Eugen Lovinescu, care
pornește de la ideea că există ,,un spirit al veacului”, care impune procesul de
sincronizare a literaturii române cu literatura europeană, cunoscut și ca principiul
sincronismului.

1.Încadrare într-un curent/specie

Poezia este o:
 artă poetică, deoarece autorul îşi exprimă propriile convingeri despre arta
literară, despre menirea literaturii, despre rolul artistului în societate.
 artă poetică modernă, deoarece interesul autorului este deplasat de la tehnica
poetică la relația poet-lume și poet-creație. 
Aparține:
 expresionismului 
-prin expresia pură a stărilor sufletești ale autorului („eu iubesc”, „îmbogățesc”)
-prin imaginile artistice puternice, violente, starea de neliniște și impuls interior ce
derivă din text: „eu nu strivesc”, „nu ucid”. 
 modernismului 
-prin limbajul ambiguu, prin înnoirile prozodice: măsură variabilă, vers liber,
ingambament („Lumina altora/ sugrumă vraja nepătrunsului ascuns/ în
adâncimi de întuneric…”)
-prin intellectualism
-prin noutatea metaforei (misterul este sugerat aici de metafora „vraja
nepătrunsului ascuns”, iar „lumina” sugerează cunoașterea.)

 2.Tema ilustrată + două secvențe semnificative

Tema poeziei este cunoașterea poetică, act de exprimare artistică autentică a
eului liric blagian. Aceasta este de tip luciferic, artistic, intuitiv, definind viziunea despre
lume specifică autorului și atitudinea poetului în fața marilor taine ale universului.

Ideea cunoașterii se construiește:

** în primul rând pe motivul luminii, foarte prezent în volumul ,,Poemele luminii’’, aici
fiind asociat pe de o parte eului liric (în urma actului artistic), dar și oamenilor de știință
(în urma cunoașterii raționale);
**în al doilea rând, luna, care prin lumina difuză mărește taina nopții, este asemănată cu
efectul actului artistic al poetului ce îmbogățește tainele lumii.
 
Prima secvență
֎ începe cu pronumele personal de persoana I „eu”, menționat pentru prima dată în
titlu și apărut de 5 ori în poezie. Aceasta conturează amplificarea eului creator în
raport cu lumea exterioară, influență expresionistă în poezie.
֎ Verbele de persoana I „nu strivesc”, „nu ucid” definesc cunoașterea luciferică,
exprimând refuzul de a distruge cu mintea tainele acestui univers.
֎ Metafora misterului („corola de minuni a lumii”), comună cu titlul poeziei este
dezvăluită în enumerația ulterioară a locurilor ce ascund vraja universului nostru.
֎ Acestea apar ca experiențe unice pe parcursul vieții ființei ,„în calea mea”,
metaforă pentru drumul vieții, pentru destinul poetic asumat și se află concretizate
în „flori, ochi, buze, morminte”. Astfel florile denumesc frumosul, natura, viața,
ochii trimit la cunoaștere, la o deschidere a sufletului către lume, la profunzimea
interioară a omului, buzele denotă cunoașterea prin iubire, senzualitatea,
afectivitatea, iar mormintele sunt reprezentări ale sufletelor care au îmbrățișat
taina morții.

Ultima secvență
☺ conține ultimele două versuri și reia enumerația din prima secvență, aflându-se în
relație de simetrie cu aceasta, adăugând apropierea afectivă: „căci eu iubesc/şi
flori şi ochi şi buze şi morminte.”
☺ Cunoașterea tainelor existenței precum iubirea, sufletul, moartea, frumusețea nu
se realizează deci cu ajutorul rațiunii și al înțelegerii logice, ci prin iubire pentru că
iubirea protejează misterul devenind o cale de cunoaștere a misterelor lumii. Astfel
ele nu sunt pătrunse cu mintea, ci intuite și contemplate, mărindu-și frumusețea.

Viziunea despre lume se construiește  în jurul ideii de mister, un concept

fundamental la Blaga, enunțat în opera filosofică ,,Trilogia cunoașterii’’.
 Pentru Blaga există două modalităţi de cunoaştere a tainelor universului:
cunoaşterea luciferică, care mărește misterul, şi cunoaşterea paradisiacă, care
descifrează misterul.
  Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii şi de a le ucide astfel (“lumina
altora/ sugrumă vraja nepătrunsului ascuns”), ci de a le spori misterul prin actul
de creație artistică (“eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”).

3.Elemente de structură
Titlul poeziei include:
 o metaforă revelatorie cu referire la cunoașterea luciferică: „eu”-pronume
personal, persoana I, definește rolul eului liric în relație cu universul; „nu
strivesc”-verb la forma negative care arată atitudinea de protejare a tainelor;
 „corola de minuni a lumii”-metaforă revelatorie pentru esența universului,
lumea este o imensă corolă, simbol al perfecțiunii, al frumuseții, al absolutului,
dar și al fragilității, deoarece ascunde în petalele ei minuni.

Lirismul  poeziei este unul subiectiv. Mărcile lexico-gramaticale ce denotă

prezența eului liric în text sunt pronumele personal „eu” ce apare de 5 ori în textul poetic,
dar și verbe de persoana I: „nu strivesc”,„nu ucid”, „iubesc”, expresii care exprimă
stările interioare ale poetului.

Prozodia este specifică poeziilor moderne. Astfel întâlnim versul liber, măsura

variabilă (2-13 silabe), ritmul variabil și ingambamentul: „Lumina altora sugrumă vraja
nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, (…)”.

Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ de Lucian Blaga este o artă
poetică, un act de mărturisire a unui crez artistic, de aceea stă în fruntea întregii creații
poetice blagiene.