EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

Lucian Blaga
1. Introducere
Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga deschide volumul “Poemele luminii”,
publicat în 1919, constituindu-se într-o artă poetică modernă, întrucât redă concepția poetului despre rolul
creației și al creatorului.
2. Orientare literară, curent literar-trăsături
Această poezie se înscrie în direcția modernistă, încadrându-se în expresionism.
Expresionismul este curentul literar, apărut în Germania, la începutul secolului al XX-lea, caracterizat prin
intensitatea expresiei, prin covârșitoarea aspirație spre absolut, prin întoarcerea către mituri, prin tendința de a
da formă trăirilor lăuntrice.
O primă trăsătură a modernismului provine din înnoirile prozodice. Versurile sunt lipsite de rigorile
clasice, nu au măsură și rimă și un ritm stabilit, ci unul interior. În plus, versurile scurte alternează cu cele lungi
și sunt caracterizate prin prezența ingambamentului, care constă în continuarea ideii poetice pe parcursul mai
multor versuri, scrise cu literă mică.
Modernismul este demonstrat și de viziunea subiectivă asupra lumii, dată de raportarea la sine a tuturor
tainelor universului, de implicarea afectivă a eului liric care expune, într-o manieră metaforică, atitudini și
convingeri personale.
Alte caracteristici ale modernismului sunt imagismul si metaforismul. Puternicul imagism se regăsește, în
poezie, în imaginea corolei și a lunii, iar metaforismul reiese din prezența metaforei revelatorii (,,corola de
minuni a lumii”), specifice liricii blagiene.
Influențele expresioniste sunt dovedite de elanul vitalist și de exacerbarea eului, transformat în eu stihial,
dictatorial, care comandă totul și se impune ca un factor decisiv în raportul interrelațional cu universul, oferind
sentimentul absolutului.
3. Elemente de compoziție, structură și limbaj
a) Tema poeziei este cunoașterea, care, în concepția poetului filosof, se poate obține numai prin
iubire: ,,căci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte”. Temei cunoașterii i se adaugă teme conexe, sugerate
prin metafore simbol: creația, viața, iubirea, moartea.
În lucrarea ,,Trilogia cunoasterii”, filosoful Blaga distinge două tipuri de cunoaștere: paradiziacă și
luciferică. Cunoașterea paradiziacă este destinată oamenilor de știință, care, pe baza rațiunii și a logicii, încearcă
să dezlege misterele lumii, dar acestea, odată elucidate, nu mai prezintă niciun interes și trec în umbra uitării.
Cunoașterea de tip luciferic, numită și teoria minuscunoașterii, este specifică poeților, care se folosesc de
imaginație și de mituri și ajung la adâncirea misterelor. Obiectul cunoașterii luciferice este totdeauna un mister
care, pe de-o parte, se arată prin semnele sale și, pe de altă parte, se ascunde după semnele sale. Rolul poetului
nu este acela de a strivi tainele, ci de a le spori, până când ,,se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari”.
b) Titlul reprezintă o propoziție dezvoltată, negativă, ce are în incipit pronumele personal de persoana I
singular, ,,eu”. Plasarea acestuia în fruntea poeziei și a întregului volum demonstrează primă trăsătură
expresionistă - exacerbarea eului. Verbul la forma negativă ,,nu strivesc” ilustrează relația dintre creator și
misterele lumii, așezând eul liric pe o poziție privilegiată în univers și sugerând, totodată, refuzul de a opta
pentru cunoașterea paradiziacă, în favoarea celei luciferice. Metafora revelatorie ,,corola de minuni a lumii” are
semnificația totalității tainelor universului și este un simbol al perfecțiunii, prin sugestia cercului care amintește
de mitul androginului.
c) Din punct de vedere structural, poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” are forma unui
monolog liric, întins pe parcursul a douăzeci de versuri și împărțit în trei secvențe lirice. Secvențele poetice sunt
delimitate și grafic, prin scrierea cu majusculă, cu excepția celei din urmă, care este scrisă pe baza
ingambamentului, cu literă mică.
Structura poemului este tipică liricii lui Blaga, fiind definită de Pompiliu Constantinescu, în afirmația: ,,O
amplă comparație, cu un termen concret, de puternic imagism și un termen spiritual, de transparentă înțelegere”.
Termenul concret este luna, iar cel spiritual, misterul (,,întunecata zare”): ,,Și-ntocmai cum cu razele ei albe
luna/nu micșorează, ci tremurătoare/mărește și mai tare taina nopții/așa îmbogățesc și eu întunecata zare”.
d) Lirismul subiectiv al poeziei susține modernismul și expresionismul, reieșind din caracterul confesiv și
din atitudinea poetică directă. Caracterul confesiv este ilustrat de mărturisirea de credință a eului liric, ce poate
fi formulată astfel: ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, nu ucid tainele, ci sporesc a lumii taină,
îmbogățesc întunecata zare, căci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte”. Astfel, eul liric stabilește un
strâns raport între sine și tainele lumii, dar prezintă și rolul creatorului în sporirea misterelor.
Atitudinea poetică directă este evidențiată prin mărcile subiectivității, verbe la persoana I ,,nu
strivesc”, ,,îmbogățesc”, “,,iubesc”, pronume personal la persoana I (,,eu”), adjectivele pronominale posesive la
persoana I: ,,(calea) mea”, ,,(lumina) mea”.
4. Imaginarul poetic
Prima secvență lirică reia titlul poeziei și accentuează metaforă revelatorie, complexă ,,corola de minuni a
lumii”. Aceasta sugerează mănunchiul de mistere ce nu trebuie tulburat, sugrumat, prin mijloacele unei
cunoașterii violente.
Prezența celor două verbe cu forma negativă ,,nu strivesc” și ,,nu ucid” realizează o detașare a eului liric de
cei care aleg cunoașterea paradiziacă. Spre deosebire de aceștia, eul liric nu strivește minunile lumii și nu
ucide ,,cu mintea” tainele. Termenul ,,mintea” denumește raționamentele, logica, instrumente specifice
oamenilor de știință, dornici de a elimina misterele, prin elucidare.
Sintagma ,,calea mea” definește metaforic destinul poetic asumat, al cărui rol este de amplifica
taină ,,florilor”, a ,,ochilor”, a ,,buzelor”, a ,,mormintelor”, alte metafore cuprinse într-o enumerație ce formează
ultimul vers al acestei secvențe poetice.
Prin intermediul acestor metafore-simbol, se definește partea vizibilă misterului. Florile, un simbol al stării
edenice, semnifică tinerețea, frumusețea, esențele transpuse în materializării perisabile, supuse fanării, marii
treceri, asemenea destinelor umane. Aceste elemente vegetale sunt depozitarul energiei solare, redând elanul
ascensiv.
Ochii sunt un simbol al neîncetatei descifrări a misterelor, o poartă de legătură cu luminle ascunse. Așadar,
ei sugerează contemplarea ce duce la cunoaștere, susținând tema poeziei. Buzele semnifică iubirea și rostirea
poetică, Eros și Logos, iar mormintele redau ideea morții, trecerea spre imaterialitate și eternitate.
A doua secvență lirică susține afirmația criticului literar Pompiliu Constantinescu, referitoare la structura
poeziei ce are la bază ,,o amplă comparație”. În cadrul ei, se remarcă opoziția termenilor specifici fiecărui tip de
cunoaștere, paradiziacă și luciferică: ,,lumina mea”-,,lumina
altora”, ,,sugrumă”-,,sporesc”, ,,sugrumă”-,,îmbogățesc”, ,,întuneric”-,,lumină”, ,,micșorează”-,,mărește”. Rolul
antitezelor este acela de a preciza caracteristicile celor două tipuri de cunoaștere. Eul liric își afirmă opțiunea
pentru cunoașterea luciferică, specifică poeților care, prin intermediul imaginației, reușesc să ajungă în
profunzimea misterelor.
Ultima secvență lirică are rol concluziv, deși începe cu o conjuncție care arată cauzalitatea, ,,căci”.
Versurile finale redau credință a eului liric, conform căreia cunoașterea se realizează prin iubire. Metaforele
care dezvăluie partea văzută tainelor universului (,,și flori și ochi și buze și morminte”) sunt reluate la sfârșitul
poeziei, fiind înlănțuite prin intermediul termenului expresiv ,,și”, prin care se sugerează importanța egală
acordată fiecărui mister în parte.
5. Opinia
În opinia mea, arta poetică “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” prezintă concepția originală a poetului
filosof despre rolul creatorului.
Astfel, tainele lumii nu trebuie elucidate, ci, dimpotrivă, sporite, pentru a fi protejate de uitare. În acest scop,
poeții aleg cunoașterea luciferică, prin care totalitatea misterelor crește, fiecare dintre acestea fiind adâncit,
aprofundat. Aceasta este singura ,,cale” prin care se poate ajunge la cunoașterea absolută, iar acestei cunoașteri
i se subordonează iubirea, după cum reiese și din versurile finale, o reală confesiune lirică:,,căci eu iubesc/ și
flori și ochi și buze și morminte”. Elementele simbolice: ,,flori, ochi, buze, morminte” formează ,,corola de
minuni a lumii”, văzută ca un factor de concentrare a tuturor esențelor lumii.
6. Concluzia
Conchizând , ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică aparținând modernismului,
prin înnoirile prozodice, prin metaforism, prin imagism, dar și prin valorificarea elementelor expresioniste,
precum elanul vitalist, exacerbarea eului, eul stihial și dictatorial, sentimentul absolutului.

! DOOM 2: paradiziac, concluziv, filosof/filozof, (în schimb: premisă, disident)