Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

-Lucian Blaga

Modernismul este un curent literar de circulatie universala,orientarea sa artistica promovand o

innoire a literaturii ,prin desprinderea de trecut si prin crearea unei modalitati inovatoare de exprimare.

In ceea ce priveste poezia,sunt formulate urmatoarele deziderate : crearea unui lirism subiectiv ca
expresie a profunzimilor sufletesti si inlaturarea totala a obiectivitatii,ambiguitatea limbajului,prin
utilizarea,in primul rand a metaforei,inovatia formala,prin renuntarea la prozodia clasica .

Unul dintre reprezentanti de seama ai acestui curent este Lucian Blaga ,o personalitate de tip
enciclopedic a culturii romane,remarcandu-se ca poet ,dramaturg si filosof . Poezia sa exprimă
sentimentul misterului cosmic, melancolia şi vocaţia creaţiei.

Astfel, universul liric blagian se deschide cu poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii " care
a fost publicata în anul 1919 în fruntea primului volum" Poemele luminii" și face parte din seria artelor
poetice moderne din perioada interbelica. Este o arta poetica, deoarece poetul isi exprima conceptia sa
despre arta si menirea artistului in societate.

Ea se constituie ca o meditație confesiva modernista, deoarece interesul autorului este deplasat de la

tehnica poetica, la relația poet-lume și poet-creație. Procedeele artistice moderniste, care pot fi
identificate în text sunt : exacerbarea eului creator ca factor decisiv, iar în raport cu cosmosul,
sentimentul absolutului, interiorizarea și spiritualizarea peisajul ; tensiunea lirica.

Tema poeziei este atitudinea poetica în fata marilor taine ale universului, cunoașterea lumii în
planul creației fiind posibila numai prin iubire. La acest nivel sunt evidente influentele expresioniste
aupra liricii lui Blaga prin afirmarea deplina a eului creator care se intoarece catre mit si simbol,catre
spiritualitatea originala ,cultivand astfel manifestarile sufletesti in sens superior.

Lirismul subiectiv se realizează prin redarea in maniera lirica a ideilor filosofice integrate in
« Triologia cunoasterii »,prin asumarea rolului celui care creeaza ,avand misiunea de a potenta
misterele Universului prin contemplatie si prin filtarea lor imaginativa.

Imaginarul poetic blagian se axeaza astfel pe disocierea cunoașterii paradisiace de tip logic și
rational de, cunoașterea luciferica ce are ca scop amplificarea misterului, nu reducerea lui. Rolul
poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin trăirea interioara.

Rolul poeziei este ca, prin ,mit și simbol, creatorul sa pătrundă în tainele universului.

Creația este un mijlocitor între eul poetic și lume, iar sentimentul poetic este acela de contemplare cu
misterele universului.

Titlul este o metafora revelatoare care semnifica ideea cunoașterii luciferice. Este construit dintr-o
propoziție enuntiativa negativa care reia primul vers al poeziei și se deschide cu pronumele personal
"eu" ,marca a subiectivitatii ,cu rolul de a identifica eul liric. Verbul "nu strivesc" evidențiază atitudinea
poetului în raport cu "corola de minuni a lumii", metafora ce semnifica tainele lumii. Prin aceasta forma
negativa se exprima refuzul cunoașterii de tip rațional și opțiunea pentru cunoașterea luciferica.
 Compozotional, poezia are doua secvențe marcate, de obicei, prin scrierea versurilor cu inițială
majuscule,dar si o concluzie . Acestea compun un discurs subiectiv interiorizat si exprima sensibilitatea
eului liric.

Prima secventa reprezinta incipitul poetic și reia afirmația din titlu prin care se sublinieaza atitudinea
protectoare și se respinge cunoașterea "cu mintea", adică cea rațională. Enumeratia "floare, ochi, buze
și morminte", ale cărei elemente sacre generează misterul, simbolizează frumusețea naturii sau viata,
cunoașterea și iubirea sau nașterea cuvintelor, moartea, și sunt echivalente "corolei de minuni a lumii".

A doua secventa este construita pe baza opoziției între "lumina altora" și "lumina mea", adică între
cunoașterea paradisiaca și cunoașterea luciferica. Metafora "vraja nepatrunsului ascuns" sugerează
farmecul misterului distrus de "lumea altora". Comparația amplă, așezată între linii de pauza, oferă o
explicație asupra modalității poetice de a contempla universul. Astrul nocturn, amplifica taina nopții,in
același fel în care creatorul sporește misterele universului.

Ultima secventa are rolul conclusiv și surprinde faptul ca principiul care sta la baza cunoașterii luciferice,
deci la baza atitudinii eului liric, este iubirea "căci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte". Așadar,
"a potența" misterul este echivalent cu "a iubi" la modul ideal, profund, întreaga "corola de minuni a
lumii", singura capabila de a deschide cai nebănuite ale cunoașterii.

La nivel prozodic, se remarca eliberarea de rigorile prozodiei clasice aceasta fiind o forma a
modernismului poetic, poetul optând pentru versul liber și mai ales pentru ingambament. Un alt aspect
specific liricii moderne este ambiguitatea instaurata prin dubla determinare sintactica, posibila prin
absenta punctuatiei, (“Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns/in adancimi de intuneric”) .

In acest fel,poezia împletește armonios ritmul interior cu imagismul si cu noutatea metaforica care
redau fluxul ideilor și frenezia sentimentelor.

Criticul literar Eugen Lovinescu afirma ca Lucian Blaga este  “unul dintre cei mai originali creatori de
imagini ai literaturii noastre »