Poezia „Riga Crypto si Lapona Enigel”, de Ion Barbu, a fost

publicata in anul 1924 in „Revista Romana” si mai tarziu

inclusa in volumul „Joc Secund” in anul 1930.
In ceea ce priveste curentul literar, opera se incadreaza
in modernism, deoarece prezinta particularitati ale acestui
curent literar, de exemplu: tema, viziune despre lume si
mijloace artistice inovatoare. In plus, poezia preia
povestirea epica in proza, dar pastreaza insusirile liricului,
fiind o creatie epico-lirica. De asemenea, balada evidentiaza
asemanarea cu Luceafarul lui Eminescu, deoarece, in ambele
creatii, este prezentata drama nepotrivirii cuplului care fac
parte din lumi diferite.
George Călinescu afirmă că, cea de-a doua etapă din care
face parte “Riga Crypto și Lapona Enigel” presupune
adevăratul ermetism al creației lui I. Barbu, unul de
profunzime si nu unul lingvistic. Ermetismul presupune
încifrarea mesajului poetic, ceea ce conduce la ambiguitate
sau la multiple interpretări.
Ca specie, poemul este doar în aparență o baladă cultă
prin firul narativ, personaje și plasarea acțiunii într-un
trecut îndepărtat.
Tema baladei exprima o iubire imposibila ,deoarece
fiintele care alcatuiesc cuplul fac parte din lumi diferite,
incompatibile. Enigel apartine regnului animal, iar ciuperca-
rege Crypto regnului vegetal. Aceste semnificații sunt
reprezentate la nivelul textului prin motive literare precum:
fântâna, roata, cântecul, nunta, inelul.
Titlul anticipeaza temele poemului prin prezenta celor
doua personaje care apartin unor lumi diferite, construite in
antiteza: Riga, un arhaism ce plaseaza povestea intr-un
trecut indepartat, Crypto este un nume povenit din greaca
care inseamna ascuns, Lapona este locuitoare a Laponiei,
fiinta feminina si delicata, Enigel, dupa numele raului Ingul.
O primă idee poetică se regăsește în secvența dialogată
din incipitul textului. La o nuntă tradițională, menestrelul
este rugat să repete cântecul despre “Riga Crypto…”. El este
comparat cu vinul vechi și se lasă rugat, conștient de propria
valoare. Spațiul este unul privilegiat, doar pentru cei inițiați,
capabili să înțeleagă mesajul. Primele patru catrene
formează cadrul povestirii în ramă, iar întâlnirea dintre
Crypto și laponă constituie povestea propriu-zisă redată de
menestrel.
Cea de a doua idee poetică surprinde semnificațiile
poveștii neobișnuite. Lapona își duce renii către sud, către
soare, pe un traseu inițiatic, simbol al cunoașterii și al
împlinirii. Ea adoarme în lumea lui Crypto, iar întâlnirea celor
doi are loc în visul fetei. Crypto o curtează și îi oferă plăceri
gustative, acționând ca o ispită ce îi oprește drumul, de
aceea fata, care îl refuză inițial, pare tentată. Acesta îi
oferă o lume dominată de “umbră și răcoare”. Crypto este
surprins de razele soarelui și transformat într-o ciupercă
otrăvitoare. El încearcă să își depășească condiția prin
casatoria cu o ființă superioară, dar este pedepsit pentru
incercarea sa.
Opera contine doua secvente epice in care se trece de la
o povestire mai restransa la una mai ampla. Secventa intai
cuprinde primele patru strofe si arata cadrul unei nunti
reale, iar secventa a doua se intampla pana in finalul operei si
prezinta povestea imposibila de iubire dintre o fiinta
vegetala si una umana. Secventele sunt unite intre ele prin
simbol central al nuntii cu semnificatia de evolutie.
 Prologul contureaza atmosfera de la spatiul nuntii. Acesta
reprezinta dialogul menestrelului cu nuntasul. Menestrelul e
invitat sa cante despre nunta dintre doi parteneri inegali,
reprezentati a doua regnuri diferite “Enigel si riga Crypto”.
“Cantecul larg” defineste povestea de iubire imposibila
datorita finalului trist la o nunta in care veselia trebuia sa
predomine. In ciuda darului primit, menestrelul va rosti
cantecul la finalul petrecerii cand atentia nu va fi atat de
canalizata asupra lui.
A doua secventa surprinde povestea imposibila de iubire
dintre fiinta vegetala si cea umana. Secventa debuteaza cu
definirea celor doua medii existentiale opuse. Riga Crypto
este regele buretilor si incapabil sa-nfloreasca. In paralel,
este surprinsa Enigel, fiinta umana dornica de a-si parasi
locurile dominate de gheata intr-un proces simbolic al
evolutiei. Cei doi se intalnesc pe mushciul padurii, simbol al
lumii vegetative refuzate de fata. Cele trei chemari ale lui
Crypto pot fi asemanate cu ale fetei de imparat din
Luceafarul, poemul fiind numit in mod simbolic “Luceafar
intors”. Datorita refuzului fetei, Riga este supus luminii
solare, cea care il omoara, simbolic devenind din ciuperca
firava o ciuperca otravitoare.
Putem spune cu certitudine, ca poezia „Riga Crypto si
Lapona Enigel”, de Ion Barbu, apartin liricii moderniste prin
tema abordata si ca este una din cele mai frumoase poezii
ale literaturii noastre.