Moara cu noroc

de Ioan Slavici
INTRODUCERE

I.S., prozator din Epoca Marilor Clasici, membru al Societății Junimea, a cărui opera
conține doua romane, nuvele si basme. El este considerat creatorul nuvelei realist-
psihologice în literatura română, iar opera sa are un caracter moralizator si surprinde
realitatea satului Transilvănean cu personaje puternice, complex caracterizate din punct de
vedere psihologic.

"Moara cu noroc" este o nuvela publicată în 1881, in volumul "Novele din popor",
într-o perioada in care literatura romana cunoaște o dezvoltare fără precedent, Societatea
Junimea reunind toți marii scriitori ai vremii. Opera se încadrează in realism prin: tema
socială, cronotop, fapte verosimile, simetrie incipit-final, obiectivitatea narării, observație
morală și tipologia personajelor. Prin tehnica descrierii detaliate si folosirea motivelor
anticipative, Slavici este considerat precursorul lui Rebreanu.

I. TRASATURI CURENT

   Fixarea acțiunii cu precizie în timp și spațiu este o trăsătură realistă ce contribuie la

evidențierea faptelor verosimile. Acțiunea este plasată la hanul numit "Moara cu noroc",
aflat în locuri pustii, la răscruce de drumuri, lângă un târg numit Ineu, in apropierea
satului Fundureni, din Transilvania. Timpul are două dimensiuni: una realistă, în prima
jumătate a secolului al XIX-lea, sugerată prin ocupații și mijloace de transport și alta mitică,
religioasă, de la Sf. Gheorghe la Paștele anului următor.

   Un alt element este perspectiva narativă, faptele fiind relatate la persoana a treia de
către un narator obiectiv, extradiegetic, auctorial. El își asumă rolul unui regizor în raport cu
universul ficțional, este omniscient si omniprezent, iar focalizarea este neutră. Naratorul
pătrunde în gândurile personajului, dezvăluind frământările sufletești ale acestuia prin
mijloacele specifice prozei psihologice: introspecția, stilul indirect, indirect liber, monologul
interior.

   Tema este dezumanizarea determinată de patima banilor și efectele nefaste asupra

celorlalți, temă ce ilustrează conflictul interior, psihologic.

1
 II. SCENE TEMA

O prima scenă ilustrativă pentru temă este aceea în care sosește la han Lică
Sămădăul, șeful porcarilor din zonă. Scena este ilustrativă pentru surprinderea primelor
semne ale transformării psihologice și morale a protagonistului. Dialogul dintre cei doi
are inițial aparența unui interogatoriu condus de Lică, aflat pe o poziție de autoritate și
surprinde încercarea acestuia de a se impune, cerându-i lui Ghiță să-i raporteze tot ce se
întâmplă la han și tot ce aude, dar nimeni în afară de el să nu afle. Lică repetă interogația “Ai
înțeles?” și părăsește hanul fără să-i dea lui Ghiță prilej de replică, fapt ce declanșează
conflictul psihologic. Plecarea sămădăului este urmată de primul moment de nesinceritate
al lui Ghiță față de familie. Frământat interior, acesta dorește “să ascundă înaintea nevestei
gândurile rele ce-l cuprinseseră”. Apariția lui Lică la han este decisivă pentru evoluția lui
Ghiță. Profitând de slăbiciunea cârciumarului pentru bani, sămădăul îl va convinge să-i
devină complice. El înțelege că nu poate rămâne la han fără voia lui Lică, știe că acesta este
darnic, dar se întreabă ce îi va cere în schimbul a ceea ce dă; se gândește la câștigul rapid și
vede parcă banii grămadă în față lui, fiind gata să-și pună capul în primejdie. Nu poate face
însă acest lucru pentru că are familie și copii, simțindu-se legat. Personajul se
interiorizează, devine morocănos, agresiv, își pierde lesne cumpătul și acceptă
complicitatea cu Lică liniștindu-și conștiința prin decizia de a strânge dovezi împotriva lui
Lică, concomitent cu acceptarea unor venituri obținute din afacerile necurate ale sămădăului.

  Punctul culminant al dezumanizării personajului este scena uciderii soției

sale, Ana, cu o motivație absurdă: "Știu doar că nu mai pot trăi și nici pe tine nu te pot lăsa
vie în urmă mea". Ghiță pleacă la Ineu hotărât să anunțe jandarmul că-l poate prinde pe
Lică la han cu banii însemnați asupra lui. El o abandonează pe Ana în brațele sămădăului
fără să-i dezvăluie acesteia planurile sale, ceea ce o determină pe Ana să-l disprețuiască,
numindu-l “muiere îmbrăcată în haine bărbătești”. Când Ghiță se întoarce, îl vede pe Lică
plecând și înțelege că a pierdut onoarea familiei și ocazia de a se răzbuna. Dialogul cu
Ana ilustrează dezumanizarea, dar și regretul că Dumnezeu nu i-a dat gândul cel bun la
vremea potrivită. O înjunghie pe Ana și este ucis de oamenii lui Lică ce dau foc hanului.

III. ELEMENTE COMPOZITIE OPERA

2
   Un element de compoziție paratextual ilustrativ pentru operă este titlul, o antifrază,
căci finalul tragic ilustrează contrariul norocului sperat la început. Moara este un han
construit lângă o veche moară părăsită "la câteva sute de pași de râuleț", motiv literar ce
simbolizează fragilitatea vieții ce macină destine. Titlul este relevant pentru nuvelă,
deoarece anticipează tema operei. Personajul, cizmar sărac, dar nemulțumit de propria
condiție, își încearcă norocul prin arendarea hanului, dar este acaparat de patima pentru bani,
idee reflectată în propriile vorbe ,,E în mine ceva mai presus de voința mea,,.

   Simetria incipit-final, un alt element de compoziție ilustrativ pentru realismul

nuvelei se realizează prin vorbele bătrânei soacre a lui Ghiță, simbolul înțelepciunii
populare. Când Ghiță o întreabă ce părere are în legătură cu arendarea hanului, ea răspunde:
"Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, că dacă vine vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te
face fericit". Finalul este marcat de observația bătrânei care privește ruinele fumegânde ale
hanului și atribuie sorții finalul tragic al familiei sale: "simțeam eu că n-are să iasă bine. Așa
le-a fost data". Ea crede că au lăsat ferestrele deschide și vântul a întețit focul, provocând
incendiul.

   În concluzie, nuvela ilustrează caracterul moralizator al operei, personajele care au

încălcat legile moralității sunt pedepsite și un foc purificator cuprinde hanul, finalul fiind
justițiar. Într-o operă pe care Călinescu o aprecia ca fiind o ,,nuvelă solidă, cu subiect de
roman”, moralistul Ioan Slavici transmite concepții sănătoase de viață, îndemnând la
cumpătare și la echilibru.