Enigma Otiliei - comentariu George Calinescu - roman realist de factura balzaciana Introducere: Vocatia de romancier a lui Calinescu e aceea

de a comenta critic viata deformand subiectiv lumea obiectiva, documentar atestata, opera Enigma Otiliei fiind semnificativa in acest sens. Publicata in doua volume in 1938 capodopera calinesciana Enigma Otiliei se inscrie, in principal in categoria romanelor realiste de factura balzaciana. R1: Fiind un roman realist obiectiv de natura balzaciana, opera are in vedere, in primul rand, cele doua subteme a mostenirii si a paternitatii. Tipologia personajelor, fiecare fiind dominat de o trasatura de caracter puternica, tehnica detaliului, incadrarea precisa a actiunii in spatiu si timp, descrierea amanuntita a caselor, a fizionimiei, a vestimentatiei si a gesticii personajelor luate din realitatea societatii burgheze in plina degradare morala se adauga faptului ca autorul realizeaza o fresca a Bucurestiului de dinainte de Primul Razboi Mondial (viata citadina pe strazi, in case, in restaurante si chiar in budoarul unei prostituate) sunt tot atatea trasaturi ale romanului realist de factura balzaciana. R2: In opinia mea, tema cartii o constituie atmosfera societatii Bucurestene de la inceputul sec. al XX-lea, incluzand subtema istoriei unei mosteniri (intreaga actiune este construita in jurul averii lui Mos Costache Giurgiuveanu, de care se intereseaza mai mult sau mai putin celelalte personaje), precum si subtema paternitatii (evidentiata de tendinta unor personaje mature de a fi protectorii orfanilor Otilia Marculescu si Felix Sima). Lupta pentru inavutire, cand se pun in miscare energii pentru ocuparea unui post comod si important in ierarhia sociala, drumul formarii unui tanar, cuplul adamic, viziunea vietii ca spectacol carnavalesc completeaza aria tematica a acestui roman total. Viziunea despre lume a autorului este cea a unui moralist si a unui realist care inregistreaza detaliile pentru a oferi iluzia vietii, dar si pentru a-si exprima, prin intermediul naratorului atitudinea ironica. Autorul porneste de la datele realitatii pentru a infatisa imaginea societatii bucurestene punand accentul asupra socialului, descriind spatiul in toate dimensiunile lui. Astfel, dobandirea unei averi si anumitei pozitii sociale se afla in centrul preocuparilor cele mai multe dintr personaje care depun eforturi disperate de a se realiza in plan material, iar altele traiesc teama si chiar drama neimplinirii acestei dorinte in ciuda averii de care dispun. Asa se explica faptul ca autorul zugraveste nu numai mediul social ci si diverse tipuri umane, cercetate nu de putine ori si sub aspect psihologic. R3: O prima idee relevanta pentru tema si viziunea despre lume reiese din avaritia personajului Costache Giurgiuveanu in stransa legatura cu lupta pentru mostenirea averii acestuia. Aparenta grija pt viitorul Otiliei este o permanenta amanare a despartirii de banii sai. Inlaturarea Otiliei ca mostenitoare justifica presiunile pe care clanul Tulea, in special Aglae, sora lui Costache le face in privinta mostenirii si a testamentului. La prima imbolnavire a fratelui ei, Aglae si copiii sai ocupa militareste casa acestuia asteptand moartea si, implicit, obtinerea mostenirii. De aceea, dupa insanatosire, preocuparea cea mai de seama a lui Mos Costache este sa-i ascunda asa de bine tinandu-i intr-o cutie ale carei chei le pastreaza asupra sa ori sub saltea sa nu fie gasiti de cei care ar dori sa si-i insuseasca. Relevanta pentru viziunea realista asupra societatii bucurestene e ideea paternitatii, de la care a plecat autorul, care, initial, isi intitulase romanul Parintii Otilei. De exemplu, Mos Costache o iubeste sincer pe fe-fetita lui, dar isi manifesta in mod penibil paternitatea, pe cata vreme Pascalopol isi manifesta instinctul patern printr-o expresie erotica: pentru a-i fi tata, trebuie sa-i devina sot. Aglae, in schimb, este pentru Otilia o adevarata intruchipare a tot ceea ce poate reprezenta mai odios ideea de vitregie in sistemul paternitatii, vazand-o drept o dezmatata, o stricata. R4: Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii pentru ca fiecare dintre personaje determina soarta orfanei Otilia, ca niste parinti. Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza astfel accentul de la tema specific realista a paternitatii la misterul prin care se caracterizeaza comportamentul protagonistei, care desi pare a-l iubi pe Felix, il parareste si se casatoreste cu Pascalopol, abandonat si el in favoarea unui conte exotic. Actiunea romanului este structurata in 20 de capitole, subietul fiind construit prin mai multe planuri narative. Un plan urmareste lupta dusa de Aglae si familia ei pentru obtinerea mostenirii lui Costache, fratele sau, odata cu inlaturarea Otiliei ca mostenitoare. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima, care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele sau Mos Costache, traind iubirea adolescentina pentru Otilia. Planul-cadru contureaza monografic existenta

burgheziei bucurestene la inceputul sec al XX-lea in care tema parvenirii este definitorie pentru aceasta lume, unde demagogul Stanica Ratiu devine invingator. Perspectiva narativa arata ca romanul se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a cu focalizare zero. Viziunea dindarat presupune un narator omniscient, obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate. Cu toate acestea conditia impersonalitatii este incalcata prin natura de comentator specializat a naratorului. Desi adopta un ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunica prin postura sa de comentator al comediei umane reprezentate cu instante narative. Naratorul se ascunde in spatele mastilor sale, care sunt personajele, fapt demonstrat de limbajul uniformizat. Conflictul principal de natura economica, dar si moral se bazeaza pe relatia dintre doua familii inrudite (Tulea si Giurgiuveanu). Problema mostenirii include doua conflicte succesorale: primul apare in jurul averii lui Costache, pe care clanul Tulea o vroia in dauna Otiliei, iar al doilea destrama aceasta familie datorita interesului ginerelui Stanica Ratiu pentru averea batranului pe care o va si obtine. Conflictul erotic priveste rivalitatea dintre tanarul Felix Sima si maturul Pascalopol in dragostea pentru Otilia. Acest conflcit este unul interior, psihologic, care se rezolva print-o optiune tragica: triumful ratiunii asupra pasiunii. Otilia renunta la relatia cu Felix pentru a nu fi o piedica in cariera lui, acesta patrunde in inalta societate printr-o casatorie stralucita, iar Pascalopol ii reda libertatea Otiliei intelegand diferentele care ii despart. Incheiere: In concluzie, romanul lui Calinescu este reprezentativ pentru perioada interbelica prin aderarea autorului la formula esteticii balzaciene, prin preferinta pentru social, pentru detalii, pentru tipologie, pentru observarea umanitatii sub latura morala, pentru perspectiva obiectiva si relatarea la persoana a III-a.