Sunteți pe pagina 1din 2

IONA - caracterizare de Marin Sorescu - text dramatic postbelic Introducere: Scriitor aproape total, Marin Sorescu s-a ilustrat

prin creatia sa in toate domeniile literare, fiind un poet profund simbolic, un romancier valoros, dar mai ales un dramaturg de talie europeana reflectand in piesele sale temele si experientele majore alea teatrului din sec XX-lea. Scrisa in 1965, piesa ,,Iona a fost publicata pentru prima oara de Marin Sorescu in revista ,,Luceafarul, pentru ca in 1974 sa fie inclusa in volumul ,,Setea muntelui de sare. Piesa lui Marin Sorescu o drama in care coexista elemente comice cu cele tragice, fapt pentru care se incadreaza in specia literara a tragediei-parabola, e semnificativa pentru ceea ce se numesc forme de manifestare ale dramaturgiei in teatrul modern. R1: In opinia mea, tema e conditia omului intr-un univers inchis, tema care se dezvolta ca o dezbatere despre libertate si necesitate despre raportul dintre individ si colectivitate, dintre individ si sinele sau, despre singuratate si moarte.Tema e dezvoltata prin mai multe motive literare, cele mai semnificative fiind cel al labirintului care conduce la drumul printre meandrele existentei plin de capcane, drum pe care se nasc meditatiile despre viata, moarte, oameni si lucruri. Viziunea despre lume e aceea a unui om modern al carui monolog se constituie dintr-o suita de intrebari si raspunsuri asupra vietii sale, asupra luptei cu destinul. In acelasi timp, viziunea despre lume este expresia strigatului tragic al individului insingurat care se zbate disperat sa-si regaseasca identitatea cautand calea libertatii. R2: Conflictul este drama existentiala a protagonistului Iona. Imagine a omului modern, Iona traieste plenar un conflict interior cu propriul sine, intr-o intriga de mare tensiune dramatica nascuta din discrepant dintrea idealul/ ideea de libertate, de cunoastere absoluta, si damnarea de a trai intr-un orizont inchis, ca un pantece-de-chit. Statutul social al personajului este acela de pescar. Statutul social are insa in piesa un rol simbolic in ceea ce priveste comportamentul uman. El simbolizeaza figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest pe care il savarseste in acest sens. Actul de a pescui semnifica nevoia de cunoastere si autocunoastere. Acesta este punctual esential care contureaza statutul psihologic si moral al personajului. Iona este pescarul care traieste viata, printr-o miscare neincetata din pantecele unui peste in altul, in cautarea unui orizont de lumina, desi acesta se dovedeste in final a fi tot o lume inchisa, nedefinita, incontrolabila si artificiala. Personajul este construit sa reprezinte, in maniera alegorica, singuratatea conditiei umane. R3: Principala trasatura a protagonistului, care se dovedeste mai degraba o stare de fapt este singuratatea, personajul fiind construit sa reprezinte, in maniera alegorica, solitudinea conditiei umane. In piesa exista foarte multe secvente care ilustreaza singuratatea absoluta a protagonistului si a fiintei umane, in general. Una dintre aceste secvente este aceea in care Iona isi pierde ecoul. Astfel, eroul se striga, isi cheama dublul, pana raguseste, spre a constata ca e inconjurat doar de pustietate, dar pustietatea macar ar trebui sa-i raspunda: ecoul. Disparitia propriului ecou : Gata si cu ecoul meu/ Nu mai e, s-a ispravit./ S-a dus si asta./ Semn rau pare a-i anula existenta. O alta secventa care accentueaza sentimentul acut al singuratatii personajului este aceea in care Iona scrie un bilet cu propriul sange, taindu-si o bucata de piele din podul palmei stangi. Incearca sa trimita scrisoarea, intr-un gest disperat, asemeni naufragiatilor, punand-o intr-o basica de peste, dar tot el este acela care o regaseste. R4: Structura compozitionala. Din punct de vedere compozitional, drama renunta la impartirea traditional pe acte si scene si se constituie intr-o succesiune de 4 tablouri. Fiecare tablou prezinta un alt decor reprezentand un anumit context simbolic in care se afla personajul. In primul tablou el apare asezat in gura balenei incercand sa prinda pestele cel mare, visul oricarui pescar. In urmatoarele 2 tablouri, Iona traieste experienta captivitatii in burtile pestilor din care incearca sa se elibereze. Aici, el traieste singuratatea, incapacitatea de a se autodefini, frica, speranta si alte stari afective omenesti. Ultimul tablou il prezinta pe o plaja, iesit din burta pestilor, dar nu si eliberat, fiindca orizontul insusi este construit din burta de peste. Repere temporale si spatiale. In piesa lu Marin Sorescu, spatiul si timpul sunt simbolice. In primul tablou se presupune ca e momentul de inceput al zilei. Tablourile urmatoare prezinta personajul in semiobscuritate, intr-un timp vag al explorarii existentei, iar in ultimul tablou Iona apare imbatranit, cu barba de mucenic.

Spatiul initial e marea, pentru ca apoi actiunea sa se desfasoare in interiorul burtilor de peste. Cele 4 tablouri sunt dispuse simetric din punct de vedere al spatiului. Primul si ultimul plaseaza actiunea ,,afara, iar al 2-lea si al 3-lea ,,inauntru. Incipitul: In prima parte a tabloului I, aflat inca in libertate, desi una fragila, personajul stia cine este, chiar daca refuza sa admita evidenta. El este un pescar care isi arunca navodul intr-o mare ostila, dar norocul mereu il coloeste deoarece marea refuza sa-i dea macar un peste. Stand in gura unui peste urias, omul vorbeste de unul singur, dar la un moment dat gura pestelui se inchide si Iona e proiectat in adancurile stomacului sau care alcatuieste un spatiu inchis, un labirint din care omul va incerca sa se elibereze. Finalul piesei il prezinta pe nefericitul Iona care dupa ce a spintecat ultimul peste s-a trezit pe o plaja murdara inconjurata de siruri de burti de peste, tot atatea obstacole care sugereaza ca noua captivitate e definitiva si irevocabila. Vorbind ca si pana acum de unul singur, Iona isi anunta plecarea de data aceasta in marea calatorie de dincolo de moarte, o noua lume a singuratatii. Gestul final al spintecarii propriei burti, simbolizeazand curajul de a infrunta destinul, impacarea dintre omul singur si omenirea intreaga simbolizand salvarea prin cunoasterea de sine ca forta purificatoare a spiritului, ca o primenire sufleteasca. Incheiere: Ca personaj alegoric, Iona este chemat sa intruchipeze umanitatea, in ceea ce are ea fundamental si definitoriu. Numeroase trasaturi converg in acest personaj impresionant prin tenacitatea de a invinge un destin potrivnic, prin iluzia ca poate alunga sau insela singuratatea, prin vointa niciodata infranta de a iesi la lumina si, nu in ultimul rand, prin inocenta visului de a gasi un punct de stabilitate in mijlocul etern miscatoarei mari.