,,Leoaica tanara,iubirea

De Nichita Stanescu
Nichita Stanescu este un reprezentant de seama al generatiei 60 ,el contribuind la
deplasarea accentului dinspre literatura angajata politic , impusa de dictatura comunista
inspre literatura a carei singure mize este transmiterea unei emotii estetice.Aceasta
trecere marcheaza totodata aparitia neomodernismului , curent literar constituit ca o
revolta la adresa realismului socialist.Poezia neomodernista a lui Stanescu isi fixeaza
radacinile in modernismul interbelic insa propune o viziune noua , inedita asupra creatiei.
Primele doua volume scrise de Nichita Stanescu , ,,Sensul iubirii (1960) si ,,O
viziune a sentimentelor aparut in 1964 ,inseamna o intoarcele la lirism , prin puterea
metaforei , insolitul imaginilor artistice ,noutatea expresiei poetice si a viziunii.Limbajul
poeziei neomoderniste are uneori ca efect ambiguizarea si aparenta de non sens si
absurd.
Poezia ,,Leoaica tanara, iubirea ilustreaza viziunea despre lume a poetului din
prima sa etapa de creatie,ea facand parte din cel de-al doilea volum al lui Stanescu
,intitulat sugestiv , ,,O viziune a sentimentelor .Vazuta prin prisma neomodernista ,
lumea , si prin urmare creatia poetica staniesciana se caracterizeaza prin subiectivitate,
sezorial si afectivitate , care se impletesc cu puterea expresiva a limbajului ,
ambiguizarea sensurilor si subtilitatea metaforelor.
O caracteristica a poeziei neomoderniste este deschiderea textului spre interpretari
multiple.Poezia ,,Leoaica tanara,iubirea propune un mod profund de receptare a
sentimentului iubirii , inteles ca modalitate de a fi a eului in lume.Apartinand lirismului
subiectiv, poezia situeaza eul in centrului unui univers pe care il reconstruieste din
temelii: valoarea cosmogonica a intalnirii eului cu iubirea ca forta transfiguratoare a lumii
favorizand dubla receptare a poeziei ca apartinand liricii erotice si ca fiind o arta poetica.
Atitudinea fiintei care intalneste iubirea ,respectiv inspiratia poetica constituie
tema poeziei.Iubirea/inspiratia poetica navaleste brusc si violent in spatiul
sensibilitatii ,modificand dimensiunile universului si implicit ale fiintei.Discursul liric se
structureaza sub forma unei confesiuni ,marturisirea propriei aventuri,descoperirea
sentimentului.
Titlul poeziei este si el o ilustrare a viziunii poetice si a temei dominate de
sentimentul suprem.Oximoronul rezultat din asocierea suprinzatoare a animalului de
prada cu iubirea evidentiaza agresivitatea sentimentului care-l copleseste pe eul liric
.In ,,Logica ideilor vagi ,Nichita Stanescu afirma ca ,,literatura isi are la origine[]
incercarea de a acoperi zonele neinregistrate senzorial ale naturii,observand ca fiecare
dintre simturile noastre cuprind doar o fasie de realitate.Din acest punct de vedere,
intalnirea cu ,,leoaica nu este altceva decat intalnirea cu poezia , metafora-titlu fiind
metafora poeticitatii.
Titlul este reluat in incipitul poeziei,ca prin vers si din acest moment sugestia
violentei este anulata iar sentimentul va fi situat in sfera de semnificatii a simbolului
leului , respectiv putere , forta ,dar si eleganta,noblete care , prin feminizare , capata noi
valente.Imbogatiindu-se cu ideea de posesivitate,leoaica,prin latura ei materna
,garanteaza perpetua regenerare iar senzualitatea , gratia si efemeritatea

corespunzatoare varstei ,,leoaica tanara ating domeniul inspiratiei poetice , al

frumosului artistic evanescent.
Compozitional , poezia este structurata in trei secvente lirice,corespunzatoare celor
trei strofe:intalnirea cu iubirea/inspiratia poetica,metamorfoza universului ,constatarea
metamorfozei ireversibile a fiintei.In plan morfologic,schimbarea timpului verbal( de la
perfect compus la perfect simplu si prezent) si adverbele de timp (,,azi , ,,deodata )
redau iesirea treptata din timpul cronologic si fixarea indragostitului/creatorului intr-un
timp mitic , circular ,al iubirii sau al creatiei.
Simetria se realizeaza prin cele doua imagini ale iubirii ,,leoaica la inceputul si la
sfarsitul textului poetic , care se coreleaza cu doua perceptii diferite ale eului asupra
lumii , ce sugereaza ca transformarea este totala si ireversibila.
Relatiile de opozitie se manifesta in cea de-a doua secventa poetica, la nivelul
metamorfozei fiintei (durerea muscaturii) , si la nivelul metamorfozei universului ,devenit
sferiod : ,,Coltii albi mi i-a infipt de fata/m-a muscat leoaica ,azi , de fata /Si deodata-n
jurul meu ,natura/Se facu un cerc,de-a dura.
Prima secventa surprinde momentul intalnirii bruste cu iubirea, respectiv inspiratia
poetica,sub forma unei impresii provenite din universul cinegetic.Raporturile dintre
vanator-leoaica si prada-eul sunt multiple,atacul survenind camuflarii si fiind urmat de
seductie.Repetarea obsesiva a cuvantului polisemantic ,,fata ( ,,Ma pandise-n
incordare/mai demult/Coltii albi mi i-a infipt in fata/m-a muscat leoaica ,azi,de fata)
intensifica imaginea unei coliziuni violente , intre inocenta din trecut si prezentul
revelatiei.
A doua secventa prezinta o descriere cosmogonica a recreierii universului sub
influenta transfiguratoare a iubirii/creatiei poetice.Nu este vorba doar de o reconfigurare
ci de o reconstructie atat a universului exterior cat si a celui interior , al carei rezultat il
reprezinta modificarea fundamentala a perceptiei omului , respectiv poetului,asupra
realitatii.(Si deodata-n jurul meu ,natura/se facu un cerc,de-a dura/ cand mai larg,cand
mai aproape,/ca o strangre de ape.) Cercul este un simbol al perfectiunii , ce are in
centru eul creator( in jurul meu ) .Metaforele insolite ,,privirea,curcubeu taiat in doua ,
si ,, auzul o-ntalni tocmai langa ciorcalii transmit starea extatica prin miscarea
ascensoniala ,,privirea-n sus tasni.
Ultima secventa concretizeaza efectele intalnirii cu iubirea , respectiv muza , fiinta
umana fiind scoasa de sub legile lumii fizice ( intelect,perceptii , simturi ,timp) si o
proiecteaza in eternitate :Si aluneca-n nestire/pe-un desert in stralucire/peste care
trece-alene /O leoaica aramie /cu miscarile viclene,/inca-o vreme/si-nca-o vreme.
Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului
poetic.Astfel,la nivel morfo-sintactic marcile lirismului subiectiv ,formele pronumelui
personal la persoana I singular (mi , ma , -m) au dublu efect: sustin caracterul
confesiv si puncteaza starea de mirare a fiintei in fata intalnirii neasteptate.
La nivel lexico-semantic se observa prezenta terminologiei concrete.Campul
semantic al fiintei realizat prin termeni cu valoare de simbol : ,,fata , ,,privirea ,,auzul ,
,,mana , ,,spranceana ,, tampla .Campul semantic al timpului : ,,azi , ,,deodata este
semnificativ pentru trecerea dinspre repere precise spre nedefinit.

De asemenea,putem spune ca viziunea despre lume si viata a lui Stanescu poate fi

analizata nu doar apeland la semnificatiile ascunse in cuvinte ,ci si observand textul
poetic la nivel formal .Revolta , tendita de a inova , de a sparge tiparele ,de a ambiguiza
sunt vizibile prin nerespectarea normelor prozodiei clasice.Poetul sfideaza nu doar
firescul semnificatiilor , ci si pe cel al formelor , alegand pentru textul sau ceea ce este
neobisnuit.Astfel ,Stanescu , in aceeasi maniera neomodernist , ignora orice regula din
sfera elementelor de versificatie utilizand ritmul combinat , ingambamentul ,masura
inegala ,strofele asimetrice ,toate acestea facilitand transmiterea mesajului si a emotiei.
In opinia mea,aceasta poezie este spectaculoasa prin intoarcerea la lirism si prin
ambiguizarea sensurilor,fiind atat una erotica , de dragoste si despre dragoste cat si o
arta poetica ,intrucat la Nichita Stanescu ,sentimentul transfigureaza lumea si naste
universul poetic.
In concluzie , ,,Leoaica tanara,iubirea este o arta poetica neomodernista
apartinand lirismului subiectiv deoarece sunt prezente caracteristicile curentului,limbajul
fiind unul nou ,prin care este exprimata iubirea , sentiment care guverneaza lumea
staniesciana in prima etapa de creatie si care este analizata in acest text de la instalarea
sa brusca si pana la eternizarea sa .Prin puterea expresiva a limbajului si cu ajutorul eului
liric situat in centrul unui univers construit de la zero,este exprimata si viziunea despre
lume a lui Nichita Stanescu, viziune in care sentimentul poetic este acela de contopire cu
esenta lumii prin iubire.