Testament de Tudor Arghezi COMENTARIU BAC

[DESPRE AUTOR] Poet, pamfletar, dramaturg si traducator din literatura universala, Tudor Arghezi este unul din cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea. Ca si poet, Arghezi, poate lua infatisari contradictorii, nu doar diferite. Biografia lirica se suprapune pe biografia lui umana. [CONTEXTUL APARITIEI] Testament de Tudor Arghezi este cea mai cunoscuta arta poetica din literatura noastra, poezie problematica ce deschide volumul de debut Cuvinte potrivite (1927). Aceasta nu este singura arta poetica Argheziana dar este cu siguranta cea mai renumita. [INCADRAREA TEXTULUI POETIC] Testament este o arta poetica moderna, in care sunt prezente idei privind dimensiunile estetice, etice si sociale ale creatiei. Poezia apartine directiei moderniste, pentru ca impune forme noi in planul creatiei artistice, produce adancirea lirismului si ambiguitatea limbajului particular, construieste metafore socante potrivit esteticii noi, prin care elementele uratului se transforma in frumos. Tudor Arghezi opteaza pentru o poezie moderna construita din strofe polimorfe, cu o prozodie inedita. [ARTA POETICA DEFINITIE] Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza. [VIZIUNEA DESPRE LUME]Arta poetica Testament ilustreaza unitatea de conceptie si de viziune a lui Arghezi asupra existentei. In opinia lui Arghezi, poetul este un creator orgolios, care deschide relatia paternala cu un cititor abstract, pentru care aduce un mesaj, trecand prin generatii succesive. Rolul poeziei este acela de transfigurare a oricaror aspecte ale realitatii, prin cuvant si imagine artistica. [LIRISM SUBIECTIV] Fiind un monolog adresat, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct iar la nivelul expresiei, prin marcile lexico-gramaticale ale eului liric: pronumele personal la pers. I singular; adjectivul posesiv la persoana I; verbele la prezent. [TEMA] Tema poeziei Testament exprima conceptia despre arta a lui Tudor Arghezi si defineste programatic intreaga creatie lirica a poetului, in care cuvantul este atotputernic, stapan absolut al universului, iar opera literara este rodul harului divin si al trudei. [TITLUL] Titlul Testament este sugestiv pentru ideea fundamentala a poeziei, aceea a relatiei spirituale dintre generatii si a responsabilitatii urmasilor fata de mesajul primit de la

strabuni. De asemenea, titlul ilustreaza in sens propriu faptul ca poezia este un act oficial intocmit de poet, prin care lasa mostenire urmasilor opera sa literara. [COMPOZITIA TEXTULUI] Compozitional, poezia are 5 strofe, alcatuite dintr-un numar inegal de versuri. Cele 5 strofe se grupeaza in 3 secvente poetice. Prima secventa este alcatuita din primele doua stofe, sugerand legatura dintre poet si cititorii-urmasi; a doua secventa este alcatuita din urmatoarele doua stofe, reda rolul etic, estetic si social al poeziei; a treia secventa este reprezentata de ultima stofa, incrancenata lupta a poetului cu lexicul. [SIMETRIA TEXTULUI] Simetria textului este data de plasarea cuvantului-cheie carte si a sinonimelor sale in diferite pozitii ale discursului liric, pentru a accentua ideea centrala in fiecare dintre cele trei secvente. [MOMENTELE SUBIECTULUI] Inceputul introduce cititorul direct in problematica poeziei prin referire la atitudinea poetului fata de creatie si fata de lume si la sensul pe care il da el cartii, singura sa avere fiind de factura spirituala. Prima strofa este o octava si este conceputa ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual, poetul identificandu-se, in mod simbolic, cu un tata si asumandu-si rolul de mentor. Motivul mortii intalnit aici accentueaza ideea ca atat creatorul, cat si urmasii sai sunt raspunzatori de pastrarea valorilor continute in carte. Strofa a doua este un catren prin care se defineste opera. Ea devine hrisovul vostru cel dintai incluzand creatia artistica in sfera sacralitatii. Literatura devine piatra de temelie a evolutiei spirituale a unui popor. Totodata ea trebuie sa exprime suferintele cele vehi si indeamna indirect pe urmasi sa nu uite aceste lucruri. Tocmai de aceea osemintele inaintasilor se regasesc in creator. Strofa a treia este o strofa polimorfa, actul artistic apare ca o impletire intre talent, inspiratie si mestesug, munca. Poetul potriveste cuvintele pastrandu-le fragezimea initiala dar obligandu-le sa slujeasca un gand, o idee. Opera Argheziana face trecerea de la munca fizica la cea intelectuala transformand sapa-n condei si brazda-n calimara. Poetul devine reprezentantul generatiilor anterioare, aducand un cald omagiu truditorilor gliei. Glasul lor cu-ndemnuri pentru vite a facut posibila aparitia cartii, limbajul popular fiind sursa de inspiratie. Metafora cuvinte potrivite devine simbolul creatiei care este mestesug si truda , nu doar inspiratie si talent. Astfel cuvintele potrivite devin versuri si icoane suge rand sacralizarea artei. Eul liric se face exponentul esteticii uratului intrucat reuseste sa transforme zdrentele in muguri (simbol al puritatii) si coroane (simbol al puterii). Totodata suferinta inaintasilor este filtrata poetic si transformata in miere. Arta reuseste sa dea cuvintelor valenta dubla de elogiu si critica. Poetul are datoria de a reactualiza trecutul si de a imortaliza esenta istorica a poporului sau. Strofa a patra este tot o strofa polimorfa in care se sugereaza ideea ca poetul trebuie sa aiba capacitatea de a sintetiza suferintele poporului Dur erea noastra surda si

amara / O gramada pe-o singura vioara. Apare ideea mesianismului, opera artistica mantuind parca suferinta neamului. Estetica uratului este explicata in versurile Din bu be, mucegaiuri si noroi / Iscat-am frumuseti si preturi noi, cuvintele urate devenind elemente poetice. Cartea este o razbunare care intoarce prin arta un destin, izbavindu-l de suferinta. Opera instituie un cult al stramosilor devenind rodul durerii de vecii intregi Strofa a cincea este o octava care debuteaza prin ilustrarea unei iubiri, evocand un chip angelic Domnita sufera in cartea mea. Poezia este o imbinare dintre slova de foc, metafora a inspiratiei, talentului si harului poetic si slova faurita, metafora pentru mestesug, truda si efort. Poezia este o expresie a spiritualitatii unui popor, o inefabila sinteza etnica si estetica pe care o realizeaza cu efort si suferinta truditorul cuvintelor, poetul. [OPINIE] Consider ca modernitatea acestei poezii este data nu doar de problematica si invotatiile formale, ci mai ales de viziunea asupra rolului artei si artistului. La fel cum inaintasii se aplecau cu harnicie asupra gliei, artistul trudeste pentru a supune forta cuvantului iar capodopera sa se naste din prelucrarea unui limbaj rudimentar de o uimitoare sinceritate. Creatoul potriveste cuvintele cu truda si cu un anumit respect fata de inaintasi. Elogierea muncii, a perseverentei, nu doar a talentului si a inspiratiei, mi se pare ca reprezinta o noutate si un act de curaj. Un alt argument in favoarea modernitatii poeziei este faptul ca Arghezi introduce in literatura romana, prin aceasta creatie, estetica uratului, arta devenind un mijloc de reflectare a complexitatii aspectelor existentei si o modalitate de amendare a uratului. Poezia Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica de sinteza pentru orientarile poeziei interbelice, cu elemente traditionaliste si moderniste.