Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii , de Lucian Blaga, a aparut in perioada

a interbelica, in anul 1919 si este asezata in fruntea primului sau volum intitulat Poemele luminii. Textul poate fi considerat o arta poetica, deoarece autorul isi exprima propria parere despre arta literara si viziunea aupra lumii, despre rolul poetului si raportul acestuia cu lumea si creatia din perspectiva unei estetici moderne. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o poezie modernista, deoarece autorul pune accent pe relatiile poet-lume si poet-creatie mai mult decat pe tehnica poetica. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii , reprezinta viziunea poetica si filozofica despre lume a autorului. Pentru Lucian Blaga, misterul este o notiune fundamentala si pentru opera poetica si pentru cea filozofica. In plan filozofic, pentru poet, exista doua modalitati de cunoastere a misterului, cunosterea paradiziaca, prin care misterul este redus cu ajutorul logicii si cunoasterea luciferica, bazata pe intuitie, prin care misterul este amplificat cu ajutorul imaginatiei si a creatiei poetice. In opinia lui Lucian Blaga, rolul poetului este de a prezenta tainele lumii prin trairea interioara iar rolul poeziei este acela de patrundere in tainele universului, folosind elemente specifice imaginatiei - mit si simbol. Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct pronumele personal la persoana I singular, adjectivul posesiv la persoana I, verbele la prezent, persoana I singular. Poezia are o tema filozofica, mai exact cunoasterea. Prin metafore revelatorii, autorul descrie cele doua tipuri de cunoastere, el pune in opozitie cunosterea luciferica eu cu lumina mea sporesc a lumii taina fata de cunoasterea paradiziaca lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns. Cunoasterea lumii in creatia poetica este posibila numai prin iubire, prin comunicare afectiva Eu nu strivesc/ caci eu iubesc. Discursul liric se organizeaza in jurul unor motive poetice cum sunt misterul si lumina. Motivul central este lumina, metafora esentiala pentru opera lui Blaga, care sugereaza cunoasterea dar si iubirea pentru tainele lumii, poezia este o forma de cunoastere si de traire a misterului. Titlul este o metafora revelatorie ce semnifica idea cunoasterii luciferice, pronumele personal eu este asezat in fruntea poeziei, verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational iar metafora revelatorie corola de minuni a lumii semnifica idea de cerc a misterelor universale. Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau este imbogatit cu versurile finale Eu nu strivesc corola de minuni a lumii//caci eu iubesc/si flori si ochi si buze si morminte. Poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a misterelor lumii.

Discursul liric se construieste in jurul unor relatii de opozitie intre cele doua tipuri de cunostare care se realizeaza prin antiteza eu/altii, lumina mea/lumina altora, prin alternarea motivului luminii si al intunericului si prin conjunctia dar. Simetria textului liric se realizeaza prin reluarea titlului in incipit, dar si prin reluarea metaforelor enumerate in prima si ultima secventa poetica, Aceste metafore sunt imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterul lumii- ochicunoasterea,buze-rostirea, morminte-marea taina a mortii. Prima secventa (primele cinci versuri) exprima, cu ajutorul verbelor la forma negativa nu strivesc, nu ucid , atitudinea poetica fata de tainele lumii. Universul este identificat cu metafora corola de minuni si este o suma de taine formata dintr-o enumerare metaforica - flori, ochi, buze, morminte. A doua secventa, se construieste pe baza unor relatii de opozitie, iar ca procedee artistice intalnim antiteza si comparatia. Dedublarea luminii, este redata prin opozitia a doua metafore lumina altora si lumina mea. Modelarea ideilor poetice se realizeaza cu ajutorul elementelor luna, noapte, flori, mister. A treia secventa, care reprezinta si finalul poeziei, are rol de concluzie, cunoasterea poetica este un act de visare (totse schimbasub ochii mei) si de iubire (caci eu iubesc/si flori si ochi si buze si morminte). Din punct de vedere prozodic, poezia e alcatuita din 20 de versuri libere, al caror ritm interior reda fluxul ideilor. In poezia lui Blaga, particularitatea stilistica este reprezentata prin comparatia unui element de ordin spiritual cu un element de ordin material. De asemenea, la nivelul figurilor de stil, este cultivata metafora revelatorie corola de minuni a lumii. Din punct de vedere lexico-semantic observam ca lexicul imprumutat din sfera cosmicului si a naturii, este organizat ca forme ale cunoasterii. Campul semantic al misterului este realizat prin termeni cu valoare de metafore revelatorii tainele, nepatrunsul ascuns, a lumii taina, intunecata zare, sfant mister. La nivel morfo-sintactic folosirea si repetarea pronumelui personal eu sustin caracterul confesiv. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga, este o arta poetica moderna. In conceptia autorului, actul poetic transforma misterul, nu il reduce.