EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

LUCIAN BLAGA
1919

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga face parte din
seria artelor poetice, moderne ale literaturii româ ne ală turi de “Testament”
de Tudor Arghezi și “Joc secund” de Ion Barbu. Poezia face parte din primul
să u volum “Poemele luminii” (1919) , și are rol de program manifest, realizat
cu mijloace poetice.
Este o artă poetică , deoarece autorul își exprimă crezul liric (propriile
convingeri) despre arta literară și despre aspectele esențiale ale acesteia, dar
și viziunea depre lume.
Este o arta poetica modernă pentru că interesul autorului este deplasat
de la tehnica poetică la relația poet-lume și poet-creație.
Atitudinea poetului față de cunoaștere poate fi explicată cu ajutorul
terminologiei filozofice ulterioare paradisiacă ( pe calea rațiunii) și
cunoașterea luciferică ( intuitivă , poetică ).
Cunoașterea paradisiacă reduce parțial misterul cu ajutorul logicii, a
intelectului, iar cunoașterea luciferică sporește misterul cu ajutorul
imaginației poetice, al tră irii interioare.
Rolul poeziei nu este de a descifra tainele lumii ci de ale potența prin
tră irea interioară și prin contemplarea formelor concrete prin care ele se
înfă țișează .
Rolul poeziei este acela ca, prin mit și simbol elementele specifice
imaginației, creatorul prin care să pă trundă in tainele Universului sporindu-
le.
Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetică în fața marilor taine ale
Universului : cunoașterea lumii în planul creației poetice este posibilă numai
prin iubire.
Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizează prin
atitudinea poetică transmisă în mod direct prin mă rcile subiectivită ți
pronume la persoana I singular, adjectiv posesiv la persoana I, verbe la
prezent I singular.
Titlul este o metaforă revelatorie care semnifică ideea cunoașteri
luciferice. Pronume personal “eu” este așezat în fruntea primei poezii, din
primul volum.
Plasarea sa inițială poate corespunde influențelor expresioniste. Dar mai ales
pentru a proteja misterele lumii printr-o atitudine a poetului izvorâ tă din
iubire.
Verbul la forma negativă “nu strivesc” exprimă refuzul cunoașterii de tip
rațional și obținerea pentru cunoașterea luciferică ( poetică ).
Metafora revelatorie “corola de minuni a lumii” imagine a perfecțiunii
prin ideea de cerc, de întreg semnifică misterele universale, iar rolul poetului
este adâ ncirea tainei care ține de o voință de mister.
Titlul este reluat în incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul să u îmbogă țit
prin seria de antiteze și prin lanțul metaforic, se întregește cu versurile finale:
“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/[…]/ că ci eu iubesc/ și flori, și ochi,
și buze și morminte”. Poezia este un act de creație iar iubirea o cale de
cunoaștere a misterelor lumii.
Metaforele enumerate surprind temele majore ale creației, imaginate ca
petalele unei corole uriașe care adă postesc misterul lumii: “ flori” -viață /
efemeritate, “buze” – iubirea/rostirea poetică , “morminte” – tema
morți/eternitatea.
Din punct de vedere al comparației are trei secvențe marcate, de obicei
prin scrierea cu inițială majusculă a versurilor.
Prima secvență exprimă cu ajutorul verbelor la forma negativă : “nu
strivesc” , “nu ucid” -atitudinea poetică față de tainele lumii, refuzul
cunoașteri logice.
Verbele se asociază metaforei “cale me-a” destinul poetic asumat.
A doua secvență poetică este mai amplă , se construiește pe baza unor
relații ale opoziție eu-alți “lumina mea” –lumina mea”.
Metafora “luminii”, emblematică pentru opera poetică a lui Lucian Blaga
sugerează cunoașterea.
Dublarea luminii este redată prin opoziția dintre metafora “lumina altora”
(cunoașterea de tip rațional) și “lumina mea” ( cunoașterea poetică ).
Sintagmele poetice se asociază cu serii verbale simetric antitetice:
- “ lumina altora” – sugruma ( vraja ) adică strivește, ucide ( nu sporește,
micșorează , nu îmbogă țesc, nu iubesc ).
– “lumina mea” – sporesc ( a lumii taină ), mă rește, iubesc, îmbogă țesc ( nu
sugrum, nu strivesc, nu ucid ).
A treia secvență poetică reprezintă finalul poeziei, cu rol concluziv, deși
exprimată prin raportul de cauzalitate ( că ci ). Cunoașterea poetică este un
act de contemplație ( “tot… se schimbă … sub ochii mei” ) și de iubire ( “ că ci
eu iubesc” ).
La nivel lexico-semantic se observă lexicul împrumutat din sfera
cosmicului și a naturii. Câ mpul semantic al misterului este realizat prin
2
termeni cu valoare de metafore revelatori: tainele, nepă trunsul ascuns, al
lumii, taină , întunecata zare, sfâ nt mister. Opoziția lumină -întuneric relevă
simbolic relația: cunoaștere poetică ( prin iubire și creație ) -cunoaștere
logică .
În poezia lui Lucian Blaga, limbajul artistic și imaginile artistice sunt puse
în relație cu un plan filozofic secundar iar organizarea ideilor poetice se
realizează in jurul unei imagini realizate prin comparația elementului
abstract ( spiritual ) cu un aspect al lumii materiale ( termen concret ).
“ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o artă
poetică modernă pentru că interesul autorului este deplasat de la principiile
poetice la relația poet-lume și poet-creație.
Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale cu esența
lumii.