Sunteți pe pagina 1din 3

Ion de Liviu Rebreanu Ion este un roman realist de tip obiectiv si a fost publicat in anul 1920.

Romanul Ion prezinta viata romanilor din Ardeal la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Titlul romanului este chiar numele personajului principal care reprezinta tipul caracteristic al taranului ardelean. Autorul afirma ca trei scene importante au dus la nasterea romanului - scena sarutarii pamantului - drama fetei crunt batuta de tatal ei, pentru ca ramasese insarcinata cu cel mai sarac flacau din tot satul - o discutie cu un tanar voinic, harnic si foarte sarac care isi marturisea cauza necazurilor sale si dragostea pe care o avea pentru pamant. In roman este prezentata o lume a fictiunii, deoarece realitatea din cele trei scene s-a transformat in fictiune. Naratorul este omniscient, stie mai mult decat personajele sale si omnipresent, dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal. Tema romanului o reprezinta pamantul Drama lui Ion se desfasoara intre doua planuri Glasul pamantului si Glasul iubirii. Prima parte a romanului , Glasul pamantului, prezinta patima lui Ion pentru pamant si dorinta lui de a avansa in ierarhia satului, unde nu era considerat un om important din cauza lipsei de avere. Pentru a-si atinge scopul el isi inabusa dragostea pentru Florica, fata frumoasa dar saraca, si se apropie de Ana, fata lui Vasile Baciu, unul dintre cei mai bogati tarani din sat. Ion o lasa insarcinata pe Ana si il forteaza astfel pe tatal ei sa il accepte ca ginere, dar la nunta nu se poate abtine si danseaza cu Florica pentru ca Glasul iubirii il indeamna. Partea a doua a romanului il prezinta pe Ion ca stapan al pamanturilor. Acest lucru il determina sa se gandeasca din nou la Florica, maritata si ea intre timp cu rivalul lui Ion, George Bulbuc. Glasul de neoprit al iubirii il va duce pe Ion spre o moarte violenta. Incipitul si finalul, sunt construite simetric si prezinta un bogat univers al satului care este impartit in saraci si bogati, in tarani si intelectuali. Conflictul central al romanului este determinat de lupta pentru pamant. Conflictul interior este determinat de drama lui Ion, care, datorita faptului ca era sarac, este nevoit sa aleaga intre iubirea pentru Florica si pamanturile Anei. Conflictul exterior se desfasoara intre Ion si Vasile Baciu, tatal Anei, care a ajuns bogat prin aceleasi metode ca si Ion, cu deosebirea ca el si-a iubit sotia pentru ca datorita ei a ajuns intre fruntasii satului. Conflictele secundare sunt cele intre invatatorul Herdelea si preotul Belciug precum si intre Ion si George, sotul Floricai. Actiunea romanului incepe prin prezentarea personajelor, a timpului si a locului in care se petrec evenimentele. Intr-o duminica de vara, se aduna la hora toti oamenii din sat, faptul ca Ion o ia la dans pe Ana cea urata si bogata, chiar daca inima lui e daruita Floricai, genereaza conflictul. Aparitia lui Vasile Baciu, care il numeste pe Ion hot, talhar, sarantoc genereaza intriga deoarece violenta verbala a acestuia trezeste in inima flacaului setea de razbunare.

Desfasurarea actiunii incepe cu bataia dintre Ion si George, amandoi dorind sa obtina pe Ana de sotie. Aceasta este sedusa de Ion si se daruieste lui, fapt ce il determina pe tatal ei sa accepte casatoria intre cei doi. Din acest moment incepe calvarul tinerei neveste deoarece Ion nu primeste actele pentru zestre. Batuta si alungata de sot si de tata, Ana este obsedata de gandul sinuciderii, faptul ca Ion obtine in final actele pentru zestre si i se naste si un fiu nu rezolva problemele. Ion nu are regrete nici pentru sinuciderea sotiei si nici pentru moartea fiului lor pentru ca amandoi reprezentau doar niste instrumente de imbogatire, el se intoarce la pasiunea pentru Florica fara sa tina cont ca aceasta devenise intre timp sotia lui George. Deznodamantul este dramatic - surprins noaptea la Florica, Ion este ucis cu sapa de catre George, sangele lui se intoarce in pamantul care i-a fost mai drag decat o mama. Criminalul este arestat iar Florica urmeaza sa isi duca viata in singuratate. Singurul care are de castigat in urma acestei drame este preotul Belciug, pentru ca averea lui Ion revine bisericii. Planul secundar al romanului prezinta viata familiei invatatorului Herdelea, greutatile acestuia in relatie cu stapanirea maghiara, evolutia fiului sau Titu, nunta fiicei sale Laura si in sfarsit retragerea la pensie a invatatorului si plecarea din sat. Ion, personajul principal, duce aceasta lupta pentru pamant pentru a-si gasi in sat locul pe care considera ca il merita. Ion reprezint tipul ranului srac, tnr, harnic, care triete ntr-o lume n care pmntul este valoarea central. Satul n care triete este subordonat problematicii pmntului, ntruct ranii fr pmnt aparin categoriei srntocilor". Iniial, Ion Pop al Glanetaului este lipsit de pmnt din cauza viciilor tatlui su, fiind nevoit s-l recupereze: Ce-ar fi trebuit s fie Glanetau, a fost feciorul. Era iute i harnic, ca m-sa. Unde punea el mna, punea i Dumnezeu mila. Iar pmntul i era drag ca ochii din cap". Din punct de vedere social, Ion este tipul taranului care considera ca averea si pamanturile ii asigura demnitatea si valoarea in satul sau. Din punct de vedere moral, Ion este tipul parvenitului lipsit de scrupule, mandru si ambitios, ce isi foloseste sotia pentru a se imbogati. In jurul lui Ion graviteaza toate conflictele, datorita iubirii sale pentru pamant el se inscrie in tiparul unui taran universal. Mediul social in care traieste Ion, este cu siguranta un factor modelator, el repeta intr-o oarecare masura metoda socrului sau si dobandeste averea prin casatorie. Incercarea disperata a lui Ion de a se imbogati poate fi privita nu numai ca o expresie a lacomiei ci mai ales ca o expresie a dorintei de a scapa de eticheta injositoare de sarantoc si de umilinta de a trai la fel ca tatal sau precum un caine la usa bucatariei lucru pe care il reprosa mereu tatalui sau Mai bine sa nu ma fi facut, decat sa fiu batjocura oamenilor. Autorul realizeaza portretul lui Ion atat prin caracterizare directa, la care contribuie si autocaracterizarea cat si prin caracterizare indirecta prezentand gesturile, atitudinile si relatiile lui cu celelalte personaje. Era un flacau voinic, inteligent, iute si harnic ca mama sa, cu o vointa de fier si cand era vorba de munca nu lenevea ca tatal sau. Titu Herdelea, fiul invatatorului, se arata imresionat de mandria flacaului, istetimea si staruinta lui de a implini ceea ce isi punea in gand, vointa lui incapatanata. Dupa ce intra in posesia pamanturilor mult dorite, Ion se simte in sfarsit asezat la un anumit nivel intre oamenii din sat si prima schimbare vizibila este mersul lui, care devine mai leganat si mai ferm.

In romanul lui Liviu Rebreanu, Ion ramane definitiv prizonier al pamantului pe care l-a iubit cu atata patima, pasiunea aceasta face din tanarul flacau o victima tragica.