LIVIU REBREANU – ION

Romanul Ion a fost publicat in 1920 si reprezinta primul roman romanesc modern. Tema
romanului este viata satului romanesc de la inceputul secolului al XX- lea. Personajul
principal al romanului este Ion, un tanar taran sarac, care nu avea pamant, desi muncea
mult.
Geneza romanului se gaseste in cateva aspecte de viata relatate de scriitor: in copilaria
lui, aude despre o fata care a fost alungata de parinti, fiindca ramasese insarcinata; intr-
una din calatoriile sale, scriitorul vede un taran imbracat in straie de sarbatoare sarutand
pamantul. Afla ca pe taran il chema Ion al Glanetasului, cum se va numi apoi eroul
romanului.
Compozitia: Romanul cuprinde doua parti, intitulate sugestiv Glasul pamantului si Glasul
iubirii. Prima parte contine sase capitole, a doua, sapte. Este urmarita in paralele viata
taranilor si a intelectualilor din micul sat Pripas, pitit “intr-o scrantitura de coline”.
Structura romanului este sferica, romanul incepand cu descrierea drumului care duce in
satul Pripas, linistea unei zile de vara, drumul duce pana in centrul satului , in fata
carciumii lui Avrum, unde se joaca hora. Romanul se termina cu descrierea iesirii din
Pripas si linistea care-I inconjoara pe oameni dupa desfasurarea evenimentelor, lumea
fictiunii ramanand intre paginile cartii.
Subiectul romanului este simplu: Ion este foarte sarac si iubeste o fata saraca la fel ca el,
Florica. El isi doreste sa aiba mult pamant, de aceea o seduce pe Ana, o fata bogata, fata
lui Vasile Baciu. Ana este logodita cu George, fiul lui Toma Bulbuc, tot un om bogat. La
hora, Ion joaca tot cu Ana, starnind gelozia si mania lui George. O seduce pe aceasta,
apoi o lasa insarcinata. Dupa cununie, Ion ii propune lui Vasile Baciu sa treaca averea pe
numele lui, reuseste si asta, are pamant, tot ce si-a dorit, Ana ii daruieste un fiu. Ion este
nepasator fata de familie, o necinsteste pe Ana, o bate. Continua, in schimb, relatia cu
Florica. Aceasta se maritase intre timp cu George Bulbuc, dar tot il mai iubea pe Ion. Cu
Ana nu se poarta urat doar Ion, si soacra ei vorbeste urat cu ea. Savista, oloaga satului, o
atentioneaza ca Ion se duce la Florica in timp ce George nu este acasa. Trista si fara
speranta, Ana se sinucide. Ion continua sa mearga la Florica pana cand George, anuntat
tot de oloaga satului, ramane acasa intr-o seara, il gaseste pe Ion acolo si il ucide.
In plan parallel, este prezentata viata familiei invatatorului Herdelea, o familie cu trei
copii, cu geutati. Transilvania se afla sub ocupatie austro-ungara, iar invatatorul si preotul
trebuiau sa lupte pt mentinerea finite nationale. Herdelea se amesteca si in politica, unde
face pasi gresiti, votand un candidat care nu merita increderea oamenilor. Elementul
material apare si aici, fata cea mare a familiei Herdelea, Laura, se marita cu un teolog
care o lua fara zestre. Preotul Belciug e necasatorit si mereu se amesteca in problemele
oamenilor. Herdelea face tot posibilul sa ajute oamenii, iar Belciug, sa-i intarate. Dar
elementul central ramane pamantul, dorinta cea mare a taranului.
Caracterizarea personajului : Ion este personajul principal al romanului cu acelasi titlu
de Liviu Rebreanu. Este un tanar ambitios, care vrea sa isi depaseasca conditia. De mic
copil, I-au placut mai mult coarnele plugului decat cartea, asa ca a renuntat la scoala. Stia
ca ai lui au avut candva pamant, numai ca tatal sau a baut si a distrus averea familiei.
Pentru el, pamantul inseamna intrare in randul lumii, adica respect si demnitate sociala.
Cand vede ca Vasile Baciu il face la hora “ hot, talhar si fleandura”, isi doreste tot mai
mult sa o seduca pe fiica acestuia si sa-I ia averea. Ambitia lui devine mai mare cand,
dupa bataia cu George , popa il cearta in biserica doar pe el, nu si pe celalalt flacau.Cand
vede intinderile mari de pamant care au fost candva ale familiei lui, Ion simte dorinta de a
fi stapanul lor. Numai cu pamant, putea fi si el in randul lumii. De aceea, intr- scena
extraordinara, Ion saruta pamantul, ca pe o iubita. In gestul lui se strange toata dragostea
lui de taran care isi doreste pamantul. Din acest motiv, o seduce pe Ana, renuntand la
dragostea vietii lui, Florica. Ana cea urata avea “locuri, case si vite multe”, in timp ce
Florica avea”ochi albastri ca cerul de primavera si buze pline”, dar era saraca lipita. Ion
oscileaza intre femeia urata, dar care I-ar fi adus bogatie si femeia frumoasa, care l-ar fi
lasat tot sarac. Nu intamplator el isi pune intrebarea”si sa raman tot calic pt o muiere?”.
In scena de la nunta, le vede pe cele doua femei, Ana, stand bortoasa si urata langa el, iar
Florica, mereu vesela, undeva aproape. Dupa casatorie, lui nu-I mai pasa de Ana, este
violent, nu vrea sa stie de ea. Copilul il intereseaza doar ca garantie a pastrarii
pamantului. Luand-o pe Ana de sotie, asculta de glasul pamantului. Acum, asculta de
glasul iubirii, mergand la Florica. Este interesanta scena in care Florica vine pe camp si-I
spune”ei, Ioane, cand s-a putut nu ai vrut, cand vrei, nu se mai poate”, dupa care femeia
se decide sa-I raspunda dragostei. Comportamentul urat fata de Ana are o explicatie: dupa
ce a obtinut ce a vrut, nu mai are nevoie de ea, femeia e o garantie a bunurilor, nimic mai
mult. Nepasarea lui reiese si din momentul nasterii copilului, cand batranul Glanetasu isi
face cruce, iar Ion spune”vine si asta sa fete pe camp”. Dupa ce ramane singur, Ion
merge la Florica, chiar si dupa moartea copilului.. Gestul sau poate fi explicat prin faptul
ca eroul principal vrea acum sa aiba si iubirea, si pe Florica, desi e imposibil, aceasta
fiind maritata chiar cu dusmanul lui. Dar nimic nu pare sa-I stea in cale. Moartea lui Ion
survine in momentul in care el credea ca poate avea totul. Este, astfel, lipsit de simtul
masurii si cade chiar prin calitatile lui, ambitia si dorinta de a avea totul. Daca ar fi trait,
poate nu s-ar fi multumit doar cu pamantul si iubirea, si-ar fi dorit mai multe.
Criticii au opinii diferite in privinta lui Ion. Eugen Lovinesc spune ca ion este
“expresia instinctului de stapanire a pamantului”, in slujba caruia el pune”o minte
ascutita” si “viclenia procedurala”. George Calinescu il considera o bruta, plina de
“viclenie instinctuala”, lipsit de inteligenta, pt ca ideea seducerii Anei nu I-a apartinut ci
I-a fost insuflata de Titu Herdelea, fiul invatatorului. Ion este, insa, un om intelligent, dar
se bazeaza mai mult pe instinct decat pe ratiune. El oscileaza intre glasul pamantului si
glasul iubirii, dar nu stie cum sa iasa din acest conflict. Ascultand din instinct, iese
infrant.
Ion este, de fapt, produsul satului romanesc al secolului al XX – lea, in care
barbatul voia sa aiba pamant, iar femeia reprezenta doua brate de lucru , aducea in casa
zestrea si se ocupa de copii. Este reprezentativ pt taranimea ardeleana de la inceputul
secolului al XX – lea, pt ca el oglindeste o mentalitate.
Modalitati de caracterizare; Caracterizarea directa, facuta de autor – Ion era un om inalt si
puternic, I-au placut mai mult coarnele plugului decat cartea, saruta pamantul “ca pe o
ibovnica”.
Caracterizarea indirecta rezulta din vorbe, gesturi si fapte : cand vorbeste cu Ana si afla
ca e insarcinata, el mananca, isi sterge cutitul pe pantaloni si –I zice”Apoi degeaba ai
\venit la mine Ano. Cu tata-tau am ce discuta nu cu tine”. Fata de Florica, afiseaza gesturi
clare, de dragoste.
Ion este, deci, expresia unei mentalitati, un tip de taran bine realizat in cadrul romanului
romanesc.

Monografia satului ardelean – Ion este o monografie a satului ardelean de la inceputul

secolului al douazecilea. Problema centrala o reprezinta pamantul. Casatoriile, relatiile
dintre oameni sunt determinate de hectarele de pamant. Stim despre familia lui Ion ca a
fost bogata, dar Glanetasul a fost betiv si a pierdut averea. In casaa, zestrea a fost adusa
de mama lui Ion, Zenobia. Si Vasile Baciu a fost insurat cu o femeie bogata, numai ca el a
respectat-o, nu cum a facut Ion cu Ana. Vasile Baciu este considerat un Ion mai batran, pt
ca a procedat la fel. Florica s-a maritat cu un bogatan, ea e un Ion feminin, pt ca nu s-a
maritat din iubire cu George, ci tot pt a-si schimba conditia. Chiar la hora se remarca
diferentele dintre oameni: dascalul, preotul si notabilitatile satului se afla in fata, li se da
cinstea, apoi taranii cu pamant, si la urma Glanetasul, “ca un caine la usa bucatariei”.Pana
si invatatorul are probleme si o lasa pe Laura sa se marite cu un baiat care o cere fara
zestre. Casatoriile aranjate erau la mare prêt. Lipsa pamantului era privita cu un sentiment
de dusmanie.
Hora, nunta, mersul la biserica sunt toate obiceiuri descries in roman, sunt
caracteristice satului ardelean. Sinuciderea, crima sunt evenimente neobisnuite, care
tulbura pt o clipa linistea satului. Nu intamplator romanul se termina cu o senzatie de
liniste apasatoare care se lasa peste sat.

Din punctul de vedere al creatiei, naratiunea este la persoana a treia, autorul este
omnisicient si omnipresent. Intre incipitul si finalul romanului este relatie de simetrie.
Romanul are o structura monumentala. Din punctual de vedere al limbajului, exista stilul
anticaloilic sau lipsa de stil. Eroii vorbesc dur, bolovanos, ca si viata pe care o au.
Romanul Ion este o capodopera a literaturii romane.