Particularitati de constructie a unui personaj dintr-un roman interbelic

Romanul “Ion” publicat de Liviu Rebreanu in 1920 este un roman de tip

obiectiv, cu tematica rurala, o capodopera a literaturii romane interbelice.
Romanul prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamant si
consecintele actelor sale, in satul ardelenesc de la inceputul secolului al XX-
lea.Problematica pamantului se impleteste cu tema iubirii si tema destinului.
Statutul social, moral, psihologic al personajului ales
Statutul social al eroului este acela de țăran sărac din zona
Ardealului. Inițial, Ion are o poziție socială modestă : „sărăntocul satului”,
dar care doreste sa-si depaseasca aceasta condirie prin orice mijloace.In
urma casatoriei cu Ana, statutul acestuia se schimba, devenind un om
instarit cu o avutie impresionanta,insa acest statut il face principalul vinovat
de decaderea morala si psihologica a Anei.
Din punct de vedere moral, Ion este tipul arivistului fara scrupule,
care foloseste femeia ca mijloc de imbogatire : se casatoreste cu Ana, desi
o iubea pe Florica, pentru a pune mana ape pamanturile lui Vasile Baciu.
Din punct de vedere psihologic, romanul prezinta conflictul interior
trait de Ion intre glasul pamantului si glasul iubirii, adica intre dorinta de a
avea mult pamant si dorinta de a se insura cu Florica, fata frumoasa pe
care o iubeste.
DOUA trasaturi ale personajului prin cate o scena reprezentativa
Trasatura principala a personajului Ion este lacomia de pamant.
O primă secvență semnificativă in acest sens o reprezintă hora din
incipitul romanului.Hora are loc intr-o zi de duminica, oamenii fiind
organizati in grupuri si ierrahii sociale.Ion este umilit la hora de Vasile Baciu
drept “sarantoc”, “talhar”, “hot”,scotand in evidenta lipsa pamantului si
deci, saracia. Din dorinta de a avea cat mai mult pamant, Ion alege sa
joace cu Ana, desi nu o place , renuntand la dragostea pentru Florica,fata
frumoasa pe care o iubea, pentru a intra in posesia pamanturilor lui Vasile
Baciu.
 O alta trasatura a lui Ion este viclenia.
Semnificativa in acest sens este scena in care se imprieteneste de
George, pentru a se apropia de Florica. Odata intrat in posesia
pamanturilor lui Vasile Baciu, atentia lui Ion nu mai este indreptata catre
Ana, ci catre Florica, care era maritata cu George Bulbuc. Astfel, Ion se
imprieteneste cu George, pentru a putea intra in casa acestuia si a se
apropia de Florica. Avertizat insa de Savista, George se intoarce acasa mai
repede si il omoara pe Ion cu sapa , care venise noaptea in curtea casei
sale.
2 elemente de structura si limbaj pentru constructia personajului Ion
Conflictul este evidențiat prin cele două părți ale romanului.
Conflictul principal debuteaza inca de la hora, unde Ion ,indragostit de
Florica, o fata frumoasa dar saraca, se hotaraste sa-si depaseasca conditia
sociala, renuntand la Florica in schimbul averii Anei, fata taranului instarit
vasile Baciu. Conflictul exterior, acela dintre Ion si Vasile Baciu, este
dublat de conflictul interior din sufletul taranului dintre “glasul pamantului”
si glasul iubirii”, adica intre dorinta de a avea pamant si dorinta de a se
insura cu Florica.
glasul pământului şi glasul iubirii, între dorinţa de a avea mult pământ şi
dorinţa de a se însura cu Florica, pe care
Conflictele secundare au loc intre Ion si Simion Lungu pentru o
brazda de pamant sau intre Ion si George Bulbuc pentru Ana apoi pentru
Florica.
Titlul romanului este dat de numele personajului principal care
devine reprezentant al taranimii prin dragostea lui pentru pamant dar este
individualizat prin modul in care il obtine: se casatoreste cu o fata, pe care
o face de rusinea satului chiar inainte de nunta. In plus faptul ca este un
titlu atat de simplu ar putea sugera ca personajul este unic. Titlul ales este
unul plin de semnificații, prin folosirea numelui personajului principal autorul
dorind ca atenția cititorilor să fie îndreptată către Ion , nu către acțiunea
propriu-zisă.
In concluzie, Ion este un personaj memorabil si monumental,
ipostaza a omului telluric, dar supus unui destin tragic, Acela de a strivit de
forte aflate mai presus de vointa lui puternica : pamantul-stihie si legile
nescrise ale satului traditional.