Naros Ilie

Ion
Inceput: 220 cuv
“Ion”, primul roman publicat de Liviu Rebreanu in 1920, este un roman realist de tip
obiectiv, cu tematica rurala, din literatura romana interbelica.
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu un conflict
complex si cu o actiune ampla desfasurata pe mai multe planuri narative.
Tema romanului este problematica pamantului, analizata in conditiile satului
ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea. Romanul prezinta lupta unui taran sarac
pentru a obtine pamant si consecintele actelor sale. Tema centrala, posesiunea pamantului,
este dublata de tema iubirii si de tema destinului.
Titlul este dat de numele personajului principal, care devine exponent al taranimii
prin dragostea lui pentru pamant, individualizat insa prin modul in care il obtine.
Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare, coordinate ale
evolutiei interioare a personajului principal: Glasul pamantului si Glasul iubirii. Sunt prezente
treisprezece capitole, numarul cardinal treisprezece fiind un numar symbolic, nefast.
Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se
afla la hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. Descrierea jocului traditional,
somesan, este o pagina etnografica memorabilia, prin infatisarea portului popular, a dansului
tinerilor si a cantecului lautarilor.
Simetria incipit – final este sugerata prin descrierea drumului de intrarea si iesire din
satul Pripas. Crucea stramba de la marginea satului anticipeaza destinul tragic al
protagonistului

Tema si viziunea: 256 cuv

Ca in orice opera epica, sunt prezente momentele subiectului: expozitiunea, intriga,
desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul. In epozitiune este presentata
scena horei, asezarea privitorilor reflectand relatiile sociale. Separarea celor doua grupuri ale
barbatilor respecta stratificarea economica. Fruntasii satului, primarul si taranii bogati,
discuta separate de taranii mijlocasi, asezati pe prispa. Fetele ramase nepoftite privesc hora,
iar femeile casatorite vorbesc despre gospodarie.
Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc, desi o place pe Florica cea
saraca, fapta care marcheaza inceputul coflictului. Venirea lui Vasile Baciu de la carciuma la
horasi confruntarea verbala cu Ion, pe care il numeste “hot” pentru ca vrea sa ii ia fata
promisa altui taran bogat, George Bulbuc, constituie intriga romanului. Ion se va razbuna
ulterior, lasand-o pe Ana insarcinata inainte de casatorie, pentru a-l determina pe tatal
acesteia sa accepte nunta.

1
Naros Ilie

Desfasurarea actiunii prezinta dezumanizarea protagonistului in goana lui dupa

avere. Dorind sa obtina repede mult pamant, Ion o seduce pe Ana si il forteaza pe Vasile
Baciu sa accepte casatoria. La nunta, Ion nu cere acte pentru pamantul ce urmeaza sa-I
revinaca zestre, apoi se simte inselat si incepe s-o bata pe Ana, femeia fiind alungata, pe
rand, din casa sotului si din cea a tatalui. Sinuciderea Anei nu-I trezeste lui Ion regrete,
pentru ca in Ana nu vede decat garantia proprietatii asupra pamanturilor.
Deznodamantul este previzibil, iar George, care-l loveste cu sapa pe Ion, nu este
decat un instrument al destinului. George este arestat, Florica ramane singura, iar averea lui
Ion revine bisericii.

Caracterizare: 272 cuv

Ion este personajul principal si eponim al romanului. El este tipul taranului sarac a
carui patima pentru pamant izvoraste din convingerea ca averea ii asigura demnitatea si
respectul comunitatii. Din punct de vedere moral, Ion este tipul opportunist, care foloseste
femeia ca mijloc de parvenire. Psihologic, este ambitiosul dezumanizat de lacomie.
Principala sa trasatura, dragostea pentru pamant si pentru munca, aste motivate prin
apartenenta la tipologia sociala a taranului sarac.
Ion este viclean cu Ana. Desi nu o iubeste, o joaca la hora, o seduce, apoi se
instraineaza, iar casatoria nu reprezinta decat mijlocul de a obtine averea de la Baciu. Este
insa si naiv, deoarece nunta nu ii adduce pamantul, fara o foaie de zestre. Este randul lui
Vasile Baciu sa se arate viclean. Dupa nunta, incepe cosmarul Anei, batuta si alungata fara
mila de cei doi barbate.
Toata incordarea lui si ambitia de a obtine pamantul se domolesc cand Vasile
trece tot pamantul pe numele lui. Brutalitatea fata de Ana este inlocuita de indiferenta.
Sinuciderea ei si moartea copilului nu-l tulbura. Viata lor nu reprezenta decat o garantie a
proprietatii asupra pamantului.
Dezumanizarea personajului se manifesta in atitudinea fata de Ana pe parcursul
intregului roman. Dupa ce intra in posesia pamanturilor ravnite, Ion se simte in sfarsit asezat
in ierarhia cuvenita si primele schimbari vizibile sunt mersul lui, mai leganat sim ai ferm, si
vorba mai apasata.
Ion este caracterizat direct de catre narator “Iubirea pamantului l-a stapanit de mic
copil”, de catre alte personaje: Vasile Baciu il face “hot” si prin autocaracterizare. Acesta este
caracterizat si indirect prin fapte, limbaj, comportament, relatii cu celelalte personaje,
vestimentatie si prin gesturi.

2
Naros Ilie

Relatia dintre personaje: 289 cuv

Trasaturile personajelor sunt redate prin mijloace de caracterizare directe si
indirecte. Caracterizarea personajelor se realizeaza realist, scriitorul folosind un limbaj
regional ardelenesc.
Tipologia personajului Ion este evidentiata printr-o tehnica a contrapunctului:
imaginea lui Ion cel sarac este pusa in fata cu imaginea lui George Bulbuc, flacaul boat; Ion o
iubeste pe Florica, dar o ia pe Ana de nevasta, in timp ce George o vrea pe Ana, dar o ia pe
Florica. Femeile sunt descrise in antiteza: Ana e bogata si urata, iar Florica e saraca si
frumoasa. Cresc amandoua orfane, una lipsita de caldura sufleteasca a mamei, cealalta, de
protectia tatalui.
Inca de la inceput amandoi stau sub semnul unui destin tragic, nefericirea fiind
justificata diferit. Ion este fiul lui Alexandru Glanetasu cae vanduse din pamant si nu fusese
gospodar, iar Ana, orfana de mama si supusa tatalui sau.
O scena reprezentativa relatiei dintre Ion si Ana este scena horei. Ana se remarca la
hora, pentru ca apare in contrast cu Florica. Acest contrast este, de fapt, simbolic si
reprezinta oscilarea constanta a eroului intre iubire si pamant. Impulsivitatea lui Ion si
viclenia gandurilor in relatie cu Ana sunt evidente de la inceput. Nu numai instictul de a avea
pamant si saracia il imping spre casatoria cu Ana, ci si mandria, dorinta de a nu mai indura
umilintele si jignirile celor bogati.
Scena nuntii este reprezentativa pentru surprinderea, la nivelul constiintei a trairilor
si a gandurilor celor doi. Ana uita de rusine, de batai si de suferinte, soptind numele sotului
cu o bucurie a implinirii unui mare vis. Insa, in toiul petrecerii, mireasa insarcinata observa
apropierea lui Ion de Florica si tresare “ca muscata de vipera”. Nadejdea in fericire se
risipeste si se intoarce la aceeasi viata nefericita.

Incheiere: 29 cuv
Apreciat la aparitie de criticul E. Lovinescu drept „cea mai puternica creatie obiectiva
a literaturii romane”, romanul „Ion”, de Liviu Rebreanu, este o capodopera a literaturii
romane realiste interbelice.